Fond funciar. Decizia nr. 861/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 861/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 861/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 861/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier I. V. H.
S-a luat spre examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurentul-revizuent S. D., împotriva Sentinței civile nr.9476/09.10.2014 și a Sentinței civile nr._, pronunțate de Judecătoria Pitești, în contradictoriu cu intimații Ș. CONȘTANTIN, FLOREȘCU M., MINGHERAȘI E., G. P., O. M., ȘUMICA V., T. C., Ș. M., S. C., O. E., COMIWIA L. DE FOND FUNCIAR FILIAȘI, C. JUDEȚEANA DE FOND FUNCIAR DOLJ, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data 19.11.2015 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea inițial la data de 26.11.2015 și ulterior pentru astăzi 03.12.2015 când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fată deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul tribunalului la data de 14.10.2011, astfel cum a fost precizată la data de 10.02.2012 revizuentul S. D. D., în contradictoriu cu intimații S. D. C., F. M., MIGHEROSI E., G. P., O. M., S. V., T. C., S. M., S. I. C., O. E., COMUSIA L. DE FOND FUNCIAR F., C. J. DE FOND FUNCIAR D. a solicitat desființarea sentinței civile nr.1507/15.02.2010 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr._, arătând în motivare că în motivarea deciziei nr. 139/2011 Secția Civilă a Tribunalului Arges din 20.01.2011 s-a dat mai mult decât s-a cerut. Din înscrisuri rezultă că, Ș. D C. apare și în tarlaua 16 cu parcelele CC 47, 48,50 și 51, iar Ș. D I. cu A 118 și CC 119.
Aceste parcele nu se regăsesc în procesul verbal nr titlul de proprietate nr 160/1997 unde sunt ac moștenitori Ș. D I. și Ș. D C..
Apare cu plus de suprafete potrivit titlului de proprietate nr 907-_/04.07.1996 în tarlaua 117, . G. E. .
C. Locală de Fond Funciar Filiași a distrus cererea nr 272/12.03.1991 formulata de revizuient și acesta în termen legal a formulat doua plângeri la Lg. nr 18/1991.
Suprafata din parcelele 118 și CC 119 având de 1375 mp, este moștenire de la bunica sa B. oferita mamei sale.
Tribunalul prin decizia civilă nr. 432/2012 a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești cu motivarea că:
Potrivit art.323 alin (1) c.proc.civ. competența soluționării cererii de revizuire aparține instanței care a soluționat cauza în fond. Atunci când instanța de recurs a respins recursul, fiind menținută soluția primei instanței, nu se poate aprecia că instanța de recurs a evocat fondul, astfel că prima instanță va fi competentă să judece cererea de revizuire, care prin hotărâre definitivă, a soluționat fondul cauzei (în același sens: CSJ, s.civ., dec.nr.4090/2001, în BJ 1990-2003, p.984). În cauză, obiectul revizuirii îl reprezintă sentința civilă nr. 1507/15.02.2010 a Judecătoriei Pitești, pronunțată în dosarul nr._, care este definitivă.
După . Judecătoriei Pitești revizuentul a formulat mai multe cereri precizatoare în sensul că, a invocat în baza art. 322 pct. 5 C.pr.civ. procesul verbal de punere în posesie din anul 1996 premergător emiterii titlului de proprietate nr 1348/1996 arătând că nu a avut posibilitatea să îl invoce la judecarea fondului.
A mai arătat că înscrisurile distruse sunt cererile de la Lg. nr 18/1991 precum și contestația nr. 20 la Legea. nr. 18/1991.
Instanța prin sentința civilă nr.1507/2010 a reținut și interpretat greșit anumite înscrisuri din dosar.
La data de 01.02.2010, când a avut loc dezbaterea de fond la Judecătoria Pitești, nu a fost prezent.
Solicita a se verifica cele 3 procese verbale premergătoare titlurilor de proprietate care au fost înscrise de aceeași persoana din C. Locală de Fond Funciar – filele 176-178, 247, 248, 249. Instanța de fond nu a cerut lămuriri la comisia locală.
Mai arată că Ș. D C. nu a făcut cereri în baza Lg. nr 18/1991 iar cererea nr. 981 nu a fost aprobată.
Menționează revizuentul că, a făcut contestație la executarea deciziei Comisiei Județene de Fond Funciar în termen legal și, când s-a eliberat procesul verbal, cele doua plângeri erau definitive și comisia județean nu putea să admită întocmirea procesului verbal din 1997.
Mentionează că s-a făcut transfer de la Ș. St D. la G. C..
S-au depus la dosar copii de pe titlul de proprietate nr. 1609-_/1997, file registru agricol, decizia nr 2456/2012, sentinta nr. 2752/2011, declarații, adrese, raport de expertiza extrajudiciar, adeverințe, titlul de proprietate nr. 3878/2004, procese verbale, sentința civilă nr 388/2003, sentința civilă nr 1507/2010 a Judecătoriei Pitești, decizia nr. 139/2011 a Tribunalului Arges, decizia nr. 2608/2011 a Tribunalului Arges, decizia civilă nr. 1008/2011 a Tribunalului D., decizia nr 2456/2012 a Curții de Apel C., note de ședința, relații trimise de Primăria Orașului Filiași.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P. prin sentinta civilă nr. 9476/09.10.2014 a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul S. D. D., retinând în considerente că prin sentința civilă nr. 1507/2010 pronuntata de Judecătoria Pitești definitivă si irevocabilă prin decizia nr. 139/2011 pronunțată de Tribunalul Arges în dosarul nr._, petentul Ș. D. a solicitat să se dispună anularea în totalitate a titlului de proprietate nr. 1609-_/06.06.1997, emis de CJFF D. pentru suprafața de 3 ha și 5500 mp situată pe teritoriul orașului Filiași din jud. D., pe numele defunctului S. D., cu moștenitorii S. D. I., S. .D.M., S. D. I., G. D. E., S. D. D., S. D. C., F. D. M., acțiune precizată ulterior la 25.04.2002 în sensul introducerii în calitate de pârâți și a numiților F. M., Mingheroși E., G. D. E., S. D. D., S. D. C..
În motivarea acțiunii, s-a arătat că titlul de proprietate a cărui anulare o solicită este emis cu încălcarea flagrantă a Legii Fondului Funciar (Lg. 18/1991 și 169/1997)că ceilalți moștenitori ai defunctului S. D. nu au formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de teren intravilan de 1018 mp.
A mai arătat că suprafața menționată mai sus ar fi fost solicitată numai de S.. D. D. ,iar după emiterea titlului de proprietate de către Prefect s-a modificat prenumele de ICA în I. în titlul de proprietate ce i-a fost emis în mod nelegal, iar suprafețele înscrise în intravilan nu corespund terenurilor existente în realitate, ceea ce impune emiterea unor noi titluri de proprietate pe numele fiecărui moștenitor, așa cum s-a convenit cu ocazia împărțirii terenului agricol în anul 1991.
S-a susținut că titlul de proprietate a fost emis nelegal pentru că le-a fost creată o situație defavorabilă, care nu respectă dreptul de proprietate pretins.
La data de 27.06.2002, Judecătoria Filiași ,prin încheiere a înaintat cauza la Judecătoria Pitești deoarece s-a dispus strămutarea dosarului de Curtea Supremă de Justiție,formându-se dosarul nr. 8069/2002 .
Instanța a solicitat în vederea soluționării cauzei relații de la Prefectura Județului D., la CLFF Filiași și a dispus și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate la momentul respectiv prin Comisie rogatorie.
Deoarece S. D. M. a decedat a fost introdusă în cauză moștenitoarea acesteia, Mingheroși E..
La dosar au fost depuse o . înscrisuri în copie în susținerea acțiunii: titlul de proprietate nr. 1609-_/06.06.1997, emis de CJFF D., certificat de moștenitor nr. 986/1980/24.06.1980 eliberat de Fostul notariat de Stat al Județului D., copii de pe registrele agricole, proces verbal din 25.04.2002, al ședinței Comisiei Locale de aplicare a Legii Fondului Funciar Filiași, sentința civilă nr. 8049/29.01.1992 a Judecătoriei C., schițe cadastrale, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, titlul de proprietate prin care se reconstituie dreptul de proprietate în nume propriu lui G. I. D., nr. 2119-_/03.04.2001, adresă nr. 4776/12.05.2003, fișă cu date, alte adrese, precum și ulterior, alte înscrisuri în vederea soluționării cauzei.
