Pretenţii. Decizia nr. 944/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 944/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 944/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 944/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier C. M. C.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de către pârâta S.C. O. R. S.A. împotriva sentinței civile nr 1287/2014 pronunțată de către Judecătoria Campulung în dosarul_, intimat fiind reclamantul M. G., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. N. pentru intimatul-reclamant M. G., lipsind apelanta-pârâtă S.C. O. R. S.A.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Apărătorul intimatului-reclamant depune împuternicire avocațială și chitanță onorariu de avocat. Solicită proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei depuse odată cu întâmpinarea. Arată că înțelege să se folosească de înscrisurile depuse la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea.
Tribunalul în baza art 255 raportat la art 258 C.pr.civ. admite proba cu înscrisuri pentru intimatul-reclamant.
Tribunalul ia act că intimatului-reclamant înțelege să se folosească de înscrisurile depuse la dosarul cauzei odată cu întâmpinarea.
Apărătorul intimatului-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat și nici probe de administrat și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Tribunalul, față de împrejurarea că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de solicitat, în raport de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea apelului și menținerea sentinței pronunțate de către instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată Aceleași motive și înscrisuri au fost invocate de către partea adversă și în dosarul anexat prezentei cauze. Toate înscrisurile fac referire la perioada pentru care s-a solicitat lipsa de folosință.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față ,deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18 februarie 2014, sub numărul_, reclamantul M. G., a chemat în judecată pe pârâta S.C. O. R. S.A solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, pârâta să fie obligată la plata contravalorii în lei a sumei de 2616 Euro (fără TVA) la cursul de schimb valutar de la data plății, reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 20 mp pentru perioada 23 noiembrie 2012 – 01 iulie 2013, situat în extravilanul comunei Rucăr, punctul „Pleașa Arșiță”, cu număr cadastral_ și intabulat în Cartea Funciară nr._.
Reclamantul a solicitat a fi obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 346 mp, categoria de folosință pădure, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2146 din data de 21.07.2010, cu număr cadastral_ și intabulat în Cartea Funciară nr._ a comunei Rucăr, județul Argeș, fiind situat în extravilanul comunei Rucăr, UP III, UA 58%, pct. „Pleașa Arșiță”, județul Argeș.
Reclamantul a precizat că pârâta a acaparat din terenul proprietatea acestuia suprafața de 20 mp, pe care a amplasat o construcție cameră tehnică, iar prin sentința civilă nr. 2089 din data de 11 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, în dosarul civil nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1764/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, pârâta a fost obligată să-i lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 20 mp, așa cum a fost identificată în schița de plan, anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert inginer M. F. C., cuprinsă între pct. 20-23-4-25-24-20; a fost obligată pârâta să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului construcția cameră tehnică, în caz contrar autorizează pe reclamant să o ridice, pe cheltuiala pârâtei; obligată de asemenea pârâta să-i plătească reclamantului contravaloarea în lei a sumei de 4320 Euro, la cursul de schimb valutar la data plății, reprezentând lipsa de folosință.
În ceea ce privește calculul lipsei de folosință pentru terenul ocupat, reclamantul arată că a fost efectuat de către expertul inginer M. F. C., la suma de 360 euro/lună, în raport de destinația actuală a terenului, pentru care există autoritate de lucru judecat, solicitată pentru perioada anului 2010 - data dobândirii imobilului și până la data efectuării expertizei în dosarul civil nr._ . Prin decizia civilă nr. 1764/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a dispus ca pârâta să-i plătească echivalentul în lei a sumei de 4320 euro.
Prin prezenta acțiune, reclamantul a arătat că solicită lipsa de folosință a terenului începând cu data de 23 noiembrie 2012 - data efectuării expertizei completatoare în dosarul mai sus indicat și până la data de 01 iulie 2013 data începerii executării silite, întrucât în toată această perioadă pârâta a ocupat fără drept suprafața de 20 mp teren proprietatea acestuia, prin existența construcției tehnice identificată în raportul de expertiză M. F. C., pe terenul reclamantului. În considerentele sentinței și deciziei civile nr. 1764/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a reținut că pârâta ocupă fără drept suprafața de 20 mp, reținând în sarcina pârâtei că este de constructor de rea – credință, iar prin decizie s-a reținut că pârâta a devenit de rea –credință de la momentul primirii notificării de la reclamant, respectiv 25 noiembrie 2011, în aceste condiții reclamantul apreciază că începând cu data de 28 noiembrie 2011 este datorată lipsa de folosință pentru terenul revendicat, aceasta fiind calculată la suma de 360 euro/lună.
