Cereri. Decizia nr. 1176/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1176/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 1176/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 1176/2015
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător A. M.
Judecător C. D.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, în complet de divergență, apelul formulat de reclamanta . PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL, împotriva sentinței civile nr.5912 din data de 13.06.2014, pronunțata de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimată-pârâtă fiind M. D., având ca obiect „alte cereri cerere de valoare redusă”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul retine solicitarea apelantei-reclamantă de judecare a cauzei în lipsa și în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că la data de 24.01.2014 s-a depus cerere de chemare în judecată de către reclamanta S.C. C. V. S.A., prin mandatara Coface Romania Credit Management Services S.R.L., cu sediul în mun. București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 39, ..I._, în contradictoriu cu pârâta M. D., domiciliată în localitatea Sămara, ., cod poștal_, prin care s-a solicitat instanței, conform disp. art. 1.028, alin. 2 din Codul de procedură civilă, să fie obligat aceasta din urmă la plata sumei de 48,73 lei, reprezentând contravaloare servicii, cât și la plata penalităților de întârziere de 4,4 lei, taxă debranșare de 396,84 lei și penalități la aceasta de 26,27 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că: intre creditor in calitate de Furnizor si debitor in calitate de Consumator s-au desfășurat relații comerciale ce au constat in furnizarea de către creditoarea S.C. C. VÂNZARE S.A. de energie electrica către debitoare; contravaloarea energiei electrice furnizate către debitor/debitoare au fost facturate cu mai multe facturi fiscale.
În drept, au fost invocate disp. art. 1.025-1.032 din Noul Cod de procedură civilă.
Anexat acțiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 8-40), iar instanța, prin rezoluția din data de 03.04.2014, a dispus comunicarea către pârâtă a formularului de cerere în copie, înscrisurile, cât și formularul de răspuns, urmând ca acesta să fie restituit instanței în termen de 30 de zile.
Comunicarea s-a realizat la data de 23.04.2014 (fila 46), iar pârâta nu a depus formularul de răspuns. Pârâta nu a formulat întâmpinare și nici nu a solicitat administrarea de probatorii în apărare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar la termenul din 13.06.2014 s-a constatat cauza în stare de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5912 din data de 13.06.2014 pronunțata de Judecatoria P. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. C. V. S.A., prin mandatara Coface Romania Credit Management Services S.R.L., în contradictoriu cu pârâta M. D..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 48,73 lei reprezentând contravaloare energie electrică, precum și suma de 50,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Au fost respinse celelalte cereri
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse de către reclamantă, s-a constatat că între părți au existat relații contractuale, fiind încheiat contractul – cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate, aflată în copie la filele 13-21, prin care s-au stabilit drepturi și obligații pentru fiecare dintre părți, respectiv: petenta trebuia să furnizeze către pârâtă energie electrică la locul de consum, iar aceasta din urmă trebuia să achite contravaloarea sa.
În urma derulării relațiilor contractuale reclamanta a furnizat către pârâtă energie electrică, îndeplinindu-și astfel obligațiile asumate și a emis mai multe facturi, printre care și cele aflate în copie la filele 22-40.
Din aceste facturi se desprinde concluzia că pârâta datorează suma de 48,73 lei, reprezentând debit (contravaloare energie electrică); în înscrisurile precizate sunt prevăzute și datele de scadență în timp ale diferitelor sumelor.
Prin copia contractului, cât și prin facturile fiscale emise de către petentă, s-a făcut dovada că respectiva creanță îndeplinește condițiile: certitudinii (rezultă din înscrisurile analizate anterior), lichidității (determinată la suma de mai sus) și exigibilității (în mod evident scadentă).
Pârâta este debitor al reclamantei pentru suma precizată, 48,73 lei, existând astfel o creanță certă, lichidă și exigibilă, instanța, având în vedere dispozițiile art. 969, 970 din C.civ., art. 1025, alin. 1 din N.C.proc.civ. („(1) Prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.”), obligând pârâta la plata, către reclamantă, a sumei de mai sus.
