Succesiune. Decizia nr. 511/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 511/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 511/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. A.
Judecător A. M. P.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta Ș. A. - prin proc. B. I. împotriva sentinței civile nr. 1055/03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. _ , intimată fiind pârâta C. E., având ca obiect succesiune .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: av. S. D. pentru recurenta reclamantă și av. M. M. pentru intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Av. D. S. depune la dosar împuternicire avocațială însoțită de chitanța reprezentând onorariu de apărător.
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar două chitanțe reprezentând onorariul de avocat.
Părțile prezente, pe rând având cuvântul, arată că nu au cereri de formulat.
Tribunalul constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței primei instanțe.
Arată că în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 cod proc civ raportaT la art. 304 ind 1 cod proc civ, a criticat sentința primei instanțe având în vedere că, în opinia sa, aceasta a pronunțat o hotărâre nelegală prin prisma modului în care a dezlegat problema de drept privind actul de opțiune succesorală în cauza de față, respectiv acceptarea sau neacceptarea succesiunii defunctului în termenul de exercitare al acestui drept de 6 luni, potrivit art. 700 cod civ. de la 1864.
Nelegal este, în opinia sa, motivarea primei instanțe prin oglindirea și trimiterea la excepția pe care prima instanță consideră că ar fi aplicabilă în speță prin raportare la legea specială, respectiv art. 13 din Legea nr. 18/1991 ce reglementează situația și ipoteza de drept, care prevede termenul de acceptarea succesiunii pentru o anumită categorie de succesibili.
Sentința primei instanțe este nelegală, întrucât este știut faptul că succesiunea fostului proprietar se deschide la data decesului, pe data încetării din viață și nicidecum pe data apariției unei legi. Astfel, prima instanță în mod nelegal a reținut că pârâta ar fi făcut acest act de acceptare prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă în luna noiembrie 2005. Această cerere este depusă în baza legii speciale, ultima în succesiunea lor în materie de fond funciar, respectiv Legea nr. 247/2005. În baza primei legi, cea la care face apel prima instanță, nelegal, în considerentele sale, Legea 18/1991. Chiar și recursul în interesul legii se referă la modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991. Față de art. 13 din Legea nr. 18/1991 s-a simțit nevoia a se veni cu recurs în interesul legii, pentru că repunerea în termen este o situație de excepție, care intervine atunci când partea s-ar fi aflată într-o imposibilitate absolută de a își valorifica dreptul în termenul legal pe care legea îl prevede, adică dispozițiile legii speciale nr. 18/1991 .
Succesiunea se naște pe data decesului, în ceea ce privește succesiunea pentru care o aduce în atenția instanței s-a deschis în data de 15.11.2003 și nu în 1990 ca să fie aplicabile dispozițiile art. 13 din Legea nr. 18/1991. În anul 2003 nu exista vreun motiv ca să poată formula pârâta cerere de reconstituire la Legea 247/2005.
Legiuitorul atunci când a reglementat art. 13 din Legea nr. 18/1991, a avut în vedere succesibilii care în intervalul 1962-1974 când au apărut legile 58 și 59 prohibitive în materie de drept de proprietate până în 1989 . Primul decret dat în 1989, Decret Lege nr. 1/1989 de abrogare a acestor dispoziții prohibitive în materia dreptului de proprietate. Pentru aceștia s-a reglementat art. 13 șinu putea să fie aplicabil în 2005, când de la mai mult de 2 ani pârâta formulează cererea, astfel că nu putea să-i fie aplicabilă instituție repunerii în termen, întrucât nu există nici un motiv de împiedicare, mai presus de voința sa, de a formula actele de acceptare în intervalul de 6 luni, în vigoare fiind art.700 din vechiul cod civil.