Construcția de pe terenul reclamantului și lăsat liber terenul, a fost ridicată de pârâtă în data de 23 iulie 2013, numai după promovarea executării silite în data de 01 iulie 2013, încuviințată prin încheierea din data de 05 iulie 2013 și a somației din data de 16 iulie 2013. Întrucât obligația din titlul executoriu s-a realizat, executarea silită a încetat.
Pentru că i-a creat un prejudiciu și l-a lipsit de folosința terenului în toată această perioadă respectiv 23 noiembrie 2012 – 01 iulie 2013, reclamantul a promovat prezenta acțiune și solicită a-i fi admisă așa cum a formulat-o.
În conformitate cu dispozițiile art. 1357 alin. (1) cod civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, iar potrivit art. 563 alin. (1) Cod civil, teza finală, proprietarul unui bun are dreptul la despăgubiri.
Au fost invocate în continuare de reclamant și dispozițiile art. 948 Cod civil.
Reclamantul a solicitat în dovedirea acțiunii admiterea probei cu înscrisuri și atașarea la prezenta cauză a dosarului civil nr._ .
În drept, reclamantul și–a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 948, 560, 563, 1357 alin. 1 Noul Cod civil.
Au fost atașate cererii de chemare în judecată, de către reclamant, dovada achitării taxei de timbru în sumă de 750 lei (fila 6 dosar), înscrisuri în copii și anume: procesul verbal încheiat cu ocazia prezentării avantajelor medierii în ședința de informare din data de 10 martie 2014 (fila 5 dosar); cartea sa de identitate (fila 8); contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2146 din data de 21 iulie 2010, la Biroul Notarului Public C. S. B. (filele 9-10); extras de carte funciară, notificarea din data de 23 noiembrie 2011, sentința civilă nr. 2089 din 11 decembrie 2012, raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul civil nr._, decizia civilă nr. 1764 din 26 iunie 2013 un set de fotografii, și alte înscrisuri (filele 11-44).
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 194 NCPC privind cererea de chemare în judecată, în baza art. 201 alin. 1 NCPC, instanța prin rezoluția din data de 19 martie 2014 (fila 45 dosar), a dispus comunicarea cererii către pârâtă, cu mențiunea de a depune întâmpinarea în termen de 25 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii pârâtei, prevăzută de art. 208 alin. (2) NCPC.
La data de 18 aprilie 2014, pârâta a formulat și depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 60 ind. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea „în litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii: (…) (f)în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei. În cauza de față, pârâta arată că suma solicitată de 2616 Euro (echivalent lei la cursul de schimb valutar de la data plății) reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 20 mp situat în extravilanul comunei Rucăr, punctul „Pleașa Arșiță”.
În aceste condiții, pârâta a considerat că reclamantul avea obligația să o invite la ședința de informare privind avantajele medierii, anterior formulării cererii de chemare în judecată, reclamantul nefăcând această dovadă, sancțiunea potrivit art. 2 din același act normativ mai sus citat, este inadmisibilitatea cererii.
Pentru motivele mai sus expuse, pârâta a solicitat a-i fi admisă excepția și respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.
În cazul în care se va respinge excepția, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La data de 15 noiembrie 2011 O. R. a solicitat acordul reclamantului cu privire la accesul cu privire la terenul îngrădit de acesta, în vederea ridicării construcției, însă reclamantul cu rea - credință nu le-a permis accesul pe teren, rea-credință ce a fost manifestată de reclamant și în data de 22 iunie 2012, când o echipă a pârâtei s-a deplasat pentru ridicarea echipamentelor acesteia, însă reclamantul și de această dată s-a opus.
Pârâta O. R. SA a fost de bună credință, din momentul în care a fost notificată a avut o atitudine activă, încercând să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului construcția pentru care a fost notificată, însă pentru că nu a avut acces la acest spațiu, cum și refuzul reclamantului de a permite accesul a împiedicat-o să dea curs acestei solicitări, iar abia după inițierea procedurii de executare silită, reclamantul le-a permis accesul.
Pentru că reclamantul le-a interzis accesul pe teren, pârâta apreciază că nu se află în culpă, iar perioada de „lipsire de folosință” a terenului de 20 mp nu ar fi existat, în acest mod, cu rea-credință reclamantul și-a creat premisele formulării prezentei acțiuni, nerespectând în acest mod dispozițiile art. 12 Cod de procedură civilă, considerente pentru care solicită a se respingere acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 12 și 205 Cod de procedură civilă.
