Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1566/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1566/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 1566/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1566/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. I. Ț.
JUDECĂTOR: M. D. B.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanții V. V. și V. E. C., împotriva Sentinței civile nr. 3394/08.04.2014 și a încheierii de ședință din data de 01.04.2014, pronunțate de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, intimată fiind . SUCURSALA RAMNICU VALCEA, având ca obiect „constatare nulitate act juridic + rectificare carte funciară”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții - reclamanți prin avocat C. M. și C. O., intimata - pârâtă prin consilier juridic A. M. F., în baza delegației depusă la dosar, fila 42.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-au primit la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, actele care au stat la baza întocmirii contractului de ipotecă nr. 501/12.12.2007, autentificat sub nr. 2977/12.12.2007, solicitate de la BNPA P. L. și N. R..
Apărătorul apelanților - avocat O. C. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și chitanța privind onorariul de avocat.
Părțile arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în cauză, împrejurare față de care Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelanților, avocat O.C., solicită admiterea apelului pentru motivele arătate în memoriul depus la dosarul cauzei, învederând că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât contractul de ipotecă a cărui nulitate absolută a solicitat-o în fața instanței nu îndeplinește una dintre condițiile de fond, respectiv acordul de voință al părților cu privire la obiectul contractului de ipotecă. Arată că în considerentele sentinței apelate, atunci când instanța analizează susținerile reclamanților, se apreciază că acea clauză nr. 11 din contractul de ipotecă, prin care intimata își dă acordul cu privire la constituirea ipotecii pe un alt imobil decât acela care a fost oferta apelanților, este o eroare indiferentă, în sensul unei erori materiale, considerent în raport de care hotărârea primei instanțe este nelegală. Contractul de ipotecă, ca de altfel orice alt contract, pentru a fi valabil trebuie să îndeplinească anumite condiții, una dintre acestea fiind acordul de voință al părților, ceea ce presupune perfecta concordanță între oferta făcută de un contractant și acceptarea ofertei de către cocontractantul respectiv, în speță intimata. Ori, de la clauza 1 până la clauza 10 din contractul de ipotecă, acest act juridic nu face altceva decât să constate în formă autentică oferta de a contracta a apelanților. Pentru a se naște valabil contractul de ipotecă, oferta de a contracta trebuia să fie acceptată în această formă de către intimată prin reprezentantul legal. Din interpretarea gramaticală a clauzei 11 din contractul de ipotecă rezultă cu certitudine că oferta apelanților - reclamanți nu a fost acceptată de către bancă, clauza 11 reprezentând de fapt o contraofertă din partea intimatei. Atâta vreme când nu s-a ajuns la un acord de voință cu privire la un element esențial al contractului nu se poate vorbi de încheierea valabilă a contractului, nefiind vorba de o eroare materială, cum în mod greșit s-a statuat în considerentele sentinței. Erorile indiferente sunt acelea care nu țin de esența contractului, însă în speță obiectul cu privire la care intimata și-a dat acordul pentru constituirea ipotecii este element esențial al contractului de ipotecă.
Sub un alt aspect, arată că instanța de fond face referire la regula de interpretare prevăzută de art. 977 din vechiul Cod civil, care consacră principiul voințe interne a părților. Pentru interpretarea unui act juridic se pune mai întâi problema valabilității acestuia pentru că interpretarea privește efectele contractului, iar ca acesta să producă efecte trebuie mai întâi să fie valabil încheiat, adică oferta să fie în concordanță cu acceptarea ofertei. În caz contrar, nu se poate pune problema interpretării contractului. În speță s-a inversat logica de cercetare a unui act juridic și din interpretarea efectelor sale s-a dedus valabilitatea acestuia. De altfel, acest principiu al voinței interne suferă excepții, potrivit vechiului Cod civil, una dintre acestea fiind cea prevăzută de 1192 pct. 2 vechiul Cod civil, conform cu care nu se poate proba prin martori peste cuprinsul unui înscris atunci când obiectul contractului era mai mare de 250 lei, excepție căreia instanța de fond nu i-a dat consecințe. Dispozițiile art. 60 din Legea 36 /1995, care reglementează activitatea notarială, prevăd că pentru a lua consimțământul părților, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înțeles conținutul acestuia și dacă cele cuprinse în act exprimă voința lor. Intimata nu a contestat în niciun fel această mențiune făcută de notar, obligatorie în orice act autentic, mențiune care de altfel nu putea fi contestată decât prin înscrierea în fals, astfel că nu se mai poate pune problema faptului că reprezentantul convențional al intimatei nu ar fi avut cunoștință despre clauzele contractului de ipotecă. Astfel, având cunoștință de clauzele contractului de ipotecă, înseamnă că acea manifestare de voință privind instituirea ipotecii pe un imobil, altul decât cel care forma obiectul ofertei de ipotecă, manifestarea aceasta de voință reprezintă de fapt un refuz al ofertei de a încheia contractul de ipotecă cu consecința lipsei acordului de voință între părți, iar pe cale de consecință a nulității contractului de ipotecă. Depune la dosarul cauzei extrase din doctrină și jurisprudență. Totodată, arată că se face referire la clauza 10 din contract care este invocată chiar prin întâmpinarea depusă de intimată, clauză care arată că, creditorul C. acceptă această garanție imobiliară constituită prin prezentul contract, însă se omite partea a doua a frazei constituită prin prezentul contract și se pune accent pe prima, aceea că acceptă această garanție imobiliară, încercându-se a se imprima ideea că această acceptare vizează imobilul care a făcut obiectul ofertei de a se încheia contractul de ipotecă. Legiuitorul a prevăzut că manifestarea de voință a părților nu poate fi altfel interpretată decât cum rezultă din înscrisul autentic, altfel nu ar mai exista rațiunea acestei forme de acte. Voința internă a părților la care se face referire în sentința apelată nu poate fi alta decât cea manifestată în înscrisul autentic.
