Fond funciar. Decizia nr. 1022/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1022/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 1022/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 1022/2015
Ședința publică de la 31 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-au luat în examinare pentru soluționare apelurile declarate de către reclamanta CRANGUȘ A. și de către pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR R. - REPREZENTATA PRIN PRIMAR P. M. împotriva sentinței civile nr 834/17.09.2014 pronunțată de către Judecătoria Costești în dosarul_, intimată fiind C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 24.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
La data de 23.01.2014, reclamanta C. A. a solicitat să se constate că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de 2,58 ha, teren arabil și de 1,32 ha, teren cu vegetație forestieră, situate pe raza comunei R., ., ce au aparținut autorului ei, P. St. C., și să fie obligată pârâta, C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR R., la punerea sa în posesie asupra celor două terenuri, la întocmirea și înaintarea actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate către C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, urmând ca această din urmă pârâtă să întocmească actul respectiv.
În motivarea acțiunii, s-a menționat faptul că autorul P. St. C. a avut trei descendenți: P. A., P. I. și V. (fostă P.) T.. Reclamanta precizează că este moștenitoarea lui P. A., fiul postdecedat al autorului, P. C.. Mai susține că bunicul ei, în anul 1955, a înzestrat-o pe fiica sa, V. (fostă P.) T., la încheierea căsătoriei, cu 0,50 ha, teren cu vegetație forestieră și cu 2,58 ha – teren agricol, suprafețele înscrise într-un rol separat. Se arată că pe numele acestuia s-au eliberat titlul de proprietate nr._/09.08.1996, pentru terenurile de 2,33 ha – arabil și respectiv cu nr._/31.01.1997, pentru cel de 0,5 ha, cu vegetație forestieră. Reclamanta a specificat faptul că, în urma demersurilor inițiate, a obținut de la Arhivele Statului un certificat cu nr. 154/1995 și, în anul 2000 s-a emis o adeverință cu nr. 1430/29.12.2000, conform căreia, bunicul ei figura înscris în registrul agricol al fostei comune Deagurile, vol.2, fila 161, din perioada 1959-1962, cu suprafața de 2,58 ha teren, din care 2,50 ha arabil, 0,06 ha – vii și 0,02 ha curți, iar ulterior, a apărut și rolul lui P. St. C., dar rupt, lipsit și modificat. Astfel, punctele din registrul agricol nu mai corespund cu cele în care autorul ei a avut terenuri: „La Lungulița”, „La P.” și „La G.”. Reclamanta concluzionează că din adresa primăriei nr. 1551/07.08.2003 comunicată Ocolului Silvic Costești, rezultă că are dreptul doar la suprafața de 1,32 ha pădure, deoarece diferența de 0,50 ha, de până la 1,82 ha, a fost revendicată de fiica autorului, V. T.. Cu toate acestea, nici până în prezent nu i s-a dat curs cererii sale. Reclamanta consideră că în mod greșit i s-a întocmit mătușii sale titlul de proprietate nr._/1996, pentru terenul agricol, în calitate de moștenitoare a defunctului P. St. C. și nu în nume propriu. De asemenea, reclamanta apreciază că, tot în mod eronat, dar voit, i s-a eliberat mătușii sale și titlul de proprietate pentru pădure, în calitate de moștenitoare, dar de data aceasta a lui P. C. C., care nu este una și aceeași cu autorul P. St. C., inițiala tatălui fiind diferită.
Prin sentința civilă nr. 834/2014, Judecătoria Costești a admis în parte acțiunea, cu motivarea că potrivit certificatului cu nr. 154/30.01.1995, emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului – Filiala Argeș, registrul matricol nr. 138/8, autorul, P. St. C., figurează înscris la fila 54 verso, poziția 326, în perioada 1941-1943, cu terenurile de 7,50 ha – arabil și 1,82 ha – pădure ( fila 3).
