Fond funciar. Decizia nr. 480/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 480/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 480/2015
Ședința publică de la 04 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. D. B.
JUDECĂTOR: A. D.
JUDECĂTOR: S. I. Ț.
GREFIER: I. B.
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de recurenții P. ȘT. E. și C. L. DE FOND FUNCIAR C. DE ARGEȘ - PRIN PREȘEDINTE D. N. împotriva Sentinței civile nr. 750/10.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. de Argeș, în dosarul nr._ , intimați fiind P. C. PRIN P. G. I., M. A. D., M. C. DE ARGEȘ PRIN PRIMAR D. N., având ca obiect „fond funciar - constatare nulitate absolută proces-verbal de punere în posesie”.
Tribunalul constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2015, când susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 28.05.2015, când constatându-se imposibilitatea constituirii legale a completului din cauza absenței din instanță a doamnei judecător M. D. B., pronunțarea a fost amânată din nou pentru data de 04.06.2015.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față ;
Constată că, sub nr._ /27 august 2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. de Argeș acțiunea formulată de reclamanta P. C., prin procurator G. I., împotriva pârâților P. ȘT. E., M. A. D., C. L. DE FOND FUNCIAR C. DE ARGEȘ - reprezentată prin președinte D. N., și M. C. DE ARGEȘ - reprezentat prin Primar D. N., prin care s-a solicitat să se dispună: nulitatea procesului-verbal de punere în posesie cu nr. 82 emis la data de 21.10.2003 de către Comisia L. de Fond Funciar C. de Argeș, pe numele P. E., în calitate de moștenitoare a autoarei D. P.; nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4648 din data de 12.11.2003 la BNP G. A., care a fost întocmit în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 82; obligarea pârâtului M. D. să își retragă gardul pe linia de hotar potrivit suprafeței de teren înscris în titlul de proprietate, cu lăsarea liberă a drumului ocupat nelegal, cu denumirea Fundătura Valea Iașului; constituirea unui drept de servitute în favoarea reclamantei pe întreaga suprafață de drum inclusă nelegal de către pârâtul Michel D. în proprietatea sa, pentru a avea acces la proprietatea reclamantei, în condițiile în care instanța va trece, după administrarea probatorului, peste capetele de cerere 1, 2 și 3. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta P. C. a arătat că, în calitate de moștenitoare a autorilor săi P. M. și P. G., i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii speciale a fondului funciar și s-a întocmit de către CJFF Argeș titlul de proprietate cu nr._ din data de 20.04.1994 pentru suprafața totală de 2 ha și 1984 mp. teren din care 1 ha și 6984 mp teren intravilan. Despre aceasta suprafață de teren, a arătat că a fost trecută la CAP, însă o parte a avut destinație de lot în folosința autorilor săi, iar suprafața de teren de 769 mp are destinație de curți construcții și pe aceasta sunt edificate imobile casa de locuit și anexe. A arătat că titlul de proprietate emis în favoarea ei este însoțit de schița de punere în posesie ce poartă ștampila autorității municipale competente, că suprafața de teren intravilan a avut în vecinătatea estică drumul de acces denumit Fundătura Valea Iașului, așa cum rezultă din actele doveditoare din anul 1898 și respectiv din anul 1964 (schița a terenurilor cu vecinii), iar pe fila verso a titlului de proprietate, în vecinătatea estică apare drumul de acces Fundătura Valea Iașului, în timp ce pe planul parcelar al Primăriei, drumul de acces apare în aceeași formă și din aceeași dimensiune cu pornire din . a precizat că ea și autorii săi au avut acces la suprafața de teren cu destinație curți construcții din drumul Fundătura Iașului pe o poartă, iar pentru restul suprafeței de teren din aceleași drum pe o altă poartă, deoarece la suprafața de teren aflată în continuarea suprafeței de teren curți construcții nu se poate ajunge din drum pe aceeași poartă pe care se face accesul la casa de locuit, întrucât modalitatea în care sunt așezate imobilele face imposibil acest lucru. S-a mai menționat că în cursul anului anterior cumpărătorul suprafeței de teren de 7625 mp aparținând pârâtei P. E., numitul M. D., a închis în perimetrul suprafeței sale de teren o parte importantă din drumul de acces Fundătura Valea Iașului care constituise cale de acces de mulți ani pentru accesul reclamantei la proprietate. Reclamanta a sesizat Primăria în acest sens, întrucât drumul era apreciat ca făcând parte din domeniu public iar din actele de proprietate rezultă clar vecinătatea estică cu acest drum pentru suprafețele reconstituite prin titlul de proprietate, aflând astfel din una dintre adresele primăriei că pârâtul avea un proces-verbal de punere în posesie cu nr. 82 care dovedea că proprietatea cumpărată de M. D. nu avea acest drum în vecinătate. Făcând demersuri pentru clarificarea situației, reclamanta a constatat că pentru suprafața de 3724 mp, reconstituită vânzătoarei P. E., și înscrisă în titlu de proprietate nr._ din data de 25.04.2004, Comisia L. de Fond Funciar C. de Argeș a eliberat două procese-verbale de punere în posesie, iar primul proces-verbal de punere în posesie din data de 19.04.2002 pentru suprafața de 3724 mp și care nu a fost anulat purta în vecinătatea sa sudică drumul de acces Fundătura Valea Iașului. De asemenea, fișa de date care însoțește titlul de proprietate emis pentru P. E. poartă de asemenea, în vecinătatea sudică și vestică acest drum de acces, inclusiv titlul de proprietate poartă aceleași vecinătăți pe verso. A mai arătat că în data de 21 octombrie 2013 s-a întocmit un alt proces-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 3724 mp care poartă nr. 82, iar acest proces-verbal este însoțit pe verso de o schiță de punere în posesie care nu corespunde cu vecinătățile din fișa cu date care însoțește titlul de proprietate, adică drumul Fundătura Valea Iașului, schiță care nu este ștampilată și nici nu poartă semnătura vreunui funcționar public din cadrul Primăriei C. de Argeș pentru a se justifica valabilitatea sa. Reclamanta a susținut că legea impune că procesul-verbal să fie semnat și ștampilat și însoțit de schița verso în aceleași condiții pentru a se confirma valabilitatea sa, or, în aceste condiții, de lipsă a acestor mențiuni, valabilitatea sa există până la proba contrară. S-a mai arătat că acest proces-verbal cu schiță întocmit ulterior nu a fost avut în vedere când s-a întocmit titlul de proprietate de către CJFF Argeș, întrucât titlul poartă vecinătățile din primul proces-verbal de punere în posesie, cu existența drumului de acces, acest proces-verbal de punere în posesie a fost avut în vedere doar când s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare. S-a mai susținut că CLFF C. de Argeș a fost în eroare sau rea-credință la emiterea procesului-verbal de punere în posesie cu nr. 82. Astfel, în anul 1994 s-a emis titlul de proprietate cu nr._ de către CJFF Argeș pentru reclamanta, în anul 2001 s-a întocmit schița de punere în posesie, aceste documente purtând în vecinătatea estică a suprafeței de teren proprietatea lor, drumul Fundătura Valea Iașului, așa cum apare și în primul proces-verbal de punere în posesie emis în anul 2002 pentru pârâta P. E., care poartă în vecinătatea sudică drumul Fundătura Valea Iașului, ca și fișa cu date care însoțește titlul de proprietate al acesteia, care poartă aceasta vecinătate – drum de acces sau D.E. Reclamanta a arătat că în mod clar emiterea celui de-al doilea proces-verbal cu schiță a fost emis din eroare, întrucât acesta nu respectă punerile în posesie anterioare, că nu are valabilitate acest al doilea proces-verbal de punere în posesie întrucât autoarea pârâtei P. E. nu a deținut suprafața de teren cu drumul de acces inclus, lucru care este de domeniul evidenței, dat fiind că acte din anul 1989 și 1964 dovedesc acest aspect. Potrivit dispozițiilor art. III din Legea 18/1991 pct. 1 lit. a pârâta nu putea să solicite reconstituirea dreptului de proprietate și pentru drumul de acces, dat fiind că nu era îndreptățită în acest sens, astfel că pentru nelegalitatea procesului-verbal de punere în posesie nr. 82, solicită anularea și a contractului de vânzare-cumpărare emis pentru pârâtul Michel D. pe cale de consecință. Reclamanta a mai precizat că a luat cunoștință de aceste înscrisuri în cursul anului 2012, în urma corespondenței realizate cu Primăria mun. C. de Argeș, că pârâtul Michel D. deține o suprafață mai mare decât are în titlu de proprietate, iar acapararea drumului de acces a mărit suprafața sa de teren, ocuparea drumului de acces de către pârât, făcând imposibil accesul reclamantei la suprafața de teren proprietatea ei, aflat în continuarea suprafeței de teren cu destinație curți construcții. În drept, s-au invocat: art. III pct. 1 li. a și b din Legea 18/1991, art. 616 Cod civil, art. 948, 966, 970 C.civ., iar în dovedire, s-au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza tehnică de specialitate, relații de la autoritățile publice și de orice alte probe utile cauzei și admise de lege.
