Revendicare imobiliară. Decizia nr. 179/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 179/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 179/2015
,
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 179/2015
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. N.
Judecător R. V.
Judecător M. D. B.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul formulat de reclamantii R. F., R. L. C. și C. C., împotriva sentinței civile nr.6904 din data de 02.07.2014 pronunțata de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimați-pârâti fiind C. M., C. E., V. C., B. V. și V. G., având ca obiect „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită fără citarea părtilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 25 Februarie 2015, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea data și care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 23.11.2012, reclamanții R. F., R. L. C., C. C. în contradictoriu cu pârâții C. I. M. și C. E., au solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună obligarea paraților să le lase in deplina proprietate si netulburata posesia suprafeței de teren de 1290 m.p. din totalul de 3.000 mp (respectiv de 2580 mp ce reiese din măsurători) din TP nr._/25.02.1994, modificat prin sentința civilă nr.7492 / 9.08.2011 pronunțata de Judecătoria Pitești in dosarul civil nr._ / 280 / 2010 ( rămasa irevocabila prin decizia civilă nr. 1429/9.05.2012 a Tribunalului Argeș), obligarea paraților la sistarea oricăror lucrări de construcție pe terenul reclamanților din titlu de proprietate, cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că P.(fosta R.) S. este mama reclamanților decedata la 2 ianuarie 2011, iar reclamanții R. F., R. L.-C. si C. C. sunt moștenitorii ei, conform actelor de stare civile anexate. P. titlul de proprietate nr._ / 25.02.1994, defunctei, mama reclamanților, P. (fosta R.) S., in calitate de fiica a autoarei P. E., i s-a reconstituit dreptul de proprietate in suprafață de 3000 mp pe raza loc. Budeasa, jud.Arges, in punctul „In deal", ., cu vecinii din titlu la N-M. N., la E-ulita, la S - D. E. si N. E. si la V-Ocol Silvic. Fratele bunicii reclamanților P. E.-respectiv V. N. a profitat de greșeala unor membrii ai CLFF Budeasa si „a reușit" inițial sa fie trecut pe acest titlu de proprietate alături de mama reclamanților, care era fiica lui P. E. si care era singura in drept sa fie trecuta pe titlul de proprietate la rubrica moștenitorii defunctului. Rolul agricol era pe numele mamei reclamanților si nicidecum al numitului V. N.. V. N. a avut teren in punctul Dealul Ciumestilor care este la o distanta de 4 Km de terenul din titlu, respectiv se afla langa fostul Institut de cercetare. In prezent, moștenitorii lui V. N. stăpânesc terenul din Dealul Ciumestilor. Potrivit Codului civil, singura, din punct de vedere legal, indrituita a veni la moștenirea bunicii reclamanților P. E. era doar mama reclamanților P. (fosta R. ) S., in calitate de fiica, astfel ca oricare alte grupe de moștenitori erau excluse din start a accede la succesiunea bunicii reclamanților. Ori fratele bunicii, V. N., fusese inițial trecut greșit si nelegal pe titlul de proprietate. Ulterior, profitând in continuare de greșeala din titlul de proprietate, moștenitorii defunctului V. N., respectiv V. Gh., V. C-tin si B. V., in calitate de reclamanți, au promovat o acțiune de ieșire din indiviziune cu privire la terenul de 3000 mp din titlul de proprietate(respectiv suprafața de 2580 m.p. rezultata in urma măsurătorilor) prin care s-a sistat starea de indiviziune dintre aceștia si P. S.,ca parata, astfel ca in urma acestui partaj succesoral prin sentința civilă nr.9575/24.11.2010 din dosar civil nr._ al Judecătoriei Pitești reclamanții au obținut doar provizoriu atribuirea in lotul lor 1 a suprafeței de 1.290 mp identificat prin reperele 8-10-11-12-13-14-13-1 din schița raport D. G.(fila 179 dosar), iar paratei P. S. i-a revenit lotul 2 -teren de 1290 m.p. identificat prin punctele de reper 8-9-10-11-12-13-14-8 din schița raport (fila 179 dosar). Pentru ca mama reclamanților P. S. a fost nevoita sa îndrepte ilegalitatea din titlul de proprietate cu privire la menționarea greșita alături de ea a lui V. N., care nu era moștenitorul lui P. E., ci fratele acesteia care nu avea drept la a accede la moștenirea bunicii, la data de 1.06.2010 P. S. a promovat o acțiune in fond funciar de modificare a titlului de proprietate nr._ / 25.02.1994. P. sentința civila nr.7492 / 9.08.2011 pronunțata de Judecătoria Pitești in dosarul civil nr._ / 280 / 2010 mamei reclamanților i s-a admis acțiunea si s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._ / 25.02.1994 emis de CJFF Argeș, dar si a hotărârii nr. 55 / 1991 a aceleiași comisii, ,, in sensul ca înlătura din ambele pe numitul V. N., ce privesc reconstituirea dreptului de proprietate, dupa autoarea P. E., rămânând doar reclamanta P. S. Aceasta sentința a rămas definitiva si irevocabila prin decizia civilă nr.1429 / 9.05.2012 a Tribunalului Argeș, astfel ca in prezent, reclamanții sunt proprietarii întregii suprafețe de teren menționate in titlu (atât a suprafeței de 1290 mp ce i-a revenit in lot mamei reclamanților prin hotărârea de partaj succesoral cat si a suprafeței de 1290 mp ce i-a revenit inițial in lot moștenitorilor lui V. N.), respectiv a suprafeței de 2580 mp cat a reieșit in urma măsurătorilor efectuate in raportul de expertiza D. G. (fila 179 dos._ ). Potrivit schiței din acest raport întreaga suprafața de 2580 mp din Budeasa M. are ca vecini la V - Carjan (fost M. N.), la E- drum comunal, la S - P. D. L. si la V – pădure (S. S. si G. A.), iar punctele de reper sunt 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-1. După rămânerea irevocabila a sentinței civile nr. 7492 / 9.08.2011 pronunțata de Judecătoria Pitești in dosarul civil nr._ / 280 / 2010(irevoc. prin decizia civilă nr. 1429/9.05.2012 a Tribunalului Argeș), parații C. au început lucrările de construcție la un imobil casa pe terenul de 1290 m.p.din proprietatea reclamanților din titlul de proprietate, cu încălcarea actelor menționate mai sus - respectiv titlul de proprietate nr._ / 25.02.1994, modificat prin sentința civilă nr. 7492 / 9.08.2011. Parații au edificat, fara acordul reclamanților si cu încălcarea dreptului de proprietate, o parte dintr-un imobil construcție (temelie, stâlpi de rezistenta pentru parter ) si continua sa-si finalizeze acest imobil în paguba reclamanților, motiv pentru care am fost nevoiți sa solicitam darea unei ordonanțe președințiale de sistare de lucrări pentru ca parații nu au inteles de buna voie sa faca acest lucru si refuza comunicarea cu reclamanții.
Se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza.
În drept se invocă dispozițiile art 563 Noul Cod Civil.
P. încheierea din 20.03.2013 s-a admis cererea de recuzare a dlui judecător M. S. formulată de petentul Petevoescu F., cauza fiind repartizată aleatoriu completului C9.