Pârâții, persoane fizice, au fost legal citați, formulând întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
Reclamantul S. D. D.,de-a lungul întregului curs procesual a depus numeroase memorii și precizări ,solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată de-a lungul timpului.
Reclamanta S. I. a arătat că este în vârstă și de aceea solicită judecarea în lipsa sa, potrivit disp. art. 242 pct. 2 C..
Reclamantul S. D. a formulat recurs împotriva încheierii din 01.10.2004 a Judecătoriei Filiași, iar Tribunalul D., prin Decizia civ. nr. 259/22.02.2005 a reținut că instanța investită cu administrarea probei prin Comisie rogatorie nu se putea pronunța asupra obiecțiunilor formulate de reclamant cu privire la raportul de expertiză întrucât a fost investită numai cu administrarea acesteia, făcându-se dovada convocării părților la fața locului.
S-a reținut că pe timpul administrării probei cu expertiză tehnică de specialitate prin Comisie rogatorie, cauza aflată pe rolul Judecătoriei Pitești a fost suspendată prin încheierea din 29.10.2003, ca urmare a lipsei nejustificate a părților, fiind repusă pe rol din oficiu la data de 17.11.2004, pentru a se discuta excepția de perimare a acțiunii.
Judecătoria Pitești, prin sentinta civilă nr. 5722/07.12.2004 a constatat perimată acțiunea reclamanților, sentință care a fost recurată la Tribunalul Argeș, care prin Decizia civ. nr. 732/R/07.09.2006 a respins recursul formulat de reclamanții S. D. și S. I. (recurenți).
Aceștia, împotriva deciziei menționate, au formulat contestație în anulare la același tribunal, care prin Decizia civ. nr. 635/R/23.04.2007 a fost admisă ,anulându-se Decizia civ. nr.732/R/07.09.2006 a Tribunalului Argeș în sensul admiterii recursului și modificarii sentinței prin respingerea excepției perimării și a fost trimisă cauza pentru continuarea judecății la Judecătoria Pitești.
Conform certificatului de deces a rezultat că reclamanta S. I. a decedat la data de 03.02.2006, reclamantul și pârâții fiind succesorii acesteia.
Astfel, în vederea continuării judecății s-a format dosarul 8069/2002, care a fost înaintat de completul civil, completului specializat în materie funciară, unde s-a dispus citarea tuturor părților.
Pe parcursul soluționării cauzei a decedat și pârâta G. E., potrivit certificatului de deces aflat la fila 250 în dosarul nou format, reclamantul formulând cerere de introducere a moștenitorilor acesteia, aflată la fila 249.
Pârâții au fost legal citați . S. D. C. a formulat două întâmpinări aflate la filele 12, 15 ,16,17 din dosar.
Acest pârât a arătat că reclamantul S. D. D. este fratele său și de aproximativ 15-16 ani și-au împărțit pământurile, rămase de la autorul S. St. D., și că din anul 2002, de când sunt în litigiu, este purtat pe drum atât el cât și ceilalți moștenitori, cu rea-credință de către acesta, solicitând obligarea acestuia la cheltuieli de judecată.
A susținut că fratele său a locuit și a rămas proprietarul casei părintești, pe care a construit-o autorul lor comun împreună cu ei, toți frații, că reclamantul nu justifică cererea de a se anula titlul de proprietate eliberat la 06.06.1997, mai ales că trăia și mama lor, S. N. I., la momentul respectiv.
De asemenea, a arătat că toți pârâții care sunt moștenitori ai autorului S. St. D. au obținut proprietățile de la acesta, dar au și cumpărat și și-au construit case, că este necesar ca fratele lor să depună la dosar toate hotărârile rămase definitive în care s-au judecat, precum și toate actele pe care autoarea lor S. N. I., decedată la 03.02.2006 le-a făcut în timpul vieții.
Acest pârât a arătat că în anul 1966 părinții săi i-au donat 12,5 ari, teren situat pe . care face corp comun cu cel cumpărat de la Iliuța A. C., pe care și-a construit imobilul casă..
Pârâtul a depus în susținerea celor două întâmpinări o . înscrisuri aflate la filele 18-36 dosar.
Pârâtul a formulat numeroase cereri, iar prin cea aflată la fila 49 a solicitat suspendarea cauzei potrivit 244 pct 2 C., susținând că a formulat plângere penală la P. de pe lângă Judecătoria Filiași împotriva reclamantului și a membrilor de la CLFF Filiași.
Cererea a fost respinsă ulterior, având în vedere rezoluția din 03.12.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiași, aflată la fila 99-100 din dosarul nou format.
Ulterior, pârâtul S. D. C. a formulat din nou întâmpinare, aflată la fila 56 dosar, prin care din nou a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți, solicitând ca reclamantul S.. D. D., fratele său, să facă dovada susținerilor cu înscrisuri.
Reclamantul S.. D. D. a formulat răspuns la întâmpinare fila 57, solicitând înlăturarea susținerilor pârâtului și discutarea raportului de expertiză efectuat prin Comisie rogatorie.
A depus în susținere înscrisul de fila 58, Sentința civilă nr. 723/03.11.2006, titlul de proprietate atacat, din nou certificatul de moștenitor, Decizia Curții de Apel C., filele 59-66 dosar.
Pârâtul S. D. C. a depus la dosar și concluzii scrise, aflate la filele 76-78, făcând un scurt istoric asupra cauzei, în esență, exprimându-și nemulțumirea de faptul că este purtat de fratele său din anul 2002 la instanțele de judecată, în susținere depunând declarații autentice, date la BNP luna octombrie a anului 2003 aflate în copie la dosar la filele 74-82, dar și o declarație de martor, dată într-un alt dosar de pe rolul Judecătoriei Filiași, fila 83, planșă foto, fila 84, adeverință eliberată de Primăria Orașului Filiași, nr. 4724/05.02.2003, și adeverință eliberată la 09.01.2007, cerere formulată potrivit Lg. 18/1991, hotărâre judecătorească, precum și alte înscrisuri care au depuse, filele 85-94 din dosar.
De asemenea, s-a formulat o nouă întâmpinare s-au depus noi înscrisuri de același pârât.
Reclamantul,față de toate întâmpinările a susținut că fratele său este de rea-credință, că pe mama lor o cheamă S. N. I. și că a fost înscrisă de către CLFF Filiași, cu rea-credință în titlul de proprietate atacat de el sub numele de S. D. I., iar S. .D I.-a fost trecut sub numele de S. D.Ica.S-a mai susținut că mama lor este fiica moștenitoare a lui S.. S. D., în timp ce ca autor în titlu apare S. D. ,fără inițiala tatălui .
A susținut reclamantul că procesul verbal premergător eliberării titlului de proprietate atacat este fals deoarece nici un moștenitor, nici mama lor, nu a semnat la rubrica „moștenitor” și că vinovată este CLFF Filiași, care a întocmit fișa premergătoare titlului, prin semnătură falsă.
La dosar, s-au mai depus înscrisuri aflate la filele 153-165.
Instanța a considerat că se impun în cauză, din oficiu, relații de la CLFF Filiași, în sensul de a înainta cererea formulată de pârâtul S. D. C. și în baza Lg 247/2005, toate actele în susținerea acesteia și soluția dată acestei cereri.
La dosar s-au mai depus o . alte înscrisuri de către pârât aflate la filele 191-205, printre care și o sentință civilă pronunțată de Judecătoria Calafat, în care reclamantului S. D. D. i-a fost respinsă cererea reconvențională formulată în cadrul acelui proces și o altă sentință cu nr. 1036/17.12.2007 pronunțată de Judecătoria Filiași, prin care i-a fost respinsă acțiunea reclamantului S. D., ambele acte aflându-se la filele 200-205.
S-au formulat noi întâmpinări de pârâta F. M., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, fila 217-218, depunându-se și în susținere acte de stare civilă.
De-a lungul cursului procesual, instanța a citat legal comisiile de aplicare a Legii Fondului Funciar, dar nu s-au formulat întâmpinări sau apărări din partea acestora.
Totodată, instanța a atras atenția părților, respectiv reclamantului, și pârâtului S. D. C., asupra exercitării drepturilor procesuale procedurale cu bună-credință, potrivit art. 723 C., reușind să se discute expertiza extrajudiciară efectuată în 2003 abia în 2008, la termenul de judecată din 20.10, când instanța a admis obiecțiunile formulate de reclamant și a dispus efectuarea unei noi lucrări, asupra căreia a revenit ulterior și pentru care s-a admis cererea de asistență gratuită în parte, numai pentru suma de 500 lei, la termenul din 08.12.2008.
