Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 326/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 326/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 326/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 326/2015
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Grefier F. G.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul Argeș
a fost reprezentat de procuror M. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul P. M. și pe pârâtul S. R. - prin Ministerul Finantelor Publice, intervenient P. C. și având ca obiect despăgubiri Legea nr.221/2009.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv pentru termenele din data de 14.10.2015 și 21.10.2015.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul prezentei instanțe sub nr._/30.06.2010 reclamantul P. M. a chemat în judecată S. Român prin M.F.P. – D.G.F.P. Argeș solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se constate caracterul politic de drept al deciziei de stabilire a domiciliului forțat în ceea ce o privește pe mama sa P. M. E. A. (născută I. ) ;
- să fie obligat S. Român la plata contravalorii în lei, la cursul oficial din ziua efectuării plății a sumei de 1.101.000 euro, cu titlu de daune morale pentru condamnarea mamei sale ;
- să se constate caracterul politic de drept al deciziei de stabilire a domiciliului forțat în ceea ce o privește pe bunica sa A. I. ;
- să fie obligat S. Român la plata contravalorii în lei, la cursul oficial din ziua efectuării plății, a sumei de 1.101.000 euro cu titlu de daune morale pentru condamnarea bunicii sale;
- să fie obligat S. Român la plata contravalorii bunurilor confiscate ca urmare a condamnării politice ,respectiv contravaloarea conacului confiscat și neretrocedat în sumă de 100.000 euro și contravaloarea celor 47 ha teren din fosta moșie Viișoara neretrocedată, în sumă de 188.000 euro;
- să se constate caracterul politic al deciziei de stabilire a domiciliului forțat în ceea ce-l privește pe bunicul său E. I. ,cât și a condamnării la închisoare din 1948 ;
- să se analizeze decizia de condamnare la închisoare a lui E. I.;
- să fie obligat S. Român la plata contravalorii în lei, la cursul oficial din ziua efectuării plății a sumei de 365.000 euro pentru perioada de detenție din 1948-1953 ,cu titlu de daune morale ;
- să fie obligat S. Român la plata contravalorii în lei, la cursul oficial din ziua efectuării plății a sumei de 657.000 euro pentru domiciliu forțat și privare de drepturi suportate de E. I., cu titlu de daune morale:
- să fie obligat S. Român la plata contravalorii bunurilor confiscate respectiv 10 ha teren ca urmare a condamnării politice a lui E. I., din . de 40.000 euro;
În motivarea cererii reclamantul arată că este fiul lui P. M. A. (născută I.) și nepotul defuncților A. Ipnescu și E. I., toți trei condamnați politic, cu toate interdicțiile ce decurg din această măsură abuzivă.
Mai arată reclamantul că mama sa împreună cu bunica A. I. au fost dislocate în localitatea Curtea de Argeș prin efectul Decretului nr. 83/1949,dislocare ce a avut loc în baza art. 4 din acest decret, măsură ce a produs puternice traume atât mamei sale ,cât și lui personal.
Pentru aceste motive reclamantul solicită despăgubiri morale atât pentru prejudiciul suferit în nume propriu, cât și în calitate de moștenitor al mamei sale.
În ceea ce o privește pe bunica sa maternă A. I., reclamantul arată că acesteia în urma deportării cât și mamei sale i-au fost confiscate bunurile proprii, restrânse drepturile fundamentale și i-au fost confiscate și numeroase terenuri și un conac, respectiv 81 ha confiscate în 1949 conform certificatului nr. 93-513 /07.05.1996 al Ministerului de Interne Arhivele Statului .
Reclamantul arată că în baza legilor fondului funciar de la A. I. au fost retrocedate 94 de ha din totalul de 163 ha confiscate în anul 1945.
În privința terenurilor în suprafață de 47 ha achiziționate de bunica sa în perioada 1945-1949, după exproprierea din 1945 ,acestea nu au mai putut face obiectul cererilor de retrocedare, întrucât Legea nr. 247/205 modificată și completată limitează cumulativ terenurile restituibile la maximum 100 ha și nu au fost acordate nici despăgubiri pentru acest teren.
Pentru aceste considerente reclamantul apreciază că în temeiul art. 5 alin.1 lit. b din Legea 221/2009 este îndreptățit la despăgubiri reprezentând contravaloarea celor 47 ha de teren din fosta moșie Viișoara .
În ceea ce îl privește pe bunicul său matern, reclamantul arată că acesta a fost condamnat în anul 1948 la 5 ani închisoare pe motive politice în închisorile din Jilava și Aiud . După eliberare în anul 1953 acestuia prin decizie administrativă i se stabilește domiciliu forțat în Pitești .