În raport de considerentele expuse, solicită admiterea apelului, să se modifice sentința apelată, urmând a fi admisă acțiunea, constatându-se nulitatea absolută a contractului de ipotecă, întrucât nu există un acord de voință al părților, deci nu există un contract, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul apelanților, avocat C. M.,în completarea susținerilor celuilalt apărător, solicită ca instanța să constate că la finele contractului de ipotecă există mențiunea că acesta a fost redactat de reprezentantul băncii, nefiind vorba de o eroare materială cum în mod greșit a reținut instanța de fond, astfel că banca în apărare își invocă propria culpă. De asemenea, arată că din actele primite de la notar ulterior, fila 209, rezultă că notarul a fost cel mandatat atât de ipotecar, cât și de creditor prin reprezentant legal, atât de a redacta, cât și de a autentifica actul, însă notarul nu a redactat actul, ci s-a mers la notar cu actul redactat de către C., iar notarul a făcut autentificarea. Astfel, culpa aparține societății bancare și conduce la nulitatea actului.
Sub un alt aspect, arată că instanța de fond prin motivarea hotărârii a încălcat dreptul apelanților - reclamanți la un proces echitabil. Se impută faptul că nu este în interesul băncii de a promova prezenta acțiune de nulitate act, însă oricine are un interes are posibilitatea și dreptul ocrotit de lege de a ataca în instanță un act a cărui nulitate o solicită. În opinia sa, hotărârea pronunțată de instanța de fond este părtinitoare, atâta vreme cât s-a negat dreptul de a promova acțiune în constatarea nulității actului pentru că nu ar fi favorabil băncii.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, să se dispună modificarea sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic solicitărespingerea apelului ca nefondat, să se mențină ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond, având în vedere că a fost reținută corect situația de fapt, în baza probelor administrate, instanța făcând o aplicare corectă a dispozițiilor legale în materie. Solicită să se constate că instanța de fond a reținut în mod corect că nu există nici o cauză care să atragă nulitatea absolută a contractului de ipotecă, atâta vreme cât la momentul semnării contractului de ipotecă părțile și-au exprimat acordul de voință cu privire la constituirea acestui bun adus în garanție la momentul acordării creditului. Obiectul contractului este menționat foarte clar și precis în articolul 1 al contractului de ipotecă unde se menționează faptul că proprietarii se obligă să instituite o ipotecă în favoarea C. B., fiind descris imobilul apartament situat în Rm. V., Calea T., județul V.. La articolul 3 se arată faptul că acest imobil se află în proprietatea reclamanților - apelanți, în calitate de garanți, precum și modul de dobândire a imobilului. Cu privire la acest imobil C. B. a acceptat ipoteca constituită pentru a garanta contractul de credit. De asemenea, arată că la capitolul garanții din contractul de credit se menționează și se descrie acest imobil adus în garanție, ca fiind imobilul apartament situat în Rm. V., Calea T., județul V.. Din actele depuse de către notar la dosarul cauzei se poate observa că actele de proprietate vizează acest imobil apartament, ci nu un alt imobil teren din județul Argeș.
Totodată, arată că hotărârea primei instanțe este corectă și pentru faptul că a reținut că la articolul 11 din contractul de ipotecă s-a strecurat o eroare materială evidentă, având în vedere că acest imobil descris la articolul 13 nu are legătură cu obiectul contractului și nici cu celelalte clauze menționate în contractul de ipotecă. De altfel, nu se regăsește nici un act care să ateste existența acestui imobil care să facă obiectul dosarului care a stat la baza întocmirii ipotecii, aflat la notarul public. Printre actele depuse de notarul public se poate observa cererea prin care s-a luat act de consimțământul părților cu privire la imobilul adus în garanție la acordarea creditului.
Referitor la ofertă și acceptarea ofertei, arată că părțile nu se regăsesc în fața unui antecontract de vânzare - cumpărare, ci în fața unui contract de ipotecă autentificat care a avut la bază în mod expres actele de proprietate și actele care au stat la baza dobândirii imobilului adus în garanție. Părțile au consimțit în mod legal asupra încheierii ipotecii, fiind îndeplinite condițiile esențiale privind valabilitatea convenției, respectiv art. 948 alin.1 Cod civil, în sensul că a existat capacitatea de a contracta, consimțământul valabil exprimat al părților care se obligă, obiectul determinat și cauza licită la semnarea contractului de ipotecă.
Sub un alt aspect, arată că în ședința publică din data de 01.04.2014, reprezentanții reclamanților au confirmat faptul că singurul act de proprietate avut în vedere la constituirea contractului de ipotecă vizează imobilul apartament situat în Rm. V., Calea T., județul V., aspecte inserate și în încheierea de ședință din acea dată. Totodată, solicită să se constate că celelalte capete de cerere, vizând radierea ipotecii și repunerea părților în situația anterioară, sunt capete accesorii și subsidiare constatării nulității contractului de ipotecă, iar în această situație în care instanța a reținut în mod corect că acest contract de ipotecă este valabil și nu există vreo cauză care să atragă nulitatea acestui contract, în mod corect au fost respinse aceste capete de cerere.