Instanța a revenit asupra probei pentru că s-a invocat la termenul din 01.02.2010 excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei de interes,motivată în sensul că acesta nu a formulat cerere de reconstituire în baza Lg. 18/1991 sau a Lg. 169/1997, fapt care rezultă din relațiile primite de la CLFF.
Conform expertizei efectuate prin Comisie rogatorie a rezultat că terenurile din titlul de proprietate aparțin autorului acestora,că reclamantul stăpânește în fapt o suprafața mai mare decât avea dreptul, că terenurile nu s-au partajat, chiar el făcând o propunere de lotizare.
Prin sentința civilă nr. 1507/15.02.2010 pronunțată de Judecătoria P. a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantului, iar pe fond a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. D. D., cu obligarea sa la plata către pârâtul S. D. C. a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, analizând excepțiile invocate, ca și fondul cauzei, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Reclamantul S. D., precum și pârâtul S. C. sunt moștenitorii lui S. D., decedat la data de 20.02.1980, cu ultimul domiciliu în Filiași, jud. D., în calitate de fii, iar pârâții F. M., Migherași E., G. E.- decedată, cu moștenitorii, G. P., O. M., Sumică V., T. C., S. M., S. I. C., O. E. sunt succesorii, de asemenea, ai autorului menționat.
Acest fapt a rezultat din certificatul de moștenitor nr. 986/1980/24.07 eliberat de fostul Notariat de Stat al Județului D., dar și din actele de stare civilă (certificate de naștere și deces)depuse de-a lungul ciclului procesual la dosar.
La data decesului autorului menționat reclamantul S. D. a dobândit masa succesorală formată din: un teren loc de casă, în suprafață de 250 mp, situat în Filiași . și ½ din casă de locuit, și din grajdul de cărămidă acoperit cu țiglă, construite împreună cu soția, de defunct în timpul vieții.
Conform certificatului menționat s-a reținut potrivit art. 700 C.civ că sunt străini de succesiune: S. M., (fiu), S. I. (fiu), S. I. (soție), S. C. (fiu), G. E. (fiică), F. M. (fiică).
La apariția Lg. 18/1991, reclamantul S. D. a formulat acțiune la Judecătoria C. împotriva hotărârii nr. 118/F-1991 a CJFF D., solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3750 mp, de categoria intravilan în orașul Filiași, alături de mama sa care era atunci în viață, S. I..
Aceștia și-au motivat atunci acțiunea menționată în sensul că au deținut terenul înainte de cooperativizare, dar acesta a fost folosit ulterior ca loturi ajutătoare, de persoane care nu au nici un fel de construcție pe acesta.
Acțiunea acestora a fost admisă prin sent. civ. nr. 1048/28.01.1992, depusă în dosarul inițial, hotărâre rămasă definitivă, prin care Judecătoria C. a desființat hotărârea atacată și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru 3750 mp în intravilanul orașului Filiași, dispunându-se emiterea titlului de proprietate, fără însă a se individualizeze terenul.
Totodată, la apariția Lg 18/1991, G. D. a formulat o cerere de reconstituire, cu nr. 307 la data de 12.03.1991 prin care se solicită retrocedarea unor suprafețe de terenuri, de categoria curți, intravilan, cu care s-a înscris la fostul CAP Filiași, dar în cerere se specifică că este născut la data de 10.06.1905 și este fiul lui I. și al M..
Astfel că s-a constatat că lui G. I. D. i se eliberează titlul de proprietate nr. 2117-_/03.04.2001 pentru o suprafață totală de 9300 mp. S-a precizat că acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 3 ha 9300 mp.
Conform adeverinței cu nr. 9941/23.05.2002 a rezultat că s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1609-_/06.06.1997 de către CJFF D. pentru suprafața de 3 ha și 5500 mp situată pe teritoriul orașului Filiași din jud. D., pe numele defunctului S. D.,cu moștenitorii S. D. I.,S. .D.M., S. D. I., G. D. E., S. D. D., S. D. C., F. D. M. și că acesta a avut la bază registrul agricol al anilor 1956-1958 și cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, că reclamantul a fost validat cu suprafața de 3,55 ha,diferența de 0,68 ha fiind validată pe Lg 1/2000, la despăgubiri.În susținere s-a mai depus registrul agricol.
La dosar s-au depus și procesul verbal, respectiv fișa premergătoare eliberării titlului de proprietate menționat și atacat de către reclamant,care apare cu amplasamentul însușit și semnat, depus de asemenea în dosarul inițial.
Suprafețele din titlul de proprietate atacat de către petent au fost identificate de expertul P. S. prin expertiza efectuată prin Comisie rogatorie, care a identificat terenurile și le-a transpus într-o schiță de plan.
Expertul cauzei a concluzionat că terenurile sunt de următoarele categorii: curți-construcții, suprafața de 9300 mp înscrisă în titlul de proprietate și având în realitate_,80 mp; măsurând de asemenea, suprafețele din extravilan, situate în tarlaua 32, . 22, .> Expertul a concluzionat că reclamantul ar deține faptic o suprafață de teren, astfel încât s-a opus categoric la măsuratori și a refuzat să participe,că terenul din tarlaua 32, . faptic de S. D. C., F. M. și G. E..
De asemenea,s-a arătat că suprafețele de teren din .. 53 și nr. 82, ce aparțin fraților, respectiv pârâților, S. D. I. și S. D. C. au fost obținute prin moștenire și cumpărare, conform documentelor deținute de aceștia
Conform adresei nr. 6365/03.03.2003 pârâtul S. D.C. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de teren moștenit de la tatăl său, S. St. D., dar această cerere nu se mai găsește la Primărie sau la Prefectura D., ca urmare a contestației formulate de unul dintre moștenitori, cererea a fost depusă la dosarul inițial în susținerea adresei, purtând nr.91, prin care s-a solicitat retrocedarea unei suprafețe de 4,23 ha, arătându-se că a formulat cererea în calitate de moștenitor al tatălui său, D. și al mamei -I..
Această cerere poartă nr. 981/1998, rezultând că aceasta a fost formulată în baza Lg 169/1997 și că prin aceasta s-au solicitat de fapt, 0,71 ha, din care 0,11 ha vie, adresa nr. 1142/15.01.2004.
Ulterior, s-a depus și adresa nr._/07.01.2003 eliberată de Primăria Orașului Filiași, în vederea soluționării dosarului, după strămutare la Judecătoria Pitești, din care a rezultat încă o dată că titlul de proprietate atacat de către reclamant are la baza registrul agricol din anii 1956-1958 și că cereri de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul S. St. D. au formulat la apariția Lg 18/1991 S. I., S. E., S. I., S. C., S. M., F. M..
S-a precizat, potrivit aceleiași adrese că S. I. a formulat contestația nr. 20/16.06.1991,astfel încât cererile nu se mai găsesc la Primăria Orașului Filiași, ci la Prefectura Județului D..
La dosarul cauzei s-a depus și adresa Prefecturii Județului D.,cu nr. 3547/27.03.2003, din conținutul căreia a rezultat că aceasta susține că cererile sunt la CLFF Filiași, iar potrivit adresei Primăria Orașului Filiași, cu nr. 57/10.01.2003, a rezultat că titlul de proprietate care a fost emis de CJFF D., atacat de reclamant a fost modificat la cererea moștenitorului S. I., care a sesizat greșeala din titlul de proprietate, cerere în urma căreia s-a obținut hotărârea Comisiei Județene Argeș de Fond Funciar cu nr. 3335/1995, iar procesul verbal de punere în posesie din martie 1997 a fost întocmit de un ing. care era funcționar la OCOT D., în acest sens depunându-se în copie două înscrisuri.
Conform memoriilor depuse la dosar, pârâții au susținut că au formulat cerere în baza Lg 18/1991 după defunctul S. St. D., iar suprafața de 1000 mp prin buna înțelegere a fost lăsată reclamantului, pe care se află și casa edificată de autorii S. St. D. și S. I., iar terenul din extravilan se află în posesia lor, de asemenea, conform unei înțelegeri.
Reclamantul, însă, a susținut contrariul și că au fost încălcate prev. art. 8 alin 2 din Lg. 18/1991,ale art. 15,art. 35 din HG 131/1991 privind întocmirea documentației de punere în posesie, care a stat la baza eliberării titlului de proprietate atacat.
