Reziliere contract. Decizia nr. 1311/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1311/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1311/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1311/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. A.
JUDECĂTOR: S. I. Ț.
GREFIER: I. B.
Pe rol soluționarea apelului declarat de reclamantul B. C. împotriva Sentinței civile nr. 914/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr._, intimați fiind pârâții D. I. și D. V., având ca obiect „reziliere contract”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul - reclamant, personal și asistat de avocat C. D., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și intimații - pârâți, personal și asistați de avocat S. I., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, fila 25.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul disp. art. 219 C.p.c. se procedează la verificarea identității apelantului - reclamant B. C. legitimat cu CI ., nr._, CNP -_.
Intimații prin apărător invocă excepția de netimbrare a apelului.
Tribunalul respinge excepția invocată, având în vedere că la fila 21 a dosarului se află dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 303 lei, aferentă cererii de apel.
Apelantul prin apărător solicită încuviințarea probelor cu înscrisuri și audierea a doi martori, în dovedirea motivelor de apel, respectiv neîndeplinirea obligațiilor de întreținere de către intimații - pârâți.
Intimații prin apărător se opun încuviințării probelor solicitate, învederând că în apel se reia probatoriul administrat de instanța de fond, însă în anumite limite. Arată că motivele invocate în cererea de apel nu reprezintă motive noi față de cele expuse în cererea de chemare în judecată, motiv pentru care apreciază neîntemeiată cererea de probatoriu formulată, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a solicitat în fața instanței de fond suplimentarea probei testimoniale. În situația în care instanța va încuviința pentru apelant administrarea probei cu înscrisuri, arată că și intimații vor depune la dosar alte înscrisuri.
Apelantul prin apărător arată că probele au fost solicitate prin cererea de apel și sunt admisibile, în raport de disp. art. 475 - 478 C.p.c., potrivit cărora partea poate să solicite probe cu care să justifice și să dovedească motivele de apel și pe cele invocate în cererea introductivă. Astfel, arată că prin administrarea acestor probe va face dovada neîndeplinirii obligației de întreținere de către intimați.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată, arată că va depune la dosar înscrisuri privind situația dintre părți, învederând că între acestea s-au derulat mai multe litigii, astfel că va depune la dosar înscrisuri emise de autoritățile statului și plângerile penale formulate.
Intimații prin apărător învederează, sub acest ultim aspect, că incidentele derulate între părți au fost generate de reclamant, acesta provocând scandaluri, fiind agresiv fizic și verbal.
Tribunalul respinge cererea de completare a probei testimoniale formulată de apelant prin apărător, pe teza probatorie privind neîndeplinirea obligației de întreținere de către intimați, având în vedere că instanța de fond a audiat doi martori propuși de parte pe aceeași teză probatorie, context în care apreciază că nu este utilă soluționării cauzei proba testimonială solicitată.
Totodată, respinge proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți, apreciind că înscrisurile depuse în dosarul de fond sunt suficiente pentru dovedirea îndeplinirii sau neîndeplinirii obligației de întreținere a intimaților față de apelant, astfel că alte înscrisuri nu sunt utile soluționării cauzei.
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul prin apărător solicită admiterea apelului formulat, să se dispună modificarea sentinței civile nr. 914/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr._, în sensul admiterii acțiunii formulate și desființării contractului de întreținere încheiat între părți. Arată că în cuprinsul cererii de apel a arătat criticile aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond. Probatoriul administrat în cauză, respectiv martorii audiați, atestă neîndeplinirea obligației de întreținere de către intimații - pârâți care prin atitudinea pe care au avut-o față de apelant au generat această situație existentă în prezent între părți. Intimații - pârâți nu au acordat întreținere apelantului - reclamant, astfel că acesta a fost nevoit să solicite sprijin din exterior, respectiv de la cealaltă fiică a acestuia. Intimații au susținut în fața instanței de fond că există interese pentru desființarea acestui act, însă aceste aspecte sunt infirmate de martorii audiați la fond. În acest sens, învederează că unul dintre martorii audiați de instanța de fond a relatat faptul că apelantul - reclamant era cunoscut în comunitate ca „Prințișorul”, întrucât acesta a avut permanent grijă de imaginea și ținuta sa și a dorit să se mențină această situație. Apelantul a ajuns însă la o vârstă la care are probleme de sănătate, astfel că are nevoie de sprijin. Intimații nu i-au acordat acest ajutor și chiar au apărut disensiuni în familie, astfel că apelantul a fost nevoit să apeleze la Serviciul 112. Apelantul locuiește în prezent într-o dependință a imobilului construcție, mai exact într-o cameră din magazie, iar activitățile din gospodărie le efectuează separat de intimați. Intimații - pârâți au efectuat îmbunătățiri în gospodărie, însă apelantul - reclamant are nevoie de înțelegere și ajutor, dincolo de satisfacțiile materiale. Armonia din familie s-a transformat în situații penibile în comunitate, fiind nevoie și de intervenția organelor de poliție. În acest sens, învederează că au existat plângeri adresate organelor de poliție urmarea conflictelor dintre părți, însă această situație nu se datorează apelantului - reclamant, ci intimaților - pârâți.