Mai arată reclamantul că înainte de condamnare bunicul său, absolvent de studii superioare ocupa funcția de director financiar al CAPS, fiind decăzut din această funcție numai ca urmare a condamnării politice, iar pe perioada domiciliului forțat i-a fost interzis accesul la funcții având dreptul numai la ceea ce era considerat „ munca de jos”. Astfel, întreaga familie a fost privată de dreptul la o viață decentă conferită de beneficiile materiale anterioare specifice pregătirii sale profesionale .
Cei cinci ai de detenție extrem de grea și-au pus amprenta asupra întregii sale existente, dobândind traume fizice și psihice.
Pentru aceste suferințe reclamantul solicită daune morale în sumă de 365.000 euro( respectiv câte 200 euro pentru fiecare zi de detenție și respectiv 657.000 euro ( câte 200 euro pe zi pentru domiciliul forțat impus pe perioada de 9 ani).
Ca efect al condamnării bunicului său i-au fost confiscate și bunurile deținute în proprietate de acesta în ., respectiv 10 ha teren..
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp Legii nr. 221/2009 și CEDO.
Prin cererea precizatoare aflată la fila 13 dosar, reclamantul arată că solicită modificarea monedei în care solicită despăgubirile și anume din euro în dolari americani .
În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar înscrisurile aflate la filele 15-32.
La data de 15.11.2010 reclamantul a depus o cerere precizatoare completatoare și modificatoare prin care a solicitat să se constate caracterul politic sau de drept politic al măsurilor de arestare, condamnare stabilire de domiciliu forțat față de autorii reclamantului și intervenientului în interes propriu, respectiv față de E. I., M. E. A. P. (fostă I.) și A. I..
Pârâtul S. Român prin cererea aflată la filele 35-42 a invocat excepția de neconstituționalitate a disp.art. 5 alin.1 lit. a din Legea 221/2009 apreciind că acest text de lege a fost adoptat cu încălcarea disp.art.138 alin.5, art. 111 alin.1 și art. 148 alin.2 ,precum și art. 16 din constituție .
Expunând un punct de vedere asupra acestei excepții, reclamantul a solicitat la aceeași dată respingerea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale cu privire la excepția invocată întrucât nu sunt întrunite disp art 29 din Legea nr 47/1992 iar excepția invocată nu împietează asupra judecării cauzei.
Prin întâmpinare ( fila 124) S. Român a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivată în esență pe vidul legislativ de la data publicării deciziei Curții Constituționale nr. 1358/21.10.2010 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin.1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009,decizie publicată în M .O.partea I nr.761/15.11.2010.
S-a mai arătat că în prezent nu mai există posibilitatea formulării unei acțiuni în pretenții pentru acordarea de daune morale cauzate ca urmare a condamnărilor politice, ca urmare declarării neconstituționalității art .5 alin.1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009.
Prin notele de ședință aflate la filele138-145 dosar reclamantul își exprimă punctul de vedere atât cu privire la excepția de neconstituționalitate ,cât și cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârât.
Prin încheierea din 21.03.2011 tribunalul în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ. a dispus suspendarea cauzei .
Prin cererea înregistrată sub nr._/03.08.2011 reclamantul a solicitat repunerea pe rol a cauzei și a formulat noi precizări cu privire la cererea introductivă.
La cerere, reclamantul a anexat în copie conforme cu originalul înscrisurile aflate la filele 163-323.
Prin cererea aflată la fila 357 reclamantul face o nouă precizare cu privire la bunurile confiscate și pentru care solicită despăgubiri respectiv 47 ha teren arabil din fosta moșie Viișoara ce a fost confiscat în 02.03.1949 și conacul propriu-zis, imobile ce au aparținut bunicii sale A. I. și contravaloarea a două pistoale, 48 de cartușe și o armă de vânătoare cu 8 cartușe confiscate prin sentința nr. 2195/16.02.1948 .
În ceea ce privește contravaloarea a două pistoale, 48 de cartușe și o armă de vânătoare cu 8 cartușe confiscate prin sentința nr. 2195/16.02.194 la termenul de judecată din 13.03.2013 s-a arătat de către reclamantul prezent personal că renunță la acest capăt de cerere.
Prin cererea comunicată în data de 23.01.2012 numitul P. C. a formulat cerere de intervenție în interes propriu.