Arată că a făcut discuții în cuprinsul recursului pe carel-a formulat a efectelor juridice pe care le-ar putea produce această cerere formulată în baza legii 247/ 2005, de către pârâtă. P. decizia pronunțată în dosarul_, a observat că prin întâmpinare se face trimitere la autoritatea de lucru judecat, ori ÎCCJ atunci când analizează această ipoteză a hotărârilor judecătorești pronunțate în condiții de contradictorialitate, recurenta reclamantă nu a participat în acel litigiu de fond funciar . Singura cale legală de a își valorifica drepturile de persoană vătămată în drepturile sale, prin emiterea certificatului de moștenitor în favoarea pârâtei, este această acțiune. Astfel, această hotărâre pe care o invocă partea adversă nu este opozabilă, nu s-a pronunțat în contradictoriu cu intimata, pe de altă parte nu a fost admisă cererea din 29.11.2005, ea a fost respinsă. P. dosarul 440 /216/2011 s-a admis doar cererea de obligare a comisiei, să fie pusă în posesie în numele lui G. M., pentru că toată motivarea se axează pe certificatul de moștenitor. În opinia sa, intimata pârâtă nu a făcut acte de acceptare nici tacită, nici expresă în ceea ce privește succesiunea, iar reclamanta este cea care a acceptat această succesiune, arătând că dezbaterea sa și argumentele sale se bazează pe înscrisul intitulat „declarație” pe care și prima instanță îl invocă, dar îl interpretează greșit, solicitând instanței să reinterpreteze efectul probatoriu al acestei declarații.
Consideră că atâta vreme cât reclamanta spune că, este de acord ca toată moștenirea lui G. M., să fie lăsată lui B., pentru că s-a ocupat de cele necesare înmormântării, fapt pentru care nu a mai avut nicio pretenție asupra moștenirii acestuia, trebuie interpretată astfel:
Este un act de dispoziție, este o convenție intervenită între reclamantă și procuratorul său, astfel că nu putea reclamanta să spună că lasă toate bunurile defunctului G. lui B., cu condiția ca acesta să facă înmormântarea, pomenile, monumentul funerar, să suporte toate taxele cu impozitele. Din noiembrie 2003 când a decedat autorul, pentru bunurile acestuia, B. a suportat impozitele, pentru că a fost desemnat de Ș. A., adică aceasta era ruda de gradul I V, avea vocație la succesiune, nu are descendenți, nu are ascendenți, este rudă de grad IV în grad egal ca și pârâta de astăzi. Teoretic succesiunea s-ar fi deferit către cei doi moștenitori, cei mai apropriați în grad, respectiv reclamanta și pârâta, actele de acceptare succesorale în termen au fost făcute de reclamantă, demonstrând de ce pârâta nu a făcut nici un fel de acceptare.
Solicită ca instanța de recurs să analizeze de ce reclamanta a făcut aceste acte de acceptare, respectiv pentru că nu se putea să se facă înmormântarea defunctului în lipsa consimțământului rudei în grad apropiat, respectiv reclamanta în grad IV, nu putea preotul să efectueze operațiunea de înmormântare, nu putea să se facă toate cheltuielile timp de 7 ani, pârâta mergând după 8 ani să obțină certificatul de moștenitor, adică așa cum spune reclamanta Ș. A. că nu s-a știut nimic despre această persoană, iar acum vrea să ia averea lui G..
Arată că activul și pasivul succesoral constituie patrimoniul defunctului, astfel că nu se poate separa și rupe activul de pasiv, acesta fiind dat de aceste sarcini ale succesiunii ( înmormântare, pomeni, taxe și impozite).
Față de ultima critică ce vizează soluția de respingere a cererii pârâtei de constatarea nulității certificatului de moștenitor, pe care o susține în integralitate, consideră că, notarul care are atribuții date prin legea notarială nr. 36/1995 să dezbată succesiunea, dar el este agentul instrumentator care prin propriile lui simțuri trebuie să perceapă ceea ce oglindește în actele pe care le întocmește, apreciază că nu putea notarul să perceapă că numai pârâta care, după 8 ani merge să deschidă succesiunea, deschisă în noiembrie 2003, este unicul moștenitor, numai pentru faptul că se duce cu o vară a sa care spune că nu cunoaște să mai fie alți moștenitori.
Astfel, consideră că se află în cazul în care s-au încălcat grav art. 100,99, 88 din legea nr. 36/1995, reclamanta este persoană vătămată în drepturile sale .
Pentru toate acestea solicită admiterea recursului, desființarea în tot a sentinței primei instanțe în privința cererii introductive, precizând că pârâta nu a formulat recurs pe cerere reconvențională, astfel că solicită menținerea soluției de respingere.
Solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, arată că punctul său de vedere este cel pe care l-a expus prin întâmpinare, astfel că înțelege să puncteze asupra interpretării dată de apărătorul recurentei reclamante, venin nu cu o interpretare, ci cu documente pe care le supune atenției și interpretării instanței.
Față de susținerile apărătorului recurentei cu privire la faptul că a cedat dreptul de moștenire către procurator, respectiv B., ca un act de dispoziție prin care a înțeles să cedeze acestuia moștenirea, arată că există un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere prin care G. M. defunctul, a vândut casa sa împreună cu ceea ce este în ea, fiului procuratorului B. C. A. ( se dă citire din contractul de vânzare cumpărare). Astfel, față de susținerea apărătorului recurentei, cum că nu putea familia B. fără acceptul reclamantei, nici măcar să-l înmormânteze pe defunct, este complet demontată de acest contract de vânzare cumpărare.
După închiderea dezbaterilor se depune la dosar contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, în ideea că va facilita judecata cauzei.
Consideră că acest contract de vânzare cumpărare stat și la baza convingerii primei instanțe, care și-a argumentat foarte bine în fapt și în drept motivarea sentinței, reținând că reclamanta nu a dovedit a fi făcut nici măcar un singur act de acceptare a succesiunii, expresă sau tacită. Instanța în mod corect face trimitere la declarațiile de la filele 436) și 46) a căror citire se dă, pe care în mod corect le-a reținut și le-a coroborat cu tot probatoriul, cu răspunsurile la interogatoriul ( se dă citire răspunsurilor de la întrebările 6,7,8 și 14), toate acestea demonstrând că reclamanta nu a făcut nici un act de acceptare a succesiunii, expresă ori tacită . Această interpretare nefondată, nesprijinită pe nicio dovadă, cum că ar fi cedat dreptul său de moștenire către B. este absolut negată și contrazisă de înscrisurile de la dosar.
Cu privire la actele făcute de pârâtă pentru acceptarea succesiunii învederează instanței că, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, lege care a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, iar ÎCCJ a pronunțat o hotărâre în interesul legii, respectiv Decizia nr. 11/2007, pe care, în opinia sa, instanța de fond nu putea să o ignore și în care s-a stabilit cu caracter obligatoriu că în interpretarea dispozițiilor art. 13 ind. 2 coroborat cu art. 8 din Legea 18/1991, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din codul civil., astfel instanța a făcut o justă interpretare.
Arată că s-a făcut dovada și a faptului că pârâta a făcut acele cereri ( filele 425,428) înregistrate la Primăria Curtea de Argeș prin care a solicitat reconstituirea drepturilor ce i se cuvin după autorul G..
Precizează că nu a făcut trimitere la autoritate de lucru judecat, așa cum în mod greșit a reținut apărătorul recurentei, ci a spus doar că aceea hotărâre definitivă prin care Tribunalul Argeș - secția civilă, a admis recursul formulat de C. și a obligat cele două comisii să o pună în posesie și să-i emită titlul de proprietate pe terenul care altfel ar fi aparținut lui G., dacă nu ar fi decedat, a folosit-o invocând-o cu putere de lucru judecat, referindu-se la efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, anume faptul că instituie o prezumție, cu toate că reclamanta nu a participat în acel proces, dar situația juridică care s-a stabilit cu caracter irevocabil îi este opozabilă, fie și ca prezumție care se completează cu restul probatoriului administrat cauzei.
Pentru aceste considerente, față de primul punct consideră că soluția dată de instanța de fond este corectă.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, prin care s-a criticat respingerea celui de-al doilea petit al cererii, prin care s-a solicitat să se constate nulitatea certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 190 de BNP D. D., apreciază că și în această privință instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale atunci când a reținut că reclamanta nu a dovedit că este vătămată în vreun fel prin emiterea certificatului de moștenitor. Aceasta nu demonstrat că a înțeles, un act tacit de acceptare a succesiunii cu privire la cele trei suprafețe de teren trecute în certificatul de moștenitor, situație în care nu înțelege care este dreptul că a fost vătămată când a făcut această acțiune.