Sub un alt aspect, solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că aspectele relatate de martorii propuși de intimații - pârâți sunt cunoscute de aceștia din relatările intimaților, ci nu percepute în mod direct, întrucât discuțiile din familie nu sunt cunoscute de vecini. De asemenea, arată că părțile nu mai servesc masa împreună, iar intimații nu duc și apelantului mâncare. Persoana care se preocupă de mâncare, spălat și cele necesare apelantului este cealaltă fiică a acestuia. Învederează că fiecare dintre aceste aspecte sunt cunoscute de anumite persoane, însă instanța de fond a limitat numărul martorilor propuși. În opinia sa, nu se poate aprecia de către instanța de judecată faptul că intimații - pârâți își vor îndeplini pe viitor obligațiile, dată fiind situația actuală a părților care se privesc ca dușmani, deși locuiesc în aceeași gospodărie, raporturile de familie fiind deteriorate.
În raport de considerentele anterior expuse, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul admiterii acțiunii, cu consecința rezilierii contractului de întreținere încheiat între părți, fără cheltuieli de judecată.
Intimații prin apărător solicită respingerea apelului, învederând că acesta reprezintă o copie a cererii de chemare în judecată prin care apelantul pretinde că nu mai primește întreținere. De asemenea, arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost laborios motivată, apreciind corect probatoriul administrat în cauză, respectiv depozițiile martorilor, relațiile de la poliție și parchet. Situația dintre părți este în prezent tensionată, însă această stare se datorează apelantului, respectiv beneficiarului întreținerii care dorește să strice acest act încheiat între părți, refuzând să primească întreținerea. Martorii audiați în cauză au relatat faptul că până în primăvara anului 2013, când și-a schimbat atitudinea, reclamantul a fost întreținut ca un prințișor de către pârâți. Acesta a fost îngrijit de intimați ca un părinte și nu a lipsit de la niciunul dintre evenimentele petrecute în familie. Apelantul a mers împreună cu intimații chiar și la evenimentele petrecute la restaurant, până în anul 2013 când a dorit să strice actul încheiat între părți.
Sub un alt aspect, învederează că toate bunurile ce fac obiectul contractului de întreținere au aparținut mamei reclamantului. După decesul soției, reclamantul a plecat din domiciliu, lăsând bătrâna singură acasă. Aceasta a chemat nepoata să o ajute, iar în prima iarnă toată familia a locuit într-o singură cameră. Ulterior, cu acordul proprietarei, au fost efectuate îmbunătățiri în gospodărie. Pentru aceste îmbunătățiri a promovat cererea reconvențională, iar în situația admiterii acțiunii, solicită admiterea cererii reconvenționale promovate. De asemenea, arată că apelantul invocă faptul că în prezent locuiește într-o magazie, însă aceasta a fost locuința intimaților și a bătrânei înainte de edificarea imobilului construcție. Casa a fost ulterior extinsă, întrucât se deteriorase, fiind îmbunătățită cu acordul proprietarei. Totodată, arată că intimații au venit în această gospodărie în anul 1986 și au efectuat îmbunătățiri, asigurând întreținerea apelantului și a bătrânei timp de 18 ani, fără nici un fel de obligație legală, ci morală de fiică și nepoată, întrucât contractul de întreținere a fost încheiat abia în anul 2004. În intervalul 2004 - 2013 nu s-a invocat neexecutarea obligației de întreținere de către apelant. Acesta și-a schimbat ulterior atitudinea, fiind încurajat de cealaltă fiică care îl vizitează și îi aduce alimente o dată la o săptămână. În acest sens, învederează că și cea de a doua fiică a apelantului are o obligație legală de întreținere față de acesta, având încheiat un contract de întreținere pentru un apartament. Apelantul dorește să strice actul și să îi scoată din curte pe intimați, deși la momentul încheierii contractului acesta era procurator al proprietarei și s-a trecut alături de aceasta la întreținere. În opinia sa, instanța nu trebuie să se raporteze numai la relațiile dintre părți din ultimul an, ci la toți cei 30 de ani petrecuți de părți în aceeași gospodărie. Deși apelantul susține că intimații nu au fost interesați de pomenirile ulterioare decesului bătrânei, acesta a fost cel care nu le-a permis să facă aceste obiceiuri în gospodărie, intimații fiind nevoiți să facă pomenirile la un local.