În raport de considerentele expuse, solicită respingerea apelului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului ,constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei V. la data de 21.05.2013 sub nr_, reclamanții V. V. și V. E. C. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta . - SUCURSALA RAMNICU V. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absoluta a contractului de ipoteca nr. 501/12.12.2007 intervenit între părți, autentificat de BNPA R. N. și L. P. sub nr 2976/12.12.2007, să se dispună repunerea părților în situația anterioara și rectificarea carții funciare nr._ a Mun. Rm V. prin radierea ipotecii și a interdicțiilor de înstrăinare și grevare de sub nr._/13.12.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 12.12.2007 a fost încheiat între pârâta și ..R.L. un contract de împrumut pentru garantarea căruia a fost încheiat contractul de ipotecă a cărui nulitate se solicită. Reclamanții nu au calitatea de debitori în contractul de împrumut, fiind doar terți garanți prin contractul de ipotecă.
Contractul de ipoteca este un contract unilateral ce presupune acordul de voință al părților și un consimțământ valabil al acestora cu privire la toate elementele esențiale ale convenției. Conform art. 969 alin 2 C. civ. (1864), una dintre condițiile consimțământului este ca acesta să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ conform art. 953 și 954 C. civ. Eroarea obstacol distructivă de consimțământ intervine atunci când o parte trateaza cu privire la un bun, iar cealaltă are în vedere un alt bun, caz în care nu se realizează acordul de voință, sancțiunea fiind nulitatea absolută.
Potrivit art. 1749 alin 2 C. civ., ipoteca convențională ia naștere prin convenția părților în formele descrise de lege. Ipoteca este un contract în formă solemnă care presupune îndeplinirea celorlalte condiții de fond prescrise pentru valabilitatea acestuia: capacitate, consimțământ, obiect, cauză.
Contractul de ipoteca încheiat în speță este lovit de nulitate absolută, nefiind îndeplinită condiția acordului de voința al părților din pricina unei erori obstacol întrucât pârâta și-a exprimat consimțământul cu privire la un alt imobil decât acel avut în vedere de reclamanți după cum reiese din pct. 11 din contract.
Astfel, clauza contractuală prevede următoarele: ,,Noi C., prin reprezentant ..., acceptam drept garanție ipoteca asupra imobilului - teren situat în com. B., ., constituită în conformitate cu dispozițiile art. 1772 C. civ. și solicitam înscrierea acestei ipoteci în conformitate cu prevederile art. 1780 și Legea nr 7/1996 și notarea interdicției de înstrăinare și grevare în Cartea Funciară – Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară”.
În ce privește taxa de timbru, reclamanții au susținut că în calitate de consumatori sunt scutiți de plata acesteia, conform art. 15 alin 1 lit j din Legea nr. 146/1997.
Au evaluat imobilul la suma de 184.260,3 lei în ce privește competența materială a instanței.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 1769 C.Civ., Legea nr 296/2004,. Legea nr 7/1996.
Atașat au fost depuse înscrisuri (f. 5-13).
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a susținut că nu este vorba de eroare obstacol cu privire la obiectul contractului de ipotecă așa cum reiese din conținutul punctelor 1, 2, 10 și 12 ale convenției, fiind determinat atât obiectul cat și întinderea ipotecii.
Astfel, între bancă și ..R.L. a fost încheiat contractul de credit nr. 120/12.12.2007, rambursarea acestuia fiind garantata de reclamanți cu imobilul proprietatea lor, situat în Rm, V., Calea T. nr. 189 (fost 328), ., ., jud. V., conform contractului de ipoteca nr. 501/12.12.2007.
După cum rezultă din contract, reclamanții au fost de acord ,,să constituie ipoteca de rang I în favoarea C. asupra imobilului apartament, situat în Rm, V., Calea T. nr. 189 (fost 328), ., ., cu nr cadastral 291/3, 14 și înscris în CF. nr_ a localității Rm V. în vederea garantării creditului acordat de C. - Sucursala Rm. V., în valoare de 810.700 lei și a dobânzilor aferente, debitorului ..R.L. (pct. 1 din contract).
Potrivit art. 10 din contractul de ipoteca, ,,creditorul C. accepta aceasta garanție imobiliara constituita prin prezentul contract”, iar la pct. 12 se menționează că reclamanții au fost de acord cu înscrierea ipotecii asupra imobilului din Rm V..
Din aceste prevederi contractuale nu se poate concluziona că banca a fost în eroare cu privire la obiectul ipotecii. Acordul de voință al părților a fost atestat și prin notificarea de către notarul public ,,care după citirea actului a consimțit la notificare”, garanțiile fiind menționate expres și în contractul de credit. Nu poate fi nici o îndoiala cu privire la obiectul contractului de ipotecă, acesta reieșind inclusiv din actul de proprietate al reclamanților menționat în cuprinsul contractului de ipotecă.
Reclamanții speculează o eroare de redactare din contract care nu afectează fondul contractului, încercând să se sustragă de la urmărirea unui bun adus drept garanție. Totodată, în 2 litigii anterioare având ca obiect contestație la executare nu s-a invocat un astfel de motiv privind valabilitatea ipotecii.
Se impune și respingerea petitului privind rectificarea carții funciare în sensul radierii ipotecii și interdicției de înstrăinare și grevare, nefiind incident vreun caz de rectificarea sau de radiere a ipotecii potrivit Codului civil.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art. 205, 208 C.pr.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsa .
Atașat au fost depuse înscrisuri (f. 29-30).
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamanți aceștia au susținut că din clauzele contractului de ipotecă nu rezultă ca banca a acceptat ipoteca asupra aceluiași imobil avut în vedere de reclamanți. Astfel, aceasta a acceptat drept garanție imobilul teren situat în com. B., ..
În conformitate cu art. 1774 C. civ., ipoteca nu este valabilă daca prin actul de constituire nu se specifica anume natura și situația fiecărui imobil a debitorului asupra căruia se consimte ipoteca creanței; fiind indicate în contract două imobile diferite nu se poate trage decât concluzia că cerința de validitate a specializării ipotecii sub aspectul bunului grevat nu este îndeplinită în contractul contestat.
