Pretenţii. Sentința nr. 1079/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1079/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 3169/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3169/2015
Ședința publică de la 21 Octombrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător D. D. A.
Grefier A. M. S. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât P. G. G. împotriva sentinței civile nr. 1079/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. C., având ca obiect
pretenții + CERERE DE AJUTOR PUBLIC JUDICIAR
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelantul-pârât avocat G. C. cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata-reclamantă P. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-pârât arată că nu are cererii prealabile de formulat și nici probe noi de solicitat în această fază procesuală.
Tribunalul ia act că apelantul-pârât, prin apărătorul ales, nu solicită administrarea de probe noi în aceasta fază procesuală a apelului.
Apărătorul apelantului-pârât arată că nu are cererii prealabile de formulat acordării cuvântului asupra apelului .
Tribunalul față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelantului-pârât, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, să se aibă în vedere susținerile de la fond cu privire la excepțiile invocate, în sensul admiterii acestora, în caz contrar, să se aibă în vedere că solicitarea reclamantei în privința restituirii sumei de 900 de euro nu se justifică, având în vedere faptul că a locuit o perioada în acel apartament, a avut niște cheltuieli depuse la dosar, iar perioada pentru care aceasta a locuit acolo va trebui achitată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 06.01.2014 sub nr_ reclamanta P. C. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul P. G., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 900 euro ce reprezintă chiria plătită în avans și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arata ca în luna septembrie 2013 a convenit cu pârâtul ca reclamanta împreună cu cei doi copii minori să locuiască în apartamentul cu nr 14 situat in mun. P., cartier Gavana II, .. B, ., fapt pentru care a plătit acestuia chiria în suma de 900 euro pe o perioada de 6 luni.
Se arata că in acest apartament a locuit efectiv o lună de zile împreună cu minorii deoarece, nu avea apă caldă, căldură, nu funcționa centrala, fiind informat pârâtul despre situația apartamentului și din luna octombrie 2013 reclamanta s-a mutat cu chirie în alt apartament și a considerat că pârâtul trebuie să-i restituie suma de bani plătita cu titlul de chirie.
S-a încercat soluționarea litigiului pe calea medierii, dar pârâtul a refuzat să se prezinte conform actelor depuse la dosar.
Solicita a se administra ca probe înscrisuri, interogatoriu și martori.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 1516-1518, 1345-1349 C.Civ.
La data de 17.09.2014 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate arătând că apartamentele se închiriază pentru o perioada de o lună de zile cu obligativitatea plații unei luni în garanție, garanție ce reprezintă siguranța proprietarului în cazul în care chiriașul pleacă fara să anunțe și să plătească utilitățile, fapt care s-a întâmplat și în situația de fața, reclamanta a plecat fara a achita utilitățile sau întreținerea, iar suma de 300 de euro pe care a primit-o de la aceasta reprezintă chiria pe luna octombrie și garanția pentru luna următoare.
În drept sunt invocate dispozițiilor art 194, 309, 1504, 1534 și 205 alin 2 C.pr.civ.
S-au depus la dosar înscrisuri.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 1079/2015 Judecătoria Pitești a admis cererea, a obligat pârâtul la plata sumei de 900 Euro ce reprezintă avans chiria pe 6 luni, Cartier G. ap.14 ..B.
A obligat pârâtul la plata onorariului de avocat în sumă de 700 lei
In temeiul art.18 OUG 51/2008 a obligat pe pârât la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 285 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.01.2014 reclamanta P. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 900 euro ce reprezintă chiria plătită în avans cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține că în luna septembrie 2013 reclamanta a convenit cu pârâtul ca împreună cu cei doi copii minori să locuiască în apartamentul cu nr 14 situat in mun. P., cartier Gavana II, .. B, ., fapt pentru care a plătit acestuia chiria în suma de 900 euro pe o perioada de 6 luni.
Potrivit art. 1191 C.civ” Dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată.
Nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei.
Părțile însă pot conveni ca și în cazurile arătate mai sus să se poată face dovada cu martori, dacă aceasta privește drepturi de care ele pot să dispună.”, contractul de împrumut fiind reglementat de dispozițiile art. 1576 din același cod care fac trimitere la convenția prin care una dintre părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorirea pentru dânsa de a restitui tot atâtea lucruri de aceeași specie și calitate.
Pe de altă parte conform art. 1091 C.civ. „Obligațiile se sting prin plată, prin novațiune, prin remitere voluntară, prin compensație, prin confuziune, prin pierderea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul condiției rezolutorii și prin prescripție.”
