Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Hotărâre din 18-11-2015, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 3607/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3607/2015
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător D. D. A.
Grefier A. M. S. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta-intimată AGENȚIA R. DE SECURITATE S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 149/23.01.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-petenți I. A.- F. și J. - I. A. - M., având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996) încheierea de respingere nr. 8915 din 13.08.2014
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelanta-intimată AGENȚIA R. DE SECURITATE S.R.L avocat curator B. D., lipsă fiind intimații-petenți I. A.- F. și J. - I. A. – M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 25 lei aferentă cererii de apel, lipsa dovezii achitării onorariului avocatului curator B. D. în sumă de 200 lei, reținută în sarcina intimaților –petenți; din partea avocatului curator s-a depus o cerere de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, iar în situația în care nu se va putea prezenta, se solicită acordarea unui termen scurt pentru imposibilitate de prezentare.
Tribunalul constată că cererea de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată formulată de avocatul curator a rămas fără obiect, având în vedere prezentarea acestuia cu mult înainte de finele ședinței de judecată.
Tribunalul invocă, din oficiu, excepția netimbrării cererii de apel pe care o pune în discuție.
Avocatul curator pentru apelanta-intimată AGENȚIA R. DE SECURITATE S.R.L. lasă la aprecierea tribunalului soluționarea excepției netimbrării cererii de apel . În conformitate cu disp. art. 58 alin 4 din C.pr. civ solicită majorarea onorariului avocatului curator la suma de 390 lei, potrivit Protocolului încheiat între Uniunea Națională a Barourilor din România și Ministerul Justiției .
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepție netimbrării cererii de apel, în conformitate cu disp. art.248 C.pr. civ și asupra cererii de majorare onorariu avocat curator.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 27.08.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, sub nr._, plângerea formulată de petiționarele J.-I. A.-M. și I. A.-F., în contradictoriu cu intimata Agenția R. de Securitate SRL, împotriva încheierii de respingere nr. 8915/13.08.2014 dată în dosarul nr. 8915 din data de 23.07.2014 de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș –Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung, solicitând instanței admiterea plângerii formulate; modificarea în tot a încheierii de respingere atacate în sensul de a dispune admiterea cererii de reexaminare a încheierii nr. 8542/14.07.2014 prin care s-a respins notarea în CF nr._ Lerești a actelor și faptelor juridice privind starea și capacitatea proprietarului tabular, respectiv intimata din prezenta cauză, respectiv cedarea tuturor părților sociale deținute în cadrul acestei societăți de către asociatul unic B. A.-L. către cesionarii J.-I. A.-M. (45% din capitalul social), I. A.-F. (45% din capitalul social al societății) și I. E. (10% din capitalul social), conform Deciziei Asociatului Unic nr. 5/28.07.2011 și Contractului de cesiune de părți sociale atestat sub nr. 018/28.07.2011; modificarea în tot a încheierii de respingere a notării în sensul admiterii cererii, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Mai arată petiționarele că încheierea nr. 8915/13.08.2014 nu analizează si nu răspunde niciuneia dintre criticile formulate în cererea de reexaminare, pe care, practic, o ignoră cu desăvârșire; că nu rezultă din încheierea atacată care sunt motivele pentru care cererea de reexaminare, astfel cum a fost ea motivată, se impunea a fi respinsă; că încheierea se raportează la prevederile Codul civil intrat în vigoare la 01.10.2011, fără a arăta de ce aceasta este legea aplicabilă, în condițiile în care, în motivarea cererii de reexaminare au arătat că legea civilă aplicabilă cererii de notare este, raportat la dispozițiile legii de punere în aplicare a Noului Cod civil, Legea nr. 7/1996, republicată, modificată, în forma în vigoare în iulie 2011 (anterior modificării ei prin Noul Cod Civil).
Totodată, petiționarele arată că parcurgerea procedurii opozabilității cesiunii în condițiile Legii nr. 31/1990 este diferită de opozabilitatea asigurată prin intermediul publicității imobiliare pentru ca cei interesați de achiziționarea unui imobil proprietatea societății sa cunoască viciile de consimțământ ce pot afecta voința exprimată de asociatul unic care figurează în evidențele registrului comerțului până la îndeplinirea formalităților de publicitate conform Legii nr. 31/1990, aflate în derulare. Susțin petiționarele că opozabilitatea unor acte sau fapte ce se înregistrează în Registrul Comerțului, conform Legii 31/1990 se poate asigura și pe alte căi, iar cel căruia i-a fost adusă la cunoștință un astfel de act sau fapt nu va mai putea invoca inopozabilitatea, astfel cum rezultă în interpretarea per a contrario a art. 5 alin. (2) teza finală din Legea 26/1990, potrivit cu care: „(2) persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de aceștia.”