Reclamanta a depus odată cu cererea de chemare în judecată și înscrisuri (invitație conciliere, proces-verbal din 19 aprilie 2002, proces-verbal din 21 octombrie 2003, titlul de proprietate nr._/25 aprilie 2004, fișa cu date pentru titlul de proprietate conf. Legii nr. 18/1991, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4648/12 noiembrie 2003 de BNP G. A., titlul de proprietate nr._/20 aprilie 1994, schiță teren, anexă M.Of. – inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului C. de Argeș, sentința civilă nr. 1675/12 noiembrie 2002 pronunțată de Judecătoria C. de Argeș în dosarul nr. 1700/2002, aerofotografie, extras din planul cadastral orotofotoplan C. de Argeș, plan de situație, act de schimb din 30 aprilie 1898).
La data de 2 octombrie 2012 s-a înregistrat la dosar cererea precizatoare formulată de reclamantă, prin care s-a arătat că pârâții în cauză sunt: P. ȘT. E., M. A. D., C. L. DE FOND FUNCIAR C. DE ARGEȘ - reprezentată prin președinte D. N., M. C. DE ARGEȘ - reprezentat prin Primar D. N., solicitând să se dispună nulitatea procesului-verbal de punere în posesie cu nr. 82 emis la data de 21.10.2003 de către Comisia locală de Fond funciar C. de Argeș pe numele pârâtei P. E., în calitate de moștenitoare a autoarei D. P.; nulitatea absolută a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4648 din data de 12.11.2003 la BNP Graciu A., care a fost întocmit în baza procesului-verbal de punere în posesie nr. 82; obligarea pârâtului M. D. să își retragă gardul pe linia de hotar potrivit suprafeței de teren înscrisă în titlul de proprietate, cu lăsarea liberă a drumului ocupat nelegal cu denumirea Fundătura Valea Iașului; constituirea unui drept de servitute în favoarea reclamantei pe întreaga suprafață de drum inclusă nelegal de către pârâtul M. D. în proprietatea sa, pentru a avea acces la proprietatea ei, în condițiile în care instanța va trece, după administrarea probatoriului, peste capetele de cerere, 1, 2 și 3. Reclamanta a precizat pentru fiecare capăt de cerere aspecte referitoare la taxa de timbru, temeiul în drept și probele corespunzătoare, reluând aceiași motivare în fapt ca în cererea inițială.
La data de 28 septembrie 2012 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâții P. E. și M. D., prin care s-au formulat apărări și s-au invocat excepții. Pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active și a interesului în promovarea prezentei acțiuni, arătând că pentru a formula primele capete de cerere, respectiv nulitatea procesului-verbal de punere în posesie nr. 82/21.10.2003, reclamanta trebuia să facă dovada că terenul din titlu de proprietate emis în favoarea sa, în suprafață de 21.984 mp, face parte din terenul inclus în procesul-verbal de punere în posesie atacat, precum și din contractul de vânzare-cumpărare întocmit la BNP G. A., or aceste terenuri nu se suprapun și în acest context partea adversă nu are nici calitate și nici interes în promovarea prezentei cauze. Cât privește obligarea pârâtului M. D. să-și retragă gardul de pe linia de hotar și să lase în deplină proprietate drumul ocupat, acest pârât a solicitat respingerea cererii întrucât acest pretins drum este terenul proprietatea lui, dobândit de la pârâta P. E. și mai mult și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, așa cum rezultă din încheierea nr. 5954/20.04.2011 emisă de BCPI C. de Argeș. De asemenea, referitor la capătul 4 de cerere, privind constituirea unui drept de servitute pe întreaga suprafață de drum din proprietatea sa, pârâtul a arătat că întrucât acest teren nu face parte din domeniul public (altfel nu avea cum să îl intabuleze), iar pe de altă parte pentru a se cere un drept de servitute reclamanta trebuie să facă dovada că are un loc înfundat, fără ieșire la calea publică, or chiar din schița pe care o depune la dosarul cauzei, aflată la fila 22 dosar (din punctul de vedere al pârâților fără valoarea juridică), rezultă că aceasta se învecinează cu ulița, dar și cu ieșire directă la calea publică. Deși reclamanta arată că anterior reconstituirii dreptului de proprietate exista un drum de acces pe care l-au folosit și autorii acesteia, drum care poartă denumirea de Fundătura Valea Iașului, drum ce apare în domeniul public, pârâții au susținut că în realitate acest drum de acces a fost lăsat de vecini pe timpul CAP-ului, însă la apariția Legii Fondului Funciar proprietarii și-au redobândit terenurile și această cale de acces nu a mai fost practicată, existând alte modalități de trecere la calea publică, folosite de toți vecinii. S-a mai arătat că reclamanta nu cunoaște ca pârâtei P. E. i s-a corectat titlul de proprietate și potrivit acestei corecturi aceasta este beneficiara unei suprafețe de 8.920 mp în acest punct, învecinându-se într-adevăr și cu reclamanta, corectura făcându-se la 28.10.2003. Separat de acest titlu de proprietate, cu nr._/2002, așa cum a fost corectat, există și procesul-verbal de punere în posesie din 21.10.2003 pe terenul de 7.625 mp, beneficiara fiind pârâta P. E., iar din schița acestui proces-verbal se observă cu certitudine că într-adevăr configurația terenului este identică cu extrasul din orto-photo planul mun. C. de Argeș (delimitat cu galben). Din schița procesului-verbal de punere în posesie rezultă cu certitudine că P. C. are ieșire, atât spre Valea Iașului, cât și pe drumul vecin cu M. D.. S-a mai arătat că în reglementarea noului cod civil pentru a avea acces la acțiunea de stabilire a servituții reclamantul trebuie să facă dovada locului înfundat și numai în contextul în care nu are o altă ieșire la calea publică poate pretinde o cale de trecere pe la vecinul său, servitutea nu este gratuită, iar prin actul de constituire se pot impune în sarcina proprietarului fondului aservit anumite obligații pentru asigurarea uzului și utilității fondului dominant, pârâții solicitând teren echivalent cu cel ce eventual ar avea destinația de drum de trecere. La dosar s-a depus anexa nr. 4 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Mun. C. de Argeș (f. 23-25) și se pretinde la poziția 230 că din domeniul public al mun. face parte . care însă nu are nicio legătură cu pretinsul drum intitulat Fundătura Valea Iașului. S-a mai arătat că reclamanta își poate crea propriul drum de trecere prin proprietatea sa, așa cum a făcut și pârâtul M. D. și-și poate lărgi porțile de acces pe care deja le are la stradă montate, astfel încât nu se află în ipoteza proprietarului cu teren înfundat. S-au mai invocat dispozițiile actualului Cod civil, care prevăd că, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 888 (art. 557 alin. 4 C.civ.), deci și în cazul în care s-ar suprapune terenurile, pârâtul M. D. opune reclamantei un titlu de proprietate bine caracterizat, dobândit în condiții legale. Astfel, pârâții au solicitat respingerea și pe fond a acțiunii reclamantei, cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată. În drept, s-au invocat: art. 115 C.pr.civ. rap. la art. 555 și urm. C.civ., art. 755 și urmă. C.civ., iar în dovedirea întâmpinării s-au menționat înscrisuri, respectiv titlul de proprietate, cadastrul și notarea în cartea funciară, autorizația de construire a gardului, procesul verbal de punere în posesie, schița orto-photo.