Prin înscrisurile depuse la dosar în cauză reclamanta a făcut dovada sumei plătite de 900 Euro ce reprezenta chiria pe 6 luni în avans înmânată pârâtului în zona Pasajului F. pentru apartamentul cu nur 14 situat in mun. P., cartier Gavana II, .. B, jud. Arges, și i-a solicitat acestuia sa încheie un contract de închiriere dar a refuzat motivat de faptul că plătește impozit .
Instanța reține ca suntem în prezența unui împrumut de consumație art.2158 NCPC care are ca obiect doar bunuri mobile, bunuri fungibile și consumptibile și în care bunurile trebuie sa fie consumate de împrumutat, iar prevederile art. 1178 NCC privind forma contractului statuează că simplul acord de voință al părților este necesar pentru încheierea valabilă, dovada predării –tradițiunii ca simplul fapt material se va putea face prin orice mijloc de probă.
Conform art.250 NCPC dovada unui act jurdic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori ,prezumții, mărturisirea uneia dintre părți făcută din proprie inițiativă sau obținută la interogatoriu prin expertiză, prin mijloace materiale de probă, prin cercetarea la fața locului. Și alte probe admise de lege.
Potrivit art 1205 cod civil marturisirea extrajudiciara verbala nu poate servi ca dovada când obiectul contestatiei nu poate fi dovedit cu martori. Insa marturisirea extrajudiciara verbala făcuta in fata altei instante sau a altui organ de stat (notarul,in cauza) daca este consemnata in scris ,mai mult ,fiind si autentificata, poate fi folosita in orice proces chiar si in acela in care proba cu martori nu este admisibila. Astfel instanța retine fata de cele arătate ca reclamanta a înmânat pârâtului suma de 900 Euro avans chirie/6 luni pentru . conform filei 70 dos declarație P. C.-C. autentificată sub nur.2152/2014 BNP T. D..
F. de cele arătate ,având in vedere ca reclamanta a acordat pârâtului suma de 900 Euro cu titlu de chirie avans si-a manifestat conform declarației notariale, acordul pentru a locui în ., pârâtul a refuzat încheierea uni contract de închiriere. ,fapt care este reliefat și prin administrarea interogatoriului fila 71 dos în care nu recunoaște ca a primit suma de 900 Euro cu titlu de chirie. si din care se reține reaua credință a acestuia.
Instanța constată ca reclamanta a făcut dovada sumei împrumutate astfel că prin prisma textelor de lege ce reglementează sistemul probator pentru actele juridice cu o valoare de peste 250 lei, susținerile pârâtului nu au fost dovedite.
Față de cele prezentate acțiunea a fost admisă, obligând pe pârât să restituie reclamantului suma de 900 Euro reprezentând chirie avans.
În temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 dat fiind că reclamantul a câștigat în pretenții și a beneficiat de ajutor public judiciar, a fost obligat paratul să plătească cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 285 lei.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul susține că instanța de fond a trecut prea ușor peste excepția nelegalei citări fără a se avea în vedere că nici reclamanta și nici mediatorul nu au făcut niciun demers în aflarea domiciliului pârâtuluicare a nu a fost citat la domiciliul său.
În mod eronat instanța de fond a luat în considerare declarația de martor autentificată la notariat în condițiile în care era interzisă dovedirea actului cu martori.
Materialul probator administrat în cauză nu a fost interpretat în mod corect de instanța de fond, reclamanta nu a solicitat încheierea contractului iar suma de 150 de euro oprită ca garanție reprezintă utilitățile ce au fost achitate de apelant ca urmare a neplății de către reclamantă căreia îi reveneau aceste obligații.
Analizând sentința civilă apelată în raport de criticile formulate, având în vedere efectul devolutiv al apelului statuat prin art.476 Cod pr.civilă,. tribunalul, raportat la probele administrate în prezenta cauză, apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile administrate în prezenta cauză Tribunalul reține că situația de fapt reținută de instanța de fond este reală în sensul că între părți s-a încheiat o convenție ce a avut ca obiect închirierea apartamentului cu nr 14 situat in mun. P., cartier Gavana II, ., jud. Arges pentru o perioadă de 6 luni.
Acest aspect este recunoscut de ambele părți inclusiv de către pârât prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond.
În cauză nu se contestă cuantumul chiriei care a fost stabilit la suma de 150 euro ci doar faptul că aceasta nu a fost achitată în avans pentru toată perioada recunoscându-se de către pârât că a primit suma de 150 euro, în avans, cu titlul de garanție, sumă despre care susține că a fost folosită pentru achitarea utilităților pentru perioada când reclamanta a locuit în apartament.