Mai arată petiționarele că, în calitate de cesionari ai unei participații însumând 90% din capitalul social al Agenției Romane de Securitate S.R.L., au formulat cererea de notare, pentru a aduce la cunoștința terților care ar fi interesați de cumpărarea unui teren care figurează în patrimoniul societății de faptul că cel care deținea, în mod public, asociat unic, nu mai deține această calitate, în mod real.
Se mai menționează în plângere că dispozițiile Legii 31/1990 invocate în încheierea prin care s-a respins cererea de reexaminare, nu sunt aplicabile în cauză, fiind cu totul nerelevante argumentele întemeiate pe opozabilitatea față de terți a cesiunii numai după înregistrarea ei în Registrul comerțului, care încalcă dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 26/1990, chiar dacă societatea este titularul dreptului real înscris în cartea funciară, voința societății este exprimată de asociații săi în condițiile legii. Dacă, însă, calitatea de asociat este una litigioasă chestiunea privește starea si capacitatea persoanei juridice titulară a dreptului tabular și ea trebuia notată în cartea funciară pentru a permite terților sa cunoască potențialul litigios al oricui act pe care îl va încheia cu societatea asupra dreptului tabular.
Petiționarele arată că în cauză sunt incidente dispozițiile Art. 42 din Regulamentul aprobat prin Ordinul 633/2006, fiind incidente dispozițiile Art. 902 din Noul cod civil), dispoziții potrivit cu care: „Notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte $i drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătura cu imobilul; în această categorie pot fi enumerate: ... d) arătarea de raporturi juridice cu o altă persoană, de natură să afecteze regimul juridic al bunului imobil; ... t) orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul.”
Concluzionând petiționarele arată că dispozițiile legale incidente cererii de notare, referite anterior, reglementează posibilitatea înscrierii de drepturi personale, acte și fapte juridice, inclusiv referitoare la starea și capacitatea persoanelor în legătură cu imobilul. Modificările aduse prin acte juridice în structura capitalului social al persoanei juridice proprietar tabular care probează o altă deținere a participațiilor în cadrul persoanei juridice proprietar tabular decât cea rezultând (încă) din evidențele Registrului Comerțului, se încadrează neîndoielnic în actele, faptele juridice, raporturile juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor și trebuie notate în cartea funciară pentru asigurarea securității circuitului civil în ceea ce privește bunurile înscrise în cartea funciară, având în vedere că ele „au implicații juridice asupra facultății de a dispune de dreptul tabular”.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din Legea 7/1996, art. 76 din Legea nr. 71/2011, art. 42 din Regulamentul aprobat prin Ordinul 633/2006, art. 19, art. 24 din Legea 7/1996.
În susținerea plângerii petiționarele au depus la dosar înscrisurile aflate la filele 11-34.
În dovedirea plângerii petiționarele au solicitat proba cu înscrisuri, iar instanța, constatând că proba este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, astfel cum impun dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat-o.
Prin întâmpinarea formulată la data de 19.11.2014 intimata a solicitat instanței respingerea plângerii formulată de petiționare.
În fapt, arată intimata a fost înființata începând cu anul 1999. Din anul 2002 până în prezent, calitatea de asociat unic și administrator a aparținut numitei A. L. B.; la data de 7 iulie 2014 s-a solicitat printr-o cererea de depunere/menționare acte înregistrată sub nr._ la Oficiul N. al Registrului Comerțului în numele intimatei, de către petiționara Joitoiu-lliescu A. M., transmiterea dreptului de proprietate asupra acțiunilor, respectiv menționarea Deciziei Asociatului Unic nr. 5 din data de 28 iulie 2011. Astfel, prin Decizia Asociatului Unic nr. 5 încheiată la data de 28 iulie 2011, s-a hotărât cedarea unui număr de 9 (nouă) părți sociale la valoare nominală de 10 lei fiecare, reprezentând 45% din capitalul social al societății către petiționara Joitoiu-lliescu A.-M., cedarea unui număr de 9 (nouă) părți sociale la valoarea nominală de 10 lei fiecare, reprezentând 45% din capitalul social al societății către petiționara I. A. F., precum si cedarea unui număr de 2 (două) părți sociale la valoarea nominală de 10 lei fiecare reprezentând 10% din capitalul social al societății către numita I. E..