Totodată, arată că apelantul nu a făcut dovada încetării prestației din culpa intimaților. În intervalul 2004 - 2013 intimații și-au îndeplinit obligațiile cu bună credință, iar anterior anului 2004 au asigurat întreținerea fără o obligație legală. Începând din anul 2013, reclamantul a strigat relațiile dintre părți, refuzând întreținerea. Acesta este violent și agresiv cu intimații, astfel că aceștia au formulat plângeri la organele de poliție și la P. de pe lângă Judecătoria Topoloveni. Astfel, apelantul nu poate invoca propria culpă pentru rezilierea contractului. Învederează că în situația rezilierii contractului apelantul ar trebui să fie obligat la despăgubiri de peste 2 miliarde lei. Obiectul contractului îl reprezinte de fapt bunurile primite de intimați de la bunica acestora.
Concluzionând, solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată, să se mențină ca legală și temeinică sentința civilă nr. 914/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr._, apreciind că prin această hotărâre a fost efectuată o analiză pertinentă a probelor.
În replică, apelantul prin apărător arată că la momentul încheierii contractului pârâții nu au fost înșelați, astfel cum se susține, apelantul fiind reprezentant și moștenitor.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul B. C. a chemat în judecată pe pârâții D. C.V. și D. I., solicitând să se dispună rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.204/23.01.2004 la B.N.P G. G., revenirea bunurilor ce formează obiectul convenției în patrimoniul reclamantului, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, se arată că prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere încheiat la data de 23.01.2004, s-a transmis pârâților dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile: terenuri în suprafață de 2500 mp arabil extravilan; 1790 mp arabil extravilan; 2000 mp arabil extravilan; 1600 mp arabil extravilan; 1000 mp arabil extravilan; 540 mp teren vii intravilan; 767 mp teren curți construcții intravilan; construcții: casă de locuit în suprafață de 130 mp; o magazie cu două camere de locuit; un grajd cu patru încăperi și un garaj. Reclamantul învederează că în anul 2005 au apărut între părți neînțelegeri generate de intenția pârâților de a demola o anexă bucătărie în care acesta și creditoarea B. M. le foloseau, apreciind că această intenție a pârâților demonstra refuzul de a le pune la dispoziție și a le asigura un alt loc corespunzător pentru efectuarea acestor activități. Se precizează că în anul 2011 a decedat creditoarea B. M., iar cheltuielile ocazionate de acest eveniment și cele ulterioare, pentru comemorări conform obiceiului locului, au fost suportate doar de reclamant, fără ca pârâții să contribuie în vreun fel, refuzând de asemenea să îi ofere ajutorul privind activitățile casnice uzuale și interzicând altor persoane să îl viziteze, atitudine ostilă care l-au privat de întâlnirile cu prietenii.
În susținerea cererii, reclamantul învederează că efectuează treburile gospodărești cu ajutorul altor persoane, achitând contravaloarea acestor servicii întrucât pârâții nu îi oferă nici un sprijin și mai mult decât atât manifestă o atitudine violentă, fizic și verbal, ceea ce denotă o totală lipsă de respect, iar în urma unui conflict din data de 11.09.2013 a fost necesară intervenția organelor de poliție. Acest comportament al pârâților generează reclamantului o puternică stare de temere și nesiguranță, contrar scopului pentru care a întocmit actul a cărui reziliere o solicită, cu consecința revenirii bunurilor înstrăinate în patrimoniul său, având în vedere că este unicul moștenitor al defunctei vânzătoare B. Gh.M..