Se recunoaște totodată că apartamentul a fost locuit de către reclamantă doar o lună de zile respectiv pentru luna septembrie 2013.
Ca urmare a părăsirii apartamentului pe fondul invocării lipsei utilităților reclamanta a înțeles să îl cheme în judecată în vederea recuperării sumei de 900 euro.
Prealabil depunerii cererii de chemare în judecată, reclamanta a apelat la procedura de mediere fiind încheiat în acest sens procesul verbal nr. 176 din data de 14.11.2013 din care rezultă că pârâtul nu s-a prezentat pentru ședințele de mediere din datele de 30.10.2013 și 14.10.2013 cu toate că a fost contactat telefonic de către mediator.
Deși este real că domiciliul indicat de reclamantă pentru ședințele de mediere este altul decât cel indicat de pârât în întâmpinarea depusă și cel care apare în cartea de identitate a acestuia, tribunalul va avea în vedere că potrivit art. 43 alin. 1 din legea 192/2006 invitația la mediere se transmite prin orice mijloace iar pârâtul a avut cunoștință de existența acesteia ca urmare a contactării telefonice de către mediator motiv pentru care nu se impunea a fi admisă excepția inadmisibilității invocată în acest sens de către pârât.
În ceea ce privește materialul probator administrat în cauză Tribunalul constată că acesta a fost interpretat în mod greșit de către instanța de fond în condițiile inexistenței unui înscris sau început de dovadă scrisă, de răspunsurile la interogatoriul ale pârâtului, declarația autentificată la notariat neputând fi considerată ca suficientă în dovedirea pretențiilor reclamantei.
Potrivit regulilor probațiunii, instituite prin art. 249 NCPC, sarcina probei incumbă celui care afirmă ceva, iar nu celui care neagă (probatio incumbit ei qui dicit non ei qui negat). În speță simpla invocare de către reclamată că i-a dat suma de 900 euro pârâtului nu este suficientă pentru a se face dovada încasării acesteia de către pârât în condițiile în care nu au fost administrate probe în acest sens iar cele existente sunt insuficiente.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile imposibilității preconstituirii unui înscris pentru a face dovada achitării sumei de 900 euro pârâtului, reclamanta asumându-și acest risc în condițiile neîncheirii unei dovezi în acest sens.
Chiar dacă am trece peste acest aspect declarația dată în fața notarului public nu poate fi luată în considerare întrucât nu a fost făcută în fața instanței de judecată deoarece administrarea probelor este guvernată de principiul nemijlocirii iar excepțiile de la acest principiu sunt limitativ prevăzute de lege. Așadar, declarațiile scrise ale unor terțe persoane, făcut chiar în formă autentică, nu au valoare probatorie, afară de cazul în care o normă specială ar stabili în mod expres contrariul.
Față de situația de fapt menționată mai sus reținând că reclamanta i-a achitat pârâtului suma de 150 euro cu titlul de garanție pentru imobilul închiriat iar pârâtul la rândul său nu a formulat cererea reconvențională cu privire la această sumă și nici nu a depus dovezi privind modul cum a fost cheltuită această sumă (în dosar neexistând decât facturi de la utilități fără a exista dovezile de achitare ale acestora) în raport de disp. art.480 C.pr.civ. tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe, în parte, sentința, în sensul că în sensul că obligă pârâtul la plata sumei de 150 Euro, în echivalent lei la data platii, către reclamantă .
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, va obliga pârâtul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 51,7 lei, proporțional cu valoarea pretențiilor admise, restul cheltielilor judiciare rămânând în sarcina statului urmând a menține sentința în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-pârât P. G. G., domiciliat în mun. P., cartier Gavana, .. B, . împotriva sentinței civile nr. 1079/06.02.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. C., domiciliată în mun. P., cartier Gavana II, .. B, ., cu reședința în mun. P., ., .. B, ..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că obligă pârâtul la plata sumei de 150 Euro, în echivalent lei la data platii, către reclamantă .
În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008, obligă pârâtul la plata către stat a cheltuielilor judiciare în cuantum de 51,7 lei, proporțional cu valoarea pretențiilor admise, restul cheltielilor judiciare rămânând în sarcina statului .
Menține sentința în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata onorariului avocațial.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2015.
Președinte, R. V. | Judecător, D. D. A. | |
Grefier, A. M. S. P. |
Red. D.D.A./dact.E.N.
4 ex./30.12.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 3171/2015. Tribunalul ARGEŞ | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 3174/2015.... → |
|---|
