Grăniţuire. Decizia nr. 2788/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2788/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 2788/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2788/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător E. A.
Grefier I. B.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de pârâtele Ș. G., H. M. împotriva sentinței civile nr.1107/2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung în dosarul_, intimată fiind reclamanta A. A. F., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constatând că dezbaterile asupra apelului au avut loc în data de 22.09.2015 și sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, deliberând a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând::
Constată că, prin cererea introdusă la această instanță la data de 13 noiembrie 2013 și înregistrată sub nr._, reclamanta A. A. - F. a chemat în judecată pe pârâtele Ș. G. și H. M., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună grănițuirea terenului proprietatea reclamantei înscris în cartea funciară nr. 492/N, nr. cadastral 408, teren în suprafață de 2.653 mp, față de terenul proprietatea pârâtelor, să fie obligate pârâtele să permită reclamantei edificarea gardului despărțitor dintre proprietăți, inclusiv și prin permiterea accesului pe terenul proprietatea lor, pentru edificarea lucrărilor acestui gard despărțitor amplasat pe hotar; obligarea pârâtelor să suporte jumătate din contravaloarea lucrărilor privind efectuarea gardului, respectiv suma de 3183 lei justificată cu facturi, și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale legal timbrate, reclamanta a arătat că este proprietara terenului în suprafață de 2.653 mp, situat în intravilanul comunei Schitu Golești, punctul Cămin Casă, nr. cadastral 408, intabulat în cartea funciară 492/N a acestei localități, teren învecinat cu Moștenitorii A. M., P. G. și T., moștenitorii Ș. N., DN 73 Câmpulung – Pitești, respectiv Antonoiu C., O. C., Ț. Evdochia și C. N. Rică.
Asupra acestui teren, reclamanta deține titlul de proprietate nr._ din 07.02.2003 și actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 1687 din 03 august 2007 prin care reclamantei i-au revenit în lot terenul și construcțiile aflate pe acesta, imobile cu care figurează înscrisă în evidențele agricole și fiscale și în cartea funciară, conform extrasului de carte funciară.
A arătat de asemenea reclamanta, că terenul proprietatea sa în prezent, a fost împrejmuit întotdeauna pe toate laturile, inclusiv pe latura învecinată cu terenul proprietatea pârâtelor, că gardul vechi a fost edificat de bunicii săi, și ulterior întreținut de părinții reclamantei, că datorită deteriorării acestui gard care exista de peste 40 ani, în vara anului 2013, a hotărât să edifice un nou gard pe temelie de ciment cu fier beton, lucrările fiind întrerupte în luna august a anului 2013 din cauza opoziției pârâtelor, exprimată prin intermediul numiților Antonoiu C. și Antonoiu M., persoane care folosesc terenul proprietatea pârâtelor și care nu i-au mai permis reclamantei să continue lucrările.
Reclamanta a arătat de asemenea, că muncitorilor li s-a interzis să mai intre pe proprietatea pârâtelor pentru a putea suda plasa montată pe gard și a o putea vopsi, că temelia noului gard este amplasată pe vechiul hotar, că pentru edificarea gardului despărțitor deține aprobare din partea Primăriei comunei Schitu Golești, iar pentru materialele de construcție achiziționate acte doveditoare, situație față de care solicită admiterea cererii sale astfel cum a fost formulată.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copii: titlul de proprietate nr._ din data de 07 februarie 2003 și actul de partaj voluntar mai sus menționat, memoriul tehnic cadastral privind terenul proprietatea sa și încheierea de carte funciară, o comunicare din partea Primăriei comunei Schitu Golești, un certificat fiscal și adeverința nr. 6205 din data de 3 septembrie 2013, procesul verbal încheiat la 16 octombrie 2013 eliberată de Primăria comunei Schitu Golești, județul Argeș, procesul verbal referitor la mediere și actele privind achiziționarea materialelor de construcție filele 08-29 dosar.
Pârâtele au formulat și depus la dosar întâmpinare, în data de 09 decembrie 2013 (filele 35-37) susținând că „nu sunt de acord cu motivele acțiunii” și au precizat că gardul despărțitor dintre proprietăți nu a avut niciodată temelie de beton, că nu era deteriorat astfel încât să se impună refacerea lui, că la data demolării gardului persoanele angajate de reclamantă au intrat pe proprietatea pârâtelor și au tăiat doi copaci ornamentali, le-au deposedat de 20-30 căruțe de piatră și că le-au distrus recolta aflată în imediata vecinătate a gardului. Consideră pârâtele că gardul se putea renova și după strângerea recoltei și că din punctul lor de vedere, gardul pe care reclamanta intenționează să-l edifice reprezintă o construcție nouă în sensul dispozițiilor legii 50/1991, pentru care reclamanta trebuie să obțină autorizație de construcție.