Mai mult, reclamantul a susținut că în speță sunt aplicabile prev. art. III din Legea Fondului Funciar pentru că s-au produs erori cu privire la numele și inițiala din procesul verbal, pentru că mama a fost trecută la rubrica „moștenitoare”ca fiică a soțului decedat, că ceilalți moștenitori sunt străini de succesiune și că există sentința civilă nr. 723/03.11.2006 a Judecătoriei Filiași,reclamantul a făcut dovada că la apariția Lg. 247/2005 a formulat cerere ,de asemenea, de reconstituire a dreptului de proprietate, în nume propriu pentru suprafața de 6,23 ha, înregistrată sub nr. 910/29.11.2005, cerere care încă nu a fost soluționată așa cum rezultă din înscrisurile înaintate de CLFF Filiași.
Dintr-o altă adresă înaintă de CLFF Filiași a rezultat că reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Lg 18/1991 și a Lg. 169/1997, dar cererea a fost contrazisă prin faptul că reclamantul împreună cu mama sa au formulat cerere în 1991 și au obținut și o hotărâre judecătorească de reconstituire a dreptului de proprietate, chiar dacă nu se indică amplasamentul în concret, fiind vorba de teren intravilan.
S-a mai reținut că relațiile primite de la Primăria Orașului Filiași sunt contradictorii, în acest sens fiind edificatoare și adresa nr._/12.05.2003.
La dosar există o adeverință aflată la fila 158 cu nr. 533/12.01.2004, din care a rezultat că defunctul S. St. D. și fiul acestuia ,S. D. C. nu figurează cu cerere de înscriere în CAP Filiași în urma verificărilor făcute în arhivă, iar din adresa nr._/2007, a rezultat că terenul deținut de S. D. C. în tarlaua „F.”, este în posesia acestuia din anul 1991-1992, după apariția Lg. 18/1991.
Conform declarațiilor din data de 10.02.2003 ale autoarei comune a părților, respectiv S. I. a rezultat că aceasta a fost de acord ca suprafețele din extravilan și anumite suprafețe din intravilan să fie muncite de copiii săi, așa cum se indică în înscrisul aflat la filele 165-166, declarații care însă nu apar date în formă autentică.
La dosar există declarații autentice date la BNP de către I. A. C., P. D., R. I., care atestă că S. D. C. și S. I. Ghiorghița au cumpărat un teren în suprafață de 1250 mp, în orașul Filiași, .. D., precum și că S. D. C. deține 1250 mp plantați cu vie, situați pe ., jud. D., ca moștenire de la părinții săi.
În aceste condiții, nu s-a putut reține de către instanță că reclamantul nu are calitate procesuală activă, nu are interes în promovarea acțiunii, în raport de art. III din Lg. 247/2005, lege care a modificat și completat Legea Fondului Funciar, la momentul actual.
S-a reținut aceasta pentru că prin Legea Fondului Funciar legiuitorul a acordat beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor tuturor moștenitorilor autorului la reconstituire, dar cu respectarea normelor de drept comun referitoare la proximitatea gradului de rudenie și a claselor de moștenitori. Or, din cele menționate și mai sus, făcând aplicarea normelor de drept comun, instanța de fond a reținut că atât reclamantul, cât și pârâții, persoane fizice sunt succesori ai defunctului, fost proprietar, dar și faptul că aceștia au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit Lg 18/1991 și Lg. 247/2005.
În speță, acțiunea formulată de reclamant, cu toate precizările ulterioare, privește anularea titlului de proprietate atacat, iar instanța trebuie să o examineze prin prisma disp. art. III lit. a din Lg 169/1997, așa cum a fost modificată și completată prin Lg 247/2005.
S-a mai reținut faptul că terenurile ce au aparținut defunctului S. St. D. și care apar înregistrate la Registrul agricol au avut înainte de 1990 un regim juridic distinct pentru că toate înscrisurile depuse la dosar atestă faptul că terenurile de categorie intravilan, situate în orașul Filiași au trecut în proprietatea statului potrivit art. 30 din Lg 58/1974, iar terenurile din extravilan au trecut fără titlu în proprietatea statului, o parte din ele, fiind atribuite ca loturi în folosința altor persoane, iar o parte rămânând în continuare în posesia moștenitorilor defunctului, conform înțelegerii cu mama lor.
Așadar, deși terenurile au regimuri juridice diferite, reconstituirea dreptului de proprietatea s-a făcut în mod legal tuturor moștenitorilor defunctului D. St. Ș. în baza art. 11 alin 2 din Legea Fondului Funciar, reconstituindu-i-se în mod separat reclamantului și mamei sale în timpul vieții suprafața de teren intravilan moștenită de la autorul lor.
A apreciat instanța că din interpretarea prev. art. 11 alin 8 din Lg 18/1991 și ale legilor în materia fondului funciar rezultă că atribuțiile instanței de judecată se limitează exclusiv la aplicarea corectă a dispozițiilor imperative din lege.
În titlul de proprietate a rezultat că au fost trecuți toți moștenitorii defunctului, iar potrivit art. 12, prin cererea de reconstituire, pârâții care au formulat cerere de reconstituire au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii numai cu privire la terenuri, dându-le posibilitatea tuturor să beneficieze de drepturile ce le revin.
Aceștia nu au renunțat la succesiune, ci ,potrivit certificatului de moștenitor depus la dosar, sunt moștenitori ai autorului, care au acceptat succesiunea în condițiile art. 700 C.civ, iar potrivit art. 12 din Lg 18/1991 sunt îndreptățiți să solicite reconstituirea dreptului de proprietate numai moștenitorii, care au acceptat în condițiile menționate, nu și cei care au renunțat la succesiune, în condițiile art. 696 C.civ.
Reclamantul S. D. D. sau oricare din ceilalți moștenitori trebuiau să-și exprime nemulțumirea împotriva hotărârii de validare a CJFF, pentru suprafața de 3,55 ha, pentru care s-a eliberat titlul de proprietate, în termen de 30 de zile de la data comunicării și afișării la sediul primăriei, așa cum a făcut-o pentru suprafața solicitată împreună cu mama sa. Neprocedând așa, hotărârea a rămas definitivă.
În acest caz, moștenitorii defunctului S. St. D. au beneficiat în egală măsură de dreptul de proprietate reconstituit și potrivit disp. art. 728 C.civ pot oricând cere împărțeala succesiunii asupra terenurilor din titlul de proprietate ce a fost emis și care au intrat în circuitul civil, în funcție de posesia în fapt, de cotele ce le revin fiecăruia, de investițiile făcute.
Modificările aduse titlului și nemulțumirile cu privire la greșelile de eroare, cu privire la nume și inițiale nu a mai putut fi analizate în contextul în care titlul de proprietate după ce a fost modificat a fost semnat, ridicat și însușit, chiar dacă este vorba de unul dintre moștenitori, la fel și întinderea suprafețelor, nu mai poate fi contestată.
Reclamantul a recunoscut de altfel, implicit prin acțiune modalitatea în care de ani de zile sunt folosite și amplasamentul terenurilor cuprinse în titlul de proprietate.
Potrivit art. 751 C., fiul care vine la succesiune împreună cu frații și surorile sale, trebuie să raporteze coerezilor săi tot ce a primit de la defunct prin dar, atât direct cât și indirect, afară de cazul când cel ce a donat a dispus altfel.
Este cert că la decesul autorului comun reclamantul nu a moștenit decât 250 mp și ½ din imobilele construcții.,astfel încât i s-a reconstituit împreună cu mama sa dreptul de proprietate pentru terenul situat în intravilanul localității Filiași din Jud. D., în conformitate cu disp. art. 35 din Lg 18/1991.
Așadar,terenurile cuprinse în titlul de proprietate ce este atacat de către reclamant nu constituie înzestrare de la părinți numai pentru reclamant, reconstituirea dreptului de proprietate nu-i conferă un drept exclusiv acestuia astfel încât să-i înlăture pe ceilalți moștenitori pentru că terenurile din titlu capătă vocația de a completa masa succesorală după părinții părților, persoane fizice.
Față de cele expuse, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamant cu precizările ulterioare .Dacă s-ar fi procedat altfel, s-ar fi creat o insecuritate a raporturilor juridice deja create, s-ar fi ajuns ca moștenitorii ce au formulat cerere în temeiul Legii Fondului Funciar și care nu sunt renunțători la succesiunea defunctului, să fie înlăturați de la imobilele teren ce completează masa succesorală a acesteia.