Consideră că instanța a reținut corect că reclamanta nu a formulat o declarație de opțiune succesorală în termenul de 6 luni, nu a făcut dovada unei repuneri în termenul de opțiune succesorală, în schimb a dovedit pârâta prin formularea celor două cereri, conform art. 13 din Legea nr. 18/1991 . De asemenea recurenta reclamantă nu a efectuat nici un act de acceptare expresă ori tacită, astfel că în mod corect instanța a respins al doilea capăt de cerere.
Solicită să se rețină că s-a stabilit corect situația de fapt, s-a făcut o corectă încadrare în drept, s-a administrat tot probatoriu respingerea recursului și s-a dat o interpretare corectă, motiv pentru care solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin nr._ /23.05.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Ș. A., prin procurator B. I., împotriva pârâtei C. E., prin care s-a solicitat constatarea calității sale de moștenitor legal și acceptant la succesiunii defunctului G. I. M., decedat la 14.11.2003, cu ultimul domiciliul în ., constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 190 datat 15 decembrie 2011 emis de Biroul Notarilor Publici Asociați D. D. și Ș. D. F. în dosarul 206/2011, în ceea ce privește calitatea de moștenitor legal acceptant al pârâtei C. E. al defunctului G. I. M. și pe cale de consecință conceptarea reclamantei ca unic moștenitor legal acceptant al acestui defunct și înlăturarea mențiunilor privind-o pe pârâta C. E., precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta Ș. A. a arătat că este unicul moștenitor legal acceptant al succesiunii defunctului G. I. M., decedat la 14.11.2003, întrucât este rudă în gradul acceptat de art. 675-676 Codul civil și este singurul moștenitor cu vocație succesorală care în termenul de prescripție de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii conform art. 700 cod civil a făcut actele de acceptare a succesiunii acestui defunct. S-a mai arătat că, deoarece termenul de 6 luni ce se socotește a curge de la data deschiderii succesiunii este un termen de prescripție, iar pârâta C. E. nu a făcut nici un fel de act de acceptare nici tacită nici expresă a succesiunii defunctului, autorului său G. I. M., în acest termen de 6 luni, reclamanta a solicitat să se constate că ea este unicul moștenitor legal acceptant al defunctului G. I. M.. A mai precizat că pârâta C. E. niciodată timp de 9 ani de zile respectiv nici la decesul autorului G. I. M., nici la înmormântare, nici la pomenile efectuate ulterioare potrivit obiceiului locului efecte de către reclamantă și familia procuratorului ei, nici la nivelul Primăriei sau a altor autorități nu s-a prezentat niciodată, nu a emis nici o pretenție care să îmbrace și să fie calificată ca îmbrăcând forma vreunui act de acceptare tacită. Reclamanta a menționat că ea este sora bunicii materne a defunctului G. I. M., și a fost prezentă încă din primul moment al luării la cunoștința de decesul lui G. I. M., a participat direct la înmormântarea acestuia, a suportat și contribuit la pasivul succesoral dat de cheltuielile cu înmormântarea și pomenile ulterioare, a emis pretenții față de bunurile succesorale lăsate de acesta, demersuri care sunt cunoscute de o . martori din localitate dar și la nivelul autorităților din . ultim domiciliu defunctul. Astfel, reclamanta a precizat că are calitatea de moștenitor legal acceptant al defunctului G. I M. invocând disp. art. 700 Cod civil cu raportarea la disp. art. 675-675 Cod civil. Reclamanta a mai arătat că înțelege să conteste calitatea de ,,moștenitor” a pârâtei C. E., care încercă să se folosească cu rea-credință de un certificat de moștenitor pe care l-a obținut cu încălcarea dispozițiilor legislației notariale, a Legii 36/1995, dar și a disp. art. 700 și 675-676 Codul civil, întrucât pârâta nu a făcut nici un fel de act de acceptare a succesiunii defunctului G. I. M., de la data decesului acestuia din 2003 și până la data la care pretinde că a obținut certificatul de moștenitor prin fraudarea drepturilor succesorale ale reclamantei, respectiv până la sfârșitul anului 2011, niciodată pârâta nu a venit să emită vreun fel de pretenții în legătură cu succesiunea defunctului G. I. M., neefectuând acte de acceptare în conformitate cu termenul prevăzut de art. 700 Cod civil tacita, nici expresă, fiind străină de