Mai arată intimata că, într-adevăr a fost redactată Decizia asociatului unic nr. 5 din 28 iulie 2011 precum și contractul de cesiune, însă ulterior părțile de comun acord au renunțat la cele hotărâte urmând ca acționariatul în cadrul societății să rămână același, respectiv numita A. B. să dețină în continuare calitatea de asociat unic și administrator.
Se mai menționează în întâmpinare că, la momentul soluționării cererii din data de 7 iulie 2014 s-a constatat că există inadvertențe între datele existente în Decizia Asociatului Unic din iulie 2011 și datele societății la acest moment în ceea ce privește capitalul social, valoarea părților sociale; că aceste neconcordanțe au rezultat din faptul că între timp au mai fost operate modificări la Registrul Comerțului potrivit Deciziilor asociatului Unic - A. B., cum ar fi cea din data de 11 august 2011 înregistrata la Oficiul Național al Registrului Comerțului sub nr._ din 9 august 2011 privind înregistrarea modificării actului constitutiv al societății cuprinsă în Decizia asociatului unic A. L. B. în baza Rezoluției nr._; ocazie cu care s-au realizat modificări în societate prin decizia asociatului unic - A. L. B. privind majorarea capitalului social de la valoarea de 200 lei la 100.000 lei, valoarea nominală a părților sociale care potrivit dispozițiilor din actul constitutiv încheiat la data de 01 august 2011 aparțin în totalitate și exclusiv asociatului unic.
Astfel, cererea din data de 7 iulie 2014 de înregistrare a Deciziei asociatului unic nr. 5/28 august 2011 a fost soluționată cu observațiile privind inadvertențele constatate privind valoarea capitalului social, valoarea nominală a părților sociale precum și datele consemnate în acea decizie și situația actuală a societății în evidențele registrului comerțului.
Potrivit dispozițiilor legale, în cazul în care reprezentantul legal al societății nu realizează înregistrarea mențiunilor referitoare la modificările survenite în cadrul societății, această înregistrare se poate face și la cererea persoanelor interesate, în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost cunoscut actul sau faptul supus înregistrării.
Mai arată intimata că nu pot fi avute în vedere susținerile petiționarelor în sensul că intimata ar fi responsabilă de situația creată, situație de natură să le prejudicieze pe acestea, care deși aveau posibilitatea și interesul de a efectua acest demers privind înregistrarea mențiunilor referitoare la modificările survenite în cadrul societății, nu au realizat nimic în acest sens toată această perioadă de trei ani.
Astfel că, potrivit legii precum și în raport de împrejurările invocate, notarea în cartea funciară a faptului personal privind pe proprietarul tabular, respectiv intimata, constând în cedarea tuturor părților sociale deținute în cadrul acestei societăți de către asociatul unic B. A. L. către cesionarii J. lliescu A.-M., lliescu A. F. si lliescu E., în baza Deciziei nr. 5 din 28.07.2011 și Contractului de cesiune de părți sociale din 28 iulie 2011 s-a respins în mod corect.
Potrivit art. 203 din Legea nr. 31/1990, transmiterea părților sociale trebuie înscrisă în Registrul Comerțului și în Registrul de asociați al societății, nu în registrul de publicitate imobiliară, nefiind prevăzută opozabilitatea prin înscrierea în cartea funciară.
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 76/1996, republicată „Cartea funciară cuprinde descrierea imobilelor și înscrierile referitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale, la actele, faptele sau la raporturile juridice care au legătură cu imobilele”, iar potrivit dispozițiilor art. 23 pct. B lit. f din Legea nr. 76/1996, partea a II a cărții funciare cuprinde „...f) faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum si acțiunile privitoare la proprietate...", astfel ca structura acționariatului proprietarului tabular nu privește cartea funciara, nu este un fapt personal care să aibă relevanță asupra imobilului înscris în cartea funciară.”
