Obligaţie de a face. Decizia nr. 2790/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2790/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 23592/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2790/2015
Ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de reclamantul D. I. A., împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind pârâta ., având ca obiect constatare nulitate act juridic + PRETENTII + OBLIGATIA DE A FACE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 22.09.2015, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.10.2013 sub nr._, reclamantul D. I. – A. în contradictoriu cu pârâtul . a solicitat să se constate nulitatea aboslută a clauzei privind perceperea de către pârât a unui comision de administrare de 0,23% la soldul creditului, clauză prevăzută în contract la pct.3.7 și obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate începând cu luna decembrie 2007 la zi, la care se adaugă dobânda legală, să se oblige pârâtul să modifice contractul de credit RFI_/17.12.2007 care la pct. 3.6 percepe un comision de 3% pentru plata anticipată a creditului, să se constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la pct. 3.7 din contractul de credit prin care a fost modificată dobânda unilateral fără a fi înștiințat reclamantul și obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate începând cu luna decembrie 2007 la zi, la care se adaugă dobânda legală.
În fapt se arată că între părți a fost încheiat contractul de credit RFI_/17.12.2007 și un act adițional la contractul de credit din data de 26.07.2010, că reclamantul a solicitat pârâtei alinierea la dispozițiile OUG 50/2010 în sensul modificării anumitor clauze din contractul de credit și punere în acord cu legislația în domeniu. S-a solicitat și excluderea din contractul de credit a comisionului de risc întrucât este apreciat abuziv de către reclamant.
Referitor la prevederea inclusă la pct. 3.7 din contract se arată că acel comision de administrare este de fapt un comision de risc care pe toată durata derulării contractului s-a prevăzut în sarcina reclamantului ca fiind de 0,23% aplicat soldului creditului, plătibil lunar în zilele de scadență pe toată durata creditului. Se arată că această clauză este abuzivă în sensul Legii 193/2000 și este lovită de nulitate absolută întrucât nu a fost negociată direct cu reclamantul ci a fost inserată în contractul de credit preformulat, fără ca reclamantul să aibă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere. Se mai arată că această clauză a creat un dezechilibru semnificativ în detrimentul reclamantului deoarece toate riscurile băncii sunt asigurate, împrumutul fiind garantat cu o ipotecă de rang I asupra unui imobil asigurat cu o poliță cesionată în favoarea băncii, astfel că prin această ipotecă toate riscurile sunt garantate. Se mai arată că din suma împrumutat de 66.985CHF valoarea totală a comisionului de risc este de aproape 22000CHF, ceea ce reprezintă încă o dovadă a dezechilibrului contractual.
Referitor la pct 3.13 din contract privind comisionul de rambursare anticipată se arată că acel comision este unul exagerat și totodată împovărător și nelegal.
Mai arată reclamantul că pârâta a modificat în mai multe rânduri dobânda fără a-l înștiința motivat de schimbarea politicii monetare a BNR.
În drept se invocă dispozițiile Legii 193/2000.
Se solicită cheltuieli de judecată.
Reclamantul nu precizează probele de care înțelege să se folosească în dovedirea pretențiilor.
La data de 05.03.2014 reclamantul a complinit lipsurile cererii de chemare în judecată care i-au fost puse în vedere potrivit art. 200 C.pr.civ precizând că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și că evaluează provizoriu cererea la suma de 8000lei.
