Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1135/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1135/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 1135/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1135/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. Ț.
JUDECĂTOR: A. A.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de reclamanta . REPREZENTATA DE AV. A. I. împotriva Sentinței civile nr. 6008/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 16.06.2014, intimată C. F., având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, față de actele de la dosar și împrejurarea că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține apelul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2014, reclamanta . - PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL a solicitat instanței obligarea pârâtului C. F. la plata sumei de 120,87 de lei reprezentând contravaloare energie electrică, 60,80 lei penalități de întârziere, 132,72 lei taxă de debranșare și 61,81 lei penalități taxă de debranșare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtului energie electrică întocmindu-se astfel mai multe facturi fiscale pe care debitorul a refuzat să le achite.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025 și urm din C.p.c, privind procedura specială referitoare la cererile cu valoare redusă.
În probațiune, a depus la dosar înscrisuri. Nu s-a precizat dacă reclamanta dorește purtarea de dezbateri orale.
Pârâtul nu a trimis instanței formularul de răspuns completat.
Prin sentința civilă nr. 6008/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 16.06.2014 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta C. F..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 120,87 lei reprezentând contravaloare facturi.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 60.80 lei reprezentând penalități de întârziere.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata taxei de debranșare-rebranșare.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 50 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art. 1516 Noul cod civil - „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.", iar potrivit 1548 Noul Cod Civil - „culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării".
Art. 662 alin. 2, 3, 4 Cod de procedură civilă definește noțiunea de creanță certă, lichidă și exigibilă. Astfel, creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Aceasta este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
La dosarul cauzei, reclamanta a atașat contractul de furnizare a energiei electrice nr. 7803/2001 încheiat cu pârâtul, o . facturi și fișa clientului. Valoarea debitului principal care rezultă din cuprinsul fișei contului este de 120,87 de lei (f.17).
Reclamanta a calculat conform art. 11 din contractul nr. 7803/2001 penalități de întârziere în valoare de 60,80 lei.
Fiind îndeplinite condiție prev. de art. 662 alin. 2, 3, 4 Cod de procedură civilă instanța a constatat că sunt întemeiate pretențiile reclamantei aferente debitului principal și accesoriu.
În privința taxei de debranșare, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a fost efectiv debranșată de la alimentarea cu energie electrică printr-un înscris însușit de către aceasta.
Împotriva sentinței civile nr.6008/16.06.2014 a declarat apel reclamanta S.C. C. VÂNZARE S.A. care a solicitat admiterea capătului de cerere cu privire la contravaloarea taxei de debranșare.
În motivarea apelului s-a arătat că din înscrisurile depuse la dosar reiese fără putință de tăgadă că intimatul este cel care are obligația de a achita facturile emise de către apelantă având în vederea faptul că, acesta apare pe toate documentele, fiindu-i opozabile.
Apelanta a mai învederat instanței de apel că, potrivit art.200 pct. 5 din regulamentul de furnizare a energiei electrice, cheltuielile furnizorului /operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.
Apelanta a mai menționat că intimatul în mod legal a fost debranșat având în vedere că i s-a comunicat preavizul prin care i s-a adus la cunoștință faptul că, dacă nu va achita facturile prevăzute, se va dispune debranșarea.
În ceea ce privește vinovăția, a mai precizat apelanta instanța de fond trebuia să rețină că aceasta rezultă din calitatea intimatului de proprietar al imobilului și care prin atitudinea sa nu a dovedit contrar și nici vreo cauză exoneratoare de răspundere.
Apelul a fost întemeiat pe disp.art.466 C.pr.civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul reclamantei în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul îl apreciază ca fiind nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin apelul formulat, apelanta reclamantă ..A. a critica sentința pronunțată de prima instanță sub aspectul respingerii capătului de cerere privind obligarea intimatul pârât C. F. la plata taxei de debranșare în sumă de 132,72 lei și penalități calculate la taxa de debranșare în sumă de 61,81 lei.
Tribunalul reține că în mod corect prima instanța a admis petitele cererii prin care a obligat pârâtul intimat la plata sumei de 120,87 lei, reprezentând contravaloare energiei electrice furnizate și la plata sumei de 60,80 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate la debitul reprezentând energia furnizată și neachitată la scadență.
Tribunalul constată că, între antecesoarea apelantei și intimat s-a încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 7803/23.10.2001. La art. 11 lit.b din contract se prevede că neachitarea contravalorii facturii de către consumator în termen de 7 zile calendaristice de la data înștiințării de plată atrage după sine întreruperea furnizării energiei electrice, cu un preaviz de 3 zile lucrătoare, după cea de a-30-a zi calendaristică de percepere a penalităților
La art. 200 alin.5 din HG nr.1007/2004, pe care apelanta îl invocă în susținerea cererii sale se prevede că, cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.
Tribunalul constată că apelanta cu factura nr._ din 22.07.2010 a facturat intimatului taxa de debranșare a imobilului din Moșoaia, ..86, județul Argeș. Însă, apelanta nu a făcut dovada executării lucrărilor de debranșare a imobilului, astfel cum se prevede la art.11 din contract, aspect pe care l-a reținut și instanța de fond.
Într-adevăr, costurile de debranșare se suportă de către consumatorul care a fost debranșat în mod real, iar factura emisă pentru suma de 132,72 lei pe care pretinde apelanta că a emis-o ca urmare a efectuării lucrărilor de debranșare a imobilului intimatului este doar un document justificativ, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate furnizorului sau prestatorului și a cumpărătorului, respectiv beneficiarului, ea fiind un mijloc de proba cu privire la operațiunea facturată, neavând calitatea de act juridic, astfel cum prevede decizia nr. 1017/26.03.2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție. Prin urmare, simpla emitere a facturii nu dă naștere unui raport juridic între părți.
Având în vedere faptul că, apelanta nu a făcut dovada executării serviciului a cărui contravaloarea o solicită să fie suportată de către intimat, iar admiterea unei astfel de cereri ar însemna îmbogățirea fără justă cauză a apelatei, tribunalul constată că este neîntemeiată și cererea apelantei de obligare a intimatului la plata penalităților de întârziere, calculate la taxa de debranșare.
În concluzie, constatând că apelanta reclamantă S.C. C. VÂNZARE S.A. nu a făcut dovada temeiniciei susținerilor sale, astfel cum pretind dispozițiile art. 249 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art.480 alin.1 C.pr.civ. va respins apelul formulat de apelanta reclamantă, ca nefondat și va menține ca fiind legală și temeinică hotărârea nr.6008 din 16 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în cauza nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta . REPREZENTATA DE AV. A. I. cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 39 împotriva Sentinței civile nr. 6008/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 16.06.2014, intimată C. F. domiciliată în Dealu Viilor, ., jud. Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.04.2015
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, A. A. | |
Grefier, I. B. |
red.A.A.
dact.C.E.C./A.A.-4 exp./04.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1115/2015. Tribunalul ARGEŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 337/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