Astfel, scopul publicității imobiliare este acela de a asigura publicitatea drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor si faptelor juridice, precum si a oricăror altor raporturi juridice; entitățile de baza ale sistemului de cadastru si carte funciara sunt imobilul si proprietarul.
Totodată, potrivit prevederilor art. 24 alin (3) din Legea nr. 7/1996 „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești râmase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.”
Mai arată intimata că un alt argument in respingerea cererii constă în faptul că notarea solicitată nu se încadrează nici în cazurile enumerate la art. 42 din Regulamentul de organizare si funcționare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006, cu modificările și completările ulterioare. Conform acestui articol, „notarea poate avea ca obiect consemnarea unor fapte si drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor si alte înscrieri cu caracter temporar in legătura cu imobilul...”.
Susține intimata că în mod corect s-au avut în vedere, în motivarea încheierii de respingere și dispozițiile art. 903 alin. 3 Cod civil, aplicabile în speță, potrivit cărora pot fi notate în cartea funciară „orice alte fapte sau raporturi juridice care au legătura cu imobilul și care sunt prevăzute în acest scop”, ori contractul de cesiune de părți sociale cât și decizia asociatului unic nu îndeplinesc cele două condiții cumulativ potrivit dispozițiilor legale.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 alin 2 din Legea 7/1996, art. 903 alin. 3 cod civil și urm.
În susținerea întâmpinării intimata a depus la dosar înscrisurile aflate la filele 65-69.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat proba cu înscrisuri, iar instanța, constatând că proba este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, astfel cum impun dispozițiile art. 255 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat-o.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 08.12.2015, petiționarele arată că apărările formulate de intimată sunt străine de natura pricinii ce face obiectul acestui dosar și că lipsesc cu desăvârșire din întâmpinare argumente cu privire la netemeinicia plângerii.
Petiționarele au referat faptul că apărările privitoare la lipsa ștampilei societății de pe Decizia nr. 5/28.07.2011 și la neînregistrarea acesteia și a contractului de cesiune în evidențele societății nu au legătură cu prezenta cauză și oricum culpa îi aparține exclusiv administratorului societății care nu se poate prevala de propria vinovăție; susținerile despre așa-zisa renunțare la efectele Deciziei nr. 5/28.07.2011 (mai ales ca aceasta a fost urmată de perfectarea cesiunii prin contractul de cesiune de părți sociale atestat sub nr. 018 din data de 28.07.2011 și că nu există nicio alta convenție care să conțină mutuus disensus) privesc raporturile juridice dintre cedent și cesionari și nu au nicio legătură cu notarea în cartea funciară a existenței, cât se poate de reală și concretizată în mai multe dosare pe rolul instanțelor de judecată (menționate în cuprinsul acestui răspuns) a unui diferend între persoana care figurează, încă, public ca asociat unic și persoanele care în mod real dețin în prezent proprietatea asupra părților sociale emise de societate, diferend care este relevant din perspectiva capacității societății de a emite decizii prin organul suprem de conducere - Adunarea Generala a Asociaților.
Mai arată petiționarele că sunt lipsite de relevanță susținerile „celei de-a treia persoane care a avut calitatea de cesionar” atâta timp cât obiectul cauzei nu este dreptul de proprietate asupra părților sociale, ci refuzul nelegal al OCPI de efectuare a unei notări perfect admisibile, legale și necesare.
Susținerile intimatei privind majorarea capitalului social al societății ulterior cesiunii, prin decizia asociatului cedent, la fel de irelevante și ele în cauză, nu fac decât să întărească, o dată în plus, reaua credință a asociatului cedent care, nemaifiind proprietarul părților sociale, a emis totuși o astfel de decizie. De remarcat că, în considerarea cesiunii, majorarea capitalului s-a făcut prin majorarea valorii fiecărei părți sociale dintre cele 20, toate cedate. Invocarea faptului că cesiunea nu a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile reglementat pentru îndeplinirea obligației administratorului de a efectua formalitățile de înregistrare, nu poate fi invocată în cauză întrucât „nemo propriam turpitudinem allegans.”