Instanța, reținând caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, a obligat pârâta doar la plata sumei de 48,73 lei, către reclamantă.
În privința penalităților de întârziere s-a constatat că reclamanta își bazează aceste pretenții pe dispozițiile cuprinse în contract, respectiv art. 11 din acesta, contract care însă nu a fost semnat de către pârâtă.
Clauza penală, raportat la dispozițiilor art. 1066 din C.civ., este o convenție accesorie, iar pentru valabilitatea acesteia este necesar a se îndeplini toate condițiile de valabilitate printre care și consimțământul valabil al părții care se obligă.
De asemenea, s-a reținut din conținutul convenției depusă de părți că aceasta nu cuprinde și o clauză privind o taxă pentru debranșare/rebranșare. Nu există nici clauza de plată a unor penalități la astfel de debite.
Astfel, aceste creanțe invocate de către reclamantă nu sunt certe; nu a existat un acord al părților în acest sens, iar pârâta nu și-a asumat o obligație de plată.
Împotriva sentinței civile nr. 5912 din data de 13.06.2014 pronunțata de Judecatoria P. a declarat apel reclamanta ., prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii și capătului de cerere privind contravaloarea taxei de debranșare.
În motivarea apelului declarat, aceasta a arătat că solicită contravaloarea taxei de debranșare în conformitate cu dispozițiile art.11 din Contractul Cadru de furnizare a energiei electrice și art.200 pct.5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, astfel încât, în condițiile în care pârâta a consumat energie electrică și nu a administrat nicio probă din care să rezulte că nu datorează suma solicitată cu acest titlu, se impune admiterea și acestui petit al cererii principale.
Anexat cererii de apel a fost depusă sentința apelată.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere și efectul devolutiv al apelului, stabilit prin art.476 Cod pr.civilă, tribunalul, în complet de divergență, în opinie majoritară, raportat la probele administrate în cauză, apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza contractului cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori depus la dosarul cauzei de apelantă, tribunalul constată că intimata pârâtă nu și-a asumat obligația de a achita contravaloarea taxei de debranșare de la rețeaua de furnizare a energiei electrice și a penalităților aferente acesteia, în condițiile în care acesta nu este însușit prin semnătură de către debitoare, iar apelanta nu a făcut dovada existenței acordului de voință a părților, fie și verbal, cu privire la clauzele contractuale menționate în cuprinsul acestuia.
Mai mult, niciuna din obligațiile consumatorului enumerate în mod limitativ la art.11 din acest contract cadru nu vizează plata vreunei sume de bani cu titlu de taxă de debranșare.
Totodată, deși art.200 alin.5 din H.G. nr.1007/2004 prevede că toate cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator, prin această dispoziție instituindu-se o obligație legală de plată, iar nu contractuală, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat angajarea răspunderii civile a pârâtei în temeiul relațiilor comerciale dintre părți, iar nu în virtutea dispozițiilor legale mai sus enunțate, acestea fiind invocate pentru prima dată în calea de atac formulată, aspect inadmisibil conform art.478 alin.3 C.pr.civ., cum din ansamblul materialului probator nu rezultă că aceasta și-ar asumat vreo obligație contractuală în acest sens, față de împrejurarea că facturile fiscale invocate nu sunt însușite prin semnare de către pârâtă și nici nu au fost achitate, chiar și parțial, de către acesta, atitudine ce ar echivala cu o recunoașterea a debitului datorat cu acest titlu, tribunalul constată că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, susținerile apelantei fiind nefondate.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în opinie majoritară, în complet de divergență, în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge apelul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În complet de divergență,
În opinie majoritară:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă ., cu sediul procesual ales în București, .. 39, ., la Cabinetul de Avocat I. A., împotriva sentinței civile nr.5912 din data de 13.06.2014, pronunțata de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimată-pârâtă fiind M. D., domiciliată în localitatea Sămara, ., cod poștal_, ca nefondat
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 Aprilie 2015.
