Pretenţii. Decizia nr. 3566/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3566/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 3566/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3566/2015
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător M. D. B.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta . împotriva Sentinței civile nr. 440/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată fiind pârâta S. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 12.10.2015, apelanta – reclamantă a depus la dosar dovada achitării onorariului de curator în cuantum de 300 de lei.
Tribunalul, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL :
Asupra apelului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea cu valoare redusa înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 06.03.2014 sub nr._, transformata în acțiune de drept comun reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 188,80 lei reprezentând contravaloare energie electrica și a sumei de 196,75 lei reprezentând taxa de debranșare și penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat relații contractuale ce au constat în fumizarea de către reclamanta pârâtei de energie electrică, contravaloarea energiei a fost facturata cu mai multe facturi fiscale, însă pârâta nu a executat obligația de plata.
În cauza pârâta a fost citata prin publicitate și s-a desemnat curator special .
S-a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că facturile nu au fost acceptate la plată, nu au fost comunicate și nu au putut fi contestate, taxa de debranșare este 0 astfel încât și penalitățile nu puteau fi decât 0 lei.
S-a invocat de asemenea, faptul că nu este semnat contractul de pârâta.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P., prin sentinta civilă nr. 440/20.01.2015 a respins cererea modificată a reclamantei, retinând în considerente că reclamanta a susținut că între părți s-au desfășurat relații contractuale ce au constat în fumizarea de către reclamanta pârâtei de energie electrică, contravaloarea energiei a fost facturata cu mai multe facturi fiscale, însă pârâta nu a executat obligația de plata.
La dosar s-a depus contract cadru nesemnat de pârâtă .
De asemenea, s-au depus facturi fiscale emise pe numele pârâtei pentru care nu s-a depus dovada comunicării prin poșta.
Facturile nu au fost însușite de pârâtă prin semnătură sau în alta modalitate prevăzuta de lege.
Situația expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar
Conform disp.art.1270 alin.1 NCC contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante.
Potrivit disp.art.1719 NCC principala obligație a cumpărătorului este aceea de a achita prețul la termenul stabilit prin contract .
Conform art. 1516 Noul cod civil - „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.", iar potrivit 1548 Noul Cod Civil - „culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării”.
Contractul reprezintă acordul de voință dinte doua sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, a modifica sau a stinge un raport juridic potrivit dispozițiilor art. 1166 C.civ.
Deci, formarea contractului implica realizarea acordului de voința al părților, respectiv întrunirea ofertei de a contracta cu acceptarea ofertei.
În cauza pârâta contesta realizarea acestui acord de voință.
Facturile invocate de reclamanta sunt înscrisuri sub semnătura privată.
Înscrisul sub semnătura privată, recunoscut de cel căruia îi este opus, face dovada între părți până la proba contrară.
Pârâta a contestat facturile fiscale, astfel încât nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 273 alin 1 C.pr.civ.
În cadrul răspunderii contractuale, creditorul trebuie numai să dovedească existența contractului și, întrucât obligația de plată asumată este o obligație de rezultat, în condițiile în care creditoarea pretinde că acest rezultat nu a fost atins, va opera o prezumție de neplată în sarcina debitorului, pe care acesta o poate răsturna prin proba plății.
Deci, în sarcina reclamantei există obligația de a dovedi raportul contractual.
Din conținutul înscrisurilor din dosarul cauzei se constată că reclamanta nu a reușit să facă dovada existenței unor obligații comerciale în patrimoniul pârâtului, deși această obligație îi revenea.
Nu a fost depus contractul semnat de către părți (actul sub semnătură privată) .
De asemenea, nici una dintre facturile fiscale aflate în copie în dosar nu a fost acceptată de către pârât prin semnătură.
Din nicio probă nu rezultă faptul că reclamanta a furnizat energie electrică pârâtei, respectiv faptul că pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei
În consecință, nu se poate reține că prin simpla acceptare a furnizării energiei electrice s-a încheiat un contract raportat la disp. H.G. 1007/2004.
Mai mult decât atât, acest act normativ impune ca aceste servicii să se efectueze numai în baza unui contract, iar nu dispune ca, în cazul în care beneficiarul acceptă furnizarea să se considere încheiat contractul, rezultând un acord tacit.
De asemenea, existența unui contract tipizat pentru furnizarea energiei electrice, impus prin Decizia nr. 57/1999 a A.N.R.E., nu conduce la concluzia cum că, prin simpla furnizare a serviciilor s-a încheiat acea convenție.
În același timp, instanța a reținut că prin decizia de mai sus s-a impus un anumit model de contract astfel că rezultă în mod evident că s-a dorit ca în viitor să se încheie contracte (tip), iar nu să se tragă concluzia existenței lor prin simpla furnizare a energiei electrice.