În condițiile în care Primăria comunei Schitu Golești și-a dat acordul pentru „renovarea gardului” este evident că solicitarea reclamantei în sensul ca pârâtele să contribuie la cheltuielile privind realizarea unui gard de fier pe temelie de beton, este neîntemeiată, iar cheltuielile sunt împovărătoare pentru pârâte.
În susținerea întâmpinării, pârâtele au depus la dosar două planșe fotografice (filele 38-39).
La data de 04 februarie 2014 pârâtele și-au completat întâmpinarea inițială, susținând că limitele proprietăților părților în proces rezultă din mențiunile înscrise în titlul de proprietate deținut de reclamantă și memoriul tehnic cadastral, grănițuirea existând încă din anul 1953. Pe de altă parte, gardul care exista între proprietăți necesita numai mici reparații. Au arătat de asemenea pârâtele că sunt de acord să permită accesul reclamantei pe proprietatea lor, cu condiția să le readucă terenul în starea inițială, reluând susținerile potrivit cărora reclamanta nu deține actele necesare pentru edificarea unui gard nou între proprietăți și numai pentru renovare, și că din punctul lor de vedere cererile reclamantei obiect al acțiunii introductive, au fost făcute cu rea credință.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtelor, proba cu martori și expertiză tehnică.
Obiectivele expertizei propuse de reclamantă au fost următoarele: expertul să procedeze la identificarea gardului edificat de reclamantă între proprietățile părților și calcularea contravalorii lucrărilor de efectuare a acestuia, incluzând materialele de construcții și manopera raportat la actele de achiziționare a materialelor de construcție depuse la dosar (filele 21-29 dosar), de asemenea expertul se precizeze dacă lucrările pentru efectuarea gardului sunt finalizate, respectiv dacă sunt sudate și vopsite plasele metalice și să se precizeze dacă pentru finalizarea lucrărilor este necesar a se pătrunde și pe terenul pârâtelor.
În acest sens, la propunerea reclamantei au fost audiați conform legii sub prestare de jurământ martorii F. C. și L. C. (filele 66 –67dosar), au fost luate interogatorii pârâtelor prezente filele 78 - 83 dosar și s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate având stabilite obiectivele sus menționate.
Pârâtele au depus la dosar la termenul din data de 31 martie 2014 un alt set de planșe fotografice și nu au solicitat probe în cauză.
Prin sentința civilă nr.1107/2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung, a fost admisă acțiunea astfel cum a fost completată formulată de reclamanta A. A. -F., împotriva pârâtelor Ș. G. și H. M..
S-a dispus grănițuirea proprietăților părților în proces conform schiței cadastrale fila 13 dosar, pe aliniamentul 40-7.
Au fost obligate pârâtele să permită reclamantei efectuarea gardului despărțitor dintre proprietăți și să permită accesul pe proprietatea pârâtelor pentru finalizarea gardului despărțitor amplasat pe hotar.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 4477 lei reprezentând contravaloarea cotei de 1/2 din cheltuielile de edificare a gardului despărțitor dintre proprietăți, conform expertizei efectuată de exp. ing. B. V..
Au fost obligate pârâtele la 2136 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Părțile în proces dețin terenuri învecinate situate în . terenul proprietatea reclamantei aflându-se și casa în care aceasta locuiește împreună cu familia sa. Pentru terenul proprietatea sa, reclamanta deține titlul de proprietate și actul de partaj voluntar depuse la filele 10-11 dosar. Acest teren este în suprafață de 2.653 mp și are vecinătățile menționate în schița anexă memoriului cadastral fila 13 dosar.
Între proprietatea reclamantei și cea a pârâtelor, a existat, așa cum rezultă din planșele fotografice depuse la dosar, un gard din lemn pe amplasamentul dat de punctele 7-40 din schița cadastrală deținută de reclamantă, linie de hotar recunoscută de pârâte prin răspunsurile date la interogatoriu.
În prezent, pe acest aliniament există gardul edificat parțial de reclamantă, însă rămas nefinalizat. Toate aceste aspecte, nu au fost contestate de pârâte.