La data de 19.06.2014 pârâta a depus întâmpinare prin care invocă anularea capătului unu și trei al cererii de chemare în judecată ca netimbrate/insuficient timbrate, admiterea excepției nulității cererii pentru lipsa de obiect a capătului trei de cerere, admiterea excepției lipsei de obiect și de interes a cererii de constatare a nulității prevederilor art.3.7 ți 3.6 din contractul de credit și pe cale de consecință respingerea acesteia ca fiind lipsită de obiect și de interes, admiterea excepției prescrierii dreptului material la acțiunea față de pretențiile solicitate de reclamant prin capetele unu și trei de cerere pentru sumele achitate anterior datei de 30.10.2010, care sunt prescrise în raport de data promovării cererii de chemare în judecată și pe cale de consecință respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Pe fond se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că între părți a fost încheiat contractul de credit RFI_/17.12.2007, modificat prin actul adițional din 26.07.2010 prin care se modifică clauzele prevăzute la art. 3.6 și 3.7 privitoare la perceperea comisionului de administrare credit și a comisionului pentru plata anticipată credit, precum și cu privire la modificarea dobânzii. Se mai arată că s-a negociat și s-au agreat între părți diverse detalii ale creditului, că restructurarea creditului a fost acordată în termenii solicitați de client, reclamantul arătând că are dificultăți financiare de un an și că rata lunară pe care o poate plăti este de 265CHF, pârâtul făcând aplicarea acestor cerințe ale clientului și modificând structura creditului pentru perioada rămasă de 28 de ani astfel încât să răspundă solicitării reclamantului. Mai arată pârâta că a renunțat la încasarea comisionului de administrare, că se datorează comision de plată anticipată doar dacă rambursarea se efectuează în perioada în care dobânda este fixă, pentru perioada în care se percepe dobânda variabilă nu se percepe comision de plată anticipată. Pârâta indică următoarea evoluție a creditului reclamantului:
-La acordarea avea dobânda de 4,9% și comision de administrare credit de 0,23% aplicat lunar la soldul creditului
- începând cu data de 17.12.2008 dobânda a devenit variabilă la o rată de 5,9% și comision de administrare credit de 0,23% aplicabil lunar la soldul creditului
- la data de 26.07.2010 se încheie actul adițional de restructurare și se reduce rata dobânzii la 1,95% fixă pentru 12 luni, stabilindu-se dobânda variabilă calculată după formula Libor CHF 6luni + marja bancii
- la expirarea perioade de reducere a dobânzii, respectiv 26.07.2011 rata dobânzii este variabilă de 8,4% formată din Libor CHF6 luni + marja de 8,16% diminuată față de cea de 11,50 prevăzută în actul adițional din 26.07.2010
- la 31.12.2011 s-a actualizat indicele de variație, rata dobânzii fiind de 8.26% compusă din Libor CHF 6 luni + marja 8,16
- după data de 13.12.2011 variația ratei dobânzii fiind dată numai de indicele Libor CHF 6 luni.
Se mai arată că pârâta a făcut aplicarea dispozițiilor OUG 50/2010, că nu există identitate între comisionul de administrare perceput de bancă și comisionul de risc, că prevederile contractuale contestate nu sunt abuzive în sensul art 4 alin și 2 din Legea 193/2000.
În drept se invocă art 205 și urm C.pr.civ.
Se solicită proba cu înscrisuri și judecarea cauzei în lipsă.
Reclamantul nu a depus răspuns la întâmpinare.
La termenul din 05.11.2014 instanța a respins excepția netimbrării, excepția nulității cererii pentru lipsa de obiect a capătului trei de cerere, excepția lipsei de obiect și de interes a cererii de constatare a nulității prevederilor art.3.7 ți 3.6 din contractul de credit și pe cale de consecință respingerea acesteia ca fiind lipsită de obiect și de interes, excepția prescrierii dreptului material la acțiunea.
În temeiul art 258 C.pr.civ instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă cererea.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei privind perceperea de către pârât a unui comision de administrare de 0,23% la soldul creditului, clauză prevăzută în contract la pct.3.7 și obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate începând cu luna decembrie 2007 la zi, la care se adaugă dobânda legală, să se oblige pârâtul să modifice contractul de credit RFI_/17.12.2007 care la pct. 3.6 percepe un comision de 3% pentru plata anticipată a creditului, să se constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la pct. 3.7 din contractul de credit prin care a fost modificată dobânda unilateral fără a fi înștiințat reclamantul și obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate începând cu luna decembrie 2007 la zi, la care se adaugă dobânda legală.
Cu privire la clauza privind comisionul de administrare, instanța a constatat că potrivit 3.7 din contractul de credit RFI_/17.12.2007 s-a prevăzut un „pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror altor obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, împrumutatul datorează lunar băncii un comision de administrare de 0,23%, ce se calculează prin aplicarea procentului la soldul creditului. Suma de plata rezultată urmează a fi achitat la data scadenței fiecărei rate lunare. Începând cu al doilea an de creditare, în funcție de politica de creditare a băncii, de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei împrumutatului, banca poate renunța la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare în curs. Decizia băncii de renunțare la încasarea comisionului va fi comunicată în scris împrumutatului până la data scadenței primei rate aferente anului respectiv de creditare. Banca va analiza anual oportunitatea renunțării la încasarea comisionului de administrare.