La data de 23.09.2013 reclamanții au depus o cerere prin care au arătat că înțeleg să modifice acțiunea introductivă în sensul invocării, în principal, ca motiv de nulitate absolută a contractului de ipotecă lipsa acordului de voință din cauza unei erori cu privire la identitatea obiectului actului juridic, iar în subsidiar dispozițiile art. 953, 954 C.Civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 204 alin 1 C.pr.civ.
Prin încheierea de ședința din 14.10.2013 pronunțata de Curtea de Apel Pitești - Secția 1 Civilă în dosarul nr._ a fost admisă cererea ce strămutare formulată de către pârâta C. B. SA București, dispunându-se strămutarea dosarului la Judecătoriei Pitești cu păstrarea actelor îndeplinite.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 19.11.2013 sub același număr.
În cauză a fost administrata proba cu înscrisuri în conformitate cu art. 254, 258 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.3394 pronunțată la data de 08.04.2014,Judecătoria Pitești a respins acțiunea modificată formulată de reclamanții V. V. și V. E. C..
Pentru a dispune în acest sens,prima instanță de judecată a reținut faptul că între pârâta . - Sucursala Râmnicu V. și ..R.L. a fost încheiat contractul de credit nr. 2041._/120/12.12.2007, având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 810.700 lei (f. 24-27 dosar J. Rm. Valcea). La art. 7 din contract, pct. 7.1 se prevede că rambursarea creditului este garantată de client cu mai multe garanții, printre care și ipoteca de rang I asupra apartamentului situat în Rm, V., Calea T. nr. 189 (fost 328), ., proprietatea soților V. V. și V. E.. Contractul de credit menționat a fost semnat de bancă prin director, director de operațiuni și consilier juridic E. I., iar din partea societății împrumutate de către administrator V. M..
La aceeași dată a fost încheiat între pârâtă prin împuternicit E. I. și reclamanții V. V. și V. E. C. contractul de ipotecă nr. 501/12.12.2007 autentificat de BNPA R. N. și L. P. sub nr. 2976/12.12.2007 (f. 28-29 dosar J. Rm. Valcea).
La art. 1 din contractul de ipotecă se prevede că proprietarii constituie ipoteca de rang I în favoarea C. asupra imobilului apartament, situat în Rm, V., Calea T. nr. 189 (fost 328), ., cu nr. cadastral 291/3, 14 și înscris în CF. nr_ a localității Rm V., în vederea garantării creditului acordat de C. - Sucursala Rm. V., în valoare de 810.700 lei și a dobânzilor aferente, debitorului ..R.L. (...).
La art. 2 se stipulează că dreptul de ipotecă asupra imobilului sus-menționat se constituie în favoarea C. pentru întreaga valoare a creditului acordat, inclusiv pentru comisioanele și dobânzile aferente acestuia, conform contractului de credit nr. 2041._/120/12.12.2007.
Art. 3 din contract prevede că imobilul descris mai sus se află în proprietatea soților V. V. și V. E. C., care a fost dobândit în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 7307/23.12.1992, încheiat cu .. Valcea. Imobilul este înscris în Cartea Funciară nr._ (...).
Art. 10 prevede că ,,creditorul C. accepta aceasta garanție imobiliara constituita prin prezentul contract, cu îndeplinirea formelor de inscripție ipotecară prevăzute de art. 1782 Cod civil.
La art. 11 se stipulează că „Noi C., prin reprezentant E. I. - consilier juridic, acceptam drept garanție ipoteca asupra imobilului - teren situat în com. B., ., constituită în conformitate cu dispozițiile art. 1772 C. civ. și solicitam înscrierea acestei ipoteci în conformitate cu prevederile art. 1780 și Legea nr 7/1996 și notarea interdicției de înstrăinare și grevare în Cartea Funciară – Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară”.
În drept, în ce privește dispozițiile legale aplicabile, având în vedere data încheierii contractului de ipotecă (2007), instanța a constatat că este incident în speță Vechiul cod civil (1865), ca act normativ sub imperiul căruia a fost încheiat („tempus regit actum”) și care reglementează implicit condițiile de validitate, raportat și la prevederile art. 3 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicarea a Noului Cod civil și art. 6 alin. 1-3 din Noul Cod civil.
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Conform art. 948 alin. 1 C. civ., condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții care se obligă; 3. un obiect determinat; 4. o cauză licită. Potrivit art. 1746 alin. 1 C. civ., ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații. Conform art. 1774 C. civ., ipoteca convențională nu este valabilă dacă, prin actul de constituire al ipotecii, nu se specifică anume natura și situația fiecărui imobil al debitorului, asupra cărui se consimte ipoteca creanței.
Prin cererea introductivă depusă la dosar, reclamanții au invocat nulitatea absolută a contractului de ipotecă întemeiată pe eroarea obstacol asupra bunului imobil (error in corpore) și ca urmare a încălcării principiului specializării prev de art. 1774 C. civ. prin indicarea în contract a două imobile diferite avute în vedere de fiecare parte. Prin cererea depusă la 23.09.2013 reclamanții au invocat nulitatea absolută a contractului de ipotecă motivată de lipsa acordului de voință din cauza unei erori cu privire la identitatea obiectului actului juridic, iar în subsidiar dispozițiile art. 953, 954 C. civ., cu menținerea celorlalte argumente de fapt și de drept.