La termenul din 02.10.2013 pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În fapt, cu privire la capătul de cerere prin care se solicită revendicarea suprafeței de 1290mp, se arată că pârâții dețin aceasta suprafața de teren in baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1695/2012 cat si a încheierii de rectificare 24/2012 si încheierii 1748/2012, teren pe care l-au dobândit prin acte autentice de la ceilalți pârâți. Se solicită a se face aplicarea principiului error communis facit jus in persoana subdobanditorului cu titlu oneros. Esența principiului error communis facit jus, invocat de subdobanditorul cu titlu oneros pentru a obține păstrarea valabilității titlului sau, consta in faptul că terțul dobânditor este investit cu un drept de proprietate pe care insa nu-l primește nici de la adevăratul proprietar - cu care a contractat - nici de la proprietarul aparent - cu care a contractat, dar care nu deținea dreptul - ci direct de la lege. Așadar, este un mod originar de dobândire a proprietății, iar nu unul derivat. Pentru ca o aparenta sa fie creatoare de drept, se cer sa fie întrunite mai multe condiții, cumulativ: sa existe o eroare . sa fie de buna credința; actul încheiat intre proprietarul aparent si terțul dobânditor sa fie cu titlu oneros. Cat privește prima condiție, exista eroare atunci când situația de fapt aparenta nu corespunde realității de drept. O persoana este in aparenta proprietarul unui bun, dar ulterior se dovedește ca acest lucru nu era real. Aparenta inselatoare trebuie sa fie nu numai una ., ci una irezistibila, greu de descoperit si de evitat, contra căreia nicio prudenta umana nu ar permite apărarea.Pentru a putea fi reținuta eroarea . trebuie sa probeze ca a făcut toate verificările apte a confirma existenta in condiții ireproșabile a dreptului celui de la care achiziționează. Fiind vorba de o nulitate relativa aceasta poate fi invocata doar de către părțile care au incheiat actul a cărui anulare se solicita. Despre nulitate absoluta a actului in cazul in care exista vânzarea lucrului altuia trebuie analizat in mod obligatoriu ca fiind vorba despre o nulitatea absoluta a vânzării lucrului altuia care are ca punct de plecare imprejurarea ca părțile au incheiat contractul in cunoștința de cauza, știind ca lucrul vândut este proprietatea altei persoane. Sintagma "in cunoștința de cauza" releva, semantic, intelesul ca părțile contractului au știut bine ca bunul/individual determinat/ nu este proprietatea vânzătorului si ca aparține altuia. In acest caz, contractul incheiat ascunzând intenția de a aduce altuia o paguba, este un act juridic intențional, fondat pe o cauza ilicita sau frauda, ambele având ca numitor comun reaua-credinta a pârtilor. In cazul nostru nu este vorba in nici un caz de rea credința din partea noastră care la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nu am avut nici un indiciu cu privire la faptul ca terenul pe care l-am cumpărat si doream sa construim un imobil casa nu ar aparține vânzătorilor noștri care la acel moment aveau toate actele si formalitățile in regula.Aceștia nu au fost chemați in judecata in litigiul care viza anularea actului lor de proprietate astfel ca litigiul nu a fost notat in Cartea Funciara si nici daca am fi verificat evidenta ECRIS a instanțelor de judecata nu am fi avut cum sa aflam de existenta litigiului in urma căruia titlul de proprietate al acestora a fost anulat. De buna credința am dobândit acest teren pentru a ne construi un imobil casa, investiție pentru care am făcut credite bancare, am cumpărat materiale si am achitat manopera de construire a casei, pentru a fi ulterior acționați in judecata si a ne fi sistate lucrările la casa. Sunt considerate excepții de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis acele cazuri în care, pentru anumite rațiuni, anularea actului juridic inițial nu atrage și anularea actului juridic subsecvent, ci acesta din urmă este menținut, deși se află în strânsă legătură cu actul juridic desființat. Așadar, deși anularea actului juridic primar are drept consecință desființarea dreptului care a fost constituit sau transmis prin intermediul acestui act, totuși, rămâne în ființă actul juridic încheiat ulterior de una dintre părțile actului juridic primar cu un terț și în legătură cu dreptul dobândit prin actul inițial, odată cu actul juridic subsecvent menținându-se și dreptul dobândit de terț în temeiul acestuia. De regulă, aceste excepții se întemeiază fie pe principiul ocrotirii bunei-credințe (în cazurile expres prevăzute de lege), fie pe necesitatea asigurării securității și stabilității circuitului civil .Actul este fondat pe o cauza ilicita sau frauda, având ca numitor comun reaua-credinta a pârtilor. per a contrario, in măsura in care ambele parti sau, cel puțin cumpărătorul, au fost de buna-credinta, intenția de fraudare a legii nu exista si, drept urmare, nici cauza ilicita, astfel ca sub acest aspect actul ar putea fi deplin valid. Buna-credinta a fost definita in temeiul art.1898 C.civil, ca acea credința a posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea. Buna-credinta se presupune întotdeauna, iar sarcina probei revine celui care invoca reaua-credinta. Mai mult decât atât, în cazul vânzării lucrului altuia, nulitatea nu poate fi invocată de către un terț decât în cazul în care ambele părți au fost de rea credință la momentul încheierii actului (nulitate absolută pentru cauză ilicită); în rest, dacă cel puțin cumpărătorul a fost de bună credință, numai acesta poate invoca nulitatea relativă pentru eroare asupra calității esențiale a vânzătorului (terțul proprietar neavând la îndemână decât acțiunea în revendicare). Raportat la aplicarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, instanța a stabilit că principiul enunțat cunoaște mai multe excepții, printre care se numără și cazul subdobânditorului de bună credință și cu titlu oneros al unui imobil (principiul aparenței în drept exprimat
prin adagiul latinesc error communis facit ius).Pentru ca o aparență să fie creatoare de drept, se cer a fî întrunite cumulativ mai multe condiții: să existe o eroare comună și invincibilă; subdobânditorul să fie de bună-credință; actul încheiat între proprietarul aparent și terțul subdobânditor să fie cu titlu Oneros.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere care vizează obligarea pârâților de a sista construirea imobilului casa se arată că este subsecvent rezolvării acțiunii in revendicare si că deja este admisa cererea pe ordonanța președințiala de sistare de construcții pana la soluționarea acestei cauze.
Se solicită cheltuieli de judecata.
În probațiune se solicită proba cu interogatoriul tuturor părtilor, inscrisuri, martori, expertiza, si orice alte probe a căror administrare va rezulta din dezbateri.
În drept se invocă art 1898 C.civ.
P. încheierea din 02.10.2013 s-a conexat dosarul nr._ la dosarul nr._ .
La data de 01.02.2013 pe rolul Judecătoriei Pitești a fost înregistrată sub nr._, cererea formulată de reclamanții R. F., R. L. C., C. C. în contradictoriu pârâții V. C., B. V., V. G., C. I. M. și C. E., prin care reclamanții solicită să se constatate nulitatea absoluta parțiala a contractului de vânzare -cumpărare nr. 1695 / 14.07.2012 incheiat la BNP Asociați M.B. pentru suprafața de 1.283mp situat in com.Budeasa, .. „In Deal", în ., jud Argeș, teren faneată F1, cu vecinătățile: N-R. S., la E-drum, la S-P. D.- L. si la V- G. A., intabulat in CF nr._ a loc.Budeasa la ANCPI-OCPI Arges-P., cat si a incheierii de rectificare nr.24/20.07.2012 si incheierii nr.1748 / 20.07.2012 incheiate la același birou notarial, unde parti sunt toti parații din prezenta cauza, anularea autorizației de construcție nr.57 / 12.11.2012 emisa de Primăria Budeasa pe numele C. E. si C. I.-M. pentru construire casa vacanta P + 1 si imprejmuire pe imobilul teren situat in com.Budeasa, ..Arges, in suprafața de 1.283 mp descris mai sus, Lg.50/1991; rectificarea intabularii din Cartea Funciare nr._ a . numele V. C-tin, V. G. si B. V. pentru terenul de 1.290 mp ( din măsurători 1283 mp) extravilan, din ., prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate prin incheierea nr._ / 14.06.2012 a OPCI-BCPI Argeș/Pitești, cat si rectificarea Cârtii Funciare nr._ a . numele C. E. si C. I.- M.(soti) pentru același teren de 1.290 mp ( din măsurători 1283 mp) extravilan, din ., prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate prin incheierea nr._/ 24.07.2012 a OPCI-BCPI Argeș / Pitești, in sensul radierii cărților funciare emise pe numele paraților.