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.969-970; art.1549-1550; art.1554; art.2554; art.2257; art.2263 Noul Cod Civil.
La data de 06.03.2014, pârâții D. V. și D. I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată, întrucât și-au executat obligațiile de întreținere față de creditori.
Sub acest aspect, se arată că, de la momentul în care au locuit efectiv în gospodărie, au îngrijit în exclusivitate pe B. M., asigurându-i toate cele necesare traiului, de același tratament beneficiind și reclamantul atunci când venea și locuia în imobil, situație care a determinat încheierea contractului între părți. Se precizează că susținerile reclamantului nu corespund realității întrucât au suportat în integralitate cheltuielile cu înmormântarea creditoarei B. M., față de care și-au îndeplinit în integralitate obligația de întreținere asumată, iar după decesul acesteia i-au asigurat reclamantului întreținerea și îngrijirea necesară. Se invocă împrejurarea că, din luna februarie 2013, fără un motiv întemeiat, reclamantul i-a amenințat că vor rezilia contractul încheiat pentru că intenționează să aducă în gospodărie pe sora pârâtei, iar din luna mai 2013 a refuzat să mai primească orice ajutor dat, apelând la cealaltă fiică a sa. Tot de la acea dată, reclamantul manifestă o atitudine ostilă față de pârâți, adresează injurii și amenințări, iar în seara de 11.09.2013 s-a comportat violent față de pârâtul D. I., căruia i-a generat leziuni, conflict ce a determinat deplasarea organelor de poliție, solicitate a interveni prin apelul de urgență. Astfel, pârâții arată că neexecutarea obligației de întreținere asumată este determinată de culpa exclusivă a reclamantului, context în care urmează a fi respinsă acțiunea promovată.
La aceeași dată, pârâții au formulat cerere reconvențională solicitând ca, în situația admiterii acțiunii principale, să se dispună obligarea reclamantului B. C. la plata contravalorii construcțiilor edificate pe terenul ce a făcut obiectul contractului, dar și a contravalorii tuturor reparațiilor, renovărilor și extinderilor efectuate la construcțiile existente, sumă evaluată provizoriu la cuantumul de 25.000 lei, ce va fi actualizată și la care se vor adăuga dobânzile legale aferente de la momentul pronunțării și până la achitarea efectivă a întregului debit.
Asupra acestei cereri reconvenționale, prin încheierea de ședință din data de 02.06.2014, constatând că pentru soluționarea cererii reconvenționale se impune administrarea unui probatoriu complex, ce ar duce la tergiversarea soluționării cererii principale, s-a dispus disjungerea și formarea unui nou dosar având ca obiect pretenții, privind pe reclamanții D. I. și D. V. și pe pârâtul B. C..
Prin sentința civilă nr. 914/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Topoloveni a fost respinsă acțiunea.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.204/23.01.2004 de BNP G. G., creditoarea B. Gh.M. prin curator B. I.C. a transmis pârâților D. I. și D. V. dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile situate în ., respectiv: terenuri în suprafață de 2500 mp arabil extravilan; 1790 mp arabil extravilan; 2000 mp arabil extravilan; 1600 mp arabil extravilan; 1000 mp arabil extravilan; 540 mp teren vii intravilan; 767 mp teren curți construcții intravilan; construcții: casă de locuit în suprafață de 130 mp; o magazie cu două camere de locuit; un grajd cu patru încăperi și un garaj.
Referitor la bunurile înstrăinate, se precizează că terenul a fost dobândit de vânzătoarea B. M. prin reconstituirea dreptului de proprietate, construcțiile au fost realizate de aceasta împreună cu contribuția fiului său B. C., iar încăperile baie, bucătărie, cămară și hol de la casa de locuit au fost realizate de cumpărători, stabilindu-se prețul vânzării de_ Rol, din care cumpărătorii au achitat curatorului vânzătoarei suma de 20.000.000 lei Rol, urmând ca pentru diferența de 80.000.000 lei Rol, aceștia să acorde vânzătoarei B. M. și creditorului B. I.C. întreținere și îngrijire cu cele necesare traiului și sănătății, pe toată durata vieții, la domiciliul acestora din imobilul înstrăinat, iar la deces să îi înmormânteze și să efectueze toate obiceiurile potrivit datinilor creștinești.