Potrivit motivelor de fapt redate de reclamanți, cauza de nulitate invocată de aceștia constă în esență, în lipsa consimțământului prevăzută de art. 948 pct. 2 C. civ. întemeiată pe eroarea obstacol (error in corpore), lipsa acordului de voință invocat în cererea ulterioară fiind în fapt consecința aceleiași cauze. Astfel, partea trebuie să exprime un consimțământ valabil la încheierea contractului. Eroarea reprezintă falsa reprezentare a unor împrejurări la încheierea unui act juridic și, după gravitatea acesteia, este clasificată în eroarea obstacol, eroarea – viciu de consimțământ și eroarea indiferentă.
Eroarea obstacol (eroare distructivă de voință), nereglementată distinct de Vechiul Cod civil (art. 953, 954 C.Civ se referă la eroarea – viciu de consimțământ) împiedică însăși formarea actului juridic; falsa reprezentare cade fie asupra naturii actului juridic, fie asupra identității fizice a obiectului (error in corpore), iar sancțiunea care intervine este nulitatea absolută a actului întrucât, în fapt, partea nu și-a dat consimțământul pentru încheierea actului, lipsește acordul de voință.
În structura erorii intră un singur element de natură psihologică, și anume falsa reprezentare a realității, fapt juridic stricto sensu, în speță fiind vorba de falsa reprezentare pe care ar fi avut-o pârâta asupra obiectului material al contractului. Or, din clauzele contractului de ipotecă instanța nu poate reține o astfel de situație. Astfel, după cum este redat mai sus, în art. 1 din contract este precizat clar și detaliat obiectul contractului asupra căruia se constituie ipoteca: apartament, situat în Rm, V., Calea T. nr. 189 (fost 328), ., ., jud. V., cu nr cadastral 291/3, 14 și înscris în CF. nr_ a localității Rm V., în art. 3 menționându-se expres că este vorba de proprietatea reclamanților și modul de dobândire. În consecință, în aceste clauze nu este exprimat numai și nu atât consimțământul reclamanților la constituirea dreptului de ipotecă, cu atât mai mult cu cât părțile contractului au fost menționate anterior, dar mai ales este precizat și descris obiectul contractului, cu respectarea principiului specializării cu privire la imobil și creanță. Așadar, acesta este imobilul – obiect al contractului, avut în vedere de ambele părți. De altfel în art. 10 se precizează expres că banca acceptă garanția imobiliară.
În clauza 11 din contract, invocată de reclamanți la baza apărărilor acestora, este într-adevăr menționat un imobil diferit, din jud. Argeș, care nu are legătură cu cel menționat în art. 1 sau cu orice altă clauză contractuală și despre care nici una dintre părți nu a pretins că ar aparține reclamanților. De altfel, aceștia au precizat expres prin apărător în ședința din 01.04.2014 că singurul act de proprietate avut în vedere la încheierea contractului de ipotecă este cel al apartamentului din Râmnicu Valcea. În acest context și făcând aplicarea art. 977 C. civ. potrivit căruia interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor și a art. 982 C. civ. conform căruia toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg, falsa reprezentare pe care ar fi avut-o pârâta asupra obiectului material al contractului. menționarea în art. 11 a imobilului teren din jud. Argeș nu poate fi decât o simplă eroare de redactare, o eroare indiferentă, după cum în mod corect a susținut pârâta, speculată de reclamanți, dar care nu poate crea vreo îndoială cu privire la identitatea imobilului vizat de pârâtă.
Trebuie de asemenea subliniat că în contractul de credit sunt menționate garanțiile pe care societatea împrumutată se obligă să le constituie în favoarea băncii, fiind menționată expres, alături de altele, ipoteca asupra apartamentului din Valcea, fără vreo mențiune cu privire la un eventual teren în jud. Argeș, reprezentantul băncii care a semnat și redactat contractul de ipotecă semnând și contractul de credit. Invocarea art. 60 alin. 1 din Legea 36/1995 care prevede obligația notarului cu privire la interpelarea părților privind înțelegerea actului nu poate avea, în considerarea celor expuse, vreo semnificație deosebită.
Totodată, deși ca regulă nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte interesată (spre deosebire de cea relativă în cazul căreia regulile sunt mai stricte, ex. în cazul erorii – viciu de consimțământ care poate fi invocată numai de partea aflată în eroare), în speță este în mod evident contrar interesului băncii de a se invoca de către garanții ipotecari nulitatea contractului pentru falsa reprezentare în care banca s-ar fi aflat.
Pentru aceleași considerente, instanța a constatat că nu se poate vorbi de încălcarea principiului specializării pentru nederminarea obiectului contractului sau pentru încălcarea art. 948 pct. 3 C. civ. privind obiectul contractului.
În ce privește repunerea în situația anterioară și radierea contractului de ipotecă din cartea funciară, aceste capete de cerere fiind subsidiare și accesorii declarării nulității absolute a contractului, instanța le-a respins ca neîntemeiate, neexistând niciun motiv de a se dispune în sensul celor solicitate, câtă vreme contractul este în ființă și creditul nerambursat.
In conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. 1 C. pr. civ., instanța a respins și capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, prin respingerea acțiunii reclamanții fiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții V. V. și V. E. C.,care au formulat următoarele motive de apel:
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale și probele administrate în cauză ,pronunțând o soluție nelegală și netemeinică .Din examinarea contractului de ipotecă contestat rezultă cu evidență că nu s-a realizat acordul de voință, fiecare dintre părți exprimând un acord extern care le angajează cu privire la un alt bun . Astfel, la pct. 1 din contactul de ipotecă este exteriorizat propriul acord care însă nu are nicio legătură cu consimțământul pârâtei intimate. Simplul fapt că înaintea punctului 1 din contract sunt trecute părțile nu exprimă un consimțământ valabil, mai cu seamă în cazul contractului de ipotecă . Prin urmare, instanța de fond a reținut greșit că la pct.1 s-ar fi „ precizat și descris obiectul contractului, cu respectarea principiului specializării cu privire la imobil și la creanță”.Pct.1 din contract reprezintă în principal clauza prin care se exteriorizează consimțământul reclamanților,prin formularea „ proprietarii constituie ipoteca …”.Urmând același raționament greșit, instanța a reținut că obiectul contractului este precizat și descris și pentru că la pct. 10 se stipulează că intimata acceptă garanția, ignorând total că pct. 10 nu poate fi disociat de pct. 11 ,ele trebuind a fi interpretate împreună, pentru că pct.10 exprimă o formă generală ,consimțământul extern, cu respectarea principiului specializării cerut de lege, fiind exprimat la pct. 11.