Prin sentința civilă nr. 68/20.02.2012 s-a dispus respingerea cererilor formulate.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 1565/18.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești dispunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a reținut în decizia de că în mod legal s-a respins de către instanța de fond despăgubirile privind prejudiciul moral întrucât prin aceasta s-a ținut seama de decizia nr.12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-un recurs în interesul legii prin care s-a dezlegat în drept problema efectelor deciziilor Curții constituționale nr.1358/2010 și 1360/2010, privind dispozițiile art.5 alin.1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009, asupra cererilor de chemare în judecată ce nu au fost soluționate definitiv până la data comunicării acestor hotărâri.
Tribunalul a respins în mod greșit cererea recurentului de a se constata caracterul politic al măsurilor și condamnării aplicată autorilor săi, precum și cererea de despăgubiri cu caracter material.
S-a dispus ca instanța de fond să facă verificări în vederea stabilirii îndeplinirii condițiilor art.1 din Legea nr.221/2009, privitoare la faptele pentru care autorii reclamantului au suferit măsuri administrative și condamnări, respectiv dacă acestea pot fi considerate ca fiind unele cu caracter politic, în sensul la care se referă actul normativ evocat.
Instanța de fond va verifica îndeplinirea condițiilor la care se referă art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009, respectiv aceea dacă pentru suprafața de 47 ha s-a dispus o restituire efectivă în temeiul Legii fondului funciar, simpla propunere de reconstituire a dreptului nefiind suficientă pentru a se aprecia dacă scopul reparatoriu a fost îndeplinit.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Argeș sub nr._ .
Față de considerentele deciziei de casare s-au administrat proba testimonilă, proba cu înscrisuri și proba cu expertize de specialitate în raport de care instanța va reține următoarele:
Reclamantul P. M. și intervenientul în interes propriu P. C. sunt fii lui P. M. A. (născută I.) și nepoții defuncților A. I. și E. I. astfel cum rezultă din cuprinsul actelor de stare civilă depuse la dosar.
Potrivit certificatului nr._/12.03.1991 eliberat de Ministerul de Interne ( fila 15) mama reclamantului împreună cu bunica acestuia a fost dislocată la data de 02.03.1949 prin Decretul nr. 83/1949, în localitatea Curtea de Argeș, iar prin Ordinul MAI din august 1963 i s-au ridicat restricțiile domiciliare la 21.04.1964.
Din fișa matricolă penală aflată la filele 51-52 rezultă că bunica reclamantului și intervenientului I. A. a fost doar arestată și ținută fără condamnarea Tribunalului M. C. sau a vreunei instanțe în penitenciarele de maximă siguranță Văcărești și Pitești între 23.06.1962 și 11.01.1963, fără a exista vreo hotărâre de condamnare în acest sens.
Se mai reține din aceeași foaie matricolă că prin Sentința penală cu nr. 188/1962 a Tribunalului M. C. a fost schimbată măsura arestului preventiv cu condamnarea acesteia la ospiciu iar prin hotărârea judecătorească nr._/5.01.1963 liberată din arest și dispusă internarea în ospiciu. Rezultă în mod clar că în penitenciarele Văcărești și Jilava provine din mandat de arestare din 23.06.1962 emis de Procuratura Militară Pitești iar la ieșiri definitive se precizează că în 11.01.1963 a fost liberată din penitenciar și predată miliției regionale Argeș pentru internare în ospiciu.
În ceea ce îl privește bunicul părților, respectiv E. I. urmează a se reține că acesta a fost arestat la data de 27.04.1948 în baza unui mandat de arestare, mandat ce a fost prelungit succesiv până la data de 30.09.1948. Există depuse în acest sens mandatele de reținere nr. 6117,6119 și_. Din data de 30.09.1948 și până la data de 16.12.1948 față de E. I. nu a mei existat niciun mandat de reținere.
Din cuprinsul sentinței penale nr. 2195/13.12.1948 pronunțată de Tribunalul M. București rezultă că bunicul reclamantului a fost condamnat în temeiul art. 32 din Legea 190/1947 la 1 an și 6 luni închisoare corecțională, 5000 lei amendă pentru delictul de deținere ilegală de arme 20.000 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință s-a dispus și confiscarea corpurilor delicte. Din această sentință rezultă că s-a dispus ca „detențiunea preventivă va fi computată în întregime în cuantumul pedepsei aplicate.” Deși a fost condamnat la 1 an și 6 luni acesta nu a fost pus în libertate imediat ce s-a împlinit termenul respectiv 28.10.1949 iar la momentul soluționării recursului acesta se afla tot în stare de deținere, recursul fiind respins prin Deciziunea nr. 505/24.02.1950 de Curtea Militară de Casare și Justiție.