Din conținutul contractului încheiat, pentru stabilirea naturii juridice a acestuia, este necesar a se analiza obligația principală, scopul principal urmărit de părți la încheierea contractului.
În speță, procedând la interpretarea clauzelor contractului, având în vedere împrejurarea că prestația în bani (prețul achitat) reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat, instanța constată că obligația principală a dobânditorilor, asumată contractual, este prestarea întreținerii în favoarea celor doi creditori, urmând a se analiza efectele acestui contract prin prisma acestor raporturi juridice generate și necontestate de părți.
Reclamantul solicită rezilierea contractului de întreținere, iar în justificarea pretenției sale arată că debitorii nu și-au îndeplinit obligațiile asumate referitoare la efectuarea obiceiurilor creștinești după decesul creditoarei B. M., dar și a celor de întreținere și îngrijire față de acesta.
Potrivit disp.art.1020 Cod civil, norme legale aplicabile prin prisma disp.art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011 coroborate cu art.6 alin.2 din noul Cod civil, rezoluțiunea sau rezilierea contractului devine operantă numai atunci când una din părți nu și-a executat obligațiile ce îi revin și numai dacă neexecutarea îi este imputabilă, potrivit legii civile.
Așadar, obiectul probei, faptul de dovedit îl constituie culpa pârâților, cu excluderea oricărei culpe a reclamantului și neexecutarea obligațiilor contractuale de întreținere, respectiv faptele pozitive determinate din care rezultă faptul negativ determinat al neexecutării obligației, cu conținutul stabilit.
Prin răspunsurile la interogatoriile administrate, pârâții arată că și-au îndeplinit în mod corespunzător obligațiile ce le reveneau până în anul 2013, dată de la care a apărut între aceștia o situație conflictuală, determinată de atitudinea reclamantului.
La rândul său, reclamantul invocă neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor asumate de către pârâți, arătând în răspunsurile la interogatoriu că aceștia manifestă o atitudine violentă, precizând că nu a refuzat pretinsul ajutor dat (interogatoriu filele 83-86).
În depoziția sa, martorul B. V., audiat la propunerea reclamantului, menționează existența unor bune relații între părți până în urmă cu aproximativ doi ani, precizând că, ulterior situația s-a schimbat, fără a putea oferi date cu privire la împrejurările ce au determinat aceste modificări și evidențiind că reclamantul are condiții bune de locuit în spațiul locativ pe care îl folosește.
Audiată la propunerea pârâților, martora D. M. confirmă apariția unor neînțelegeri între părți, evidențiind însă îndeplinirea în mod constant a obligațiilor de întreținere de către pârâți, atât față de creditoarea B. M. pe timpul vieții acesteia, dar și ulterior față de reclamant. Sub acest aspect, martora precizează că după decesul bătrânei (B. M.) pârâta D. V. a făcut toate pomenirile potrivit obiceiului locului, precizând că aceasta efectua menajul în gospodărie pentru tatăl său, pe care l-a îngrijit în perioadele în care s-a confruntat cu probleme de sănătate, necesitând chiar și o intervenție chirurgicală, însă ulterior, datorită comportamentului violent al reclamantului, acesteia i-a fost frică să mai intre în spațiul folosit de tatăl său care a refuzat chiar „să primească mâncare de la pârâtă, spunând mereu că vrea să-i izgonească”.
Aceleași aspecte sunt menționate și în depoziția martorei Bogăcioiu C., care evidențiază îndeplinirea obligațiilor de întreținere ale pârâților față de B. M. și B. C., în mod permanent și constant, până în anul 2013 când reclamantul a refuzat să mai primească acest ajutor, cu toate că pârâții manifestau aceeași grijă și respect.
Ambele martore fac referire în depozițiile lor la desele conflicte care apar în ultima vreme între părți, ceea ce a determinat și intervenția organelor de poliție pentru aplanarea neînțelegerilor, aspecte de notorietate în comunitate.
În acest sens, în depoziția sa, martora D. M. precizează că reclamantul are o atitudine ostilă, generând conflicte ori de câte ori vine de la instanță și chiar s-a implicat într-o agresiune fizică exercitată asupra pârâtei D. V., de sora acesteia.