Potrivit art 3 al actului adițional din 26.07.2010 la contractul de credit RFI_/17.12.2007(f.79-84), începând cu data încheierii actului adițional banca renunță la încasarea comisionului de administrarea datorat de împrumutat.
Conform disp. art. 4 din Lg. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori: „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. (5) Fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”.
Prin urmare, pentru a constata în ce măsură clauza privind inserarea comisionului de administrare este abuzivă, instanța trebuie să analizeze contractul din perspectiva legislației privind protecția consumatorilor, iar nu din perspectiva dreptului comun și să stabilească în ce măsură aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj clar și inteligibil, dacă lipsa unei asemenea exprimări nu înseamnă, de fapt, lipsa negocierii și existența unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, precum și încălcarea exigențelor bunei credințe prin introducerea acestor clauze.
Analizând clauza cuprinsă în art 3.7 al contractului de credit instanța a constatat că aceasta este exprimată într-un limbaj clar și inteligibil, este prevăzut în mod clar și neechivoc cuantumul comisionului de administrare, modalitatea de plată, condițiile de renunțare la perceperea acestuia.
Mai mult, banca justifică perceperea acestui comision pentru monitorizarea de către bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror altor obligații asumate de acesta în baza contractului de credit. Deși nu se precizează cuantumul cheltuielilor pe care pârâta le-ar avea cu monitorizarea creditului, instanța constată că acesta este de 20 de ori mai mic decât dobânda percepută de banca, astfel că nu se poate susține că ar exista un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. În plus, reclamantul nu a făcut dovada existenței acestui dezechilibru în condițiile în care acesta a fost perceput doar pentru o perioadă de doi ani, întrucât începând cu data de 26.07.2010 banca a renunțat la perceperea acestui comision.
Instanța a avut în vedere și faptul că potrivit art 36 din OUG 50/2010 comisionul de administrare se numără printre comisioanele care pot fi percepute de bancă.
Pentru motivele expuse, instanța a constatat că nu sunt abuzive prevederile art 3.7 din contractul de credit RFI_/17.12.2007.
2. Cu privire la clauza privind comisionul de rambursare anticipată, instanța constată că potrivit 3.6 din contractul de credit RFI_/17.12.2007 „în cazul rambursării integrale/parțiale în avans a creditului acordat, împrumutatul datorează băncii un comision de plată anticipată de 3% calculat prin aplicarea procentului la valoarea sumei din credit rambursată în avans și datorat integral la data efectuării rambursării anticipate. Ca o excepție de la art 3.2, la această dată, împrumutatul datorează și dobânzile acumulate de la data ultimei rate scadente până la data efectuării rambursării anticipate, precum și oricare alte sume scadente și neachitate datorate conform prezentului contract.”(f60).
Potrivit art. 2.13 din actul adițional „în cazul rambrusării integrale/parțiale în avans a creditului acordat, împrumutatul datorează băncii un comision de plată anticipată doar dacă efectuează rambursarea anticipată în interiorul perioadei pentru care conform prezentului contract, datorează băncii dobânda fixă. În acest caz comisionul de rambursare anticipată va fi calculat prin aplicarea procentului indicat mai jos la valoarea sumei din credit rambursată în avans, după cum urmează:
a) 1% dacă perioada de timp dintre rambursarea anticipată și scadența finală a creditului este mai mare de 1 an,
b) 0,5% dac perioada de timp dintre rambursarea anticipată și scadența finală a creditului este mai mică de 1 an.
Dacă rambursarea intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferentă creditului este variabilă, nu se percepe comision de rambursare anticipată”.
Analizând dispozițiile art 2.13 din actul adițional instanța a constatat că acestea sunt în concordanță cu dispozițiile art 67 din OUG 50/2010, că sunt exprimate într-un limbaj clar și inteligibil, este prevăzut în mod clar și neechivoc cuantumul comisionului.
Cu privire la forma inițială a art. 3.6 din contractul de credit instanța a constatat că acesta a fost modificat prin dispozițiile art 2.13 din actul adițional și că nu își mai produce efecte în prezent. Reclamantul nu a făcut dovada că a efectuat vreo rambursare anticipată pentru care s-a perceput comision de rambursare anticipată în cuantumul de 3% și prin urmare instanța constată că acest comision nu a produs efecte nici în perioada anterioară modificării.