Odată cu întâmpinarea pârâții au depus la dosar și înscrisuri (plan de încadrare în zonă, memoriu tehnic, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate intravilan, schița corpului de proprietate, autorizație de construire nr. 183/4 iulie 2011, încheiere nr. 5954/22 aprilie 2011 a OCPI Argeș – BCPI C. de Argeș, extras de carte funciară pentru informare, dovadă comunicare încheiere, titlul de proprietate nr._/25 aprilie 2002, proces-verbal din 21 octombrie 2003, extras din planul cadastral orotofotoplan C. de Argeș).
Prin încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2012 s-a disjuns primul capăt de cerere al acțiunii principale, respectiv anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. 82/21 octombrie 2003 emis de Comisia de Fond Funciar C. de Argeș, formându-se un dosar distinct cu nr._, având ca obiect cauza de fond funciar și părți pe reclamanta P. C., prin procurator G. I., și pe pârâții: P. ȘT. E., M. A. D., C. L. DE FOND FUNCIAR C. DE ARGEȘ, reprezentată prin președinte D. N., M. C. DE ARGEȘ, reprezentat prin Primar D. N., iar celelalte 3 capete de cerere, care au ca obiect: anulare act, obligația de a face și constituire servitute trecere, ce reprezintă litigii civile, vor forma obiectul unui dosar nou, care se va înregistra distinct în ECRIS și care se va repartiza manual cu termen de judecată azi, 2 octombrie 2012, având ca părți pe reclamanta P. C. și pe pârâții P. ȘT. E., M. A. D. și M. C. DE ARGEȘ, prin reprezentant legal.
La data de 15 octombrie 2012 s-a înregistrat la dosar răspunsul formulat de reclamantă la excepțiile ridicate prin întâmpinare și la apărările invocate de P. E. și M. D. prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active și a interesului invocate de către pârâți ca neîntemeiată, arătând că potrivit dispozițiilor art. III al. 2 din Legea 18/991: ,,Nulitatea unui proces-verbal de punere în posesie poate fi invocată de primar, prefect, AMPR și de alte persoane care justifică un interes legitim…”. S-a susținut că, calitatea procesuală activă a reclamantei este justificată de faptul că acesteia i s-a emis un titlu de proprietate pentru suprafața de 2 ha și 1984 mp în care la vecinătatea estică apare drumul de exploatare sau drumul de acces, altfel spus drumul Fundătura Valea Iașului sau . aflat în inventarul bunurilor di domeniul public al mun. C. de Argeș la poziția 230 – drum întreținut de către primărie până în anul 2011). Procesul-verbal de punere în posesie (schița în 18.06.2001) emis de mun. C. de Argeș face dovada faptului ca proprietatea sa are în vecinătatea estică drumul de acces în litigiu, iar anterior acestui proces-verbal se emisese în favoarea reclamantei de către CJFF Argeș titlul de proprietate nr._ din 20.04.1994 în care ca vecinătate estică apare drumul de acces. Pe schița din anul 2001 exista drumul de acces notat ulița pe o lungime de 83 ml, care în prezent pe o lungime de 70 ml, este incorporat în proprietatea pârâtului M. D., deși până în toamna anului 2011 acest drum a fost folosit de reclamantă nestingherit și în același mod a fost folosit și de alte persoane. Reclamanta a mai arătat că în toamna anului 2011 pârâtul M. D. a acaparat o parte din drumul de acces existent în actele ei de proprietate pe care avea intrate la proprietatea sa, intrare care se face pe două porți, una așezată la suprafața de teren curți construcții și alta la o distanță de aproximativ 50 m, care permitea accesul la terenul agricol. A mai precizat faptul că în trecut locuința reclamantei se afla pe suprafața agricolă și accesul se făcea pe această a doua poartă, că locuința apare în actele vechi depuse la dosar, adresa fiind .. 20, județul Argeș, că în anul 1964 s-a construit cea de-a doua casă a reclamantei și accesul se făcea tot pe cea de-a doua poartă, dar după emiterea titlului de proprietate, anul 1994 s-a demolat casa veche a reclamantei (.. 20) și s-a edificat astfel cea de-a doua poartă care există în prezent ca posibilitate de acces pentru reclamantă la imobilul casă și pentru suprafața de teren curți construcții. S-a mai arătat că prin închiderea drumului de către pârâtul M. D. reclamanta a rămas fără acces la restul proprietății sale teren agricol, iar în momentul în care a dorit să facă cadastrul proprietății a constatat faptul că drumul aflat în vecinătatea proprietății, pe latura de est, așa cum era în titlu de proprietate și în procesul-verbal de punere în posesie nu mai exista întrucât vecinul M. D. l-a acaparat în proprietatea sa. Verificând actele acestuia prin emiterea unor adrese la primărie, a constatat că s-a emis un proces-verbal de punere în posesie nr. 82 din 22.10.2003 pe numele vânzătoarei sale, pârâta P. E., în care drumul Fundătura Valea Iașului dispărea din vecinătate. La data de 19.04.2002 se emisese primul proces-verbal pe numele P. E. în care drumul Fundătura Valea Iașului apare în vecinătate vestică, iar vecinătățile din primul proces-verbal de punere în posesie s-au păstrat în fișa cu date pentru emiterea titlului de proprietate și chiar în titlul de proprietate cu nr._ din 25.04.2004, care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare al pârâtei P. E. cu pârâtul M. D.. S-a mai menționat că și în titlu modificat, la care face trimitere pârâtul M. D. în vecinătatea vestică s-a păstrat drumul de acces, dar în cadrul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4648 din 2003 nu s-a mai păstrat în vecinătatea vestică acest drum de acces, în partea vestică, deși trebuiau respectate vecinătățile din titlul de proprietate arătat. S-a mai susținut că modificarea titlului de proprietate nr._ din 2004 nu s-a făcut pentru a se modifica vecinătatea vestică, adică cea pe latura cu reclamanta ci pentru că a fost pusă în posesie cu încă o suprafață de teren pârâta P. E. pe laturile sud est, dar față de proprietatea reclamantei nu se modifică nimic ca vecinătate, astfel că susținerile pârâților rămân fără susținere cu privire la modificarea titlului. S-a mai arătat că aceste inadvertențe din actele pârâților i-au impietat actele de proprietate ale reclamantei și imposibilitatea intabulării actelor cadastrale, cadastristul i-a învederat că este cu neputință să nu mai existe drumul de acces din vecinătatea actelor de proprietate pe latura de est și că trebuie soluționată în instanța această eroare strecurată. Reclamanta a susținut că interesul legitim în promovarea acțiunii rezultă astfel cu certitudine din susținerile arătate și mai ales este garantat de actele sale de proprietate afectate de erorile strecurate în procesul-verbal de punere în posesie nr. 82 emis pârâtei P. E., prin ștergerea drumului – străzii Fundătura Valea Iașului din vecinătate. A arătat că interesul este raportul care unește autorul actului cu scopul urmărit, deoarece consistă în avantajul pe care cineva crede că și-l poate procura prin exercitarea unei activități care urmărește