Se solicită obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii se reiau aceleași susțineri din acțiunea care face obiectul dosarului nr._ . În plus, se arată că la termenul din data de 28.01.2013, in cadrul ordonanței președințiale-dosar nr._/280/2012 al Judecătoriei Pitești au fost depuse de parații C. o . acte, respectiv inscrisurile a căror nulitate se solicita in prezenta cauza. Cu aceasta ocazie reclamanții au constatat efectiv ca terenul proprietatea acestora a fost vândut de parațiiVilcu Gh, ., V. C-tin si B. V. folosindu-se de titlul de proprietate nr._/25.02.1994 emis de CJSDPT Argeș. Se mai arată că titlul de proprietate nr._/25.02.1994 emis pe numele P. E. (autoarea reclamanților, respectiv bunica) era modificat la data de 9.05.2012 (cand sentința 7492/9.08.2011 a rămas irevocabila) in sensul ca de la categoria moștenitorii defunctei P. E. a fost inlaturat V. N. si a rămas doar mama reclamanților P. S., asa cum era firesc si legal, situație care impunea cenzura oricărui drept de proprietate asupra terenurilor din titlul de proprietate pentru persoana celor trei parați. Parații V. Gh., V. C-tin si B. V., cu rea-credinta, s-au folosit de hotărârea judecătoreasca sentința civilă nr.9049/13.10.2010 a Judecătoriei Pitești - ieșire din indiviziune de pe urma autoarei P. E. - si care a operat doar pana la modificarea titlului de proprietate-ului, iar dupa ce s-a pronunțat sentința civilă nr.7492 / 9.08.2011 pronunțata de Judecătoria Pitești in dosarul civil nr._ / 280 / 2010, rămasa irevocabila prin decizia civilă nr. 1429 / 9.05.2012 a Tribunalului Argeș, acești trei parați ( moștenitorii lui V. N. dar nu si ai lui P. E.) au comis o ilegalitate instrainand terenul de 1.290 mp (respectiv 1283 mp potrivit măsurătorilor) din proprietatea mamei reclamanților P. S. către parații C. E. si C. I.-M..
S-a mai arătat că la Primăria Budeasa se cunoștea de existenta sentinței civile nr.7492/ 2011 a Judecătoriei Pitești de modificare a titlului de proprietate nr. 35 300/1994, aceasta hotărâre fiind înregistrata la registratura acestei instituții la data de 03.11.2011, cu mult timp inainte de vânzarea terenului de către parații V. Gh. V. C-tin si B. V., fapt ce ar fi trebuit sa faca imposibila înstrăinarea suprafeței de 1.290 mp din proprietatea reclamanților. De aici s-a intrat . iar parații si-au făcut intabulare la CF fara sa aiba la baza un drept de proprietate valabil la data incheierii transferului de proprietate.Astfel, toate actele care au fost emise in baza contractului de v.c. 1695/14.07.2012 incheiat la BNP Asociați «M.B.» trebuie desființate, inclusiv actul de înstrăinare a terenului de 1290 mp (1283 mp) care a fost dat cu necosocotirea sentinței irevocabile de modificare a titlului de proprietate nr._, deci sunt acte nelegale. La data instrainarii terenului de 1.283 mp, respectiv data de 14.07.2012, parații V. C-tin, V. Ghe. si B. V. nu aveau nici o calitate de a efectua vreun act de vânzare asupra acestui teren intrucat autorul lor -V. N. - nu mai figura pe titlul de proprietate nr._. Faptul ca aceștia au inteles sa vanda terenul de 1.283 mp din proprietatea reclamanților dupa data de 9.05.2012 denota reaua-credinta cu care au acționat, iar cumpărătorii C. nu sunt absolviți de aceasta culpa.
Se solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza, s.a.
În drept se invocă art.III, al.2 ind.l si al.2 ind.4, titlul V, din Lg. 18/1991 modificat si completat de Legile nr. 169/1997 si 247/2005; art.908 al. 1 pct. 1, al.4 cap.IV din Codul civil., 274 C.p.c.
La termenul din 03.09.2013 pârâții C. I. M. SI C. E. au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
În fapt s-a arătat că în primul capăt de cerere se solicita de către reclamanți constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare 1695/2012 cat si a incheierii de rectificare 24 /2012 si a încheierii 1748/2012 invocându-se in motivarea cererii de chemare in judecata ca s-a procedat la vânzarea terenului de către ceilalți parați chemați in judecata desi se stia ca terenul nu le aparține si titlul in baza căruia s-a înstrăinat a fost intre timp anulat de către instanțele de judecata, că părțile se află in situația prevăzuta de lege ca fiind „vânzarea lucrului altuia" si . in mod clar nu este vorba despre o nulitate absoluta astfel cum este cea invocata de către reclamanți in cererea de chemare in judecata ci este vorba de o nulitate relativa. Fiind vorba de o nulitate relativa aceasta poate fi invocata doar de către părțile care au incheiat actul a cărui anulare se solicita. Despre nulitate absoluta a actului in cazul in care exista vânzarea lucrului altuia trebuie analizat in mod obligatoriu ca fiind vorba despre o nulitatea absoluta a vânzării lucrului altuia care are ca punct de plecare imprejurarea ca părțile au incheiat contractul in cunoștința de cauza, știind ca lucrai vândut este proprietatea altei persoane. Sintagma "in cunoștința de cauza" releva, semantic, înțelesul ca părțile contractului au știut bine ca bunul/individual determinat/ nu este proprietatea vânzătorului si ca aparține altuia. In acest caz, contractul incheiat ascunzând intenția de a aduce altuia o paguba, este un act juridic intențional, fondat pe o cauza ilicita sau frauda, ambele având ca numitor comun reaua-credinta a pârtilor. In cazul pârâților nu este vorba in nici un caz de rea credința din partea acestora care la momentul incheierii contractului de vânzare cumpărare nu au avut nici un indiciu cu privire la faptul ca terenul pe care l-au cumpărat si pe care vroiau sa construiască un imobil casa nu ar aparține vânzătorilor care la acel moment aveau toate actele si formalitățile in regula. Aceștia nu au fost chemați in judecata in litigiul care viza anularea actului lor de proprietate astfel ca litigiul nu a fost notat in Cartea Funciara si nici daca ar fi verificat evidenta ECRIS a instanțelor de judecata nu ar fi avut cum sa afle de existenta litigiului in urma căruia titlul de proprietate al acestora a fost anulat. Se mai arată că pârâții au fost de bună credință. Sunt considerate excepții de la principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis acele cazuri în care, pentru anumite rațiuni, anularea actului juridic inițial nu atrage și anularea actului juridic subsecvent, ci acesta din urmă este menținut, deși se află în strânsă legătură cu actul juridic desființat. Așadar, deși anularea actului juridic primar are drept consecință desființarea dreptului care a fost constituit sau transmis prin intermediul acestui act, totuși, rămâne în ființă actul juridic încheiat ulterior de una dintre părțile actului juridic primar cu un terț și în legătură cu dreptul dobândit prin actul inițial, odată cu actul juridic subsecvent menținându-se și dreptul dobândit de terț în temeiul acestuia. De regulă, aceste excepții se întemeiază fie pe principiul ocrotirii bunei-credințe (în cazurile expres prevăzute de lege), fie pe necesitatea asigurării securității și stabilității circuitului civil. În măsura in care ambele parti sau, cel puțin cumpărătorul, au fost de buna-credinta, intenția de fraudare a legii nu exista si, drept urmare, nici cauza ilicita, astfel ca sub acest aspect actul ar putea fi deplin valid. Buna-credinta a fost definita in temeiul art.1898 C.civil, ca acea credința a posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a-i transmite proprietatea. Buna-credinta se presupune întotdeauna, iar sarcina probei revine celui care invoca reaua-credinta. Mai mult decât atât, în cazul vânzării lucrului altuia, nulitatea nu poate fi invocată de către un terț decât în cazul în care ambele părți au fost de rea credință la momentul încheierii actului (nulitate absolută pentru cauză ilicită); în rest, dacă cel puțin cumpărătorul a fost de bună credință, numai acesta poate invoca nulitatea relativă pentru eroare asupra calității esențiale a vânzătorului (terțul proprietar neavând la îndemână decât acțiunea în revendicare). Raportat la aplicarea principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, instanța a stabilit că principiul enunțat cunoaște mai multe excepții, printre care se numără și cazul subdobânditorului de bună credință și cu titlu oneros al unui imobil (principiul aparenței în drept exprimat prin adagiul latinesc error communis facit ius). Pentru ca o aparență să fie creatoare de drept, se cer a fi întrunite cumulativ mai multe condiții: să existe o eroare comună și invincibilă; subdobânditorul să fie de bună-credință; actul încheiat între proprietarul aparent și terțul subdobânditor să fie cu titlu oneros. Pentru aceste considerente se solicită respingerea primului capăt de cerere.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere care vizează anularea autorizației de construcție 57/2012 emisa pe numele pârâților pentru edificarea imobilului casa se arată că autorizația de construcție este un act administrativ motiv pentru care acest capăt de cerere se soluționează nu de către instanța de drept comun ci de instanța de contencios administrativ, judecata urmând a fi efectuata si in contradictoriu cu organul emitent al autorizației de construcție. In raport de aceasta susținere se solicită disjungerea acestui capăt de cerere si formarea unui nou dosar care urmează a fi declinat in favoarea Tribunalului Argeș - secția contencios administrativ ca instanța competenta.