Alăturat întâmpinării pârâta a depus înscrisurile de la filele 51-62 dosar.
La data de 05 mai 2014 (filele 65-68) reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a excepției invocată de pârâtă, întrucât la dosar este depus la fila 5 procesul verbal încheiat cu ocazia prezentării avantajelor medierii în ședința de informare din data de 10 martie 2014.
Reclamantul a invocat în continuare autoritatea de lucru judecat față de decizia civilă nr. 1764/2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, precizând că nu a împiedicat pe pârâtă să-și ridice construcțiile de pe terenul său. Pârâta a fost de rea credință, în sensul că nu și-a îndeplinit obligațiile (ridicarea construcției, plata lipsei de folosință) reclamantul fiind privat de posibilitatea exercitării dreptului de proprietate asupra terenului.
Au fost atașate de reclamant un set de înscrisuri în copii (filele 69 -90).
În temeiul art. 201 alin. (3) NCPC constatând că reclamantul a depus la dosar în termenul prevăzut de alin. 1, răspuns la întâmpinare, prin rezoluția din data de 06 mai 2014 (fila 91 dosar) instanța a fixat primul termen de judecată la data de 22 mai 2014, pentru când a dispus citarea părților.
Reclamantul prin apărător, în ședința publică din data de 22 mai 2014 a solicitat încuviințarea probei înscrisuri în cadrul căreia să fie atașat la prezenta cauză a dosarul civil nr._ al acestei instanțe. Având în vedere că pârâta a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, instanța a pus în discuție această excepție.
Reclamantul a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă, ca nefondată, precizând că, potrivit disp. art. 2 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 192/2006, sancțiunea inadmisibilității intervine în cazul în care reclamantul nu a participat la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată sau după declanșarea procesului până la termenul acordat de instanță, ori la dosarul cauzei există procesul verbal de informare privind medierea (fila 5), iar textul de lege nu prevede sancțiunea inadmisibilității pentru situația în care pârâtul nu a fost invitat la ședința privind avantajele folosirii medierii.
Instanța prin aceeași încheiere de ședință din data de 22 mai 2014, a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă prin întâmpinare și a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
De asemenea, a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului civil nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1287/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul M. G., împotriva pârâtei S.C. O. R. S.A.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 2616 Euro - contravaloarea în lei la data efectuării plății potrivit schimbului valutar afișat la B.N.R. - reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului de 20 mp în perioada 23.11._13.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1750 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2089 din 11 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, în dosarul civil nr._, pârâta a fost obligată să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 20 mp teren situat în punctul „Pleașa Arșiță”, din ., să-și ridice de pe proprietatea reclamantului construcția cameră tehnică, și să-i plătească acestuia contravaloarea lipsei de folosință a terenului. Cu excepția perioadei de acordare a despăgubirilor sentința mai sus arătată a fost menținută de Tribunalul Argeș prin Decizia Civilă nr. 1764/2013.
Atât prima instanță cât și Tribunalul Argeș, la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului, au avut în vedere că lipsa de folosință a celor 20 mp i-au cauzat acestuia un prejudiciu de 360 euro/lună fără TVA, sumă reținută de expertul M. F. C..
După rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 2089 din data de 11 decembrie 2012, reclamantul a executat hotărârea.
S-a constatat că pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului lipsa de folosință a terenului până la data de 23 noiembrie 2012 data efectuării completării raportului de expertiză de către expert M. F. C..
Pârâta nu a executat sentința mai sus arătată, motiv pentru care reclamantul a urmat procedura executării silite, începând cu data de 01 iulie 2013.
Coroborând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care în baza art. 566 pct. 1 teza a doua NCC rap. la art. 563 pct. 1 teza a – II- a NCC va admite acțiunea și o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe perioada 23 noiembrie 2012 – 01 iulie 2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 453 rap. la art. 451 NCPC pârâta urmează a plăti reclamantului cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel pârâta solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată .
În dezvoltarea motivelor de apel se arată de către apelantă că după pronunțarea sentinței civile nr. 2089/2012 prin care a fost obligată să ridice construcția - cameră tehnică de pe terenul reclamantului, nu și-a putut îndeplinii această obligație pentru că nu i s-a permis accesul la această construcție, operare ce a fost susținută în fața instanței de fond cu mijloace de probă ce nu au fost avute în vedere.
Astfel, apelanta susține că a făcut dovada cu adresa nr. 11/TD/EX/_/602 din 15.11.2011 că anterior pronunțării sentinței în dosarul nr._ a solicitat acordul reclamantului cu privire la accesul pe terenul îngrădit de reclamant în vederea ridicării construcției .