satisfacerea unei nevoi sau prin împiedecarea unei activității străine care i-ar putea cauza un prejudiciu. Față de apărările pârâților, reclamanta a mai adus argumente în contradictoriu, arătând că în condițiile în care se vor face verificări ale legalității procesului-verbal contestat de către instanța și se va stabili că drumul de acces a fost greșit acaparat în proprietatea pârâtului M. D., instanța va putea aprecia în obligația pârâtului retragerea gardului. A mai menționat că se vor face verificări ale actelor primare de proprietate ale pârâtei P. E. pentru a stabili dacă drumul de acces trebuia inclus în proprietatea relevată de procesul-verbal de punere în posesie contestat cu nr. 82, că va trebui verificat dacă actele primare de proprietate ale pârâtei P. E. includeau acest drum, dacă acest drum nu făcea parte din proprietatea sa este cert că reconstituirea pentru aceasta s-a făcut și pe o suprafață de teren la care aceasta nu era îndreptățită. Reclamanta a mai susținut că acest proces-verbal nu respectă vecinătățile din titlu de proprietate, că drumul din litigiu, ca suprafață se încorporează în suprafața drumului existent la poziția 230 din anexa 4 a inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului sub denumirea de . fiind publicat în M.O. în anul 1999, precum și că niciodată nu a existat o hotărâre de Consiliul local de trecere a suprafeței în litigiu din domeniul public în domeniul privat pentru reconstituiri. A mai arătat că în anul 2002 Primăria C. de Argeș a elaborat Planul de Urbanism General în care apar inclusiv drumurile publice, că în acest PUG drumul în litigiu este inclus în . poziției 230 din anexa 4, susținând că pârâții fac o confuzie între . Valea Iașului) cu DN 73 C, iar această ., cunoscută tot sub denumirea . face parte din bunurile din domeniul public al mun. C. de Argeș, ci face parte din Agenția Drumuri Naționale, dar în mod eronat se afirmă de către pârâți că acest drum ar fi fost edificat pe proprietatea numitei P. E. în perioada CAP.ului. Așa cum reiese din contractul din anul 1898, adică la o dată anterioară colectivizării (dar și prin cererea făcută de P. G. în anul 1946 către Primărie prin care învedera că locuia în . nr. 20), vecinătatea estică purta denumirea de uliță la 1898 iar la 1946 purta denumirea stradă întrucât exista nr. de casă. Cât privește extrasul orto-foto, reclamanta a precizat că acesta este realizat ulterior eliberării planului cadastral, anul 2003, planul cadastral nu a fost făcut cu respectarea vecinătăților din titlul emis de CJGG Argeș, iar din extrasul orto-foto depus de ea la dosar, realizat la o scară mai mare, reiese că în zona respectivă există o suprapunere între suprafața de teren intabulată de M. D. și porțiunea de drum ce aparține de . în litigiu. Reclamanta a mai menționat că nu are acces la restul proprietății prin alte căi de acces, iar în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare, acesta conține o cauză ilicită, dat fiind că în cadrul său nu a mai fost trecută corect vecinătatea vestică din titlu care a stat la baza încheierii sale, iar art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicarea a Legii 287/2009 privind Codul civil arată că ,,contractul este supus dispozițiilor ei în vigoare la data la care a fost încheiat”.
Prin încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2012 s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de pârâții P. E. și M. D., iar în baza art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a unit cu fondul excepția lipsei interesului în promovarea acțiunii de către reclamanta G. I., excepție invocată de pârâții P. Șt. E. și M. A. D..
La data de 2 noiembrie 2012 și la data de 5 noiembrie 2012 s-au înregistrat la dosar, ca urmare a solicitării instanței, înscrisuri de la Comisia locală de fond funciar C. de Argeș, respectiv întreaga documentație care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate ale reclamantei și pârâtei P. E., începând de la momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și până la momentul emiterii titlului de proprietate și a procesului-verbal de punere în posesie, precum și de la M. C. de Argeș, informații, potrivit evidențelor sale, cu privire la următoarele aspecte: care este regimul juridic și anul constituirii acestora, pentru următoarele drumuri: „Fundătura Valea Iașului”, „. „DN 73C”, dacă acestea sunt trei străzi/drumuri cu denumiri distincte, dacă se intersectează și în ce loc, raportat la terenul în litigiu.
S-au depus la dosar acte medicale, s-a interogat pârâta Comisia locală de fond funciar C. de Argeș, s-au audiat martorii S. N., P. F., s-a interogat pârâtul M. D., reclamanta a mai depus înscrisuri (certificat naștere P. G., facturi plată curent 1965, titlul de proprietate nr._/20 aprilie 1994, extras registru agricol, cerere nr. 576/1962, fișa cu date pentru titlul de proprietate, extras din registrul stării civile pentru morți pe anul 1950, certificat de naștere, facturi plată curent 1965, extras din registrul de căsătorii, cerere nr. 6474/13 martie 1991, adeverință nr._/25 noiembrie 1991, copie act de vânzare din 20 martie 1926, cerere nr. 577, schiță teren, certificat de naștere, certificat de deces, BI, certificat de adopție, certificat de calitate de moștenitor nr. 291/20 octombrie 2008, certificat de moștenitor nr. 154/2 iunie 2008, certificat de calitate de moștenitor nr. 171/17 decembrie 2009, extras din plan cadastral pe ortofotoplan municipiul C. de Argeș), s-a interogat pârâta P. E., s-a efectuat o cercetare locală la data de 25 martie 2013, întocmindu-se procesul-verbal corespunzător, pârâții au mai depus înscrisuri (extras din PUG municipiul C. de Argeș, încheiere de respingere nr._/2011 a BCPI Argeș – BCPI C. de Argeș), s-a efectuat o expertiză tehnică în specialitatea topografie de către expertul D. I. (raportul de expertiză fiind înregistrat la dosar la data de 14 februarie 2014), pârâții au mai depus la dosar înscrisuri (sentința civilă nr. 444/17 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C. de Argeș în dosarul nr._, extras din PUG, plan de încadrare în zonă, act de învoială din 1930, adresa nr. 7/31 mai 2012, testament din 1971, încheierea de respingere nr._/2011 a BCPI Argeș – BCPI C. de Argeș), reclamanta a mai depus înscrisuri (certificat de aliniere și regim de construcție – aviz nr._/6 august 1964, titlul de proprietate nr._/20 aprilie 1994 – prezentat în original, a cărei copie conformă cu originalul s-a depus la dosar la fila 308). Părțile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar expertul a procedat la avizarea lucrării, conform procesului-verbal de recepție nr. 323/2014 al BCPI Argeș – BCPI C. de Argeș. Pârâții au mai depus înscrisuri (contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2399/16 mai 1994, adeverință, proces-verbal, schiță, extras registrul de evidență funciară, hartă, planșă).
