Partaj judiciar. Decizia nr. 2709/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2709/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 531/828/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2709/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de reclamanta C. M., împotriva sentinței civile nr.1131/2014 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimată fiind pârâta T. F., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta-reclamantă și intimata-pârâtă asistată de avocat G. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar a fost înaintat de către Biroul Notarului Public P. E. dosarul notarial nr.198/2008.
Apelanta-reclamantă arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Apărătorul intimatei-pârâte depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului de avocat și arată că nu mai are alte cereri de formulat în acuză.
În raport de această împrejurare, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.,
Apelanta-reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea apelului, anularea sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele invocate în notele scrise și depuse la dosar.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Consideră că instanța de fond în mod corect a admis excepția dreptului de opțiune succesorală și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, având în vedere că apelanta nu a acceptat succesiunea defuncților nici în mod expres și nici în mod tacit, doar intimata a posedat și a muncit toate bunurile imobile. Arată că dosarul 156/1998 a fost deschis după 6 ani de la decesul autorului și a fost suspendat .
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâta T. F., solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale rămase de pe urma autorilor C. I.G., decedat la data de 25.06.1992 și C. E., decedată la data de 12.01.2006, cu ultimul domiciliu în comuna Călinești, ..
În motivarea cererii, se invocă deschiderea succesiunii autorului C. I.G., de pe urma căruia au rămas ca moștenitori C. E., în calitate de soție supraviețuitoare, reclamanta și pârâta în calitate de descendente de gradul I, acestea din urmă având vocație succesorală și la moștenirea autoarei C. E., decedată ulterior. În anul 1998 părțile au încercat dezbaterea procedurii succesorale la Biroul Notarului Public P. E. în dosarul nr.156/1998, însă procedura a fost suspendată, întrucât pârâta a refuzat să plătească o parte din taxele notariale. Bunurile succesorale a cărei împărțire o solicită sunt următoarele: suprafața de 824 mp teren arabil intravilan, suprafața de 1400 mp teren arabil intravilan, suprafața de 5000 mp teren arabil extravilan, suprafața de 4400 mp teren arabil extravilan și suprafața de 5000 mp teren arabil. Reclamanta susține că de pe urma autorului C. I.G. au rămas și alte bunuri constând într-o turmă de 100 de oi, 5 vaci cu lapte, un cal, un cuptor de uscat fructe, butoaie și butii, bunuri pe care pârâta le-a valorificat. Reclamanta nu solicită introducerea la masa partajabilă a contravalorii acestor bunuri. Reclamanta a suportat în exclusivitate toate cheltuielile cu pomenirea părinților, cu excepția cheltuielilor de înmormântare pe care părțile le-au achitat împreună, impunându-se ca pârâta să plătească taxele și impozitele terenurilor până la partajarea efectivă a acestora.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art.975, art.1014, art.1043, art.1155 și urm. din Codul civil.
Prin întâmpinare (fila 37), pârâta a invocat excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, susținând că în discuție este o moștenire deschisă înainte de . Legii nr.287/2009, astfel că cererea reclamantei se judecă după normele Codului civil de la 1865. Reclamanta nu a exercitat dreptul de opțiune succesorală asupra bunurilor rămase de pe urma defuncților C. I.G. și C. E. în termenul legal de 6 luni de la data decesului acestora, aspect pe care reclamanta l-a recunoscut implicit, prin afirmația în sensul că în anul 1998 a încercat dezbaterea procedurii succesorale la B.N.P P. E., după 6 ani de la decesul autorului C. I.G.. Pârâta este unica moștenitoare a defuncților, întrucât a acceptat moștenirea celor doi în mod tacit prin efectuarea unor acte de administrare cu caracter definitiv asupra terenului în cauză pe care îl stăpânește din anul 1990.