În perioada 1959-1962, în registrul agricol al fostei comune Deagurile, vol. 2, fila 161, este menționată suprafață totală de 2,58 ha, compusă din 2,5 ha – arabil, 0,06 ha – vii și 0,02 ha – curți, pe numele aceluiași autor (fapt specificat în adeverința Primăriei comunei R. nr. 1430//29.12.2000 – fila 4 și evidențiat în copia rolului agricol de la fila 9). V. T., fiica autorului P. St. C., a fost validată în anexa 3, în calitate de moștenitoare a acestuia, cu 2,58 ha, titlul de proprietate nr._/1996, eliberat pentru o suprafață mai mică, respectiv de 2,33 ha (ca urmare a reținerii unei părți, în procent de 10%, în scopul constituirii islazului comunal, potrivit susținerilor Comisiei Locale de Fond Funciar R., expuse-n întâmpinare ( filele 7,11, și 20).
Fiicei autoarului, în calitate de moștenitoare, i s-a reconstituit dreptul de proprietate și pentru terenul de 5000 mp – pădure, pe raza comunei R., cu amplasamentul descris în titlul de proprietate nr._/1997 ( fila 12).
La data de 10.02.1998, C. A., în calitate de fiică postdecedată ( P. A.), a solicitat primarului comunei R., reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 1,32 ha, cu vegetație forestieră, cerere ce a fost respinsă de către comisia Locală de Fond Funciar R., conform precizării din întâmpinare (fila 20).
Întrucât, reclamanta a demonstrat faptul că bunicul ei a deținut în patrimoniu terenul pe care l-a solicitat, instanța a apreciat că aceasta este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1,32 ha – pădure, în natură, pe raza comunei R., în măsura în care mai există disponibile astfel de suprafețe (aspect ce urmează a fi clarificat în urma inventarierii impusă de Legea nr. 165/2013) sau prin echivalent valoric în lei.
Instanța a respins cererea având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate și pentru terenurile de 2,58 ha, deoarece reclamanta nu a dovedit faptul că le-a solicitat Comisiei de Fond Funciar R., în condițiile art. 11 alin.3 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora: „Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.”
În ceea ce privește cererile având ca obiect obligarea celor două comisii de fond funciar (locală și județeană) la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate și la emiterea acestui act pentru suprafața reconstituită, instanța a considerat că sunt prematur formulate, în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013. Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, „în termen de 30 de zile de la . prezentei legi, la nivelul fiecărei unități administrativ teritoriale se constituie prin ordin al prefectului, C. locală pentru inventarierea terenurilor.” În art. 6 alin.1 din același act normativ, se prevede că „în termen de 180 de zile de la data constituirii, C. prevăzută la art. 5 întocmește conform normelor de aplicare (...), situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ teritorială”.
În esență, legea stabilește termene și modalități concrete de realizare a procedurii de retrocedare a proprietăților funciare în natură sau prin acordare de măsuri compensatorii, punerile în posesie și eliberarea titlurilor neputând depăși data de 01.01.2016 ( art. 11, alin. 1). Numai în situația neîndeplinirii acestor obligații în termenul limită indicat la alin. 1 art. 11 din Legea nr. 165/2013, persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Față de dispozițiile mai sus enunțate, prematuritatea formulării cererilor la o dată ulterioară adoptării Legii nr. 165/2013, prin care se instituie o procedură specială în legătură cu îndeplinirea obligațiilor de punere în posesie și de eliberarea titlurilor de proprietate, este evidentă. De altfel, „până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă (...) eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative restituirii fondului funciar ( art. 7 alin. 1 din Legea nr. 165/2013). Dacă s-ar continua demersul judiciar, inițiat după . Legii nr. 165/2013, ar însemna ca instanța să suprime aplicarea disp. art. 7 din Legea nr. 165/2013, depășindu-și în acest mod atribuțiile puterii judecătorești.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta și C. Locală de Fond Funciar R..