Pentru motivele expuse, instanța a constatat că nu sunt abuzive prevederile privind comisionul de rambursare anticipată.
Prin contractul de credit RFI_/17.12.2007 s-a stabilit o dobândă fixă pentru primul an de creditare și o dobândă curentă, revizuibilă începând cu al doilea an de creditare. În primul an de creditare s-a stabilit că dobânda este de 4.9%an, iar în al doilea an de creditare rata dobânzii devine revizuibilă, banca putând modifica valoarea acesteia în funcție de evoluția pieței financiare sau de politica de creditare a băncii, urmând să se aducă la cunoștința împrumutatului noua rată a dobânzii.
Prin actul adițional încheiat la contractul de credit RFI_/17.12.2007 s-a stabilit că rata dobânzii curente este variabilă, valoarea ei fiind calculată conform următoarei formule Libor 6luni CHF + marja băncii, marja băncii fiind stabilită la 11,50 puncte procentuale. La data încheierii actului adițional rata dobânzii era de 11,85%, iar începând cu data semnării actului adițional până la data de 26.07.2011 banca acordă o perioadă de reducere a dobânzii percepând o rată a dobânzii curente de 1,95%(f.81)
A reținut instanța că în perioada 17.12._08 creditul avea dobânda de 4,9% fixă în primul an și comision de administrare credit de 0,23% aplicat lunar la soldul creditului, D. 8,1%(f.69), începând cu data de 17.12.2008 dobânda a devenit variabilă la o rată de 5,9% și comision de administrare credit de 0,23% aplicabil lunar la soldul creditului, D. 8,11%(f.84), începând cu data 26.07.2010 se reduce rata dobânzii la 1,95% fixă pentru 12 luni, începând cu data 26.07.2011 rata dobânzii este variabilă de 8,4% formată din Libor CHF6 luni + marja de 8,16% diminuată față de cea de 11,50 prevăzută în actul adițional din 26.07.2010, începând cu 31.12.2011 s-a actualizat indicele de variație, rata dobânzii fiind de 8.26% compusă din Libor CHF 6 luni + marja 8,16, iar după data de 13.12.2011 variația ratei dobânzii fiind dată numai de indicele Libor CHF 6 luni.
A constatat instanța că în mod clar s-a prevăzut faptul că, pe parcursul derulării contractului, dobânda este variabilă arătându-se modalitatea de calcul, în actul adițional menționându-se și formula matematică de calcul a ratei dobânzii.
După cum se observă, nu este reală susținerea reclamantului că banca a modificat în mod unilateral dobânda, fără a-l înștiința întrucât prin convenția încheiată între părți s-a stabilit că dobanda este variabilă ceea ce presupune modificarea cuantumului acesteia în funcție de anumite elemente care sunt clar stabilite în contract.
Reclamantul nu a probat existența unui dezechilibru semnificativ, nerezultând din proba cu înscrisuri administrată cuantificarea acestuia.
Profitul obținut de instituția de credit nu poate fi apreciat ca beneficiu disproporționat, aceasta fiind un comerciant, iar nu o asociație nonprofit.
Pentru motivele expuse, instanța a constatat că nici clauzele prin care se stabilește cuantumul ratei dobânzii nu sunt abuzive.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. I. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Instanța de fond a apreciat că aceste clauze nu sunt abuzive întrucât sunt exprimate într-un limbaj clar și inteligibil, instanța a fost în eroare când s-a pronunțat cu privire la aceste clauze toate acestea fiind inserate în cuprinsul contractelor ca preformulate iar consumatorul în speță nu a avut posibilitatea să înlăture aceste clauze, ba mai mult în acest sens sunt decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene .
Instanța de fond motivează că nu există un dezechilibru între semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul său, acest dezechilibru existând prin faptul că toate clauzele nu au fost aduse la cunoștință apelantului, dobânda variabilă nu a fost calculată transparent în funcție de o formulă standard aceasta trebuia să țină seama de indicatori precum dobânda de referință pentru moneda de creditare.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază apelul ca fondat.