Cu privire la capătul de cerere privind rectificarea celor doua cârti funciare atat cea intocmita pe numele paraților- vânzători cat si cea întocmita pe numele pârâților cumpărători, se arată că este o acțiune care in mod obligatoriu ar trebui soluționata de către instanța de judecata in contradictoriu si cu Oficiul Județean de cadastru si Publicitate Imobiliara si de asemenea ar trebui soluționat dupa soluționarea definitiva si irevocabila a acțiunii in revendicare, cea care face obiectul dosarului_ al Judecătoriei Pitești.
Se solicită cheltuieli de judecata.
În probațiune se solicită proba cu interogatoriul tututror pârtilor, inscrisuri, martori, expertiza, si orice alte probe a căror administrare va rezulta din dezbateri.
La termenul din 03.09.2013 pârâții V. C., B. V. și V. G. au depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanți ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că reclamanții nu au arătat ce prevedere legală s-a încălcat la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, că pârâții au fost și sunt de bună credință cu privire la perfectarea și transmiterea dreptului de proprietate, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că atât autorizația de construire și cât și intabularea în cartea funciară s-au întocmit și eliberat cu respectare normelor legale, că în cadrul acțiunii de partaj autorului pârâților i-a fost recunoscut dreptul asupra suprafeței în litigiu, că pârâții nu au fost încunoștințați despre existenta sentinței civile nr. 7492/09.08.2011 prin care s-a modificat titlul de proprietate.
În drept se invocă art. 205 și umr N.C.pr.civ
P. încheierea din 02.10.2013 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._ .
P. încheierea din 20.11.2013 s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar și au fost scutiți reclamanții de plata taxei de timbru.
La termenul din 15.01.2014 s-au admis probele solicitate, astfel: Pentru reclamanți proba cu înscrisuri cf. disp.art.172 și următoarele Cod procedură civilă, proba cu interogatoriul pârâților cf. disp.art.218 și următoarele Cod procedură civilă, proba testimonială cf. disp.art.186 și următoarele Cod procedură civilă și proba cu expertiza topo cf. disp.art.201 și următoarele Cod procedură civilă. Expertul va răspunde următoarelor obiective: să identifice terenul reclamanților potrivit TP_/25.02.1994 (f. 13) și să îl transpună în schiță prin coordonate și dimensiuni; să identifice și să transpună în schiță terenul pârâților conform CVC 1695/14.07.2012 prin coordonate și dimensiuni; să precizeze dacă suprafețele de la punctele 1 și 2 se suprapun, iar în caz afirmativ să identifice suprafața prin dimensiuni și coordonate și să precizeze dacă părțile stăpânesc în fapt terenurile identificate la punctele 1 și 2 conform actelor de proprietate; să se transpună în schiță de plan;să se identifice suprafața revendicată și să se stabilească cine este proprietarul conform actelor depuse de părți. La transpunerea actelor de proprietate expertul să aibă în vedere actele inițiale.
Pentru pârâții V. C., B. V. și V. G. s-a admis proba cu înscrisuri cf. disp.art.172 și următoarele Cod procedură civilă și proba cu interogatoriul reclamanților cf. disp.art.218 și următoarele Cod procedură civilă.
Pentru pârâții C. I. M. și C. E. s-a admis proba cu înscrisuri cf. disp.art.172 și următoarele Cod procedură civilă și proba cu interogatoriul reclamanților cf. disp.art.218 și următoarele Cod procedură civilă.
A fost administrat interogatoriul părților.
Au fost audiați sub prestare de jurământ martorii I. N., propus de reclamant, Badicu G. D., propus de pârât, S. G., propus de pârât, B. M., propus de reclamant, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La termenul din 11.06.2014 s-a respins cererea de suplimentare a probatoriului cu martorul I. D..
La data de 10.06.2014 s-a depus raportul de expertiză întocmit de expertul S. M. A..
P. sentința civilă nr. 6904 din data de 02.07.2014 pronunțata de Judecatoria P. s-a respins acțiunea formulată de reclamanții R. F., R. L. C., C. C. în contradictoriu cu pârâții C. I. M. și C. E., care face obiectul dosarului nr._ .
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții R. F., R. L. C., C. C. în contradictoriu pârâții V. C., B. V., V. G., C. I. M. și C. E., care face obiectul dosarului_ .
Au fost obligați reclamanții la plata către pârâții C. I. M. și C. E. a sumei de 1500lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de avocat.
Au fost obligați reclamanții la plata către pârâții V. C., B. V., V. G. a sumei de 350lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de avocat.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că se impune analizarea cu prioritate a primului capăt de cerere care face obiectul dosarului_ prin care reclamanții au solicitat să se constatate nulitatea absoluta parțiala a contractului de vânzare -cumpărare nr. 1695 / 14.07.2012 incheiat la BNP Asociați M.B. pentru suprafața de 1.283mp situat in com.Budeasa, .. „In Deal", în ., jud Argeș, teren faneată F1, cu vecinătățile: N-R. S., la E-drum, la S-P. D.- L. si la V- G. A., intabulat in CF nr._ a loc.Budeasa la ANCPI-OCPI Arges-P..
P. contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1695/14.07.2012 de BNP Asociați M. B., pârâții V. C., B. V., V. G. au vândut pârâților C. I. M. și C. E. dreptul de proprietate asupra terenului situate în extravilanul comunei Budeasa, . 13, . deal”, jud Argeș, în suprafață de 1283 mp, teren fâneață 1 F, număr cadastral_, teren având următoarele vecinătăți la N-R. S., la E-drum, la S-P. D.- L. si la V- G. A., intabulat in CF nr._ a loc.Budeasa la ANCPI-OCPI Arges-P..
Pârâții vânzători au dobândit imobilul în baza sentinței civile de partaj nr. 9575/24.11.2010 în dosarul nr._ a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia civilă nr. 2901/04.10.2011 a Tribunalului Argeș.(f.8,9 dosar_ ).
Reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare motivat de faptul că pârâții vânzători nu sunt proprietarii terenului și își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.III, al.2 ind. 1 si al.2 ind.4, titlul V, din Lg. 18/1991 modificat si completat de Legile nr. 169/1997 si 247/2005.
Potrivit art III din Legea 169/1997 „ Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri; b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor; c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art. 23 din lege; d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal; e)actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege; f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege; g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului; h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege. (2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, care au plenitudine de jurisdicție. (3) În situația în care, pe terenurile care au făcut obiectul unor acte juridice, constatate nule potrivit alin. (1), s-au edificat construcții de orice fel, sunt aplicabile dispozițiile art. 494 din Codul civil. “
Analizând cererea reclamanților raportat la motivul de drept invocat instanța a constatat că acesta nu este aplicabil în prezenta cauza întrucât nu se solicită constatarea nulității unui act constitutiv sau reconstitutiv de proprietate, ci a unui act translativ de proprietate.
Raportat la motivarea cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art 1236 alin 2 și art 1238 alin 2 N.c.civ.
Potrivit art 1236 N.C.pr.civ „Cauza trebuie să existe, să fie licită și morală. (2) Cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice. (3) Cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri.”, iar potrivit art 1238 alin 2 N.C.pr.civ “Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască”
Aceasta este singura situație în care reclamanții pot invoca nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare deoarece sancțiunea care intervine în cazul vânzării lucrului altuia este nulitatea relativă și nu poate fi invocată decât de cumpărător.
Analizând cauza contractului de vânzare cumpărare, instanța a reținut următoarele:
Așa cum s-a arătat anterior la data de 14.07.2012 a avut loc transferul de proprietate de la pârâții vânzători la pârâții cumpărători.
Pârâții vânzători au făcut dovada dreptului de proprietate cu titlul de proprietate nr._/25.02.1994 în care figura ca titular P. E., cu moștenitorii R. S. și V. N.. (f. 39 dosar_ ). P. sentința civilă nr. 9575/24.11.2010 în dosarul nr._ a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia civilă nr. 2901/04.10.2011 a Tribunalului Argeș.(f.8,9,23-38 dosar_ ), pârâții V. C., B. V., V. G. în contradictoriu cu defuncta Retevoeiescu S., autoarea reclamanților, au ieșit din indiviziune cu privire la terenul înscris în titlul de proprietate, pârâților revenindu-le lotul I, varianta 1, adică terenul pe care l-au vândut.
La momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare s-a verificat dacă există înscrise sarcini sau dacă s-au constituit drepturi reale în favoarea altor persoane, din extrasul de carte funciară nr._/13.07.2012 reieșind faptul că nu există nici sarcini și nici constituiri de drepturi reale.
Primăria . certificate fiscal în care pârâții vânzători figurau ca proprietari.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a reieșit faptul că nici unul dintre pârâți nu au avut cunoștință de existența sentinței civile nr.7492/09.08 2011 a Judecătoriei Pitești de modificare a titlului de proprietate nr._/1994.
În plus această sentință nu a fost notată în cartea funciară a imobilului și nici în evidențele fiscale ale Primăriei . class="Style11"> A mai reținut instanța că în dosarul nr._/280/2010 al Judecătoriei Pitești, soluționat prin sentința civilă nr. 7492/09.08.2011, defuncta P. S., autoarea reclamanților, s-a judecat doar cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Budeasa, Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, T. M., Pintiescu S., O. C. I., fără a fi chemați în judecatăși pârâții V. C., B. V., V. G.. P. această sentință s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/25.02.1994, dar și a hotărârii nr. 55/1991 emisă de C.J.F.F. în sensul că se înlătură din ambele numitul V. N., ce privesc reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea P. E., rămânând doar P. S..
Anterior promovării dosarului nr._/280/2010, prin decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis recursul declarat de pârâții V. C., B. V., V. G. în contradictoriu cu P. S., autoarea reclamanților, prin care a fost modificată în parte sentința civilă, în sensul că s-a respins acțiunea completată și s-au înlăturat mențiunile privind anularea HCJAFF nr. 55/1991 și modificarea titlului de proprietate nr._/1994 și s-a menținut în rest sentința, reținându-se cu autoritate de lucru judecat că autoarea reclamanților din prezenta cauză nu a formulat contestație în termenul prevăzut de lege împotriva hotărârii nr. 55/1991 a C.J.F.F. Argeș și deci nu a respectat procedura prealabilă imperativă, iar pe fondul cauzei s-a reținut că suprafața de teren care face obiectul titlului de proprietate nr._/1994 a aparținut autorului comun V. I. și este firesc ca de acesta să beneficieze atât autorul V. N., cât și P. E.. (f.262 dosar_ ).
În decizia civilă nr. 46/10.04.2014 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosarul nr._ ca urmare a soluționării cererii de reviziuire a celor două hotărâri contradictorii, s-a reținut că sentința civilă nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Pitești nu le este opozabilă revizuenților V. C., B. V., V. G. și nu poate produce efecte juridice.
Concluzionând, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că pârâții vânzători au avut credința că sunt proprietarii terenului vândut, iar pârâții cumpărători că au cumpărat de la proprietarul de drept.
Reclamanții nu au făcut dovada faptului că pârâți au încheiat contractul de vânzare cumpărare știind că potrivit sentinței civile nr. 7492/09.08.2011 terenul în litigiu ar fi în proprietatea reclamanților, și în consecință nu există o cauză ilicită a contractului de vânzare cumpărare. Pârâții cumpărători au probat cu înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor ca au făcut toate verificările apte a confirma existenta in condiții ireproșabile a dreptului celui de la care achiziționează.
Singura culpă aparține reclamanților, care, pe ascuns de pârâții vânzători, au urmărit să obțină sentința civilă nr. 7492/09.08.2011.
Pentru motivele expuse, constatând că nu există o cauză ilicită la încheierea contractului de vânzare cumpărare, instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare.
Referitor la celelalte două capete de cerere din dosarul nr._, având în vedere că nu s-a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare, înscrierile efectuate în cartea funciară în temeiul acestuia sunt perfect valabile, neexistând motive pentru rectificarea acestora.
Având în vedere că motivele pentru care s-a solicitat anularea autorizației de construire sunt aceleași cu cele pentru care s-a solicitat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare, și că pentru considerente expuse anterior aceste motive au fost găsite neîntemeiate, instanța a respins cererea formulată de reclamanți.
Referitor la acțiunea în revendicare care face obiectul dosarului nr._, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au solicitat revendicare suprafeței de 1283 mp, teren fâneață 1 F, număr cadastral_, teren având următoarele vecinătăți la N-R. S., la E-drum, la S-P. D.- L. si la V- G. A., intabulat in CF nr._ a loc.Budeasa la ANCPI-OCPI Arges-P., identificată de expertul S. M. A. în anexa 3 a raportului de expertiză.(f.248).
Sub aspectul îndeplinirii condițiilor pentru admisibilitatea unei acțiuni în revendicare, reclamanții trebuie să facă dovada faptului că imobilul nu se află în posesia lor și că titlul de proprietate al reclamanților este preferabil celui deținut de pârâți.
Instanța a constatat ca reclamanții au făcut atât dovada că bunul nu se află în posesia lor, ci a pârâților C. I. M. și C. E..
Pârâții au dobândit proprietatea terenului în litigiu de la vânzătorii V. C., B. V., V. G. potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1695/14.07.2012 de BNP Asociați M. B..
Vânzătorii V. C., B. V., V. G. au făcut dovada dreptului de proprietate cu titlul de proprietate nr._/25.02.1994 în care figura ca titular P. E., cu moștenitorii R. S. și V. N.. (f. 39 dosar_ ). P. sentința civilă nr. 9575/24.11.2010 în dosarul nr._ a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia civilă nr. 2901/04.10.2011 a Tribunalului Argeș.(f.8,9,23-38 dosar_ ), V. C., B. V., V. G. în contradictoriu cu defuncta Retevoeiescu S., autoarea reclamanților, au ieșit din indiviziune cu privire la terenul înscris în titlul de proprietate, pârâților revenindu-le lotul I, varianta 1, adică terenul pe care l-au vândut.
Reclamanții au invocat ca titlu de proprietate sentința civilă nr. 7492/09.08.2011 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2010 s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/25.02.1994, dar și a hotărârii nr. 55/1991 emisă de C.J.F.F. în sensul că se înlătură din ambele numitul V. N., ce privesc reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea P. E., rămânând doar P. S..
Ca urmare a comparării titlurilor de proprietate deținute de reclamanți și de pârâți, instanța trebuie să stabilească dacă sentința civilă nr. 7492/09.08.2011 este opozabilă pârâților și vânzătorilor și dacă aceasta conferă reclamanților un drept de proprietate preferabil celorlalți.
A reținut instanța că anterior promovării dosarului nr._/280/2010, prin decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis recursul declarat de pârâții V. C., B. V., V. G. în contradictoriu cu P. S., autoarea reclamanților, prin care a fost modificată în parte sentința civilă, în sensul că s-a respins acțiunea completată și s-au înlăturat mențiunile privind anularea HCJAFF nr. 55/1991 și modificarea titlului de proprietate nr._/1994 și s-a menținut în rest sentința, reținându-se cu autoritate de lucru judecat că autoarea reclamanților din prezenta cauză nu a formulat contestație în termenul prevăzut de lege împotriva hotărârii nr. 55/1991 a C.J.F.F. Argeș și deci nu a respectat procedura prealabilă imperativă, iar pe fondul cauzei s-a reținut că suprafața de teren care face obiectul titlului de proprietate nr._/1994 a aparținut autorului comun V. I. și este firesc ca de acesta să beneficieze atât autorul V. N., cât și P. E.. (f.262 dosar_ ).
A mai reținut instanța că sentința civilă nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Pitești, care are același obiect și aceeași cauză cu litigiul care a fost soluționat prin decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș.
În decizia civilă nr. 46/10.04.2014 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosarul nr._ ca urmare a soluționării cererii de revizuire a celor două hotărâri contradictorii, s-a reținut cu putere de lucru judecat că sentința civilă nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Pitești nu le este opozabilă revizuenților V. C., B. V., V. G. și nu poate produce efecte juridice față de aceștia.
Având în vedere considerentele deciziei civile nr. 46/10.04.2014 a Curții de Apel Pitești, instanța reține că reclamanții nu pot opune vânzătorilor V. C., B. V., V. G. și nici pârâților C. I. M. și C. E. efectele sentinței civile nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Pitești, întrucât aceștia nu au fost părți în dosarul nr._/280/2010, sentința civilă nefiind pronunțată în contradictoriu cu aceștia.