Împotriva sentinței a declarat recurs Ș. D. ,care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, următoarele:
1.Instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare în sensul că deși a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței juridice și sub forma plății onorariului de expertiză, la data de 08.12.2008 judecătoria s-a pronunțat doar cu privire la cea de a doua modalitate .Din cauza veniturilor reduse obținute lunar a fost în imposibilitate de a beneficia de asistență calificată.
2.Instanța de fond a dat dovadă de lipsă de rol activ întrucât a soluționat cauza în baza unui probatoriu insuficient în sensul că deși prin încheierea din data de 20.10.2008 a dispus refacerea raportului de expertiză ,stabilind din oficiu un număr de 15 obiective ,prin încheierea din data de 09.11.2009 a revenit nejustificat asupra probei, justificând că această măsură se impunea ca urmare a vechimii dosarului ,apreciind că expertiza efectuată cu 6 ani în urmă prin comisie rogatorie-și care este defectuoasă- este suficientă pentru a-și forma convingerea cu privire la pricină.La Judecătoria Filiași a formulat obiecțiuni la acest raport asupra cărora instanța a omis să se pronunțe.
3.Instanța de fond a soluționat greșit fondul cauzei ,în sensul că, deși din cuprinsul certificatului de moștenitor 986/1980 a rezultat că pârâții au renunțat la succesiune a apreciat că aceștia sunt moștenitorii autorului Ș. D. D. și că sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma acestuia renunțătorul nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate ,iar cererea de reconstituire nu poate echivala cu o retractare a renunțării în condițiile art. 700 cod civil întrucât aceasta trebuia realizată în termenul de 6 luni .
Instanța de fond a soluționat cererea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate 1609-_/1997 emis de C. Județeană Argeș de Fond Funciar fără ca la dosar să existe hotărârea de validare a dreptului de proprietate ce a stat la baza eliberării acestuia.
4.Greșit a aplicat instanța de fond dispozițiile art.274 Cod pr. civilă în sensul că a fost obligat la plata sumei de 200 lei cu acest titlu deși onorariul de avocat suportat de pârâtul Ș. C. a fost de 1000 lei, iar la plata onorariului de expertiză nu putea fi obligat întrucât expertul, deși a încasat banii nu a efectuat lucrarea.Instanța de fond nu a arătat din ce se compun cheltuielile de judecată.
La data de 26.10.2010 recurentul a formulat o cerere pe care a intitulat-o „completare la recurs” și prin care a formulat următoarele critici:
1)Procesul verbal de comunicare a sentinței instanței de fond a fost viciat cu rea credință, în sensul că aceasta nu poartă ștampila Oficiului Poștal Filiași astfel că nu a avut posibilitatea să formuleze recursul în termen.
2) Instanța nu a intrat în cercetarea fondului, nelămurind aspecte esențiale ale acestuia .
3)Ca urmare a dispoziției Tribunalului Argeș prin decizia civilă nr. 732/2006 dosarul a fost înaintat judecătoriei pentru continuarea judecății ,iar la primul termen de judecată în fața acesteia nu a fost îndeplinită procedura de citare cu părțile ,astfel că nu a putut contesta măsura mutării procesului la un alt complet de judecată .
4)Greșit a reținut instanța de fond că a solicitat nulitatea titlului de proprietate 2119-_/03.04.2001 emis lui G. D. în timp ce recurentul a invocat doar că acesta a decedat după trei zile de la apariția Legii 18/1991 ,iar titlul a fost emis în anul 2001 tot pe numele acestuia.
5)Instanța de fond nu a solicitat expres cererile din adresa_/07.01.2003 și nu a verificat înscrisurile date de primărie .Nu a observat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ,fapt ce rezultă din sentințele civile 1048/1992 și 1047/1994 în care a avut calitatea de reclamant .De asemenea, a reținut greșit că nu a contestat hotărârea de validare întrucât a formulat două plângeri împotriva acesteia .
Prin întâmpinările formulate Ș. D. C. a solicitat respingerea recursului,arătând ,în esență, următoarele:
Recurentul a beneficiat de ajutor public judiciar în cuantumul stabilit de instanța care a soluționat cererea ,deși în raport de veniturile sale nu se încadra în niciuna din situațiile prevăzute de OG 51/2008 astfel că justificat nu a fost admisă și cererea privind acordarea asistenței juridice. Judecătoria Pitești a dat dovadă de rol activ în soluționarea cauzei ,administrând probatorii suficiente ,iar în ceea ce privește obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică i s-a pronunțat asupra acestora, făcând referire despre ele în considerentele hotărârii. Recurentul face confuzie între disp. art. 700 Cod civil și dispozițiile legilor de fond funciar care prevăd că toți moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii prin cererea adresată comisiei .Acesta nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii 18/1991 și nici conform Legii 169/1997 ,ci doar intimații.Dacă ar fi fost nemulțumit de soluția comisiei județene de validare recurentul trebuia să o conteste.
Faptul că instanța de fond nu a detaliat cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate constitui motiv de casare sau modificare a sentinței ,iar pe de altă parte petentul, prin respingerea acțiunii - a căzut în pretenții astfel că se impunea obligarea acestuia la plata cheltuielilor.
Intimata F. M. a solicitat,prin întâmpinare,respingerea recursului,arătând, în esență,că aspectele invocate de recurent pot fi expuse în cadrul unui eventual proces de partaj ,că moștenitorii nu au avut roluri distincte în registrul agricol pentru a putea solicita emiterea unor titluri de proprietate separate.
Intimatul Sunică V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului,arătând,în esență că toți moștenitorii autorului au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, că primul motiv de recurs nu este apt să conducă la casarea sau modificarea sentinței,că instanța de fond a dat dovadă de rol activ în soluționarea cauzei, administrând suficiente probe ,că recurentul face confuzie între disp. art. 700 Cod civil și dispozițiile legilor de fond funciar care prevăd că toți moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii prin cererea adresată comisiei S-a mai susținut că ultimul motiv de recurs nu determină admiterea recursului.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor aduse tribunalul prin decizia civilă nr. 139/2011 a respins recursul este nefondat cu motivarea că:
1)Recurentul Ș. D. a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, la data de 04.12.2008 în două modalități:a plății onorariului de expert și a asistenței juridice. Instanța de fond a admis în parte cererea însă din motivarea acesteia a rezultat că a omis să se pronunțe cu privire la cea de a doua formă de ajutor public judiciar .Analizând însă actele depuse de recurent la dosar în dovedirea cererii s-a observat că recurentul și soția acestuia obțin lunar 2124 lei ,astfel că pe membru de familie venitul lunar era de 1062 lei,depășind nivelul de 500 și,respectiv,de 800 lei lunar,prevăzut de disp. art. 8 alin. 1 și 2 din OG 51/2008.Instanța de fond a admis totuși,în parte,cererea de acordare a ajutorului public judiciar astfel că a acordat recurentului mai mult decât i se cuvenea.Acesta a depus la dosar certificatele de naștere a trei minori însă nu a făcut dovada că i-ar avea pe aceștia în întreținere și nici în ce grad de rudenie se află cu acestia.În consecință, instanța de fond și dacă s-ar fi pronunțat asupra celei de a doua forme de ajutor public judiciar ar fi respins-o întrucât recurentul nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru acordarea a acesteia,astfel că primul motiv de recurs este nefondat.