Eliberarea din închisorile unde a fost efectuată pedeapsa de mai sus are loc abia la data de 24.06.1950 fixându-i-se domiciliu obligatoriu pentru 3 ani și șase luni respectiv până la data de 24.01.1954.
În anul 1953 în timp ce avea stabilit domiciliu obligatoriu E. I. este arestat și ținut în penitenciarul Jilava între 10.05.1953 și 6.08.1953 în baza mandatului de arestare 4196/1953 aspect ce reiese din corespondența cu Agenția Națională a Penitenciarelor nr. 6602/SCRG/_ fără a mai fi judecat.
În data de 21.01.1958 i se fixează din nou domiciliu obligatoriu de către U.M. 123/E.B.. prin ordinul_ din ianuarie 1958 restricție ce i-a fost ridicată la 6.06.1962 conform ordinului MAI nr._ din aceeași zi fapt ce rezultă din Decizia E/_ a MAI din dosar 1057 al MAI, decizie ce nu i-a fost adusă la cunoștință decât în 14.07.1962 conform adresei MAI/Serviciul I al Direcției Evidenței Populației nr._/14.07.1962 adrresele_ din 23 respectiv 27.06.1962,_/25.06.1962.
Legea nr.221/2009 enumera in alin.(3) al art.1 si alte condamnari pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru fapte prevazute de legea penala, care pot constitui condamnari cu caracter politic, daca prin savarsirea acestora s-a urmarit unul dintre scopurile prevazute la art.2 alin.(1) din OUG nr.214/1999.
Potrivit art.1 alin.(4) din legea nr.221/2009 caracterul politic al condamnarilor prevazute la alin.(3), se constata de instanta judecatoreasca, in conditiile prevazute la art.4.
Art.4 alin.1 și 2 din legea nr.221/2009 statueaza ca (1) Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
(2) Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Din examinarea situației de fapt mai sus reținută cu dispozițiile legale menționate se constată incidența acestora astfel că se va costata caracterul politic al măsurilor de arestare, condamnare stabilire de domiciliu forțat față de autorii reclamantului și intervenientului în interes propriu, respectiv față de E. I., M. E. A. P. (fostă I.) și A. I..
În temeiul art. 2 din legea 221/2009 va constata înlăturate de drept efectele hotărârilor judecătorești prin care s-au dispus măsurile de mai sus.
Analizind cererile de despagubiri materiale formulate de catre reclamant și intervenient se constata ca acestea sunt îndreptățite întrucât părțile nu au obținut deja o reparație urmând a fi avute în vedere expertizele efectuate în acest scop.
Astfel în raport de acestea instanța va obliga pârâtul să achite reclamantului și intervenientului în interes propriu următoarele sume:
- 423.000 lei reprezentând valoarea de circulație a terenului în suprafață de 47 ha teren arabil situat în ., respectiv tarlaua 59
- 285.141 lei reprezentând contravaloare conac confiscat și neretrocedat
- 1893,28 lei reprezentând suma de 5.000 lei cu titlu de amendă reactualizat
- 7.573,13 lei reprezentând cheltuieli de judecată reactualizate.
În temeiul art. 274 cod proc. civ instanța va dispune obligarea pârâtului la 6100 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte atât cererea principală modificată, completată și precizată formulată de reclamantul P. M. domiciliat în Pitești, cartier P. Ș., ., . cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul P. C. domiciliat în Pitești, .. 3, jud. Argeș în contradictoriu cu pârâtul S. R. - PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE cu sediul în București ,.
Constată caracterul politic al măsurilor de arestare, condamnare stabilire de domiciliu forțat față de autorii reclamantului și intervenientului în interes propriu, respectiv față de E. I., M. E. A. P. (fostă I.) și A. I..
Constată înlăturate de drept efectele hotărârilor judecătorești prin care s-au dispus măsurile de mai sus.
Obligă pârâtul S. R. - PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE să achite reclamantului și intervenientului în interes propriu următoarele sume:
- 423.000 lei reprezentând valoarea de circulație a terenului în suprafață de 47 ha teren arabil situat în ., respectiv tarlaua 59
- 285.141 lei reprezentând contravaloare conac confiscat și neretrocedat
- 1893,28 lei reprezentând suma de 5.000 lei cu titlu de amendă reactualizat
- 7.573,13 lei reprezentând cheltuieli de judecată reactualizate.
Respinge capătul de cerere privind acordarea de daune morale.
Obligă pârâtul S. R. - PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE la 6100 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantul P. M..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2015.
Președinte, D. D. A. | ||
Grefier, F. G. |
Red. /dact.D.D.A.
5 ex./15.01.2016
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 732/2015. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 3171/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