În plus litigiul dintre reclamanți si vânzători cu privire la terenul vândut pârâților a fost soluționat definitiv și irevocabil prin decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș prin care s-a recunoscut dreptul autorului vânzătorilor, V. N., la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în titlul de proprietate nr._/1994.
Din considerentele deciziei civile nr. 46/10.04.2014 a Curții de Apel Pitești și din decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, instanța a constatat că dreptul reclamanților nu este preferabil dreptului de proprietate al vânzătorilor, că autorul vânzătorilor, V. N., a fost coproprietarul terenului înscris în titlul de proprietate nr._/1994 și că în urma ieșirii din indviziune moștenitorii acestuia, respectiv vânzătorii V. C., B. V., V. G., au dobândit dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu.
Pentru aceste motive instanța a respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Cu privire la capătul al doilea al cererii de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr._ /2013 privind obligarea pârâților la sistarea lucrărilor, instanța a respins-o având în vedere faptul că pârâții C. I. M. și C. E. sunt proprietarii terenului revendicat de reclamanți.
Pentru toate considerentele expuse instanța a respins atât acțiunea formulată de reclamanți care face obiectul dosarului nr._, cât și acțiunea care face obiectul dosarului_ .
Întrucât reclamanții sunt cei care au căzut în pretenții, instanța i-a obligat la plata către pârâții C. I. M. și C. E. a sumei de 1500lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de avocat și la plata către pârâții V. C., B. V., V. G. a sumei de 350lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de onorariu de avocat.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantii R. F., R. L. C. și C. C., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 25.09.2014 sub nr._ .
In motivarea recursului se arata ca hotărârea atacată este nelegală și netemeinică în raport de disp.art. 304 ind.1 art. 304 pct.7 și 9 C.pr.civ.
Recurentii sustin ca instanța de fond nu a analizat întreg materialul administrat în cauză, având în vedere că în motivarea hotărârii a reținut ca probă dominantă titlul de proprietate nr._/25.02.1994 nemodificat și sentința civilă nr. 9575/24.1.2010 din dosarul nr._ a Judecătoriei Pitești ,fără a da eficiență juridică sentinței civile nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Pitești pronunțată în dosarul nr._/280/2010 care a modificat definitiv și irevocabil titlul de proprietate nr._/1994.
Instanța de fond a făcut în principal o analiză bazată doar pe actele depuse de părți la dosar, neluând în calcul administrarea interogatoriilor, audierea martorilor și expertiza topo, iar completul de judecată și-a justificat motivarea hotărârii doar pe cele două acte mai sus menționate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare nr. 1695/14.07.2012 încheiat de BNP Asociați M.B. pentru suprafața de 1283 mp instanța de fond a modificat temeiul de drept al acțiunii reclamanților direct prin hotărârea atacată fără a pune acest lucru în discuția părților cu respectarea principiilor contradictorialității și oralității și a constatat că motivul de drept invocat de reclamanți nu ar fi aplicabil în cauză ,considerând aplicabile doar disp.art. 1236 alin.2 și art. 1238 alin.2 NCC., astfel ca instanța de fond a greșit reținând că doar cele două texte de lege reprezintă singura situație în care reclamanții pot invoca nulitatea absolută a contractului de vinzare-cumparare.
Se mai arata ca instanța de fond în mod părtinitor a reținut în mijlocul paginii 8 din hotărârea atacată că „ pârâții vânzători au făcut dovada dreptului de proprietate cu titlul de proprietate ._/25.02.1994, iar de modificarea acestui titlu de proprietate amintește mult mai jos in cadrul considerentelor. Nereale sunt și reținerile instanței că martorii nu au avut cunoștință de s.c. 7492/09.08.2011 întrucât niciunul dintre martori nu a fost întrebat în mod expres de această sentință pentru ca în declarațiile vreunuia dintre aceștia să se cosemneze acest aspect și apoi instanța să tragă o astfel de concluzie.La fel de nereală este și afirmația instanței de fond că sentința civilă nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Pitești de modificare a T.P. nr._/1994 nu a fost înregistrată la Primăria comunei Budeasa când în realitate reclamanții au făcut dovada că a înregistrat sub nr 5517/03.1._ această sentință chiar la Primăria Budeasa, iar prin adresa nr. 1318/11.4.2011 confirmă înregistrarea acelei sentințe în evidențele primăriei .
Instanța de fond a reținut în mod eronat că reclamanții nu ar fi respectat procedura prealabilă imperativă privind formularea contestației împotriva Hot. nr. 55/1991 a C.J.F.F.Argeș în termenul legal, însă în realitate dacă ar fi analizat mai bine decizia nr. 882/R/20.05.2008 a Tribunalului Argeș ar fi trebuit să observe că în realitate mamei reclamanților nu i s-a comunicat această hotărâre pentru a putea să o atace în termen, deoarece locuia în altă localitate decât . trebuia să i se comunice hotărârea de validare.
Instanța de fond în mod nelegal și netemeinic a înserat în motivarea soluției atacate, aspecte din motivarea deciziei privind respingerea excepțiilor invocate de reclamanți pronuntata in procesul de revizuire, care nu are caracter definitiv, întrucât urmează să se judece pe aceste aspecte la ICCJ în recurs.
Cu prea mare ușurință și fără să se bazeze pe întreg probatoriul administrat în cauză instanța de fond a tras concluzia că pârâții vânzători au avut buna credinta la inchierea vinzarii si că sunt proprietarii terenului vândut, iar pârâții cumpărători C. au cumpărat de la proprietarul de drept.
Pârâții vânzători au știu tot timpul că terenul vândut nu este în realitate al lor,au cunoscut de existența dosarului nr._/28072010cal Judecătoriei Pitești în care s-a pronunțat hotărârea de modificare a tiltului de proprietate, încă din timpul judecății dosarului de ieșire din indiviziune ,când apărătorul mamei reclamanților a învederat instanței că trebuie să dispună suspendarea acelui dosar până se va judeca dosarul prin care s-a solicitat modificarea T.P.
Instanța de fond nu a făcut vreo reținere importantă din depozițiile martorilor care să conducă la respingerea acțiunii reclamanților și nici vreo referire la expertiza topo efectuată în cauză, iar dacă ar fi analizat practica judiciară și doctrina juridică cu siguranță ar fi ajuns la o altă soluție.
Instanța de fond nu a avut în vedere că actul de proprietate al pârâților cumpărători adică C.V nr. 1695/14.07.2011 încheiat de BNP A B. provine de la vânzătorii V. Gh.,V. C-tin și B. V al căror T.P. a fost desființat cu efect retroactiv care nu au fost niciodată proprietari, iar buna credință a cumpărătorilor C. ulterior este lipsită de semnificație juridică în cauză, iar instanța trebuie să aibă în vedere și prevederile legii speciale ,respectiv art. III din Legea 169/1997 modificată.
Instanța de fond a dat prioritate actelor pârâților care încalcă Legea 18/1991 dar și codul civil privind moștenirea, unde se arată destul de clar că descendentul înlătură de la moștenire celelalte categorii de moștenitori, iar în cazul de față instanțele de judecată din dosarul_/280/2010 au făcut o aplicare corectă și obiectivă a legii pentru ca T.P, l-au eliminat ca moștenitor al autoarei reclamanților pe V. N. .
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prima critică vizează suspendarea executării sentinței de fond, ori tribunalul constată că, raportat la soluția pronunțată de instanța de fond prin care s-a respins cererile din cele două dosare conexate având va obiect constatare nulitate absolută a contactului de vânzare cumpărare cât și revendicare ,sentința de fond nu este supusă executării silite.
Oricum, în fața instanța de recurs s-a formulat cerere pentru suspendarea sentinței instanței de fond., iar tribunalul constată că potrivit dispozițiilor din încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 12.11.2014 s-a procedat la anularea ca netimbrată a cererii de suspendare a executării silite.