Toate aceste aspecte relevă însă, cu prisosință, situația litigioasă a proprietății asupra societății (asupra părților sociale emise de aceasta), împrejurare care trebuie adusă la cunoștința terților interesați de achiziționarea unor imobile din patrimoniul societății, acte juridice pentru care este necesară aprobarea Adunării Generale a Asociaților societății. Or, în condițiile în care există un diferend cu privire la proprietatea părților sociale (bazat pe un act scris de cesiune de părți sociale care în prezent face și obiectul procedurilor de înscriere în Registrul Comerțului), situația este în mod neechivoc "un raport juridic care configurează situația juridică personală a titularului dreptului tabular".
În susținerea răspunsului la întâmpinare petiționarele au depus la dosar un set de înscrisuri cuprinzând practică judiciară (filele 78-89 dosar).
Prin rezoluția din 09.12.2014 instanța în baza dispozițiilor art. 201 alin. 4 Cod procedură civilă a dispus fixarea primului termen de judecată la data de 23.01.2015, cu citarea părților.
Prin sentința civilă nr. 149/2015 Judecătoria Câmpulung a admis plângerea, a schimbat încheierea nr. 8542 din 14 iulie 2014 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung, menținută prin încheierea nr. 8915 a Registratorului Șef N. R. din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung în sensul că dispune notarea în Cartea Funciară nr._(provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul 372) UAT Lerești, a deciziei asociatului unic nr. 5 din 28 iulie 2011 și a contractului de cesiune de părți sociale nr. 018 din 28 iulie 2011.
În adoptarea soluției prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 8542/14.07.2014 emisă de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș –Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung s-a respins cererea numitei J. I. A. M. de a se dispune notarea în CF nr._ Lerești a faptului personal privind proprietarul tabular cesiunii părților sociale deținute în cadrul Agenției Române de Securitate S.R.L., constând în cedarea tuturor părților sociale de către asociatul unic B. A. L. către cesionarii Joitoiu I. A. M., I. A. F. și I. E., în baza deciziei asociatului unic nr. 5 din 28 iulie 2011 și a contractului de cesiune de părți sociale din 28 iulie 2011.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că scopul publicității imobiliare este acela de a asigura publicitatea drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice, precum și a altor raporturi juridice, prin cartea funciară, entitățile de bază ale sistemului de carte funciară fiind imobilul și proprietarul.
Totodată, s-a reținut că notarea solicitată nu se încadrează în cazurile menționate în art. 42 din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei încheieri au formulat cerere de reexaminare petiționarele, cerere care, prin încheierea nr. 8915/13.08.2014 dată în dosarul nr. 8915 din data de 23.07.2014 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș –Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung, a fost respinsă.
Pentru a pronunța această soluție registratorul șef a reținut că în cartea funciară nu se specifică dacă există un asociat unic sau mai mulți asociați și nici numele acestuia sau acestora, în cartea funciară fiind descrise imobilele și înscrierile privitoare la drepturile reale imobiliare, la drepturile personale la actele sau faptele juridice care au legătură cu imobilele, conform dispozițiilor art. 1 al. 3 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând plângerea instanța reține că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că între asociatul unic și petiționare există un litigiu cu privire la părțile sociale ce aparțin societății Agenția R. de Securitate SRL, ce are relevanță din perspectiva dreptului de administrare al societății în raporturile cu terții.
Este adevărat că societatea Agenția R. de Securitate SRL are capacitate de folosință proprie, ea fiind și titularul dreptului de proprietate înscris în cartea funciară nr._ a localității Lerești, județul Argeș, însă, în conformitate cu legea, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.
Rezultă așadar că organele de administrare ale societății trebuiesc menționate în cartea funciară, pentru a preîntâmpina orice situații legate de efectuarea unor operațiuni în numele societății de către persoane care nu au calitatea de organe de administrare ale societății.
În aceleași condiții, pot și trebuie să fie menționate în cartea funciară orice litigii ce se ivesc cu privire la calitatea de asociat al societății, cum este cazul de față, pentru a fi protejați terții care intenționează să efectueze acte cu privire la imobilul înscris.
În conformitate cu dispozițiile art. 23 lit. B din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară – urmează a fi notate în cartea funciară, printre altele, “faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum și acțiunile privitoare la proprietate.”