Președinte, R. V. | Judecător, C. D. | |
Grefier, G. G. |
red.R.V.
dact.R.V./4 exp.-15.05.2015
OPINIE SEPARATA
Contrar opiniei majoritare, consider ca se impunea admiterea apelului si schimbarea in parte a sentintei, respectiv in sensul obligarii paratei si la plata contravalorii operatiunii de debransare, pentru urmatoarele considerente:
Astfel, intre parti s-au desfasurat raporturi juridice contractuale, aspect stabilit cu putere de lucru judecat de prima instanta, necontestat de parata. Contractul de furnizare de energie electrica are un caracter special, ca urmare a domeniului de interes public pe care il reglementeaza, continutul actului juridic fiind prestabilit chiar de legiuitor prin legislatia in materie (Legea nr.318/2003, Legea nr.13/2007, Legea nr. 123/2012, HG nr.1007/2004), reprezentand un contract de adeziune. Prin urmare, consumatorul nu beneficiaza de dreptul de a negocia clauzele contractuale, potrivit principiului libertatii de vointa al cocontractantilor, ci doar accepta sau nu conditiile impuse prin lege. Tocmai pentru ca suntem pe un domeniu strict reglementat, contractul de furnizare in forma scrisa nu cuprinde decat clauzele esentiale pentru desfasurarea raporturilor juridice, fara a se intelege prin aceasta ca celelalte dispozitii prevazute de lege nu isi gasesc aplicarea. Prin urmare, in masura in care anumite aspecte referitoare la desfasurarea raporturilor contractuale nu sunt cuprinse in contractul scris, se aplica dispozitiile legale in materie, respective dispozitiile legale in material contractuala, cu elementele specifice legate de obiectul contractului.
In cauza de fata, se observa ca desi a retinut existenta unui contract de furnizare a energiei electrice ca si temei al obligarii paratei la plata contravalorii energiei, instanta de fond nu a mai dat eficienta contractului si cand a fost vorba de taxa de debransare/reconectare, retinand ca nu este semnat. Aceasta observatie este reala, insa ceea ce intereseaza in cauza este concluzia existentei unor raporturi juridice contractuale intre parti, in ciuda inexistentei unui act scris, insusit de parata, cu consecinta aplicarii tuturor normelor legale, generale si speciale, privind contractul, ca si act juridic civil.
In privinta taxei de debransare si reconectare, se constata ca, potrivit art. 200 al. 5 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004, aplicabil in speta si invocat si in cererea de chemare in judecata, cheltuielile furnizorului/operatorului de rețea pentru deconectarea și reconectarea la rețea a consumatorului vor fi suportate de consumator.
Tribunalul retine ca deconectarea si reconectare ulterioara de si la reteaua de energie electrica reprezinta consecinte ale incalcarii obligatiei consumatorului de achitare la termen a contravalorii energiei electrice consumate. Operatiunile tehnice in disuctie implica anumite costuri, iar, in temeiul raspunderii civile contractuale, consumatorul, din culpa caruia s-a reziliat contractul, trebuie sa suporte integral prejudiciul produs prin neindeplinirea obligatiilor contractuale, deci si a costurilor cu debransarea. Prin urmare, desi prevazuta de lege, obligatia de plata a taxei de debransare este aferenta unui raport juridic contractual.
Prin urmare, fiind in culpa pentru neexecutarea obligatiei contractuale principale, aspect transat definitiv prin sentinta, paratei ii sunt imputabile si consecintele acestei neexecutari, respectiv debransarea si reconcetarea de la reteaua de energie electrica, principiul acoperirii integrale a prejudiciului cauzat, ce se aplica si in materie contractuala, conform art.1082 C.civ. de la 1865 si art.1531 N.C.civ., impunand ca parata sa achite si contravaloarea operatiunilor tehnice, in cuantum de 396,84 lei, potrivit facturilor emise (f.25, 26, 27 dosar fond).
In concluzie, raportat la disp. art.480 C.pr.civ., consider ca se impunea admiterea apelului si schimbarea sentinței, în sensul obligării pârâtei și la plata sumei de 396,84 lei, reprezentând taxă de debranșare.
Judecator,
A. M.
Red., tehnored. AM
15.05.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1022/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1115/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