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor procesuale invocate de pârâtă, susținând că ambele părți au acceptat tacit moștenirea părinților și au făcut acte de administrare asupra imobilelor, comportându-se ca adevărați proprietari. Reclamanta are calitate procesuală activă pentru că, la fel ca pârâta, este fiica defuncților C. I.G. și C. E.. Faptul că a solicitat dezbaterea succesiunii după tatăl decedat, în anul 1998, a fost cauzat de emiterea procesului-verbal de punere în posesie nr.2045/02.04.1998 pe numele părților, abia la 6 ani după decesul autorului. Și reclamanta a contribuit la efectuarea parastaselor în memoria părinților, conform obiceiurilor creștinești. Dimpotrivă, pârâta a stat în pasivitate prin neplata impozitelor pe terenuri, nerespectând înțelegerea încheiată cu reclamanta, iar Primăria comunei Călinești înștiințat-o pe reclamantă în privința restanțelor la plata impozitelor. Reclamanta a plătit impozitul pe anul 2014, a făcut acte de administrare care nu aveau caracter urgent și care angajau viitorul, cum sunt actele de folosință a bunurilor succesorale și a folosit împreună cu pârâta terenurile de a căror roade au beneficiat ambele părți, constând în grâu, porumb, fân, fructe, etc. După decesul autorului, părțile împreună cu mama lor C. E. au dat în folosință familiei C., pentru depozitarea recoltei de la asociația pe care aceștia o dețineau, suprafața de teren de 1400 mp indicată la punctul 2 din acțiune. Totodată, părțile au dat în concesiune pentru balastieră, societății Intens Prest SRL, suprafața de 5000 mp teren menționată la punctul 5 din acțiune, contract încheiat pe numele soțului pârâtei. După decesul autoarei părților, reclamanta i-a solicitat pârâtei să meargă la notariat pentru dezbaterea succesiunii, dar aceasta a tergiversat sub pretextul că nu are bani sau că este inutilă procedura la notar, fiind doar ele moștenitoare și putând să folosească de comun acord terenurile. Cu toate acestea, în luna iulie 2006 a solicitat Primăriei comunei Călinești eliberarea actelor necesare dezbaterii succesiunii.
Prin sentința civilă nr.1131/2014 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, a fost admisă excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de pârâtă.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâta T. F..
A fost respinsă ca nedovedită cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată este ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase la deschiderea a două moșteniri, ce intră sub incidența Codului civil de la 1865.
Potrivit susținerilor necontestate ale părților confirmate de proba cu înscrisuri (filele 6-9), C. I.G. a decedat la data de 25.06.1992, iar C. E. a decedat la data de 12.01.2006, ambii având ultimul domiciliu în ..
Fiind descendente de gradul I, ambele părți au vocație succesorală generală la moștenirea defuncților și fac parte din clasa I de moștenitori legali.
Pentru ca vocația succesorală generală să se transforme în vocație succesorală concretă este necesar ca succesibilul să accepte moștenirea defunctului într-un termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii, indiferent de natura legală sau testamentară a moștenirii.
Este dreptul de opțiune succesorală reglementat de art.700 din Codul civil născut în clipa morții celui care încetează din viață, putând fi exercitat în mod expres sau tacit, prin săvârșirea de acte care presupun dorința neîndoielnică de a primi succesiunea.
Coroborând declarațiile martorilor cu răspunsurile părților la interogatoriu (filele 51-57), instanța constată întemeiată apărarea pârâtei în privința pierderii calității de moștenitor a reclamantei față de succesiunile defuncților C. I.G. și C. E., întrucât pârâta nu le-a acceptat expres sau tacit prin săvârșirea unor acte din care să rezulte neîndoielnic intenția de a accepta moștenirea.
Probele administrate în cauză dovedesc faptul că singura moștenitoare cu vocație concretă la succesiunea defuncților este pârâta, care a acceptat tacit cele două succesiuni prin stăpânirea bunurilor rămase la decesul părinților.
În conformitate cu art.689 din codul civil, acceptarea este tacită când succesibilul face un act/fapt pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.
Legea nu stabilește în concret care anume acte săvârșite de succesibil constituie manifestarea intenției de a accepta tacit moștenirea, însă pot fi apreciate ca acte de acceptare tacită a moștenirii . succesorale, faptul mutării definitive a succesibilului în casa moștenită, efectuarea de lucrări ce nu comportă urgența, etc.
La interogatoriu reclamanta a afirmat că, în anul 1998 a încercat să dezbată succesiunea autorului care decedase în anul 1992, iar în timpul vieții autorilor părțile au muncit împreună terenurile.
Pe de altă parte, reclamanta a contribuit împreună cu pârâta la cheltuielile de înmormântare și pomenire a defuncților, toate aceste împrejurări nefiind semnificative în privința acceptării moștenirii.
Concluzia instanței este confirmată chiar de martorii prezentați de reclamantă (filele 56, 68), din declarațiile cărora rezultă că pârâta a stăpânit și stăpânește la ora actuală bunurile rămase de pe urma autorilor, cum de altfel au declarat și martorii pârâtei (filele 57, 61).