În clauza de la pct.11 se consemnează că intimata- pârâtă, prin reprezentantul său ,acceptă drept garanție imobilul teren situat în comuna B., . înscrierea acestei ipoteci și notarea interdicției de înstrăinare și grevare în cartea funciară.În întreg conținutul contractului, acesta este singurul imobil care este acceptat de bancă drept garanție și pentru care s-a cerut înscrierea și notarea . Având în vedere conținutul actului autentic, în aceste condiții, în mod nelegal s-a înscris în cartea funciară ipoteca pe bunul apelanților, neexistând un acord și mai ales o solicitare în acest sens . Cu toate acestea, instanța a respins cererea de radiere fără vreo altă motivare în plus decât aceea că este un contract în ființă și creditul terțului nu a fost rambursat.
Soluția instanței de fond este motivată și pe ideea că în contractul de credit se menționează că va fi constituită o ipotecă pe imobilul proprietatea apelanților, fără să se observe că aceștia nu sunt semnatari ai acelui contract și nici beneficiari ai creditului ,motiv pentru care nu le este opozabil, și oricum, contractul de credit încheiat între alte părți nu poate constitui un mijloc legal de probă care să combată actul autentic de ipotecă.
Apelanții au susținut în continuare că dispozițiile legale cuprinse în art. 60 din legea nr. 36/1995 au în vedere esența formei autentice cerute pentru valabilitate, respectiv asigurarea notarului că părțile își dau consimțământul în condițiile înscrise în cuprinsul contractului. Prin urmare, actul autentic surprinde și conservă tocmai consimțământul părților în forma înscrisă în cuprinsul lui . Din acest motiv, atâta timp cât intimata-pârâtă recunoaște forma autentică ,nu poate pretinde că a exprimat un alt consimțământ decât cel expres exteriorizat ,cuprins în pct. 11 din contract.
Pe de altă parte ,instanța a ignorat total și un alt aspect esențial ,acela că, în materia actelor autentice eventualele erori de redactare se îndreaptă doar prin procedura specială reglementată de Legea 36/1995, adică cu acordul părților și în formă autentică . Intimata-pârâtă nu a adresat niciodată biroului notarial o cerere prin care să se solicite îndreptarea pretinsei erori ,ceea ce duce la concluzia firească că, din punctul său de vedere, contractul corespunde voinței sale, pentru că ceea de angajează părțile este consimțământul exteriorizat, constatat de notar și cuprins în conținutul actului .
Clauza inserată la pct. 11 din contract a fost calificată de prima instanță de judecată ca fiind „ o simplă eroare de redactare, o eroare indiferentă ,, însă această motivare, cât și apărările pârâtei sunt în totală contradicție cu legea și cu probele dosarului .
Instanța a ajuns la această concluzie aplicând disp.art. 977 și 982 Civ.,1864 care reglementează aspecte privind interpretarea contractelor ,ceea ce este evident greșit .Instituția juridică a interpretării contractului, ține, așa cum rezultă clar din reglementare, din poziționarea textelor și din interpretările doctrinare, de efectele contractului, de executarea acestuia, și, presupune totdeauna existența unui contract valabil încheiat, ori ,acțiunea formulată are în vedere tocmai nevalabilitatea contractului . Prin urmare susținerile instanței sunt greșite.
În continuare,în legătură cu aceeași clauză,care este clară și neîndoielnică,apelanții au menționat faptul că a fost interpretată de instanță conform solicitării intimatei- pârâte, respectiv în sensul că imobilul teren din jud. Argeș este de fapt imobilul apartament din Rm. V., și că, practic în cauză este vorba de o simplă eroare de redactare a contractului, o eroare indiferentă. Prin interpretarea pe care o dă actului autentic instanța practic suprimă, înlătură o clauză clară, acceptată în fața notarului și o înlocuiește cu o altă clauză inexistentă în contract .
Fiind vorba de un act autentic ,clauza de la pct. 11 este ea însăși un act autentic. Dacă intimata- pârâtă a pretins că această clauză reprezintă o eroare de redactare atunci, la momentul citirii actului de către notar ar fi trebuit să se opună semnării actului în forma redactată chiar de reprezentantul său . În condițiile în care nu s-a opus și a semnat actul autentic în care este inclusă această clauză, este evident că intimata-pârâtă a fost de acord cu ea. Dacă se susține că actul nu a fost citit în fața părților, atunci nu mai este îndeplinită forma autentică cerută de lege pentru valabilitatea contractului . Se poate observa cu ușurință că nu se pune problema înserării greșite în contract a unor cifre, ori a unei denumiri, toată clauza care surprinde consimțământul cu efecte juridice, privind alt bun și alt proprietar.
Au fost interpretate și aplicate greșit textele privitoare la interpretarea contractului . Art. 977 C.civ. stabilește că interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților ,iar nu după sensul literal al termenilor. Prin urmare, așa cum s-a și cristalizat de mai multă vreme în practică, instanța poate stabili în mod suveran, conform intenției prezumate a părților sensul unor clauze îndoielnice și a voinței neclar exprimate a părților, instanța nu poate însă schimba sensul unei clauze clare și neîndoielnice.