2)Instanța de fond și-a manifestat rolul activ în soluționarea cauzei .Astfel, pentru buna soluționare a cauzei a dispus din oficiu proba cu relații de la Comisa Locală Filiași de Fond Funciar și audierea martorului G. P. ,iar la data de 20.10.2008 a pus în discuție raportul de expertiză efectuat prin comisie rogatorie și a dispus completarea acesteia ,formulând din oficiu obiectivele.Deși la data de 20.10.2008 s-a dispus numirea expertului și fixarea onorariului acestuia, abia la data de 04.12.2008 recurentul a formulat cererea de ajutor public judiciar, care a fost admisă în parte la data de 18.12.2008 ,în forma suportării de către stat a jumătate din onorariul de expert.Recurentul a achitat cealaltă jumătate abia peste o lună,la 21.01.2009, deși potrivit disp. art. 170 alin. 1 și 3 Cod pr.civilă ,acesta trebuia achitat în 5 zile de la data numirii expertului-sau,în cazul de față- de la data admiterii cererii de acordare a ajutorului public - sub sancțiunea decăderii din probă.Instanța de fond nu l-a decăzut din această probă tocmai pentru a afla adevărul în cauză, deși era îndreptățită să ia această măsură potrivit textului de lege amintit mai sus.S-a susținut de către recurent că experta nu l-a convocat la expertiză, că nu a putut lua legătura cu aceasta. La rândul ei aceasta a susținut că a dispus convocarea părților, că acestea nu s-au prezentat și a lăsat chiar și două numere de telefon pentru a putea fi contactată prin cererea adresată instanței de judecată la data de 20.01.2009 .Cum expertiza nu a putut fi efectuată timp de mai mult de un an,iar dosarul fusese înregistrat în anul 2002 ,în condițiile în care nici recurentul nu a dat dovadă de interes în administrarea acestei probe ,având în vedere și principiul soluționării cu celeritate al cauzelor și,în special,al celor de fond funciar(potrivit dispozițiilor titlului XIII art. 2 al Legii 247/2005 )tribunalul a apreciat că instanța de fond și-a manifestat cu prisosință rolul activ în soluționarea acestui proces.
În ceea ce privește obiecțiunile formulate la Judecătoria Filiași la raportul de expertiză instanța de fond le-a pus în discuție la 20.10.2008, cum s-a arătat mai sus.
3)Recurentul și-a precizat de nenumărate ori acțiunea. Inițial a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate pentru suprafața de 1018 mp tern intravilan cu motivarea că intimații nu ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate,că ar fi fost greșit înscrise în titlu inițialele uneia din părți și prenumele alteia,arătând că suprafețele înscrise în intravilan nu corespund terenurilor existente în realitate, ceea ce ar impune emiterea unor noi titluri de proprietate pe numele fiecărui moștenitor, așa cum s-a convenit cu ocazia împărțirii terenului agricol între aceștia în anul 1991.S-a arătat apoi că titlul este nul pentru că numai intimata Ș. I. s-a înscris în CAP cu terenul din litigiu ,urmând ca titlul să se emită doar pe numele acesteia. Printr-o altă precizare s-a arătat că intimații au renunțat expres la moștenire potrivit certificatului de moștenitor din 1980 astfel că trebuie înlăturați din titlu.
În ceea ce privește cererile de reconstituire a dreptului de proprietate ,atât din cuprinsul adeverinței nr._/07.01.2003 eliberată de Primăria Orașului Filiași, 9941/23.05.2002 și al înscrisului depus de recurent în faza de recurs, aflat la fila 78, în copie certificată a rezultat că intimații au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au rămas în urma decesului autorului Ș. Șt. D., cu numerele 1616/1991, 1617/1991, 272/1991, 390/1991, 1982/1991 982. În ceea ce îl privește pe Ș. C. s-a menționat de către CLFF că nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru teren intravilan .Și dacă ar fi fost așa, în titlu se află și terenuri extravilane, astfel că nu se impunea nulitatea pentru acest motiv ,ci această împrejurare poate fi invocată în cadrul unui eventual proces de partaj. Acestuia i-a fost donată suprafața de 1250 mp teren intravilan de către mama sa Ș. I., operațiune recunoscută de această autoare ,suprafață care nu figurează în titlul de proprietate contestat întrucât a fost solicitat de acest intimat potrivit Legii 247/2005 ,fiind validat cu aceasta prin Hotărârea 316/2007 pe care recurentul a contestat-o ,fiindu-i respinsă însă contestația .Dacă aceasta ar fi fost înscrisă în titlu intimatului i s-ar fi respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acesta.
În ceea ce îl privește pe recurent, nu a rezultat cu certitudine că acesta a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat, la numărul de cerere 292/1991 figurând Ș. I.,mama acestuia .Este adevărat că prin sentința civilă 1048/1992 a Judecătoriei C. s-a reținut că recurentul și Ș. I. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma acestui autor pentru suprafața de 3750 mp intravilan însă tot prin considerentele acesteia s-a menționat că la această cerere nu primiseră nici un răspuns până la acel moment ,astfel că nu s-a putut reține că aceasta viza suprafața din litigiu .De asemenea, prin sentința civilă_/ 1994 a Judecătoriei Drobeta S. s-a admis plângerea formulată de recurent și Ș. I. împotriva Hot 118/1991 a CLFF,constatându-se că aceștia sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5000 mp teren în pct.F. și pentru suprafața de 5000 mp din pct.C. Bălții ,făcându-se mențiunea că aceștia erau înscriși în registrul agricol cu aceste suprafețe .Nici pentru acestea nu s-a emis titlu de proprietate ,fapt ce rezultă și din aceea că recurentul a solicitat comisiei locale punerea în posesie conform sentinței, emițându-se hotărârea 385/2001 prin care s-a dispus de către CJFF Argeș punerea în executare a sentinței ,or titlul de proprietate contestat a fost emis în anul 1997 ,astfel că nu s-a putut reține că acestea au fost cerute prin cererea ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate atacat. De asemenea, prin sentința civilă 1036/2007 a Judecătoriei Filiași s-a reținut că recurentul a susținut că suprafețele de 1 ha din pct-C. Bâlții, F. și cea de 3750 mp intravilan nu fac parte din suprafețele din titlul de proprietate contestat .Prin cererea depusă conform Legii 247/2005 Ș. D. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența dintre suprafețele validate anterior și suprafața de 6,23 ha.
S-au depus la dosar, în faza de recurs o copie necertificată a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate care nu are număr,nu cuprinde numele emitentului astfel că nu s-a putut aprecia că este formulată de recurentul Ș. D.. În procesul verbal premergător emiterii titlului de proprietate contestat s-a mentionat că acesta a fost emis potrivit cererii 272/1991 și Hot.3335/1994 însă analizând actul de la fila 78 depus în dosarul de recurs s-a observat că aceasta a fost formulată de Ș. I. ,nu de recurent.La dosar se află anexa la hotărârea prin care a fost validat dreptul de proprietate al părților pentru terenul din litigiu în suprafață de 3,55 ha .Cum recurentul nu a contestat-o sub aspectul vocației succesorale a intimaților, în condițiile în care nici nu este cert că a formulat sau nu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate soluționată prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru toți moștenitorii este lipsit de relevanță faptul că intimații ar fi renunțat expres la succesiune,titlul de proprietate fiind emis în concordanță cu această hotărâre. Conform art. 696 din Codul civil, eredele care renunta la succesiune este considerat ca nu a avut niciodata aceasta calitate, titlul de mostenitor fiind desfiintat cu efect retroactiv, mostenitorul fiind considerat ca o persoana straina de mostenire. Regula indivizibilitatii patrimoniului succesoral confera acelasi caracter indivizibil si optiunii succesorale care nu poate fi conditionata de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renuntarea vizeaza atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât si cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectiva”.
In opinia instantei, aceasta aparare a putut fi invocata de mostenitorul interesat in cadrul procedurii speciale a plangerii la Hotararea Comisiei Judetene, deoarece de la data emiterii HCJ partile interesate cunosc atat persoanele beneficiare, cât si suprafata reconstituita.
De regula, actiunile in nulitate titlu fundamentate pe disp art III din lg. 169/1997 au in vedere titlurile emise tertilor, deoarece este firesc ca promotorilor unor astfel de actiuni sa nu le fie opozabila hotararea comisiei judetene care a stat la baza titlului contestat, pentru tertul in cauza.
In momentul in care se contesta propriul titlu de catre beneficiari, in baza art. III din Legea 169/1997, examinarea motivului concret de nulitate trebuie raportata la o imposibilitate obiectiva si temeinic argumentata, pentru care beneficiarul titlului nu a uzat de procedura prev. de art 53(2) din lg 18/1991 sau nu avea interes la acea vreme sa conteste HCJ.
Altfel, daca pentru orice motiv se lasa deschisa calea actiunilor in nulitate a propriului titlu se ajunge la eludarea procedurii speciale, prev de art 53(2)din lg. 18/1991, plangerea la HCJ.
Pentru a asigura stabilitatea circuitului civil si a se evita incertitudinile viitoare pentru cei mentionati în titlu a fost prevazuta această procedura speciala de contestare conform art. 53 al. 2 din Legea 18/1991.