Așa cum au declarat martorii audiați în cauză, vechiul gard ce exista între proprietăți, era realizat din lemn, se afla în stare de degradare, astfel că era necesar să fie înlocuit. Pentru realizarea noului gard despărțitor între proprietăți a fost turnată temelie de beton pe amplasamentul vechiului gard cu respectarea vechilor semne de hotar. Cu ocazia lucrărilor efectuate, terenul proprietatea pârâtelor și de asemenea recolta aflată pe teren nu au suferit nici o degradare, pietrele care erau pe terenul proprietatea pârâtelor au fost strânse în grămezi și lăsate acolo iar pe fondul discuțiilor intervenite între muncitorii angajați de reclamantă și persoanele care cultivă terenul proprietatea pârâtelor, lucrările de realizare a gardului au fost abandonate, întrucât aceste din urmă persoane nu au mai permis lucrătorilor accesul pe terenul proprietatea pârâtelor.
Martorii audiați în cauză, au arătat că ulterior, cu acordul primăriei din localitate, pietrele strânse în grămezi și care îi împiedicau să edifice temelia gardului, au fost transportat de pe teren și că piatra respectivă nu putea fi folosită la nimic. De asemenea, că pentru realizarea gardului era necesar să se intre pe terenul proprietatea pârâtelor, astfel încât să poată fi vopsite panourile metalice.
Situația de fapt susținută de martorii audiați în cauză la propunerea reclamantei este confirmată de planșele fotografice depuse la filele 68-74 dosar, care relevă situația existentă în teren, atât înainte de începerea lucrărilor de construcție a gardului cât și după. La rândul său, expertul desemnat în cauză a constatat că în prezent lucrările de construcție a gardului dintre proprietățile părților în proces nu sunt finalizate, că pentru continuarea lucrărilor este necesară pătrunderea lucrătorilor pe terenul proprietatea pârâtelor, și că lucrările de construcție a gardului sunt în sumă de 8.954 lei potrivit devizului estimativ anexa 1 fila 103-104 dosar.
Părțile în proces nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Instanța a reținut prin urmare, că hotarul dintre proprietățile părților în proces este reprezentat de aliniamentul 40-7 din schița cadastrală de la fila 13 dosar, potrivit recunoașterii pârâtelor și că în prezent gardul despărțitor dintre proprietăți este nefinalizat fiind necesară pentru realizarea lucrărilor, pătrunderea pe terenul proprietatea pârâtelor.
Instanța a apreciat ca neîntemeiate susținerile pârâtelor în legătură cu nerespectarea dispozițiilor din legea nr. 192/2006 privind medierea și cele ale legii nr. 50/1991 referitoare la autorizația de construcție, având în vedere actele depuse la fila 8 respectiv fila 18 dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 560-561 cod civil proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de acesta, fiecare proprietar având astfel posibilitatea de a-și îngrădi proprietatea.
Aceste prevederi legale mențin regulile statuate în vechiul cod civil însă reglementează obligația de grănițuire ca o limitare a dreptului de proprietate.
În sensul acestor prevederi legale raport cu titularii dreptului real asupra celor două fonduri vecine, grănițuirea este pe de o parte, o obligație reală de a face propter rem și pe de altă parte, privită exclusiv de punctul de vedere al celui ce o solicită un atribut al dreptului real. Ea reprezintă operațiunea de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiți și urmărește determinarea prin hotărâre judecătorească a limitelor dintre proprietăți fiind o acțiune petiorie, imobiliară și imprescriptibilă
Instanța nu are așadar, a se pronunța asupra dreptului de proprietate în întregul său ci numai asupra formei terenului care alcătuiește dreptul de proprietate al cărui contur este fixat prin linia hotarului determinată prin semne vizibile.
Cheltuielile grănițuirii, ca și în reglementarea anterioară urmează a fi suportate așadar în mod egal de către proprietarii învecinați și reprezintă cheltuielile necesare pentru trasarea limitelor dintre proprietăți în modul decis de instanță
S-a reținut de asemenea că aceste cheltuieli au fost stabilite prin raportul de expertiză efectuat în cauză față de care pârâtele nu au formulat obiecțiuni, deși susținerea inițială a fost că suma solicitată de reclamante ca și contravaloare a cotei de 1/2 din aceste cheltuieli este excesivă și de asemenea că reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor la suma stabilită de expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele Ș. G., H. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Soluția instanței de fond este nelegală fiind rezultatul interpretării eronate a disp.art.560 și 561 noul Cod civil.
În mod evident disp.art.560 Cod civil vizează stabilirea liniei de hotar și suportarea cheltuielilor în cote de ½ necesare efectuării acestei operațiuni și nicidecum, așa cum a reținut greșit instanța, stabilește în sarcina proprietarilor riverani cheltuieli similare.
Instanța face o confuzie gravă între noțiunea de cheltuieli de împrejmuire, deși legiuitorul a dorit să se evite această confuzie, atunci când a redactat și disp.art.561 Cod civil
Nelegalitatea soluției instanței de fond rezultă și din aceea că nu a încuviințat probatoriul propus prin întâmpinare, respectiv proba testimonială, urmând a observa că instanța nu a avut nicio minimă diligență de a verifica apărarea apelantelor.