Cu privire la comisionul de procesare instanța de fond a constatat, în mod corect că acesta face parte din costul contractului și că nu are caracter abuziv; clauza referitoare la acesta fiind exprimată în mod clar și inteligibil, fiind respectate dispozițiile art.4 alin.6 din Legea nr. 193/2000. Acest comision a fost delimitat ca întindere în contract, fiind cuantificat încă de la data încheierii contractului. A fost perceput o singură dată, respectiv la data încheierii contractului, a avut o valoare prestabilită, prin raportare la valoarea creditului. El reprezintă costurile efectuate de bancă pentru procesarea cererii de acordare a creditului, respectiv verificările pe care le face banca și este perceput pentru amortizarea costurilor pe care le suportă banca prin acordarea creditului.
Așadar, tribunalul nu poate reține că în contract nu există o definiție a acestui comision, acesta fiind clar identificat în contract, scopul perceperii lui fiind neechivoc. De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, în schimbul comisionului menționat banca oferă o contraprestație, astfel că acesta face parte din prețul contractului. Chiar dacă reținem că instanța se raportează la dispoziții legale care nu sunt aplicabile în cauză tribunalul constată că, la momentul încheierii contractului nu existau dispoziții legale care să interzică inserarea în contract a unui comision de procesare.
Tribunalul reține și că prin inserarea acestui comision nu se creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților contractante, în detrimentul consumatorului, acesta fiind perceput pentru activitățile efectuate de bancă pentru procesarea creditului.
Cât privește clauza prevăzută de art.3.7 din contract ce reprezintă comision de administrare tribunalul constată apelul fondat. Astfel, din probatoriul administrat rezultă că nu poate fi reținut caracterul negociat al clauzei, apelanta nefiind în postura de a analiza efectiv oferta de credit și de a negocia clauza, ci a fost obligată să semneze contractul, ce conține clauze standard, prestabilite, cum este clauza menționată.
Posibilitatea de negociere nu se poate raporta la nivelul de pregătire al consumatorului și nici la opțiunea sa de a alege o unitate bancară sau alta, ci doar la o posibilitate efectivă și reală de negociere a clauzelor contractuale, de a influența în mod clar cuprinsul contractului, acesta având doar posibilitatea de a renunța la produsele sau serviciile respective. Clauza menționată nu cuprinde valoarea la care urmează să se aplice procentul de 0,15%, precizându-se doar că se aplică la soldul creditului. Clauza are caracter lacunar, neinteligibil, iar în speță s-a făcut dovada existenței condițiile dezechilibrului semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului la momentul încheierii contractului, având în vedere că prin plata acestui comision, reclamanta are obligația să achite sume de bani pentru care nu există o contraprestatie din partea pârâtei. Acest comision reprezintă o sarcină excesivă impusă consumatorului și nu se poate reține că scopul perceperii sale este de plată a monitorizării, gestionării riscurilor de credit, întrucât acesta s-ar transforma în comision de risc. în contract nu s-a prevăzut o modalitate de returnare a contravalorii comisionului de administrare în ipoteza restituirii integrale a debitului. Comisionul de administrare nu poate fi inclus în prețul contractului, întrucât acest cost nu este precizat în contract și pentru că lipsește caracterul clar și inteligibil.
În consecință, având în vedere cele reținute, precum și dispozițiile art.480 Cod procedură civilă tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința apelată, va constata nulitatea absolută a clauzei de la art 3.7 din contract. Tribunalul apreciază ca justificată și obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu acest titlu, întrucât efectul nulității absolute este retroactiv, pârâta neavând niciun temei legal să rețină sumele încasate în plus. Măsura este justificată și prin prisma atingerii scopului legislației consumatorului, care este acela de a asigura repararea prejudiciului suferit de consumator, respectiv prevenirea inserării în continuare de către profesionist a clauzelor abuzive în contracte. Sumele urmează să fie restituite de la data încheierii contractului. Tribunalul va obliga pârâta și la plata dobânzii legale aferente acestor sume, de la data plății acestora. Menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de reclamantul D. I. A., CNP_ cu domiciliul în com Davidești, . împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind pârâta . cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 246C, clădirea Sky Tower, sector1
Schimbă sentința în parte în sensul că se constată nulitatea absolută a caluzei de la art.3.7 din contract, reprezentând comision administrare și obligă pârâta la restituirea tuturor sumelor încasate în baza acestei clauze, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Septembrie 2015
Președinte, E. M. C. | Judecător, A. D. | |
Grefier, E. R. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./6 exp.
05.10.2015./jud.fond R.C.B.
E.R. 30 Septembrie 2015
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 2351/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 629/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