În consecință, în temeiul art.700 din Codul civil, instanța a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală cât și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de pârâtă, respingând cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală și excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâtă, respingând cererea de chemare în judecată a apelantei, cu motivarea că singura moștenitoare cu vocație concretă la succesiunea defuncților părinți, este sora acesteia care a acceptat tacit cele două succesiuni în stăpânirea bunurilor rămase la decesul părinților.
Soluția instanței este greșită pentru că niciuna dintre părți, nu a acceptat pur și simplu și în mod expres succesiunea după defuncți în sensul disp.Codului civil.
Reclamanta arată că a făcut acte de administrare și folosire a bunurilor succesorale, acte și fapte pe care nu le putea săvârși decât în calitate de moștenitor, împrejurare din care rezultă direct și neîndoielnic intenția de acceptare a succesiunii.
În anul 1998 a încercat dezbaterea succesiuni la biroul notarului public unde s-a constituit dosarul nr.156/1998, dosar care a fost suspendat întrucât pârâta a refuzat să plătească parte din taxele notariale, și că nu are rost să se dezbată succesiunea.
Pârâta nu a plătit impozitele și rezultă din actul anexat emis de Primăria Călinești
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază apelul ca fondat.
Tribunalul constată că în data de 25.06.1992 a decedat C. I G. iar C. E. a decedat la 12.01.2006, părțile sunt descendente de gradul I ambele cu vocație succesorală generală.
Pentru ca vocația succesorală generală să se transforme în vocație succesorală concretă este necesar ca succesibilul să accepte moștenirea defunctului în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut acte de acceptare a succesiunii, motiv pentru care a constatat ca prescris dreptul de opțiune succesorală.
În ceea ce privește data de la care a început să curgă termenul de opțiune succesorală față de succesiunea defunctului C. I G., tribunalul constată că acesta a început să curgă de la data de 02.04.1998 dată la care s-a emis pr4ocesul verbal de punere în posesie întrucât atunci a existat certitudinea unor bunuri în masa succesorală.
Ulterior emiterii acestui proces verbal de punere în posesie chiar reclamanta a înțeles să-și exercite dreptul de opțiune succesorală prin prezentarea la notariat în vederea dezbaterii succesiunii autorului său.
Întrucât niciuna din părți nu s-a prezentat în vederea continuării procedurii succesorale aceasta a fost suspendată, fără a se constata sau nu calitatea de moștenitor a vreuneia din părți.
Deși instanța de fond reține că doar pârâta a făcut acte de acceptare întrucât a rămas să locuiască în gospodărie, tribunalul constată că pârâta stăpânește casa și terenul aferent casei în calitate de proprietar și nu de moștenitoare, având în vedre actul de vânzare cumpărare încheiat cu părinții săi în timpul vieții acestora.
În ce privește celelalte terenuri care se regăsesc în masa succesorală potrivit procesului verbal de punere în posesie nr.2045/1998 acestea nu au fost lucrate personal de pârâtă, fiind date în arendă, deci nici pârâta nu a făcut dovada că le-ar fi muncit efectiv.
Mai mult decât atât, se constată că impozitele cu privire la aceste terenuri nu au fost achitate.
Împrejurarea că reclamanta nu locuiește în localitatea în care se află terenurile nu face dovada că nu a acceptat succesiunea și că nu ar fi exercitat acte de acceptare a acesteia,
Astfel, întrucât nu rezultă cu certitudine că reclamanta ar fi străină de succesiune, prin neacceptare, ci dimpotrivă faptul că ulterior punerii în posesie a mers la notariat pentru dezbaterea succesiunii, ceea ce atestă că și-a exprimat acordul de a accepta succesiunea, tribunalul reținând și principiul echității apreciază ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală și urmează a o respinge constatând că ambele părți sunt moștenitoare de gradul I în calitate de fiice fiecare culegând câte o cotă de ½ din masa succesorală a celor 2 defuncți, masă ce urmează a fi stabilită în fața instanței de fond.
Întrucât instanța de fond nu a analizat cauza pe fond ci s-a pronunțat pe excepție, iar una din părți a solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, tribunalul în baza art.480 Cod de procedură civilă, admite apelul, anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de reclamanta C. M., domiciliată în mun. Pitești, Cartier Trivale, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1131/2014 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimată fiind pârâta T. F., domiciliată în comuna Călinești, .
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Președinte, E. M. C. | Judecător, A. D. | |
Grefier, E. R. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./6 exp.
06.10.2015.
jud.fond O.R.F..
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 629/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 630/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