În declarația sa, martorul I. M., a precizat că în anul 2012, pe durata efectuării unor lucrări de îmbunătățire la camera folosită de reclamant acesta era ajutat de către fiica cea mică, aceasta îi asigura hrana și îi efectua menajul în gospodărie „pentru că nu se înțelegea cu fiica cealaltă cu care locuia în gospodărie”, fără ca în acest interval de timp pârâții să genereze vreo situație conflictuală sau să manifeste vreo atitudine necorespunzătoare față de reclamant, așa cum acesta susține în expunerea de motive.
De asemenea, martorul precizează că pe durata vieții creditoarei B. M., aceasta a fost îngrijită de cealaltă fiică a reclamantului care îi aducea alimente, dar a precizat că „nu am văzut-o în gospodăria bătrânei, doar când pleca din locuință în acest scop”, arătând de asemenea că „nu a mers niciodată în acel imobil cât a trăit bătrâna”, aflând în mod indirect aspectele relatate.
Coroborând depozițiile martorelor D. M. și Bogăcioiu C., instanța reține că pârâții și-au îndeplinit în mod succesiv, constant și permanent obligația de întreținere față de creditorul B. C., fără a exista situații în care a fost izgonit din spațiul locativ, așa cum se invocă, iar aceștia au depus toate diligențele pentru îndeplinirea obligațiilor lor.
Așa cum și pârâții au susținut în apărare, în depoziția sa martora D. M. a confirmat că reclamantul a refuzat începând cu anul 2013 orice ajutor din partea pârâților, iar neînțelegerile dintre părți sunt cauzate de intenția unilaterală a reclamantului creditor de a desființa contractul, acesta generând deseori stări conflictuale, elemente ce atestă că neîndeplinirea obligațiilor de întreținere, după acest moment, nu a fost consecința conduitei culpabile a pârâților, ci a atitudinii reclamantului.
Deși acesta invocă un comportament necorespunzător al pârâților în relațiile dintre părți, niciunul dintre martorii audiați nu confirmă elemente de această natură, iar aspectele relatate de martorul I. M. privind ajutorul dat reclamantului de cealaltă fiică a acestuia, nu demonstrează neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor de întreținere de către pârâți cât timp toți ceilalți martori confirmă împrejurarea că, după refuzul reclamantului de a primi întreținerea de la debitorii pârâți, acesta a apelat la ajutorul celeilalte fiice care s-a implicat nu numai în îngrijirea sa, dar și în menținerea unor stări conflictuale între părți, conform datelor ce rezultă din depoziția martorei D. M..
Sub același aspect, s-a reținut că înscrisul atașat la dosar (fila 104), confirmă susținerile pârâților privind generarea unor stări conflictuale de către reclamant, care a fost și avertizat să respecte normele de conviețuire socială, de către organele de poliție, în timp ce acestora li s-a atras atenția „ca pe viitor să evite orice stare conflictuală ce ar putea degenera în acte de violență” - adresa nr._/ 18.09.2013 a Postului de Poliție Călinești (fila 99).
Este cert astfel că, atmosfera dintre părți nu este una pașnică, dar atâta vreme cât nu se poate imputa pârâților vreo culpă în generarea acestor stări conflictuale, nu se poate reține că acest climat de tensiune este generat de conduita întreținătorilor și nici nu justifică refuzul creditorului de a primi întreținerea acordată.
În speță, coroborând depozițiile martorilor audiați în cauză,conform celor expuse anterior se reține că obligația de întreținere a fost executată conform celor asumate de către pârâți până în anul 2013, însă ulterior refuzul reclamantului de a solicita și de a primi întreținere de la pârâți nu este un argument pentru susținerea cererii de rezoluțiune a contractului de întreținere.
Având în vedere că reclamantul, creditor al obligației de întreținere și-a schimbat conduita după acest moment, refuzând să mai primească întreținere, neexecutarea nu poate fi imputată pârâților, de unde rezultă că nu există temei pentru a desființa contractul, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1020 Cod civil.