Astfel, nu se poate reține ca fiind fondată critica întemeiată pe disp.art. 304 pct.7 C.pr.civ. si se va respinge ca atare, față de împrejurarea că instanța de fond a arătat care sunt motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția pronunțată, iar motivele arătate în considerentele hotărârii nu sunt nici contradictorii și nici nu sunt străine de natura pricinii .Instanța în mod corect a procedat la analiza cererii de chemare în judecată prin cercetarea mai întâi a primului capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1695/14.07.2012 încheiat de către BNP Asociați M.B. analizând ulterior nulității și capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară .Instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat declararea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, iar motivele de fapt ale cererii au constat în faptul că pârâții – vânzători nu sunt proprietarii terenului la momentul vânzării ,iar acțiunea a fost întemeiată în drept pe disp.art.3 alin.2 ind. 1 și alin.2 ind. 4, Titlul V din Legea nr.18/1991, astfel cum apar modificate și completate de Legile nr. 169/1997 și legea 247/2005. .
În analiza cauzei juridice a acțiunii ce derivă din disp.Legii nr.18/1991 ssutinute de reclamanti în cauză, instanța a retinut disp.art. III din Legea nr. 169/1997 și a considerat că nu este aplicabil în cauză articolul III din Legea nr. 169/1997, față de împrejurarea că, nu se solicită constatarea nulității unui act constituit sau reconstitutiv de proprietate emis in baza Legii nr. 18/1991, ci a unui act translativ de proprietate, iar această argumentație este una corectă .
Instanța, față de motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată a reținut că sunt incidente în mod corect dispozițiile din noul cod civil tocmai față de împrejurarea că prezentul contract de vânzare cumpărare este încheiat după . noului cod civil, avind in vedere prevederile art. art. 5 al. 1 din Legea 71/2011, iar ceea ce invocă reclamanții vizează existența unei cauze ilicite sau imorale, care daca se gaseste fondata atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare.
Oricum, tribunalul arata ca potrivit disp.art. III alin.1 pct. 4 din Legea 169/1997 sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispoziției legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic actele emise cu încălcarea dispozițiilor legii fondului funciar și actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament transcris în registrul de transcripțiuni ,inscripțiuni, sau, după caz intabulat în cartea funciară precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor.
Tribunalul constată că nu este îndeplinită în cauză ipoteza prev.de art 3 alin.1 pct. IV invocata de catre apelanti, față de împrejurarea că nu este vorba despre o reconstituire a dreptului de proprietate ulterioară eliberării titlului de proprietate fostului proprietar pe fostul amplasament, în speță titlul de proprietate fiind emis pe numele autorilor părților în cauză așa cum tribunalul va arăta în continuare și prin urmare nici actul de înstrăinare constând în contractul de vânzare cumpărare nu se încadrează în ipoteza prevăzută de lege in vederea declararii nulitatii. Asadar nici fata de aceste considerente suplimentare cererea privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vinaze-cumparare nu este fondata. .
Efectele hotărârilor judecătorești invocate de către reclamanți pe care instanța de fond le analizează în considerentele hotărârii sunt indicate în mod corect de către instanța de fond, iar existența decizia civile nr. 882/R/20.05.2008 pronunțată de către Tribunalul Argeș în dosarul nr._/280/2010 ,cât și existența sentinței civile nr. 7492/09.09.2011 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2010 nu determină reținerea relei credințe a cumpărătorilor pârâți la dobândirea imobilului și nu pot duce la admiterea recursului așa cum tribunalul va motiva în continuare, aratind totodată că argumentele instanței de fond sunt unele corecte .
In dosarul nr._/280/2010 al Judecătoriei Pitești, soluționat prin sentința civilă nr. 7492/09.08.2011, defuncta P. S., autoarea reclamanților, s-a judecat doarin contradictoriui cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Budeasa, Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, T. M., Pintiescu S., O. C. I., fără a fi chemați în judecatăși pârâții V. C., B. V., V. G., iar prin această sentință s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/25.02.1994, dar și a hotărârii nr. 55/1991 emisă de C.J.F.F. în sensul că se înlătură numitul V. N., dela reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea P. E., rămânând doar P. S..
Anterior promovării dosarului nr._/280/2010, prin decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis recursul declarat de pârâții V. C., B. V., V. G. în contradictoriu cu P. S., autoarea reclamanților, prin care a fost modificată în parte sentința civilă, în sensul că s-a respins acțiunea completată și s-au înlăturat mențiunile privind anularea HCJAFF nr. 55/1991 și modificarea titlului de proprietate nr._/1994 și s-a menținut în rest sentința, reținându-se cu autoritate de lucru judecat că autoarea reclamanților din prezenta cauză nu a formulat contestație în termenul prevăzut de lege împotriva hotărârii nr. 55/1991 a C.J.F.F. Argeș și deci nu a respectat procedura prealabilă imperativă, iar pe fondul cauzei s-a reținut că suprafața de teren care face obiectul titlului de proprietate nr._/1994 a aparținut autorului comun V. I. și este firesc ca de acesta să beneficieze atât autorul V. N., cât și P. E.. (f.262 dosar_ ).
Totodată, vânzătorii V. C., B. V., V. G. au făcut dovada dreptului de proprietate cu titlul de proprietate nr._/25.02.1994 în care figura ca titular P. E., cu moștenitorii R. S. și V. N.. (f. 39 dosar_, iar ulterior prin sentința civilă nr. 9575/24.11.2010 în dosarul nr._ a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia civilă nr. 2901/04.10.2011 a Tribunalului Argeș.(f.8,9,23-38 dosar_ ), V. C., B. V., V. G. în contradictoriu cu defuncta Retevoeiescu S., autoarea reclamanților, au ieșit din indiviziune cu privire la terenul înscris în titlul de proprietate, pârâților revenindu-le lotul I, varianta 1, adică terenul pe care l-au vândut.
Reclamanții au invocat și efectele deciziei civile nr. 46/10.04.2014 a Curții de Apel Pitești pronunțată în dosarul nr._ ca urmare a soluționării cererii de revizuire a celor două hotărâri judecătorești, fiind vorba de soluționarea revizuirii sentinței civile nr. 7492/09.08.2011 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2010, ca urmare a încălcării autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 882/R/20.05.2008 a Tribunalului Argeș, însă în urma soluționării recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă prin decizia nr. 3217/19.11.2014 s-a procedat la respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă,iar pronunțarea acestei hotărâri nu schimbă cu nimic solutia supusa apelului de fata, tocmai că cererea de revizuire s-a respins ca inadmisibilă reținându-se de către I.C.C.J. că nu sunt întrunite condițiile de inadmisibilitate prevăzute de art. 322 pct.7 C.pr.civ. S-a reținut că prin sentința civilă nr. 7492/2011 s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta P. Paraschimb(R.)S. în contradictoriu cu pârâtele C.LF.F Budeasa, jud., Argeș, C.J.F.F.Argeș, Pintiescu S. și O. C. Ionsi s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr._/25.02.1994 emisă de C.J.F.F.Argeș, dar și a Hot. 55/1991 emisă de aceeași comisie în sensul că se înlătură ,din ambele, pe numitul V. N., ce privesc reconstituirea dreptului de proprietate după autoarea P. E.,rămânând doar reclamanta P. S.. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1429/09.05.2012 a Tribunalului Argeș-secția civilă. În considerentele sentinței s-a reținut că prin sentința civilă nr.4892/28.09.2007, a Judecătoriei Pitești, modificată în parte prin decizia civilă nr. 882/R/20.05.2008 a Tribunalului Argeș, au fost înlăturate mențiunile privind anularea H.C.J.F.F. Argeș nr. 55/1991 și modificarea titlului de proprietate nr._/25.02.1994, însă, ,față de această sentință, nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece, între timp situația de fapt avută atunci în vedere, s-a modificat ca urmare a apariției Legii 247/2005, care completează și modifică legea fondului funciar emisă anterior.
Înalta Curte, având în vedere că acțiunea autoarei intimaților a fost formulată în contradictoriu cu alți pârâți și că revizuienții nu au figurat ca părți în procesul soluționat prin hotărârea a cărei revizuire o cer, constată că, aceștia nu pot avea calitate procesuală pentru a exercita calea de atac a revizuirii, chiar dacă justifică un interes, iar susținerea revizuienților în sensul că în mod intenționat nu au fost chemați în judecată de autoarea intimaților – P. (R.) S. – nu poate suplini neîndeplinirea condiției necesare de a fi fost părți în care în care s-a pronunțat hotărârea ce face obiectul revizuirii .