Singurul care a contestat hotărârea este Ș. I., ca urmare a cererii sale emițându-se Hotărârea 35/1994 prin care s-a dispus corectarea prenumelui său ca fiind” I.” ,în loc de „ I.”.Mai mult, atât recurentul,cât și mama părților ,Ș. I. au recunoscut că între părți a existat și o înțelegere cu privire la modul de folosire a terenurilor din titlul de proprietate, ceea ce a rezultat și din faptul că toate părțile au solicitat împreună reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de suprafața ce a constituit cotă de reducere în anul 1991 ,respectiv pentru 0,5600 mp .
Faptul că doar Ș. I. s-a înscris în CAP cu terenul din titlul de proprietate nu poate atrage nulitatea titlului întrucât în conformitate cu disp. art. 8 alin.2 din Legea 18/1991 părților li s-a validat dreptul de proprietate în calitate de moștenitori ai autorului Ș. St.D. ,care înscrisese împreună cu soția sa terenul în CAP.
A mai invocat recurentul că suprafața din intravilan este mai mică cu 88 mp decât suprafața deținută în realitate și că la eliberarea titlului comisiile de fond funciar nu au ținut cont de înțelegerea pe care acesta o avea cu intimații privind modul de folosință al terenurilor din titlu. Acestea nu au constituit motive de nulitate a titlului,comisia eliberând acest act pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca aceștia să –și împartă terenurile în raport de înțelegerea lor fie prin partaj voluntar, fie prin partaj judiciar,iar în ceea ce privește întinderea suprafețelor ,neconcordanțe pot apărea și ca urmare a instrumentelor utilizate în măsurarea acestora însă acestea pot fi analizate în cadrul unei acțiuni în modificarea titlului de proprietate.
4)Critica privitoare la cheltuielile de judecată a fost nefondată . Faptul că instanța de fond nu a arătat din ce se compun acestea nu a putut constitui motiv de recurs.În ceea ce privește cuantumul acestora tribunalul a apreciat că au fost calculate corect întrucât acesta a avut angajați succesiv doi avocați în dosarul 8069/2002 al Judecătoriei Pitești, achitând pe lângă 1000 lei și suma de 1500 lei pentru avocat B. D..
În ceea ce privește criticile aduse sentinței prin cererea intitulată „completare a motivelor de recurs”formulată la data de 26.10.2010 tribunalul a apreciat că acestea au fost depuse tardiv,cu depășirea termenului prev. de art. 301 Cod pr. civilă, sentința fiindu-i comunicată recurentului la data de 12.04.2010 astfel că nu le-a admis.
Procesul verbal de punere în posesie din anul 1996 premergător emiterii titlului de proprietate nr 1348/1996 nu are nicio legătura cu titlul de proprietate nr 1609-1952 și nu constituie un înscris nou în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.pr.civ. deoarece, a stat la baza emiterii titlului de proprietate iar revizuentul știe acest lucru.
Toți mostenitorii au formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate, titlul de proprietate nr 1609-1952 a fost emis în mod legal așa cum s-a reținut de instanta de fond și de instantele de fond funciar.
Vorbește revizuentul de unele înscrisuri întocmite în fals mentionând în adresa nr._/07.01.2003 si nr. 1616/1991 dar nici până la data prezentei nu a făcut dovada înscrierii în fals și nu a prezentat instanței pronuntarea unei soluții în acest sens.
Cu privire la înscrisul nou invocat, se susține în literatura de specialitate că se are în vedere situația în care la data pronuntării hotărârii instanța nu a avut în vedere anumite înscrisuri care erau de natura a schimba soluția pronuntata, înscrisul să nu fi putut fi prezentat din motive independente de voința părților, să fie probant prin el însuși și nu un înscris care face trimitere la un mijloc de probă.
Înscrisul să fi existat la data judecății și să nu fi putut fi procurat datorita reținerii de partea potrivnică. De asemenea, acesta să fie determinant.
În ceea ce privește caracterul determinant al înscrisului la soluționarea cauzei referitor la menționarea nr 272 ca fiind nr. cererii revizuentului și al autoarei, iar intimatul nu ar fi formulat cerere de reconstituire este neadevărat deoarece, intimatul a formulat cerere de reconstituire.
Toți mostenitorii au formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate.
Din adeverința_/07.01.2003 și din adeverința nr 7236/13.05.2013 rezulta ca au fost formulate cereri de reconstituirea dreptului de proprietate de moștenitorii Ș. I.- cererea nr 272/12.03.1991, Ș. E. cererea nr 390/13.03.1991, Ș. I..- cererea nr 907/17.03.1991, Ș. M. cererea nr 1617/21.03.1991, Ș. C. cererea nr 1616/21.03.1991 și F. M..
Înscrisul nu putea fi reținut de partea potrivnică, respectiv de Primăria Orașului Filiași.
Față de aceste considerente și fața de prevederile art. 322 pct. 5 C.pr.civ., instanța a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.
La data de 20.10.2014 S. D. C. a solicitat completarea hotărârii nr. 9476/09.10.2014 în sensul de a fi obligat revizuientul S. D. D. la plata cheltuielilor de judecată suportate de intimat la judecata în fond a cererii de revizuire, cheltuieli pe care apărătorul intimatului le-a solicitat în fata instantei de judecată.
Prin sentinta civilă nr._/04.12.2014 Judecătoria P. a admis în parte cererea petentului, a completat sentinta civilă nr. 9476/09.10.2014 si a obligat pe revizuient la plata sumei de 1000 lei către intimat cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
În motivare s-a arătat că instanța a verificat sentința a cărei completare s-a solicitat și a constatat că intimatul pe fondul cauzei a solicitat plata cheltuielilor de judecata dar instanța a omis să se pronunțe asupra acestora.
Verificându-se actele dosarului s-a observat că onorariul de avocat este de 900 lei și au fost depuse o . acte doveditoare ale transportului intimatului la instanță, considerente în raport de care, văzând si prevederile art. 281 pct. 2 C.pr.civ. a fost admisă în parte cererea completatoare și completată sentința civilă nr. 9476/09.10.2014 în sensul că, a fost obligat reviziuientul să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport, capăt de cerere asupra căreia instanța a omis să se pronunțe.
Împotriva sentintei civile nr. 9476/09.10.2014 si a sentintei civile nr._/04.12.2014 a declarat recurs revizuientul S. D. D. criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivelor prev. de art. 304 pct. 7 si 9 C. pr. civ.
A arătat revizuientul că trebuie lămurită coincidenta de nume dintre cei doi intimati S. D. C. si S. D. M. care sunt fratii revizuientului S. D. D. pe de o parte si nepotii acestora S. I. C. si S. I. M., tatăl acestora fiind I..
S-a arătat după reluarea istoricului cauzei că prin sentinta civilă nr. 1507/2010 Judecătoria P. a respins actiunea în nulitatea titlului de proprietate formulată de S. D. D. motivul avut în vedere de instantă si care apare ca determinant în respingerea actiunii fiind acela că pârâtii S. D. C. si S. D. M. ar fi formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de mostenitori ai tatălui lor, ceea ce nu este real urmând a se dovedi că pârâtii sus mentionati nu au formulat cereri de reconstituire.
Revizuientul a invocat ca înscrisuri noi retinute de partea potrivnică – C. Locală F. de Fond Funciar – si determinante în solutionartea cauzei, cererile de reconstituire nr. 1616/1991 si 1617/1991 înaintate de C. Locală F. de Fond Funciar . Ratiunea pentru care revizuientul a invocat aceste cereri constă în faptul că din cuprinsul lor rezultă că nu au fost formulate de persoanele sus arătate ele fiind formulate de S. I. C. si S. I M. nepotii reclamantului si nu fratii reclamantului. Cele două cereri existau la data judecării actiunii în nulitatea titlului de proprietate emis pe numele autorului însă nu au fost depuse de C. Locală care a înaintat însă numai o adresă din care rezulta că S. D. C. si S. D. D. au formulat cereri de reconstituire.
Instanta de fond nu a analizat aceste înscrisuri noi ci un alt înscris respectiv un proces verbal de punere în posesie, premergător emiterii unui alt titlu de proprietate despre care afirmă că revizuientul l-ar fi invocat ca act nou.
De aceea revizuientul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei si admiterea cererii de revizuire în sensul de a se anula sentinta civilă nr. 1507/15.02.2010 pronuntată de Judecătoria P. în dosarul civil nr._ , urmând a se anula titlul de proprietate în privinta pârâtilor S. D. C., S. D. M. si F. M. care nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de mostenitori ai autorului S. D..