Prin sentința civilă nr. 750/10.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. de Argeș s-a respins excepția lipsei interesului în promovarea acțiunii de către reclamanta G. I. excepție invocată de pârâții P. Șt. E. și M. A. D..
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P. C., împotriva pârâților P. ȘT. E., M. A. D., C. L. DE FOND FUNCIAR C. DE ARGEȘ - reprezentată prin președinte D. N., și M. C. DE ARGEȘ - reprezentat prin Primar D. N.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a procesului-verbal de punere în posesie nr. 82 din 21 octombrie 2003 întocmit de Comisia L. de Fond Funciar C. de Argeș, pentru titulara P. E., în ceea ce privește suprafața de teren de 130 mp, identificată în raportul de expertiză întocmit de expertul D. I. între reperele 4-12-13-5-4 (plan de situație de la fila 265 dosar).
S-a respins acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților M. A. D. și M. C. DE ARGEȘ - reprezentat prin Primar D. N..
Au fost obligate pârâtele P. ȘT. E. și C. L. DE FOND FUNCIAR C. DE ARGEȘ - reprezentată prin președinte D. N. la plata sumei de 1.700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
A fost obligată reclamantă la 1.393 lei cheltuieli de judecată către pârâtul M. A. D..
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Față de data înregistrării dosarului, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865, în forma în vigoare anterior datei de 15 februarie 2013, astfel că motivarea soluției în fapt și în drept se va raporta la aceste dispoziții.
Analizând cu prioritate, în baza art. 248 Cod procedură civilă din 1865, excepția lipsei interesului în promovarea acțiunii de către reclamanta G. I. excepție invocată de pârâții P. Șt. E. și M. A. D., reține că excepția invocată este neîntemeiată, fiind respinsă.
Astfel, în susținerea excepției, pârâții P. E. și M. D. au motivat că reclamanta trebuia să facă dovada că terenul din procesul-verbal atacat face parte și din titlul de proprietate emis în favoarea sa, precum și din procesul-verbal de punere în posesie emis ei.
Interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, este definit ca folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare respective. Interesul trebuie să îndeplinească cumulativ anumite cerințe: să fie legitim, să fie personal, adică folosul practic să-l vizeze pe cel care recurge la forma procedurală și să fie născut și actul, în sensul că dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.
Reclamanta a invocat un avantaj pe care crede că și-l poate procura prin exercitarea acestei acțiuni, urmărind satisfacerea unei nevoi și împiedicarea unei activități străine care i-ar putea cauza un prejudiciu, deoarece prin constatarea nulității absolute parțiale a procesului-verbal de punere în posesie nr. 82 din 21 octombrie 2003 întocmit de Comisia L. de Fond Funciar C. de Argeș, pentru titulara P. E., reclamanta reușește să-și asigure accesul de pe proprietatea sa la calea publică, pe terenul vizat de demersul judiciar.
Raportat la temeiul în drept al cererii de chemare în judecată, precum și la motivele de fapt invocate, se apreciază că reclamanta justifică potrivit legii speciale interesul în exercitarea acțiunii civile de față, fiind vorba despre un teren asupra căruia pretinde că în mod nelegal s-a eliberat procesul-verbal de punere în posesie în favoarea pârâtei P. E., acest act fiind contestat de reclamantă. La rândul său, reclamanta a invocat și dovedit existența actelor eliberate în baza legii fondului funciar prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului a cărei vecinătate o reprezintă terenul în litigiu și cu privire la care a susținut că i-a fost afectat accesul ca urmare a includerii terenului în litigiu în procesul-verbal contestat. Astfel, reclamanta a invocat titlul de proprietate nr._/20 aprilie 1994, fișa cu date, cererea nr. 6474/13 martie 1991, act transcris sub nr. 2189/1926, cerere de înscriere în CAP Argeșul, adeverință de reconstituire nr._/1991, filă rol agricol 1959-1963.
Pe fondul cauzei, raportat la probele administrate, înscrisurile depuse la dosar în mod repetat de părți, pe tot timpul soluționării cauzei, inclusiv după realizarea expertizei de specialitate, susținerile părților, interogatoriile, depozițiile martorilor și expertiza tehnică, s-a apreciat că acțiunea formulată de reclamanta P. C., prin procurator G. I., împotriva pârâților P. ȘT. E., M. A. D., C. L. DE FOND FUNCIAR C. DE ARGEȘ - reprezentată prin președinte D. N., și M. C. DE ARGEȘ - reprezentat prin Primar D. N., este în parte întemeiată.
Potrivit art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi, respectiv actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri. Potrivit art. III alin. 2 din aceeași lege, nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
Fiind vorba despre o cauză de nulitate absolută prevăzută expres în legea specială, aceasta poate fi invocată de oricine are interes și este imprescriptibilă, putând și solicitată oricând, nu poate fi acoperită nici prin trecerea timpului, nici implicit prin neexercitarea unei astfel de acțiuni și nici printr-o recunoaștere dedusă din pasivitatea persoanei îndreptățite la exercitarea acțiunii.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, iar de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Conform art. 11 din Legea nr. 18/1991, suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori, iar aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori, iar terenurile preluate abuziv de cooperativele agricole de producție de la persoanele fizice, fără înscriere în cooperativele agricole de producție sau de către stat, fără nici un titlu, revin de drept proprietarilor care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. De asemenea, se prevede că stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației terenurilor deținute de cooperativa agricolă de producție la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.
Prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 82 din 21 octombrie 2003 întocmit de Comisia L. de Fond Funciar C. de Argeș, pentru titulara P. E., în calitate de moștenitoare a lui D. P., s-a realizat punerea în posesie cu privire la suprafața de teren de 7.625 mp situată în tarlaua 67, cu vecinii. N – M. D., S – P. C., Valea Iașului, E – Valea Iașului și V – drum, P. C.. Procesul-verbal cuprinde pe verso schița terenului atribuit, cu arătarea dimensiunilor laturilor, suprafeței totale și a suprafețelor categoria fânețe și respectiv neproductiv, precum și mențiunea vecinilor, printre care în mod distinct se precizează la Vest: „drum”.
Acest proces-verbal și dreptul de proprietate al pârâtei P. E., dobândit prin acest act emis în baza legii fondului funciar, au fost valorificate ulterior la vânzarea terenului către pârâtul M. D. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4648 din data de 12.11.2003 la BNP G. A..
Obiectul judecății de față îl reprezintă, din acțiunea inițială a reclamantei, numai capătul de cerere prin care a solicitat să se dispună nulitatea procesului-verbal de punere în posesie cu nr. 82 emis la data de 21.10.2003 de către Comisia locală de Fond funciar C. de Argeș pe numele pârâtei P. E., în calitate de moștenitoare a autoarei D. P., cu motivarea că potrivit dispozițiilor art. III pct. 1 lit. a din Legea 18/1991, pârâta nu putea să solicite reconstituirea dreptului de proprietate și pentru drumul de acces, dat fiind că nu era îndreptățită în acest sens.
Analizând modalitatea reconstituirii dreptului de proprietate și emiterii actelor în baza legii fondului funciar pentru pârâta P. E., s-a constatat că nu au fost respectate toate dispozițiile legale aplicabile, atât cu privire la întinderea dreptului de proprietate cât și cu privire la limitele, respectiv vecinătățile terenului, din dovezile referitoare la proprietatea asupra terenului în litigiu, de la autorul inițial și până la înscrierea în CAP și, ulterior, la aplicarea legii fondului funciar, rezultând că pârâta nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în ceea ce privește suprafața de teren de 130 mp, identificată în raportul de expertiză întocmit de expertul D. I. între reperele 4-12-13-5-4 (plan de situație de la fila 265 dosar).