Astfel, reclamanta a criticat-o pentru următoarele: în mod greșit prima instanță a dispus respingerea cererii cu privire la terenul agricol, hotărârea fiind nemotivată sub acest aspect; este adevărat că la acest moment nu se poate prezenta cererea formulată și pentru terenul agricol, însă, instanța trebuia să aibă în vedere că acest aspect este cunoscut de către C. Locală de Fond Funciar R., rezultând și din adresa din data de 16.04.2014; s-a ajuns, astfel, ca numai mătușa apelantei să beneficieze de terenul agricol de pe urma bunicului, deși aceasta a fost înzestrată în anul 1955 și a figurat cu rol separat, astfel că dreptul de proprietate trebuia reconstituit în nume propriu; chiar și din declarațiile martorilor audiați rezultă cele expuse; pârâta CLFF nu a făcut dovada că ar fi comunicat apelantei hotărârea de respingere a cererii de validare cu suprafața agricolă; în ceea ce privește excepția prematurității aceasta nu a fost pusă în discuția părților, iar pe de altă parte, prevederile legii 165/2013 încalcă flagrant dispozițiile CEDO.
Apelanta CLFF R. a criticat hotărârea pentru considerentul că, în mod greșit, a fost admisă acțiunea pentru terenul forestier în contextul în care autorul P. St. C. nu a deținut teren forestier la poziția de rol.
În susținerea apelurilor au fost anexate înscrisuri.
În dovedire au fost solicitate relații de la CLFF R. ce au fost înaintate la dosar.
Analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză, având la bază probatoriul administrat și dispozițiile legii 165/2013, astfel că apelurile formulate apar ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește solicitarea apelantei de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul agricol de 2, 58 ha, tribunalul reține, în acord cu opinia instanței de fond, că, la dosar nu a fost depusă dovada formulării unei cereri de acest gen în condițiile legii 169/1997, singura cerere care se află la dosar fiind cea formulată pentru 1, 32 ha, pădure (f. 5, dosar fond). Că este așa recunoaște chiar apelanta, persoană fizică, prin cererea de apel unde învederează că, într-adevăr, nu este în posesie cererii punând pe seama CLFF R. obligația de a o depune la dosar. Numai că, pe parcursul întregului ciclu procesual, prin apărările formulate, această pârâtă a învederat că nu există o astfel de cerere, astfel că, la acest moment, nu se poate reține susținerea apelantei conform cu care a solicitat, în scris, în temeiul legilor funciare, și terenul agricol de pe urma autorului P. St. C..
Cât privește suprafața de 1, 32 ha, teren forestier, tribunalul constată că, în mod corect, prima instanță a procedat la validarea cererii înregistrată la C. Locală sub nr. 106/1998 (f. 5, dosar fond), faptul că autorul a deținut suprafața de 1,82 ha, pădure, fiind confirmat și prin adresa nr. 1551/2003 emisă de Primăria R. (f. 6, dosar fond).
Totodată, faptul că apelanta, persoană fizică, trebuie să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1, 32 ha, pădure, mai reiese și din împrejurarea, recunoscută chiar de către pârâta CLFF prin întâmpinarea de la fila 20, dosar fond, conform cu care de pe urma aceluiași autor i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, emițându-se chiar titlu de proprietate, pentru suprafața de 0, 5 ha, pădure, fiicei acestuia, V. T..
Referitor la prematuritatea capetelor doi și trei din cererea de chemare în judecată, tribunalul constată că, într-adevăr, legea 165/2013 a instituit o procedură specială de retrocedare a proprietăților funciare care trebuie îndeplinită într-un anumit termen limită, dată după care pot fi formulate acțiuni în justiție, decizia CCR la care se face referire vizând acțiunile formulate înainte de . legii, ceea ce nu este cazul în speță. Cât privește faptul că excepția nu a fost pusă în discuția părților, tribunalul constată că nu s-a încălcat dreptul la apărare a părții, întrucât aceasta, prin cererea de apel, a pus concluzii pe excepție și nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având în vedere considerentele sus expuse, reținând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză, apelurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, ambele apeluri declarate de C. A., domiciliată în comuna R., . și C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR R. – reprezentată prin Primar P. M., cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 834/2014 pronunțată de Judecătoria Costești în prezenta cauză, intimată fiind C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Martie 2015.
Președinte, M. V. | Judecător, E. A. | |
Grefier, E. R. |
E.A. 16 Aprilie 2015/5 ex
| ← Pretenţii. Decizia nr. 944/2015. Tribunalul ARGEŞ | Cereri. Decizia nr. 1176/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