În ceea ce priveste recursul declarat împotriva sentintei civile nr._ /2014 aceasta a fost pronuntată la solicitarea petentului S. D. C. care a cerut acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat si cheltuielile legate de deplasarea sa la instantă, prin sentinta sus arătată fiind admisă cererea si completată sentinta civilă nr. 9476/2014 a Judecătoriei P. în sensul că a fost obligat revizuientul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat, capăt de cerere asupra căruia instanta a omis să se pronunte.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurentul revizuient tribunalul constată că recursul acestuia este nefondat.
Astfel, în analizarea motivelor de revizuire si a sustinerilor intimatilor tribunalul retine în esentă că în aplicarea prevederilor Legii Fondului Funciar a fost reconstituit dreptul de proprietate de pe urma defunctului S. D., mkostenitorilor acestuia S. D. I., S. D. M., S. D. I., G. E., S. D. D., S. D. C. si F. D. M. pentru suprafata de 3 ha si 5500 mp în F. judetul D. sens în care a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1609/_/06.06.1997.
În ceea ce-l priveste pe mostenitorul S. D. D. acesta a contestat constant pe parcursul solutionării cauzei de fată dar si în alte cauze aflate pe rolul instantei faptul că fratii săi S. D. C. si S. D. M. ar fi mostenitorii aceluiasi autor S. St. D., motivat de faptul că acestia nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în conditiile legii semnatarii cererilor de reconstituire fiind în realitate nepotii S. I C. si S. I. M..
Prin sentinta civilă nr. 1507/15.02.2010 pronuntată de Judecătoria P. în dosarul civil nr. 8069/2002 a fost respinsă actiunea reclamantului S. D. D. ( prin care solicita constatarea nulitătii titlului de proprietate nr. 1609/_/06.06.1997 pe considerentul că este emis cu încălcarea flagrantă a Legii Fondului Funciar nr. 18/1991 si nr. 169/1997, întrucât ceilalti mostenitori ai defunctului nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafata de teren din intravilan ) si a fost obligat reclamantul la cheltuieli de judecată către pârâti fiind retinut în esentă că pârâtii nu au renuntat la succesiunea autorului ci potrivit certificatului de mostenitor au acceptat succesiunea în conditiile art. 700 C. Civ. astfel că potrivit art. 12 din Legea nr. 18/1991 au repusi în termenul de acceptare a succesiunii ca urmare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate ce aceastia au formulat, iar în ceea ce-l priveste pe reclamantul S. D. s-a retinut că acesta sau oricare dintre mostenitorii nemultumiti de hotărârea de validare a CJAFF pentru suprafata de 3,55 ha pentru care s-a eliberat titlul de proprietate contestat avea posibilitatea în termen de 30 de zile de la comunicare sau de la afisare să o contestate, astfel că neprocedând ca atare hotărârea de validare a rămas definitivă.
Prin decizia civilă nr. 139/20.01.2011 Tribunalul Arges, analizând recursul declarat de reclamantul S. D. D. împotriva sentintei civile sus mentionate a respins ca nefondat recursul, retinând în considerente că în ceea ce privește cererile de reconstituire a dreptului de proprietate ,atât din cuprinsul adeverinței nr._/07.01.2003 eliberată de Primăria Orașului Filiași, 9941/23.05.2002 și al înscrisului depus de recurent în faza de recurs, aflat la fila 78, în copie certificată a rezultat că intimații au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile ce au rămas în urma decesului autorului Ș. Șt. D., cu numerele: 1616/1991,1617,/1991,272/1991, 390/1991,1982/1991 982 de asemenea s-a retinut cu putere de lucru judecat că în procesul verbal premergător emiterii titlului de proprietate contestat se menționează că acesta a fost emis potrivit cererii 272/1991 și Hot. nr. 3335/1994 însă analizând actul de la fila 78 depus în dosarul de recurs se observă că aceasta a fost formulată de Ș. I., nu de recurent, fiind astfel retinut si că la dosar se află anexa la hotărârea prin care a fost validat dreptul de proprietate al părților pentru terenul din litigiu în suprafață de 3,55 ha însă cum recurentul nu a contestat-o sub aspectul vocației succesorale a intimaților, în condițiile în care nici nu este cert că a formulat sau nu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate soluționată prin reconstituirea dreptului de proprietate pentru toți moștenitorii este lipsit de relevanță faptul că intimații ar fi renunțat expres la succesiune, titlul de proprietate fiind emis în concordanță cu această hotărâre.
Potrivit prevederilor art. 322 pct. 2 si pct. 5 C. pr. civ. – temeiuri legale pe care revizuientul le-a învederat în cauză -, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotărâri dată de o instantă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut precum si dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfătisate dintr-o împrejurare mai presus de vointa părtilor, ori dacă s-a desfiintat sau modificat hotărârea unei instante pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Rezultă asadar că în speta dedusă judecătii de fată niciunul dintre textele de lege nu se conturează întrucât în ceea ce priveste art. 322 pct. 2 C. pr. civ. prin lucru cerut trebuie să se înteleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia si au stabilit obiectul pricinii supuse judecătii, astfel că în spetă nu există nici un dubiu în privinta solutionării cererilor de învestire a instantei, deoarece s-a analizat numai ceea ce s-a cerut, iar în ceea ce priveste art. 322 pct.5 C. pt. civ. se retine că instanta de fond a analizat înscrisurile contestate de recurent, retinând astfel că la baza emiterii titlului de proprietate contestat au stat registrele agricole din anii 1956- 1958 si cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de S. I. cu cererea nr. 272/21.03.1991 ; S. E. cu cererea nr. 390/13.03.1991; S. I. cu cererea nr. 907/17.03.1991 ; S. C. cu cererea nr. 1616/21.03.1991 ; S. M. cu cererea nr. 1617/21.03.1991 si F. M. cu cererea nr. 1982/06.04.1991 cereri despre care se face vorbire în adresa nr._/07.01.2003 a Primăriei F. judetul O..
Se va retine de asemenea în ceea ce priveste motivul de revizuire prev de art. 322 pct.5 C. pr. civ. că acesta presupune ca după darea hotărârii să se descopere înscrisuri doveditoare retinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfătisate dintr-o împrejurare mai presus de vointa părtilor, ceea ce nu este cazul în spetă, instantele de judecată analizând înscrisurile contestate de recurent, înscrisuri ce nu pot fi subsumate notiunii de „înscris nou” în sensul dat acestei notiuni de textul de lege sus invocat.
În ceea ce priveste recursul declarat de revizuient împotriva sentintei civile nr._/04.12.2014 tribunalul retine că, petentul S. D. C. a cerut acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat si cheltuielile legate de deplasarea sa la instantă, prin sentinta sus arătată fiind admisă cererea si completată sentinta civilă nr. 9476/2014 a Judecătoriei P. în sensul că a fost obligat revizuientul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat, capăt de cerere asupra căruia instanta a omis să se pronunte.
Cu privire la această sentintă revizuientul recurent nu a formulat critici concrete, asa încât raportat la motivele de revizuire analizate de tribunal si văzând si prevederile art. 274 alin.1 C. pr. civ. tribunalul, va retine că sentinta civilă apelată este temeinică si legală asa încât o va păstra, fiind făcută dovada cheltuielilor ocazionate de proces.
De aceea tribunalul în raport de considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate, văzând si prevederile art. 304 pct.7 si 9 C. pr. civ. apreciind că sentinta civilă recurată nr. 9476/2014 si nr._/2014 sunt temeinice si legale le va păstra cu consecinta respingerii recursului declarat de revizuient ca nefondat.
Văzând si prevederile art. 274 alin.1 C. pr. civ. va obliga pe recurent la 1100 lei cheltuieli de judecată către intimatul S. D. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul S. D., împotriva Sentinței civile nr.9476/09.10.2014 și a Sentinței civile nr._/04.12.2014, pronunțate de Judecătoria Pitești, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații Ș. CONȘTANTIN, FLOREȘCU M., MINGHERAȘI E., G. P., O. M., ȘUMICA V., T. C., Ș. M., S. C., O. E., COMIWIA L. DE FOND FUNCIAR FILIAȘI, C. JUDEȚEANA DE FOND FUNCIAR DOLJ.
Obligă recurentul la 1100 lei cheltuieli de judecată către intimatul S. D. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, I. V. H. |
Red. AD/2 ex/16.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 895/2015. Tribunalul ARGEŞ | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