Curtea de Apel Pitești respinsese cererea de revizuire în considerarea faptului că, în cauză, deși există identitate de obiect și cauză, nu există identitate de părți, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art.322 pct.7 C.pr.civ. revizuienților fiindu-le astfel recunoscut dreptul de a promova calea de atac a revizuirii împotriva unei hotărâri față de care au calitate de terți .
Astfel, instanta de recurs, arata ca instanța a omis să verifice însăși una din condițiile imperative pe care revizuienții trebuiau să le îndeplinească pentru a exercita calea de atac a revizuirii împotriva unei hotărâri care nu a fost pronunțată în contradictoriu cu ei și anume calitatea procesuală, pe care aceștia, pentru temeiurile arătate nu o aveau în cauză.
Așa fiind, câtă vreme revizuienții nu au putut face dovada calității procesuale în exercitarea căii de atac a revizuirii, cererea de revizuire se impunea a fi respinsă ,ca inadmisibilă.
. vânzare cumpărare este translativ de proprietate, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului de proprietate ce se înstrăinează pentru că în caz contrar el nu poate transmite dreptul ce face obiectul contractului (nemo dat quod non habet sau nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet ). Vânzătorii V. C., B. V., V. G. au făcut dovada dreptului de proprietate cu titlul de proprietate nr._/25.02.1994 în care figura ca titular P. E., cu moștenitorii R. S. și V. N.. (f. 39 dosar_, iar ulterior prin sentința civilă nr. 9575/24.11.2010 în dosarul nr._ a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia civilă nr. 2901/04.10.2011 a Tribunalului Argeș.(f.8,9,23-38 dosar_ ), V. C., B. V., V. G. în contradictoriu cu defuncta Retevoeiescu S., autoarea reclamanților, au ieșit din indiviziune cu privire la terenul înscris în titlul de proprietate, pârâților revenindu-le lotul I, varianta 1, adică terenul pe care l-au vândut, iar asa cum am motivat si anterior si retine si judecatoria sentința civilă nr. 7492/09.08.2011 nu este opozabila vinzatorilor terenului in cauza.
Din punct de vedere juridic buna credință a fost definită în temeiul art. 1898 C.civ. ca fiind credința achizitorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege pentru a transmite proprietatea, iar tribunalul consideră că dovada relei credințe si a ultimilor cumpărători a fost dovedită.
Prezumția de bună credință are caracter relativ, poate fi combătută prin orice mijloc de probă, chiar și prezumții judecătorești.
Astfel, tribunalul constată că titlul de proprietate al vânzătorilor nu a fost anulat în cadrul unui proces în contradictoriu cu vânzătorii ,iar această hotărâre nu le este opozabilă, iar pe de altă parte litigiul nu a fost notat în cartea funciară și nici în registrul de transcripțiuni, inscripțiuni pentru ca acesta să poată fi menționat în actele emanate de biroul de publicitate imobiliară, ori cumpărătorii au avut credința că au încheiat contractul de vânzare cumpărare cu adevărații proprietari . Mai mult chiar, așa cum s-a motivat și anterior chiar și dupa eliberarea titlului de proprietate partajarea terenului s-a realizat în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, partaj la care au participat toți beneficiați titlului de proprietate.
Totodată, tribunalul reține că sintagma în cunoștință de cauză relevă semantic după cum corect arată intimații, înțelesul că părțile contratului au știut că bunul individual determinat nu este proprietatea vânzătorului și că aparține altuia și astfel contactul s-a încheiat ascunzând intenția de a aduce altuia o pagubă și astfel este un act juridic intențional fondat pe o cauză ilicită, iar ambele cât și frauda la lege presupun reaua credință a părților, ori nu se poate vorbi de rea credință a părților atâta vreme cât pe de o parte cumpărătorii nu au avut nici un indiciu care să atestă împrejurarea că terenul ar aparține altcuiva, iar pe de altă parte hotărârea judecătorească ce privește nulitatea titlului de proprietate nu este opozabil vânzătorilor, iar toate actele avute în vedere la momentul înstrăinării bunului imobil conferă pe deplin calitatea de proprietar a vânzătorilor.
Menținerea actului subsecvent s-a justificat în practica judiciară de două principii, de principiul ocrotirii subdobânditorului de bună credință și de principiul securității circuitului civil, însă doar buna credință a subodânditorului cu titlu oneros determină respingerea declararii nulității actului subsecvent în virtutea principiului „resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis „ .
Principiul error communis facit jus trebuie aplicat exclusiv din perspectiva cumpărătorului a cărui bună-credință este apreciată independent de atitudinea vânzătorului sub aspectul informării de către acesta a cumpărătorului în legătură cu situația juridică a imobilului. Buna-credinta ca eroare scuzabila se apreciaza subiectiv in persoana subdobinditorului si este prezumata relativ de lege, iar aparenta asupra calitatii de proprietar a vinzatorilor nu era posibil de surmontat prin diligente normale de catre piriti cumparatori, iar vinzatorii nu au fost parti in litigiul,prin care se dispusese inalaturarea autorului lor de la reconstituirea dreptului de proprietate.
In sfirsit, conditia erorii comune si invincibile presupune ca titularul aparent al dreptului real creează tuturor convingerea legitima ca este titularul dreptului respectiv si ca situatia respectivă este reala, astfel incit orice persoana cu o prezenta si diligenta normala ar fi perfectat contractul fara sa aiba indoieli cu privire la eventuala valabilitate a contractului de vânzare-cumpărar, ceea ce se poate vorbi in speta.
Având în vedere că actele de dobândire ale cumpărătorilor nu s-au declarat nule, instanța reține că pârâții R. au titlu de proprietate asupra imobilului și deci acțiunea în revendicare trebuie respinsa.
Rezulta asadar, ca judecatoria a analizat probatoriul administrat in cauza, iar criticile recurentilor in sensul ca instanta de fond a retinut doar probatoriul administrat de piriti si apararile acestora apar ca fiind nefondate, tocmai fata de cele motivate anterior de catre tribunal.
Asa cum aratat anterior sentința civilă nr. 7492/09.08.2011 a Judecătoriei Pitești nu le este opozabilă revizuenților V. C., B. V., V. G. și nu poate produce efecte juridice față de aceștia, iar in litigiul dintre reclamanți si vânzători cu privire la terenul vândut pârâților a fost soluționat definitiv și irevocabil prin decizia nr. 882/R/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș prin care s-a recunoscut dreptul autorului vânzătorilor, V. N., la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în titlul de proprietate nr._/1994, ori in acel litigiu se puteau face aparari referitoare la comunicarea hotaririi comisiei judetene referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate, inclusiv cu privire la termenul de fomulare a plingerii.Ori chiar in procesul de partaj prin pronuntarea sentintei civile 9575/24 11.2010 s-a dat eficienta aspectului pozitiv al puterii de lucru judecat retinind valabilitatea titlului de proprietate raportat la decizia civila nr 882/2008, hotarire care se bucura de autoritate de lucru judecat pe aspectul litigios referitor la reconstituirea dreptului de propietate pentru autorul V. N..
Rezulta asadar, retinid prevederile art. 480 Cod civil ca titlul piritilor este preferebail si astfel față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 Cpr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat .
În raport de disp.art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenții la plata către intimații C. a sumei de 1500 cheltuieli de judecată și la plata către intimații B. și V. a sumei de 1800 cheltuieli de judecată, cererea recurentilor cu acelasi obiect fiind neintemeiata.
In temeiul prevederilor art. 18 din OUG 51/2008 cheltuielile de judecată constând în taxa timbru pentru care s-a admis cererea de ajutor public rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat formulat de reclamantii R. F., R. L. C. ȘI C. C., împotriva sentinței civile nr.6904 din data de 02.07.2014 pronunțata de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimați-pârâti fiind C. M., C. E., V. C., B. V. ȘI V. G.,.
Respinge cererea recurenților pentru acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Obligă recurentii la plata către intimații C. a sumei de 1500 cheltuieli de judecată și la plata către intimații B. și V. a sumei de 1800 cheltuieli de judecată.
Cheltuielile de judecată constând în taxa timbru pentru care s-a admis cererea de ajutor public rămân în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 Martie 2015.
Președinte, G. D. N. | Judecător, R. V. | Judecător, M. D. B. |
Grefier, G. G. |
Red. G.D.N
Tehn D.T./ GDN/ 2 ex./0204.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 192/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 196/2015.... → |
|---|