Litigiul cu privire la calitatea de asociat al societății, ce implică în mod necesar și dreptul de administrare al acesteia, trebuie notat în cuprinsul cărții funciare pentru a proteja interesele terțelor persoane dar și pentru a preîntâmpina efectuarea unor acte în numele societății de către persoane care nu ar mai avea dreptul să angajeze răspunderea persoanei juridice titulare a dreptului real înscris în cartea funciară.
Cum în prezent între petiționare și Agenția R. de Securitate SRL există un litigiu cu privire la părțile sociale ale societății, litigiu ce trebuie notat ca atare în cartea funciară în care societatea are înscris dreptul de proprietate cu privire la un imobil, instanța urmează ca, văzând și dispozițiile art. 902 pct. 19 din Codul civil, să admită plângerea.
Prin urmare, a fost schimbată încheierea nr. 8542 din 14 iulie 2014 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung, menținută prin încheierea nr. 8915 a Registratorului Șef N. R. din cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș – Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Câmpulung în sensul că s-a dispus notarea în Cartea Funciară nr._(provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul 372) UAT Lerești, a deciziei asociatului unic nr. 5 din 28 iulie 2011 și a contractului de cesiune de părți sociale nr. 018 din 28 iulie 2011.
Împotriva sentinței civile a declarat apel intimata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea din 16.09.2015 apelanta a fost citat cu mențiunea de a achita suma de 25 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, procedura de comunicare a dispoziții ce au fost reluate și la termenul din 21.10.2015 pentru termenul din 18.11.2015.
La termenul din 21.10.2015 a fost numit ca avocat curator doamna avocat B. D. fiind stabilit onorariu provizoriu în sumă de 200 lei în sarcina intimatelor-petente potrivit art. 48 alin 2 din OUG 80/2013.
Apelanta nu s-a conformat măsurilor stabilite de tribunal, astfel că la termenul din data de 18.11.2015,tribunalul, din oficiu a invocat excepția netimbrării apelului.
Potrivit art.32 din OU.G. nr.80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege, iar potrivit art.33 alin.1 din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat,cu excepțiile prevăzute de lege.
Potrivit art.470 alin.2 și 3 C.proc.civ. la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru,cerință prevăzută sub sancțiunea nulității.
Apelanta-intimată a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru pentru termenul de judecată din data de 18.11.2015, însă această parte nu s-a conformat dispoziției tribunalului.
Față de această situație, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate potrivit cărora taxa de timbru se plătește anticipat, tribunalul apreciază că este legal învestit numai după achitarea taxei de timbru corespunzătoare.
Cum apelanta nu a plătit taxa de timbru aferentă cererii de apel, având în vedere sancțiunea care intervine în cazul în care cererea de apel nu este timbrată, tribunalul va admite excepția netimbrării și va anula cererea de apel ca netimbrată.
În ceea ce privește solicitarea curatorului de majorare a onorariului la suma de 390 lei tribunalul apreciază că față de obiectul cauzei sunt incidente dispozițiile art. 2 alin 1 pct 1 lit m din Protocolul încheiat între UNBR și MJ urmând a majora cuantumul onorariului la suma de 260 lei.
Având în vedere dispozițiile art. 48 alin 2 din OUG nr.80/2013 va obliga intimatele - petente la plata onorariului în cuantum de 260 lei urmând ca în temeiul art. 453 alin.1 cod proc. civ. să dispună la obligarea apelantei la plata sumei de 260 lei către intimate, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu curator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează, ca netimbrată cererea de apel formulat de apelanta-intimată AGENȚIA R. DE SECURITATE S.R.L cu sediul în București, ., nr. 10A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 149/23.01.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-petenți I. A.- F. și J. - I. A. – M., domiciliate în București, ., ., ..
Admite în parte cererea curatorului special B. D. și majorează cuantumul onorariului la suma de 260 lei, conform art. 2 alin 1 pct 1 lit m din Protocolul încheiat între UNBR și MJ .
Obligă intimatele -petente la plata onorariului în cuantum de 260 lei, conform art. 48 alin 2 din OUG nr.80/2013, către curatorul special B. D.
Obligă apelanta la plata sumei de 260 lei către intimate, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu curator .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2015.
Președinte, R. V. | Judecător, D. D. A. | |
Grefier, A. M. S. P. |
Red.D.D.A./dact. E.N.
14.12.2015/4 ex.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3601/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