Pentru considerentele expuse, instanța a apreciat că nu este certă, lichidă creanța invocata de reclamanta în sensul dispozițiilor art. 662 din C.civ., drept pentru care a respins cererea de chemare în judecata ca neîntemeiată.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat apel reclamanta . criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
A arătat apelanta că instanta de fond ar fi trebuit să constate caracterul cert al creantei prin acceptarea în mod tacit a facturilor emise de creditoare . Pârâta este singură vinovată de crearea prejudiciului si nu a produs nici-o probă din care să rezulte ca nu datorează această sumă . Pârâta a consumat energie electrică în temeiul contractelor de furnizare a energiei electrice, si a achitat facturile emise, partial, facturi pe care nu le-a contestat si nu a solicitat rezilierea contractului neformulând nici obiectiuni cu privire la tarifele reglementate prin lege care nu sunt stabilite la propria apreciere a C. . În ceea ce priveste capătul de cerere referitor la penalităti s-a arătat că în spetă culpa debitorului se prezumă prin simplul fapt al executării, prevederile contractului cadru de furnizare a energiei electrice stabilind conditiile de percepe a penalitătilor.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei si admiterea actiunii astfel cum a fost formulată.
La dosar în apel au fost depuse: Ordin de serviciu – copie client;duplicat preaviz notificare ;cererea nr._/07.05.2015 a . Management Service SRL Bucuresti ;
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă apelată prin prisma criticilor formulate de apelantă tribunalul constată că apelul este nefondat.
Astfel, din actul de învestire a instantei rezultă că reclamanta . a solicitat instantei în contradictoriu cu pârâta Slăvila M. ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 188,80 lei reprezentând contravaloare energie electrica și a sumei de 196,75 lei reprezentând taxa de debranșare și penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecata cu motivarea în esentă că între părți s-au desfășurat relații contractuale ce au constat în fumizarea de către reclamanta pârâtei de energie electrică, contravaloarea energiei a fost facturata cu mai multe facturi fiscale, însă pârâta nu a executat obligația de plata.
Pârâta s-a apărat în fata instantei de fond arătând că nu se indică formula de calcul a penalitătilor iar taxa de debransare nu poate fi decât 0, de asemenea că facturile neachitate nu au fost acceptate la plată întrucât nu se face dovada comunicării acestora către pârâtă, facturile fiind doar predate la postă si necomunicate pârâtei – fila 74 dosar fond -.
Sub aspectul dovedirii raportului juridic contractual existent intre parti, aceasta fiind cauza juridica invocata de reclamantă, tribunalul observă ca inscrisul-contract depus la dosar nu este insusit de catre parată, astfel incat nu poate face dovada actului juridic. Prin urmare se retine că la dosarul cauzei nu a fost depus un contract de furnizare a energiei electrice încheiat între cele două părți, iar facturile fiscale emise de reclamantă nu au fost însușite prin semnătură de pârâtă.
În ceea ce privește contractul-cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate, aflat la filele 12-20, din cuprinsul acestuia nu se poate trage în mod automat concluzia existenței unui raport juridic civil între cele două părți cu atât mai mult cu cât acest contract este unul „ în alb „ nefiind completate niciuna dintre rubricile pe care formularul le indică.
Obligatia de incheiere a unui contract intre furnizor si consumator rezulta din actele normative care au reglementat de-a lungul timpului producerea, transportul si furnizarea energiei electrice. In acest sens, sunt de mentionat disp. art. 41 din Legea nr.318/2003 (“Furnizarea energiei electrice este activitatea prin care persoana juridică titulară de licență comercializează energie clienților. Pentru furnizarea energiei electrice se încheie un contract în conformitate cu regulamentul de furnizare a energiei electrice.”), art. 56 din Legea nr.13/2007 (“Consumatorul de energie electrică răspunde pentru daunele cauzate furnizorului din culpa sa, în condițiile stabilite prin contractul de furnizare.”), art. 58 din Legea nr. 123/2012 ( “ Obligația de contractare -La cererea scrisă a unui client final, furnizorul este obligat să comunice, în scris, într-un interval de cel mult 15 zile lucrătoare, o ofertă privind condițiile de furnizare a energiei electrice, care conține, obligatoriu, prețul de furnizare, termenii de plată și data-limită de încheiere a contractului de furnizare, elaborat în conformitate cu reglementările emise de autoritatea competentă. Contractul de furnizare încheiat în baza prevederilor alin. (1) este valabil o perioadă nedeterminată sau pe o perioadă convenită de părți.”).
Asadar, reclamanta avea obligatia de a solicita consumatorului semnarea contractului de furnizare a energiei electrice astfel că, în absenta unui astfel de contract, nu se cunosc conditiile de furnizare a energiei electrice, de plata a contravalorii energiei, si nici care sunt consecintele nerespectarii clauzelor contractuale, inclusiv sub aspectul existentei dreptului furnizorului de a calcula penalitati de intarziere. Dispozitiile legale amintite impun, asadar, pentru dovedirea contractului de furnizare a energiei electrice conditia incheierii lui in forma scrisa, neputandu-se retine ca reala afirmatia reclamantei cum ca este permisa dovada lui si prin facturile emise, dar neacceptate prin semnatura sau prin plata de catre parat.
De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate apreciind că sentinta civilă apelată este temeinică si legală o va păstra iar în temeiul art. 480 alin.2 NCPC va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta . cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 39, împotriva Sentinței civile nr. 440/20.01.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul civil nr._, intimată fiind pârâta S. M. domiciliata în com. Barbatesti, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 noiembrie 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. AD/4 ex/04.12.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 611/2015.... → |
|---|