De asemenea, se susține că la data de 22.06.2012 s-a deplasat o echipă la imobilul în discuție în vederea ridicării echipamentelor aparținând O. R., dar intimatul reclamant s-a opus ridicării acesteia .
Apreciind că perioada de 23.11.2012 – 01.07.2013 pentru care s-a cerut contravaloarea lipsei de folosință nu ar fi existat dacă intimatul – reclamant ar fi permis ridicarea construcției se solicită admiterea apelului .
Prin întâmpinare, intimatul reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză,tribunalul va constata că apelul nu este fondat.
Astfel, prin prezenta cerere de chemare în judecată, intimatul – reclamant a solicitat lipsa de folosință a terenului în suprafață de 20 mp doar pentru perioada cuprinsă între 13-11-2012 –_ ( dată la care apelanta a ridicat construcția ca urmare a promovării executării silite de către reclamantul M. G. .
Așadar, deși apelanta fusese obligată încă din anul 2012 prin sentința civilă nr. 2089/2012 să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 20 mp cu consecința ridicării de către apelantă de pe acest teren a construcției cameră tehnică ,aceasta nu și-a îndeplinit cu rea credință această obligație, aspect asupra căruia instanțele s-au pronunțat cu putere de lucru judecat atât prin decizia civilă nr. 1764/26.01.2013 a Tribunalului Argeș cât și prin decizia civilă nr. 2259/06.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, irevocabilă prin decizia civilă nr. 369/24.04.2014.
Așadar, apărările invocate în motivarea prezentului apel au fost analizate și anterior de către instanțele de judecată, cu prilejul pronunțării hotărârilor judecătorești mai sus menționate.
Astfel, tribunalul va reține că adresa nr. 11 /_/29.11.2011 se referă la intenția apelantei de a-și ridica echipamentele și construcțiile, care se aflau pe terenul asupra căruia apelanta îl deținea cu chirie de la S.N. Radiocomunicații, conform contractului de închiriere nr. 2461/02.02.1999 în suprafață de 95,4 mp așa cum arată în adresă, iar nu la construcția de pe terenul proprietatea reclamantului de 20 mp ce excede acelui contract .
Și corespondența electronică se referă tot la ridicarea echipamentelor electronice de pe suprafața de 95,4 mp pe care o dețineau în chirie, iar nu la construcția de pe suprafața de 20 mp pentru care era în litigiu .
Tribunalul a mai arătat că abia în urma notificării reclamantului din18.06.2012, prin care le solicitase să-și ridice echipamentului inclusiv de pe suprafața de 94,5 mp s-au deplasat, iar conform procesului verbal din 22.06.2012 reclamantul le-a permis accesul.
Cu această ocazie, conform procesului verbal anexat la dosar, au ridicat inclusiv echipamentele din camera tehnică aflată pe terenul reclamantului de 20 m,p dar fără a demola și construcția. Același lucru rezultă și din corespondența purtată pe e-mail cu aceasta .
Buna credință a reclamantului de a le permite ridicarea echipamentelor pentru care le-au asigurat paza până la acel moment și reaua-credință a pârâtei rezultă din procesul verbal din 22.06.2012 ce este semnat de toate părțile și din care nu rezultă că reclamantul s-a opus ridicării construcției de apelantă, nefăcându-se nici o mențiune în acest sens sau în corespondența electronică purtată cu reclamantul.
Reaua credință a pârâtei este și mai evidentă întrucât nici după pronunțarea deciziei civile nr. 1764/2013 nu și-a ridicat construcția și nici nu aui solicitat acest lucru . Pârâta a ridicat construcția de pe terenul reclamantului și i l-a lăsat liber în data de 23.07.2014 în urma promovării executării silite de către reclamant la data de 01.07.2013, încuviințată prin încheierea din 05.07.2013 și somației din 16.70.2013. Executarea silită potrivit încheierii nr. 1/01.08.2013 a încetat, întrucât s-a realizat obligația din titlul executoriu .
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art.480 C.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de către pârâta S.C. O. R. S.A cu sediul în București, .. 47-53, sector 1 împotriva sentinței civile nr 1287/2014 pronunțată de către Judecătoria Campulung în dosarul_, intimat fiind reclamantul M. G. domiciliat în Câmpulung, .. 1, .. B, ., județul Argeș, CNP_ .
Definitiva
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2015
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | |
Grefier, C. M. C. |
Red. A.D.
Tehn D.T. 4 ex
16.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 250/2015. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 1022/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