În cauză, instanța nu era în măsură să facă ca o interpretare a contractului de ipotecă din mai multe considerente: pe de o parte, nu poate da clauzelor contactului un alt înțeles decât cel acceptat de părți în fața notarului public, pentru că suntem în fața unui act autentic; interpretarea contractului, la care face referire instanța, cu trimitere la disp.art.975 și urm. ține nu de condițiile de valabilitate, ci de executarea contractului, respectiv de efectele contractului, iar în cauză nu se pune problema executării contractului ,ci problema îndeplinirii condițiile de valabilitate a acestuia .Problema interpretării contractului nu se poate pune decât după ce se stabilește existența valabilă a contractului .
Contractul de ipotecă este lovit de nulitate absolută, nefiind îndeplinită condiția acordului de voință al părților din pricina existenței unei erori obstacol.
Analizând sentința civilă atacată,în raport de motivele invocate de apelanți și de dispozițiile art. 477 alin. 1 C.pr.civ. ,tribunalul constată că apelul este nefondat,pentru următoarele considerente:
La data de 12.12.2007 ,între intimata-pârâtă Casa de Economii și Consemnațiuni –C.E.C. S.A Sucursala Rm. V. ,în calitate de creditor ipotecar și apelanții -reclamanți V. V. și V. E. C.,în calitate de proprietari/garanți ipotecari s-a încheiat contractul de ipotecă nr. 501 ,autentificat la aceeași dată de BNP Asociați P. L. și N. R. sub nr. 2976 (f. 28-29 dosar J. Rm. Valcea).Potrivit art. 1 din acest contract, proprietarii constituie ipoteca de rang I în favoarea C. asupra imobilului apartament, situat în Rm, V.,., nr. 189 (fost 328), ., cu nr. cadastral 291/3, 14 și înscris în CF. nr_ a localității Rm V., în vederea garantării creditului acordat de C. - Sucursala Rm. V., în valoare de 810.700 lei și a dobânzilor aferente, debitorului ..R.L. ,în baza contractului de credit nr.2041._/120/12.12.2007.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată la data de 23.09.2013 (f.48 ds.Jud. Rm .V. ),apelanții-reclamanți au solicitat constatarea nulității acestui contract de ipotecă pentru lipsa acordului de voință întrucât raportat la prevederea cuprinsă în art. 11 din contract nu rezultă o voință comună a părților cu privire la identitatea bunului ipotecat ,iar în subsidiar au fost invocate disp. art. 953 și 954 C.civ. 1864. Întregul demers judiciar al apelanților a fost justificat de invocarea prevederii stipulate în cuprinsul art. 11 din contract potrivit căreia ,, Noi C., prin reprezentant E. I. - consilier juridic, acceptăm drept garanție ipoteca asupra imobilului - teren situat în com. B., ., constituită în conformitate cu dispozițiile art. 1772 C. civ. și solicităm înscrierea acestei ipoteci în conformitate cu prevederile art. 1780 și Legea nr. 7/1996 și notarea interdicției de înstrăinare și grevare în Cartea Funciară – Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară”.În opinia acestora ,prin această clauză,intimata și-ar fi dat consimțământul pentru constituirea ipotecii asupra unui alt bun decât cel oferit cu titlu de garanție .
Pornind de la definiția actului juridic civil,respectiv aceea de manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice,voința juridică reprezintă un element fundamental al acestuia.Potrivit Codului civil de la 1864,unul dintre principiile care cârmuiesc voința juridică este principiul voinței interne (reale).Astfel,la acest principiu se apelează în cazul în care există o neconcordanță între voința internă și cea exprimată,exteriorizată,neconcordanță ce urmează a fi lămurită prin prioritatea acordată voinței interne.
Prima instanță de judecată a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o justă aplicare a legii raportat la situația de fapt rezultată,inclusiv prin aplicarea regulilor de interpretare a contractelor.Analiza motivelor de nulitate a contractului de ipotecă invocate de apelanți se impunea a fi făcută în contextul situației faptice care a prilejuit încheierea acestui contract.În acest sens,trebuie reținut că între intimata -pârâtă . - Sucursala Râmnicu V. și ..R.L. a fost încheiat contractul de credit nr. 2041._/120/12.12.2007, având ca obiect acordarea unui credit în valoare de 810.700 lei (f. 24-27 dosar Jud. Rm. Valcea). Potrivit art. 7, pct. 7.1 teza a-II-a din acest contract ,clientul se obligă să garanteze creditul cu ipoteca de rang I asupra apartamentului situat în Rm. V.,. ,nr. 189 (fost 328), ., ., proprietatea soților V. V. și V. E..Descrierea imobilului din acest contract de credit coincide cu cea din art. 1 a contractului de ipotecă .
Cum intimta-pârâtă a fost parte atât a contractului de credit,cât și a contractului de ipotecă a cărui nevalabilitate este pretinsă,analiza manifestării sale de voință nu se poate face făcând abstracție de existența contractului de credit.Formarea voinței ,inclusiv a voinței juridice este un proces psihologic complex care implică parcurgerea mai multor faze,dintre care ,din punct de vedere al dreptului, se rețin hotărârea exteriorizată de a încheia actul juridic civil,adică consimțământul și motivul determinant,adică cauza sau scopul actului juridic civil.Creditoarea,respectiv intimata-pârâtă a simțit nevoia de a se asigura împotriva riscului insolvabilității debitorului său ,sens în care au fost inserate în art. 7 din contractul de credit garanțiile menite să o protejeze împotriva acestui risc.În concepția sa ,ipoteca de rang I asupra apartamentului situat în Rm. V.,. ,nr. 189 (fost 328), ., ., jud. V., proprietatea soților V. V. și V. E. reprezintă una dintre măsurile de asigurare a executării obligației asumate de debitor.