Împotriva sentinței civile nr. 914 din 22.09.2014 a declarat apel reclamantul B. C. solicitând admiterea căi de atac și pe cale de consecință admiterea acțiunii.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că la pronunțarea hotărârii, prima instanță nu a ținut seama de toate circumstanțele cauzei și materialul probator administrat în cauză a fost analizat în mod superficial, dese fiind referirile la declarațiile martorilor propuși de pârâți, mai ales la declarația martorei D. M..
Depozițiile martorilor propuși de pârâți sunt lipsite de obiectivitate, aceștia relatând evenimente de care au luați cunoștință din relatările pârâților comunicate cu ocazia diferitelor evenimente la care au participat.
.Apelantul a mai menționat că pârâții cu ușurință au trecut peste nevoile sale, astfel că a fost nevoit să se ocupe personal de întreținerea camerelor în care locuiește, să își procure hrană și îmbrăcăminte, ori să apeleze la ajutorul unor terțe persoane, cum ar fi consăteni sau cealaltă fiică a sa, pentru efectuarea diverselor activități necesare în gospodărie.
În cerere s-a mai învederat instanței de control judiciar faptul că, pârâții au manifestat rea voință, neexecutându-și obligația de întreținere.
Apelantul a mai menționat că obligația contractuală de întreținere presupune pe lângă aspectul material și unul subiectiv, moral, bazându-se pe relații reciproce de încredere între părțile contractante, întreținerea putând fi acordată sau primită decât în condițiile unui climat care să-i confere beneficiarului întreținerii un sentiment de siguranță, liniște și aproprierea, aspecte pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere la pronunțare hotărârii.
În cerere apelantul a mai precizat că datorită neînțelegerilor care au existat între părți, s-a creat imposibilitatea obiectivă de a i se acorda întreținere de către pârâți, aspect peste care judecătorul fondului a trecut cu maximă ușurință.
În drept, în apel s-au invocat disp. art. 466 și urm. C.pr.civ.
Intimații-pârâți D. I. și D. V. au format întâmpinare, susținând sentința ca fiind legală și temeinică și solicitând respingerea apelului, ca neîntemeiat.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare în care a reiterat motivele expuse pe larg în cererea de apel.
Tribunalul, examinând sentința civilă atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, reține următoarele:
Tribunalul constată că la data de 23.01.2004 a intervenit între intimați, în calitatea de cumpărători și numita B. M., bunica intimatei D. V., în prezent decedată, reprezentată prin curator B. C., tatăl intimatei contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 204 la BNP G. G., prin care intimații în schimbul unei părți din prețul vânzării, respectiv pentru suma de 80.000.000 lei (Rol) s-au obligat să-i acorde vânzătoarei și curatorului acesteia, B. I. C. întreținere și îngrijire cu cele necesare traiului și sănătății (hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, iluminat, încălzirea locuinței, medicamente, asistență medicală, etc.), pe toată durata vieții, la domiciliul lor din imobilul înstrăinat, iar la deces să-i înmormânteze și să le facă toate obiceiurile potrivit datinilor creștinești.
În contract s-a prevăzut și dreptul numitului B. I. C. de a cere rezilierea contractului pe cale judecătorească în cazul neacordării întreținerii.
În schimbul prețului și a întreținerii ce urma a fi acordată intimații au intrat în proprietatea mai multor terenuri și asupra unor construcții, respectiv casă în suprafață de 130 mp având 3 camere de locuit, două holuri, o sală, baie, bucătărie și cămară, o magazie cu două camere de locuit, un grajd cu patru încăperi și un garaj.
Potrivit art.1020 C.civ. de la 1864 ce se aplică în cauză potrivit art.102 din Legea nr.71/2011 pentru punere în aplicarea a Legii nr.287/2009 privind Codul civil în caz de neexecutare a obligației asumate prin contract creditorul poate cere rezoluțiunea (sau reziliere, după caz) a contractului. Esențial pentru constatarea rezilierii contractului este ca debitorului obligației de întreținere să-i fie imputabilă neexecutarea acestuia.
Cu privire la critica apelantului că instanța de fond a dat relevanță depozițiilor martorilor audiați la solicitarea intimaților, în detrimentul depozițiilor martorilor propuse de el, se constată că instanța de fond a analizat întregul material probator administrat în cauză, inclusiv depozițiilor martorilor încuviințați apelantului-reclamant.