Conform actelor de stare civilă depuse la dosar, pârâta P. E. este moștenitoare a defunctei D. P., bunica sa maternă, proprietarul inițial al terenului. Conform adresei nr._/1 noiembrie 2012 a Comisiei locale de fond funciar C. de Argeș, la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru autoarea D. P., prin titlul de proprietate nr._/25 aprilie 2002 și prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 82/21 octombrie 2003 au stat: fișa cu date din 14 aprilie 2002, procesul-verbal din 19 aprilie 2002, fișa corectoare a titlului de proprietate nr._/25 aprilie 2002, procesul-verbal din 21 octombrie 2003, cererea de reconstituire nr. 7625/20 martie 1991, extras rol agricol din perioada 1956-1958, cerere de înscriere în gospodăria colectivă din 20 martie 1962.
În raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie-geodezie-cadastru, ca urmare a analizării tuturor înscrisurilor și a realizării identificării terenului în litigiu, expertul D. I. a concluzionat că drumul în litigiu, dat de punctele 4-12-13-5-4 în suprafață de 130 mp, face parte din . este inclus în PUG-ul municipiul C. de Argeș, anexa 5, precum și că tronsonul de drum în litigiu, dat de punctele 4-12-13-5-4, în suprafață de 130 mp, a fost inclus în TP nr._/2002, corectat, al pârâtei P. E., respectiv în PVPP nr. 82/22.10.2003 și în cvc nr. 4648/12.11.2003, al pârâtului M. D., dar actele emise părților în baza legii fondului funciar nu se suprapun. În cuprinsul lucrării, expertul a detaliat cum a ajuns la concluziile menționate, precizând că, urmare a noii puneri în posesie și a titlului corectat, acte emise pentru pârâta P. E., practic vecinătatea de cca. 45 m pe care o aveau reclamanta P. C. și pârâta P. E. cu drumul de exploatare/acces, este eliminată, eliminare care în fapt afectează accesul la proprietatea reclamantei, menționând că schița anexă la procesul-verbal de punere în posesie nr. 82/21 octombrie 2003 este identică cu cea cadastrală, concluzia expertului fiind că înainte de a se face demersurile de corectare a titlului de proprietate nr._/2002, respectiv de emitere a procesului-verbal în discuție, s-au efectuat măsurători de către persoana autorizată, măsurători pe care Comisia locală de fond funciar C. de Argeș și le-a însușit. Expertul a mai arătat că încă de la nivelul anului 1898 la Est de proprietatea autorilor reclamantei exista o cale de acces, denumită ulicioară, care a fost avută în vedere cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea părților, precum și că acest tronson de drum în litigiu nu este inclus în actele primare ale părților, ci figurează ca vecinătate.
Raportul de expertiză întocmit de expertul D. I. a fost confirmat de BCPI Argeș – BCPI C. de Argeș prin procesul-verbal de recepție întocmit la data de 23 iunie 2014 privind lucrarea 6205 din 20 iunie 2014, lucrarea fiind declarată admisă, în baza următoarelor concluzii: conturul imobilului prezentat de expertul tehnic judiciar D. I., care face obiectul raportului de expertiză tehnică judiciară, este localizat pe teritoriul administrativ al mun. C. de Argeș și se suprapune în totalitate în baza de date cu Documentație cadastrală recepționată sub nr._/03.12.2003, beneficiar M. A D., nr. cadastral 1733; suprafața măsurată de 130 mp din Planul de Amplasament și Delimitare corespunde cu cea rezultată din coordonatele calculate de expert și respectă detaliile din ortofotoplanul, care reprezintă suport al bazei grafice a O.C.P.I. Argeș.
Esențială în cauza de față nu este destinația sau categoria de folosință a terenului, respectiv drum de acces/trecere, și nici persoana care a amenajat sau întreținut acest drum, ci împrejurarea de a se stabili dacă referitor la acest teren reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat în favoarea pârâtei P. E. cu respectarea dispozițiilor legale.
Concluzionându-se că suprafața de teren în litigiu de 130 mp, identificată în raportul de expertiză întocmit de expertul D. I. între reperele 4-12-13-5-4 (plan de situație de la fila 265 dosar), nu este inclusă în actele primare ale pârâtei și autorilor acesteia, ci figurează doar ca vecinătate, așa cum figurează ca vecinătate și în actele primare ale reclamantei și autorilor acesteia, se reține că pentru acest teren s-au încălcat dispozițiile legii fondului funciar, sancțiunea fiind nulitatea absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri, cum sunt actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
Și din recunoașterile la interogatoriu, înscrisurile depuse la dosar, precum și din depozițiile martorilor audiați a rezultat aceeași situație de fapt reținută de expert în concluziile sale, atât referitor la perioada în care s-a folosit drumul în litigiu cât și la scopul folosirii acestui acces, dar și cu privire la existența acestui drum atât înainte de CAP cât și în timpul CAP. A mai reieșit și împrejurarea că, față de anul 1964, s-au modificat construcțiile situate în gospodăria autorilor reclamantei, cele care justificau accesul pe drumul în litigiu, precum și distanțele de la acele construcții, limita gospodăriei și drumul în discuție, așa cum este delimitat în prezent, aspecte constatate și cu ocazia cercetării la fața locului. Astfel, susținerile reclamantei cu privire la evoluția situației de fapt au fost confirmate, coroborându-se cu aprecierea expertului în sensul că terenul în litigiu nu a aparținut autorilor pârâtei P. E., nu se regăsește în actele primare ale acestora și deci reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei este nejustificată.
Față de cele reținute, s-a apreciat că acțiunea formulată de reclamanta P. C., prin procurator G. I., împotriva pârâților P. ȘT. E., M. A. D., C. L. DE FOND FUNCIAR C. DE ARGEȘ - reprezentată prin președinte D. N., și M. C. DE ARGEȘ - reprezentat prin Primar D. N., este în parte întemeiată, urmând ca în baza art. III alin. 1 lit. a pct. i din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, să fie admisă în parte și să se constate nulitatea absolută parțială a procesului-verbal de punere în posesie nr. 82 din 21 octombrie 2003 întocmit de Comisia L. de Fond Funciar C. de Argeș, pentru titulara P. E., în ceea ce privește suprafața de teren de 130 mp, identificată în raportul de expertiză întocmit de expertul D. I. între reperele 4-12-13-5-4 (plan de situație de la fila 265 dosar).
Față de dispozițiile procedurale ale legii speciale a fondului funciar, s-a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților M. A. D. și M. C. DE ARGEȘ - reprezentat prin Primar D. N., persoane care nu figurează nici ca titular și nici ca emitent al procesului-verbal de punere în posesie, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Capetele de cerere cu privire la acești doi pârâți au fost disjunse, formându-se un dosar distinct, dar reclamanta, la solicitarea instanței, a precizat în scris și în mod expres că acțiunea dedusă judecății de față este formulată și împotriva pârâților M. A. D. și M. C. DE ARGEȘ - reprezentat prin Primar D. N., impunându-se astfel aprecierea acesteia ca fiind neîntemeiată. Susținerile reclamantei cu privire la apartenența terenului în litigiu la domeniul public nu mai prezintă relevanță în cauză, cât timp s-a constatat că în mod nelegal terenul a fost inclus în procesul-verbal eliberat pârâtei, aspect care atrage sancțiunea nulității absolute. Referitor la pârâtul M. A. D., cel care în prezent stăpânește terenul în litigiu, nici titlul invocat de acesta, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, nici posesia exercitată și nici intabularea dreptului de proprietate nu pot fi avute în discuție, toate fiind ulterioare eliberării procesului-verbal în discuție, nefiind apte de valida în vreun fel actul supus analizei legalității potrivit dispozițiilor legii fondului funciar.