Din acest motiv ,aprecierea voinței interne a intimatei-pârâte materializate prin încheierea contractului de ipotecă se impune a fi făcută tocmai prin prisma existenței și conținutului contractului de credit,clauzele acestuia servind ca suport pentru determinarea voinței intimatei de a încheia contractul de ipotecă cu privire la apartamentul proprietatea apelanților.A susține faptul că intimata și-ar fi exprimat acordul cu privire la un alt bun decât acest apartament înseamnă a nesocoti scopul urmărit de această parte la încheierea contractului de ipotecă .Interpretarea contractelor în conformitate cu voința reală a părților trebuie să aibă ca suport voința juridică ,astfel cum aceasta este delimitată prin noțiunea de cauză a actului juridic civil.Toată această desfășurare de evenimente servește pentru înțelegerea mecanismului de formare a voinței interne a intimatei-pârâte,neprezentând relevanță faptul că apelanții nu au fost parte a contractului de credit.
Falsa reprezentare pe care ar fi avut-o intimata asupra obiectului material al contractului nu poate fi reținută numai prin prisma prevederii inserate în art. 11 din contractul de ipotecă întrucât potrivit art. 982 C.civ. toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg.Aplicarea acestei reguli de interpretare,ca și a celei cuprinse în art. 977 C.civ., nu contravin obiectului cererii deduse judecății întrucât interpretarea ar presupune existența unui contract valabil încheiat, căci recurgerea la procedeul juridic al interpretării contractului este necesară atunci când clauzele inserate în cuprinsul acestuia creează dificultăți în determinarea exactă a înțelesului contractului.În accepțiunea sa de operație prin care se determină înțelesul exact al clauzelor contractului ,prin cercetarea manifestării de voință a părților în strânsă corelație cu voința internă a acestora,interpretarea presupune doar existența contractului,dovedirea acestuia prin mijloacele prevăzute de lege.Or,apelanții nu au contestat existența contractului de ipotecă ,ci au invocat numai lipsa sa de validitate.
Având în vedere aceste aspecte,prima instanță de judecată a recurs în mod întemeiat la procedeul juridic al interpretării ,apreciind prin prisma regulilor de interpretare reglementate în materie contractuală că nu este afectat de nulitate contractul de ipotecă nr. 501/12.12.2007.
Pe de altă parte,invocarea de către apelanți a unei alte voințe reale a intimatei decât cea reieșită din această interpretare nu a fost însoțită de referirea la elemente intrinseci acestui contract sau chiar extrinseci pe baza cărora să se poată reține că raționamentul expus ar fi justificat și că intenția intimatei ar fi fost aceea de a accepta ipoteca asupra imobilului teren situat în com .B.,..În plus, terenul din . ca suprafață,destinație și vecinătăți,ceea ce face imposibilă estimarea unei anumite valori și implicit a interesului intimatei pentru constituirea ipotecii asupra acestui teren,interes care în condițiile date, apare ca fiind inexistent.În lipsa prefigurării acestui folos practic pe care l-ar fi urmărit intimata-pârâtă când și-ar fi exprimat consimțământul pentru constituirea ipotecii asupra acestui teren,nu se poate aprecia că voința internă a acesteia ar fi fost alta decât cea reținută de prima instanță de judecată .
Nici faptul că respectivul contract a fost încheiat la notarul public sau redactarea sa de către un reprezentant al intimatei nu poate schimba aceste aprecieri căci așa cum rezultă din înscrisurile înaintate de BNP Asociați P. L. și N. R. întreaga procedură instrumentată de acest birou notarial în vederea autentificării contractului de ipotecă a avut în vedere înscrisuri cu privire la imobilul proprietatea apelanților.Acest lucru confirmă faptul că ambele părți ale contractului de ipotecă au contractat în considerarea imobilului descris la pct. 1 din contract.
Lipsa de inițiativă a intimatei în sensul remedierii erorii produsă cu ocazia redactării clauzei 11 nu poate fi reținută ca și argument în defavoarea acesteia,un astfel de demers fiind apreciat de aceasta ca inutil în raport de ansamblul celorlalte prevederi contractuale care individualizează imobilul obiect al contractului de ipotecă.În cauză nu se poate reține nici faptul că prima instanță de judecată ,prin motivarea hotărârii ar fi încălcat dreptul apelanților - reclamanți la un proces echitabil întrucât acțiunea a fost analizată prin prisma garanțiilor și exigențelor noțiunii de proces echitabil,fiind administrate toate probele solicitate de apelanți și răspunzându-se cu argumente juridice motivelor de nulitate invocate.Sensul considerentelor la care fac referire apelanții pentru acreditarea acestei idei a încălcării dreptului la un proces echitabil este acela că ,dacă ar fi existat motivul de nulitate invocat de apelanți chiar intimata ar fi avut interes să acționeze .
Pentru toate aceste considerente,constatând că prima instanță de judecată a pronunțat o sentință legală și temeinică ,în temeiul art. 480 C.pr.civ. ,tribunalul va respinge apelul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții V. V. și V. E. C. ambii domiciliați în Rm. V., .. 16, jud V., împotriva Sentinței civile nr. 3394/08.04.2014 și a încheierii de ședință din data de 01.04.2014, pronunțate de Judecătoria Pitești, în dosarul nr._, intimată fiind . SUCURSALA RAMNICU VALCEA cu sediul în Rm.V.,. nr. 162, jud. V. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2015
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, I. B. |
Red. S.I.T.
Tehn D.T.5 ex
10.06.2015
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 146/2015. Tribunalul ARGEŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1570/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