Tribunalul reține din depoziția Martorului B. V., probă încuviințată apelantul că, în relațiile între părți s-a produs o schimbare în ultimii doi ani fără a avea cunoștință de motivul schimbării. Martorul I. Gușatul M. N., propus tot de apelant, care a efectuat lucrări în gospodăria apelantului ulterior anului 2012, acesta nu putut da informații privind relațiile dintre părți anterioare anului 2012, iar când a efectua lucrări la locuința apelantului, acesta a constatat că este ajutat de cealaltă fiică și nu a observat ca pârâții să aibă un comportament necorespunzător față de apelant.
În cauză se constată că depoziția martorului B. V. se coroborează cu declarațiilor martorilor încuviințați intimaților-pârâții și din care reiese că intimații și-au îndeplinit obligațiile de întreținere față de defuncta B. M., suportând inclusiv cheltuielile de înmormântarea ale acesteia și pomenile ulterioare. De asemenea, aceștia s-au ocupat de întreținerea și apelantului, însă la puțin timp după decesul mamei sale, acesta s-a apropiat de cealaltă fiică, creând stări conflictuale cu intimații în dorința de a fi reziliat contractului de întreținere.
În privința condițiilor în care locuiește apelantul, tribunalul reține că acesta ocupă același imobil pe care l-a ocupat și B. M. și în care a locuit și anterior intervenirii decesului acesteia din urmă și sunt corespunzătoare, aspecte ce se desprind din depoziția martorilor Băloșoiu V. și D. M..
Singurul, Martorul I. G. M. susține contrar, însă această depoziție nu se mai coroborează cu alte probe administrate în cauză. În privința acestui martor, tribunalul reține că acesta locuiește în aproprierea locuinței celeilalte fiice a apelantului, iar cea mai mare parte a informațiile furnizate nu le-a perceput cu propriile simțuri, ci din zvonul public.
Faptul că, apelatul a apelat la ajutorul celeilalte fiice nu echivalează cu o neîndeplinirea a obligației de întreținere de către intimați.
Susținerea apelantul că datorită climatului tensionat dintre părți apreciază că relațiile contractuale dintre părți nu pot continua, tribunalul constată că relațiile conflictuale între părți au fost generate și întreținut de apelant, care a exercitat violențe asupra intimaților și continuă să aibă un comportament ostilă față de aceștia.
În acest sens este depoziție martorei D. M. și înscrisurile medicale ale intimatei D. V., precum și adresa organelor de poliție, prin urmare temerea apelantul privind siguranța sa nu sunt justificate.
Un argument în plus privind comportamentul necorespunzător al apelantului față de intimați este și ordonanța de clasare din 01.04.2014 emisă în dosarul nr. 46/P/2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni prin care s-a dispus clasarea cauzei, întrucât fapta sesizată de apelantului din prezenta cauză, privind săvârșirea de către D. I. și fiu său de distrugerea a gresiei de pe treptele accesorii locuinței sale nu există.
Apelantul nu poate invoca propria culpă în executarea contractului pentru a obținere rezilierea contractului.
Relațiile dintre părți au fost bune timp de 7 ani, perioadă de timp în care nu s-a contestat întreținerea acordată de intimați, iar apariția unui conflict, datorat apelantului, neputându-se reține vreo culpă intimaților, nu este suficient pentru a motiva refuzul ulterior al reclamantului de a primi întreținerea.
Tribunalul apreciază că relațiile contractuale dintre părți pot continua, iar apelantul ar trebuie să dea dovadă de înțelepciune și să nu mai accepte influența altor persoane, străine contractului.
Astfel cum, a reținut și instanța de fond și tribunalul constată că intimații în mod succesiv și-au executat obligația de întreținere față de apelant.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată că, sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, neexistând motive care să atragă anularea sau schimbarea acesteia astfel că, în baza dispozițiilor art. 480 alin.1 Cod pr.civ. va respinge apelul formulat de apelantul B. C., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. C., domiciliat în ., județul Argeș, CNP-_ împotriva Sentinței civile nr. 914/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr._, intimați fiind pârâții D. C V., CNP-_ și D. I., CNP-_ domiciliați în ., ., județul Argeș
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.04.2015.
Președinte, A. A. | Judecător, S. I. Ț. | |
Grefier, I. B. |
red.A.A.
dact.C.E.C./A.A.-5 exp./20.05.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 222/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 353/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