Având în vedere admiterea în parte a acțiunii, la cererea reclamantei, în baza art. 274 Cod procedură civilă din 1865, pârâtele P. ȘT. E. și C. L. DE FOND FUNCIAR C. DE ARGEȘ - reprezentată prin președinte D. N. au fost obligate la plata sumei de 1.700 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu de expert și onorariu de avocat.
Față de respingerea acțiunii formulată de reclamantă împotriva pârâtului M. A. D., la cererea acestuia, în baza art. 274 Cod procedură civilă din 1865,a fost obligată reclamanta la 1.393 lei cheltuieli de judecată către pârâtul M. A. D., reprezentând onorariu de avocat și alte cheltuieli pentru eliberare de înscrisuri necesare.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurenții P. ȘT. E. și C. L. DE FOND FUNCIAR C. DE ARGEȘ - PRIN PREȘEDINTE D. N. care au considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
În recursul pârâtei Pripone E. se critică hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei respingeri a excepțiilor lipsei interesului și a calității procesuale active a reclamantei .
Astfel, așa cum rezultă din obiectul prezentei cauze ,calitate procesuală activă pentru a se solicita nulitatea procesului verbal de punere în posesie nr. 82/2.110.2003 emis de C.L.F.F.C. de Argeș o are pârâta P. E. și nu pârâtul M. D., reclamanta neavând proces verbal de punere în posesie,ci doar o simplă schiță care nu-i justifică nici acesteia calitatea procesuală activă și nici interesul de a promova acțiunea.
Se mai arată că drumul din litigiu nu are caracterul de drum public ,aspecte recunoscute și de primări municipiului C. de Argeș care deține evidențe numai cu privire la . nu la fundătura respectivă sau vreun drum de exploatare,
O altă critică vizează respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză întrucât nu s-a avut în vedere aerofotografierea din 1965 și planșa întocmită de OCPI Argeș în 1993, nefiind admisă în mod greșit obiecțiunile formulate de câtre pârâtă în fața primei instanțe .
Sub acest aspect se arată că s-a solicitat ca reclamanta să păună la dispoziție schița de plan aferentă actelor primare deținută de reclamantă,respectiv actul din schimb din 1898 și actul de vânzare din 1926, care nu sunt însoțite de schițe, expertul netranspunând în mod corect aceste acte în raport de situația de referință din momentul înființării CAP-ului în 1962 potrivit cu care drumul din . proprietatea pârâților era obturat de către familia D. .
Se mai invocă faptul că și din extrasul de PUG aparte același drum care însă se află în interiorul proprietății reclamantei și care este obturat ,astfel că în cauză s-a reținut o greșită situație de fapt întrucât drumul din litigiu îi aparține pârâtei, fiind distinct de cel regăsit în PUG-ul municipiului C. de Argeș.
O altă obiecție care nu a fost analizată de către instanța de fond este în legătură cu planul de situație care n u respectă legislația în vigoare ,astfel că se impune refacerea raportului de expertiză urmând a se avea în vedere și procesul verbal de punere în posesie pentru a se identifica în mod corect drumul de acces cu cercetarea înscrisurilor aflate în arhiva OCPI Argeș în legătură cu planul cadastral .
Se mai arată că la obiectul patru al raportului de expertiză nu s-a răspuns de către expert solicitării de a identifica în mod corect drum,ul de acces făcându-se confuzie între fundătura Valea Iașului cu prelungirea străzii Flămânzești ,acestea având amplasamente diferite față de .>
Se mai reține că expertul la obiectivul cinci se rezumă să constate că drumul de acces figurează în nomenclatorul străzilor din municipiul C. de Argeș și în inventarul bunurilor la poziția 230 ,deși în cauză . cu mult mai mare și se intersectează cu . nu se poate reține că și drumul de acces din litigiu face parte din acest inventar, identificând acest drum la indicațiile reclamantei fără a efectua propriile constatări sub acest aspect.
De asemenea., se invocă faptul că tronsonul de drum identificat de expert de circa 130 mp este inclus în PUG-ului municipiului C. de Argeș fără însă a exista vreo dovadă în acest sens.
O altă obiecție care trebuia analizată de instanța de fond se referă la amplasarea greșită de către expertul cauzei a construcției denumită locuință proiectată și care reprezintă proprietatea lui P. E.G. ,aceasta neexistând în realitate potrivit cadastrului de la fila 318 dosar ,nefiind identificată proprietatea reclamantei în mod corect în raport de înscrisurile depuse la dosar, iar obținerea avizării OCPI a raportului de expertiză s-a făcut în condițiile în care nu s-au verificat toate punctele care delimitează suprafața de 130 mp .
S-a reținut în mod greșit de către instanța de fond că recurenta pârâtă nu este îndreptățită la suprafața de 130 mp ,fără însă a se face discuții la calitatea de drum public ,deși în cauză s-a făcut dovada că recurentei i s-a emis proces verbal de punere în posesie și titlul de proprietate, aspecte confirmate de comisiile de fond funciar ,astfel că se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se reface raportul de expertiză, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată .
În recursul C.L.F.F.C. de Argeș se critică hotărârea primei instanțe invocându-se faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei interesului acesteia în promovarea acțiunii invocându-se faptul că reclamanta nu deține proces verbal de punere în posesie pentru terenul respectiv, nejustificând un drept de proprietate sau un alt drept al drumului de acces .
O altă critică vizează faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut că recurenta pârâtă nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru 130mp ,deși acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 3724 mp teren în configurația menționată în procesul verbal de punere în posesie și care confirmă situația terenurilor la nivelul anului 1993 potrivit cu care proprietatea pârâtei Pripone E. avea ieșire în . de proprietatea familie D. P. avea ieșire la terenul în litigiu ,acesta fiind și motivul pentru care dobânditorul de bună credință M. D. a amenajat poteca respectivă dându-i destinația de drum de acces.
La data de 12.03.2015 intimata reclamantă P. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii primei instanțe cu motivarea că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și a interesului reclamantei în promovarea acțiunii, precum și respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză arătându-se că această lucrare a fost avizată de OCPI Argeș ,avându-se în vedere înscrisurile depuse la dosar .
În recurs, părțile au depus la dosarul cauzei înscrisuri potrivit art 305 C.pr.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din recursul pârâtei P. E. și al pârâtei C.L.F.F.C. de Argeș tribunalul va reține că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei interesului și a calității procesuale active a intimatei reclamante P. C. reținându-se că în raport de cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către reclamantă, precum și a actelor de reconstituire se constată că drumul de acces indicat pentru terenurile solicitate apare ca vecinătate în partea de est ,acest aspect fiind avut în vedere de către comisiile de fond funciar care au făcut aplicarea legii speciale la momentul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei ,astfel că în patrimoniul acesteia exista atât dreptul de proprietate asupra terenurilor sale,cât și dreptul de a utiliza drumul de acces, în caz contrar fiindu-i lezat dreptul prin dobândirea proprietății sale a calității de loc înfundat .
Prin urmare, instanța de fond în mod corect reține că reclamanta justifică calitate procesuală activă și interes, întrucât procesul verbal de punere în posesie ne. 82/21.10.2003 întocmit de C.L.F.F. C. de Argeș îi dude prejudicii prin îngrădirea dreptului de acces către proprietatea sa.