Nelegalitatea soluției constă și în lipsa rolului activ al instanței în necenzurarea raportului de expertiză fiind efectiv aberant să se aprecieze că printr-un raport de expertiză să se determine o valoare a gardului mai mare decât rezultă din însumarea bonurilor și facturilor depuse de reclamantă.
În cauză chiar dacă doar reclamanta a administrat probatorii, nu s-a făcut în nici un fel dovada necesității de stabilire a liniei de hotar, a existenței vreunei temelii a gardului vechi care să necesite renovarea sau refacerea, sau a faptului că gardul era avariat astfel încât să necesite întreaga lui refacere.
În fața instanței de apel a fost administrată proba cu expertiză tehnică, probă apreciază de instanță ca utilă, pertinentă și concludentă cauzei.
Raportul de expertiză a fost efectuat fiind depus la dosarul cauzei.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază apelul ca fondat.
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect disp.art.560 – 561 noul Cod civil, reținând că se impune ca toate cheltuielile ocazionate cu grănițuirea proprietăților să fie suportate în cote egale de proprietarii terenurilor învecinate.
Art.561 noul Cod civil nu este o excepție de la art.560 noul Cod civil, ci se prevede obligația de a suporta cheltuielile potrivit legii ori, art.560 Cod civil este prevederea din Codul civil potrivit căreia proprietarii terenurilor învecinate trebuie să suporte cheltuielile de grănițuire în cote egale, situație reținută și în cauză.
În ceea ce privește linia de hotar reținută de către instanța de fond, tribunalul constată că apelantele nu au formulat obiecțiuni, fiind de acord cu hotarul stabilit de către expert, funcție de actele de proprietate și semnele evidente de hotar dintre cele 2 proprietăți.
Tribunalul apreciază ca fondat apelul numai în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor ocazionate de grănițuire întrucât trebuie să se aibă în vedere edificarea unui gard similar celui înlocuit, respectiv un gard de lemn.
Nu este echitabil ca să se impună pârâtelor contravaloarea unui gard edificat în alte condiții decât gardul existent și care era necesar a fi înlocuit datorită gradului mare de uzură.
Edificarea unui gard cu o valoare mai mare de către reclamantă impune suportarea de către pârâte a unor cheltuieli voluptuorii, cheltuieli efectuate pentru a-și satisface reclamante propria plăcere.
Potrivit art.560 Cod civil se impune ca pârâtele să suporte ½ din cheltuielile ocazionate de grănițuire, cheltuieli determinate de contravaloarea unui gard edificat în aceleași condiții cu cel ce a fost înlocuit.
Potrivit materialului probator administrat rezultă că în cauză era vorba de un gard de lemn și nu din plasă de sârmă,motiv pentru care tribunalul va avea în vedere valoarea unui gard de lemn, valoare stabilită în raportul de expertiză efectuat în apel.
Conform raportului de expertiză valoarea gardului din lemn este de 3893 lei la care se adaugă demontat împrejmuirea deja existentă de 176 lei, total sumă 4069 lei, urmând ca apelantele să fie obligate la plata cote de ½ din această sumă, respectiv 2034,6 lei.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza aet.480 Cod de procedură civilă, urmează a admite apelul, schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2034,6 lei reprezentând contravaloarea cotei de 1/2 din cheltuielile de edificare a gardului despărțitor dintre proprietățile părților, conform raportului de expertiză I. Lorel (anexa 1 fila 71 - pozițiile 1,3). Menține în rest sentința.
În baza art.453 Cod de procedură civilă, obligă intimata să plătească apelantei suma de 570 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de pârâtele Ș. G., CNP_, domiciliată în Câmpina, ., ., . H. M. cu domiciliul în Ploiești, ..122, județul Prahova, CNP_, împotriva sentinței civile nr.1107/2014 pronunțată de Judecătoria Cîmpulung în dosarul_, intimată fiind reclamanta A. A. F. domiciliată în . Schitu Golești, județul Argeș, CNP_
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2034,6 lei reprezentând contravaloarea cotei de 1/2 din cheltuielile de edificare a gardului despărțitor dintre proprietățile părților, conform raportului de expertiză I. Lorel (anexa 1 fila 71 - pozițiile 1,3).
Menține în rest sentința.
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 570 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Președinte, E. M. C. | Judecător, E. A. | |
pt.Grefier, I. B. plecat la altă instanță semnează Grefier șef secție civilă, |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./7 exp.
29.10.2015.
jud.fond O.V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 229/2015. Tribunalul ARGEŞ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 732/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