De asemenea, se va reține că potrivit titlului de proprietate cu nr._/20.04.1994, fișa cu date pentru titlu de proprietate și actul primar transcris sub nr. 2189/1926, cererea de înscriere în CAP ,adeverința de rol agricol 1959-1963 rezultă că acest drum a existat în partea de est a proprietății reclamantei fiind menționat și în titlul de proprietate emis conform legii fondului funciar ca drum de acces ,iar în titlul de proprietate al pârâtei P. E. cu nr._/25.04.2004 terenul în suprafață de 3724 mp se învecinează în partea estică cu drumul de acces Fundătura Valea Iașului ce reprezintă drumul în litigiu același drum apărând și în varianta modificată a titlului de proprietate .
În cauză s-a reținut în mod corect de către instanța de fond că drumul de acces reprezintă drum public, care face parte din domeniul public al municipiului C. de Argeș potrivit planului de urbanism general, aspecte reținute prin raportul de expertiză întocmit în cauză, prin care s-a analizat și modalitatea în care s-a realizat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 130 mp apreciindu-se că în mod nelegal acest drum a fost introdus în titlu de proprietate corectat al recurentei – pârâte, respectiv în procesul verbal de punere în posesie, precum și în actul de înstrăinare ulterior încheiat cu cumpărătorul M. D. .
Referitor la criticile ce vizează greșita respingere a obiecțiunilor formulate de către pârâtă la raportul de expertiză întocmit în cauză tribunalul va reține că raportul de expertiză a fost avizat de către OCPI Argeș concluzionându-se astfel în raport de înscrisurile depuse la dosar că suprafața de 130 mp ce reprezintă drum de acces nu poate face parte din proprietatea pârâtei, planul aerofotografic din1965 și înscrisul întocmit în 1993 nefiind de natură să înlăture mențiunile din planul de urbanism general, precum și documentația cadastrală aflată în deținerea OCPI Argeș în baza de date în raport de care s-a concluzionat de către expertul D. I. că suprafața în litigiu care a avut destinația de drum de acces nu a făcut parte din actele primare ale pârâtei și autorilor acesteia, aspecte care au fost confirmate și prin depozițiile martorilor audiați în cauză care au confirmat destinația terenurilor atât înainte de CAP cât și în timpul CAP-ului .
De asemenea, se va reține că în urma avizării raportului de expertiză de către OCPI Argeș, s-au confirmat susținerile expertului potrivit cu care drumul în litigiu în suprafață de 130 mp face parte din . este inclus în PUG-ului municipiului C. de Argeș anexa 5 astfel că acesta nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtei .
În cauză nu s-au dovedit susținerile recurentei – pârâte potrivit cu care la nivelul anul 1962 drumul din . proprietățile părților era obturat de proprietatea familiei D. ,autoarea pârâtei avându-se în vedere planul de încadrare în zonă din 1963 care indică existența drumului de acces cu destinație publică aflat în întreținerea primăriei municipiului C. de Argeș.
De asemenea, nu se poate reține nici încălcarea metodologiei și a legislației în vigoare cu privire la întocmirea planului de situație care ar determina refacerea lucrării, întrucât expertul desemnat în cauză a menționat în mod concret modul în care a efectuat lucrarea avizată de către OCPI în raport de punctele cadastrale și coordonatele aflate în baza de date ale acesteia .
În cauză, de asemenea nu se poate reține că drumul de acces nu a fost identificat în mod corect în cauză apreciindu-se în mod corect că acesta face parte din . în bunurile din domeniul public al municipiului C. de Argeș și mențiunile din Monitorul Oficial menționat de asemenea și în planul de urbanism general al municipiului C. de Argeș și înscris în inventarul bunurilor la poziția 230 ,aspecte care nu au fost combătute de pârâtă prin probe contrare .
De asemenea, urmează a se avea în vedere și aspectul legat de faptul, că terenul dobândit de la D. P. a avut doar suprafața de 3600 mp ,iar cererea de reconstituire a pârâtei a vizat această suprafață fără a avea însă configurația din procesul verbal de punere în posesie contestat, în cauză reținându-se de către instanța de fond, pe de o parte că pârâta nu este îndreptățită șa reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de 130 mp din cei 3724 mp, iar pe de altă parte calitatea de drum public a căii de acces din litigiu și care nu poate fi modificată printr-o simplă schiță aerofotografică din 1993 care intră în contradicție cu panul de încadrare în zonă avizat de OCPI Argeș la 08.05.2014 .
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a soluționat obiecțiunile formulate de recurenta pârâtă în fața primei instanțe ,astfel că și critica formulată de recurentă sub acest aspect este neîntemeiată.
De asemenea, în recurs se va reține că pârâta nu a depus înscrisuri care să conducă la reținerea unei alte situați ide fapt ș i care să justifice refacerea raportului de expertiză avându-se n vedere motivele expuse anterior .
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 304 pct. 9 rap la art 312 Cpr.civ .va respinge recursul pârâtei P. lena ca nefondat .
Cu privire la recursul pârâtei C.L.F.F.C. de Argeș și care vizează în esență aceleași motive de recurs tribunalul va reține că în legătură cu cea de a doua critică din recurs se conturează aceleași considerente în legătură cu faptul că pârâta nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 130 mp drum de acces ,acesta fiind drum public inclus în . menționat în planul de urbanism general al municipiului C. de Argeș.
De asemenea, nu poate fi primit nici argumentul potrivit cu care pârâta ar fi trebuit să primească mai puțin cu 130 mp astfel încât să i se diminueze cei 3724 mp, întrucât în raport de cele 2 procese verbal din 2002 și 2003, cel încheiat în 2003 ar fi trebuit să indice o suprafață mai mare cu 130 mp ,deci 3854 mp, însă rămân tot 3724 mp ,deși se ocupă drumul de 130 mp, fără să existe vreo anulare a procesului verbal din 2002 și care corespunde realității .
De altfel, pârâta C.L.F.F. C. de Argeș a manifestat în mod constant o atitudine părtinitoare în ceea ce o privește pe pârâtă, comisia neînțelegând să combată în vreun fel susținerile expertului în cadrul raportului de expertiză în legătură cu menționarea drumului de acces în inventarul bunurilor la poziția 230 ca domeniu public .
Pentru aceste considerente,tribunalul în temeiul art. 304 cpt.9 rap la art. 312 C.pr.civ .va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Potrivit art 274 C.pr.civ. va obliga recurentele la câte 500 lei fiecare, cheltuieli de judecată către intimata P. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții P. ȘT. E. domiciliată în ., ., județul Prahova, și C. L. DE FOND FUNCIAR C. DE ARGEȘ - PRIN PREȘEDINTE D. N. cu sediul în municipiul C. de Argeș, ., județul Argeș împotriva Sentinței civile nr. 750/10.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. de Argeș, în dosarul nr._ , intimați fiind P. C. domiciliată în municipiul C. de Argeș, .. 34, județul Argeș, prin procurator G. I., domiciliată în municipiul C. de Argeș, .. A 20, ., ., M. A. D. domiciliat în municipiul C. de Argeș, .. E 22, ., . , M. C. DE ARGEȘ PRIN PRIMAR D. N. cu sediul în municipiul C. de Argeș, ., județul Argeș .
Obligă recurentele la câte 500 lei fiecare, cheltuieli de judecată către intimata P. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iunie 2015
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, S. I. Ț. |
Grefier, I. B. |
Red. M.D.B.
Tehn D.T./ 2 ex.
16.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1856/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1596/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