aceasta succesiune. Reclamanta a mai susținut că este surprinzător, revoltător și nelegal că timp de peste 8 ani de zile pârâta nu numai că nu a făcut actele de acceptare în sensul art. 689 Cod civil, dreptul de a accepta o succesiune fiind prescris demult, dar fără să aducă la cunoștință notariatului existența altor persoane ce pot avea vocație succesorală, cu încălcarea normelor Codului civil dar și cu încălcarea disp. Legii 36/1995 a reușit să obțină cert. de moștenitor cu nr. 190 datat 15 decembrie 2011, fiind de asemenea, revoltător și nelegal că în certificatul de moștenitor se face mențiunea că pârâta a acceptat succesiunea deschisă, atenție la 14.11.2003, pretinsa acceptare pârâta o invocă ca fiind făcută la 15.11.2003, adică a doua zi după deces când nici nu operase înmormântarea defunctului iar pârâta niciodată timp de peste 8 ani de zile nici nu a fost văzută în localitatea unde se află ultimul domiciliul al defunctului. Reclamanta a mai arătat că afirmațiile pârâtei au caracter mincinos, îmbracă forma fraudei la lege și a cauzei ilicite și imorale, pentru ca aceasta nici nu a participat la decesul autorului, și 8 ani de zile nimeni nici nu a cunoscut existența pârâtei, singurul moștenitor care a acceptat succesiunea defunctului G. I. M. fiind reclamanta. A mai menționat că nici la nivelul primăriei Tigveni nimeni nu a cunoscut de existența pârâtei și nici nu s-a prezentat aceasta niciodată până la data obținerii acestui certificat de moștenitor ceea ce cu atât mai mult dovedește ca dreptul de opțiune succesorală al acesteia era prescris. În raport de toate acestea în conformitate cu art. 111 C.pr.civ și cu raportare la art. 700, 675-676 și 689 Cod civil, reclamanta a solicitat să se constate ca ea este unicul moștenitor legal acceptant al succesiunii defunctului G. I. M.. Reclamanta a invocat în acest sens practica fostului Tribunal Suprem decizia 1804/1960 Culegerea de decizii 1960 pag. 314, decizia 1927/1971 Culegea de decizii_ pag. 259, în conformitate cu care ,,este admisibilă cererea în constatare în cazul în care între moștenitori există neînțelegeri cu privire la calitatea lor sau la compunerea masei succesorale”. A mai menționat că solicită, în conformitate cu art. 88 din Legea 36/1995, și să se rețină că reclamanta este persoană vătămată în drepturile sale prin emiterea certificatului de moștenitor 190/15 decembrie 2011 și poate cere instanței anularea acestuia și stabilirea drepturilor sale conform legii. A precizat că toată procedura de dezbatere succesorală din dosarul 206/2011 la Biroul Notarilor Publici Asociați D. D. și Ș. D., s-a făcut cu încălcarea drepturilor reclamantei în condițiile în care nu numai că exista obligația citării sale pentru că avea calitatea și gradul de rudenie prin care să justifice acceptarea succesiunii în termen legal, dar trecând peste 8 ani de zile de la deschiderea unei succesiuni o minimă preocupare ar fi necesitat eventual în conformitate cu art. 78 o suspendare a procedurii succesorale pentru că trecuseră mai mult de 6 luni de la deschiderea succesiunii dacă nu chiar manifestarea de rol activ în a se afla despre existența reclamantei și a altor moștenitori cu vocație la succesiune. De aceea, în conformitate cu art. 88 din Legea 36/1995, reclamanta a solicitat să se dispună anularea certificatului de moștenitor atacat și stabilirea drepturilor sale de unic moștenitor acceptant asupra succesiunii defunctului G. M.. Reclamanta a precizat că nu a cunoscut despre existența certificatului de moștenitor până în anul 2012, împrejurare față de care cu atât mai mult se legitimează în acțiunea de față ca având interesul legitim în admiterea cererii sale. Pe cale de consecință, reclamanta solicitat ca prin înlăturarea mențiunilor privind calitatea de moștenitor a pârâtei C. E. din cadrul certificatului 190/15 decembrie 2011 și constatarea calității reclamantei de unic moștenitor, să se constate și drepturile sale de unic proprietar al tuturor bunurilor succesorale ale defunctului G. M., în contradictoriu cu pârâta C. E. care să fie și obligată să-i respecte acest drept. În drept, s-au invocat art. 111 C.pr.civ., art. 700, 675-676, 689 Cod civ. și Legea 36/1995 și art. 274 și urm. C.pr.civ. În dovedire, s-au solicitat proba cu interogatoriu, acte, martori, și orice alte probe admise de lege.
Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus și înscrisuri (procura specială autentificată sub nr. 604/22 martie 2012 de BNP G. A., notificarea nr. 19/E/4 mai 2012 a BIEJ I. V., certificat de naștere G. I., certificat de căsătorie U. C. și Mârghianu M., certificat de căsătorie G. C. și U. A., BI Ș. A., certificat de naștere Mârghianu A., extras din registrul de căsătorie G. I. și U. A., extras din registrul de deces U. M., extras din registrul de căsătorie Ș. T. și Mirghianu A., certificatul de moștenitor nr. 1035 - ilizibil, certificatul de moștenitor nr. 204 – ilizibil, certificatul de moștenitor nr. 20 – ilizibil, certificatul de moștenitor nr. 190 din 15 decembrie 2011 eliberat de BNPA D. D. și Ș. D. F., certificat de deces G. G., certificat verificări evidențe, certificat nr. 5351/9 decembrie 2011 eliberat de Camera notarilor Publici Pitești, adeverința nr. 5755/2 decembrie 2011 eliberată de Primăria Tigveni, adeverința nr. 5362/14 noiembrie 2011 eliberată de Primăria Tigveni, certificat de deces G. M., extras din registrul de deces G. A., certificat de moștenitor nr. 1035 – ilizibil, certificat de naștere G. I., extras din registrul de naștere G. M., extrasa din registrul de deces G. M., extras din registrul de deces G. I., extras din registrul de căsătorii G. I. și U. A., extras din registrul de deces G. A., certificat de moștenitor nr. 204 din 19 noiembrie 1997 eliberat de BNP L. Beudeanu, extras codul de procedură civilă comentat și adnotat).
La data de 9 octombrie 2012 s-au înregistrat la dosar înscrisuri depuse de reclamantă (certificat de moștenitor nr. 204 din 19 noiembrie 1997 eliberat de BNP L. Beudeanu, certificat de moștenitor nr. 20 din 1 martie 1999 suplimentar la CM nr. 1035/1992 și CM nr. 204/1997 eliberat de BNP D. C. L.).
La data de 30 octombrie 2012 s-au înregistrat la dosar înscrisuri depuse de reclamantă în copii lizibile (certificat de moștenitor nr. 204 din 19 noiembrie 1997 eliberat de BNP L. Beudeanu, certificat de moștenitor nr. 20 din 1 martie 1999 suplimentar la CM nr. 1035/1992 și CM nr. 204/1997 eliberat de BNP D. C. L., certificat de moștenitor nr. 1035/28 decembrie 1992 eliberat de NSL Curtea de Argeș).
La data de 6 noiembrie 2012 s-a depus la dosar procura specială autentificată sub nr. 603/22 martie 2012 de BNP G. A..
La data de 6 noiembrie 2012 s-a înregistrat la dosar întâmpinarea formulată de pârâta Citu E., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamantă Ș. A. ca netemeinică și nelegală. Pârâta a arătat că procedând la verificarea procurii speciale depusă la dosar în vederea dovedirii calității de reprezentant de către B. I. în promovarea prezentei acțiuni, se observă că prin încheierea de autentificare nr. 604/22.03.2012, nu este identificată persoana căreia i se dă mandatul de reprezentare. Astfel, pârâta a solicitat să se pună în vedere reprezentantului să justifice calitatea sa de procurator pentru promovarea cererii de față. A precizat că legea reglementează instituția reprezentării părților în proces, constând în posibilitatea legală a acestora de a-și exercita drepturile procesuale printr-o altă persoană numită reprezentant și care acționează în numele și în interesul părți ce l-a mandatat în acest sens. În ceea ce privește reprezentarea prin mandatar neavocat, cum este cazul de față, pârâta a arătat că din prevederile art. 67-72 C.pr.civ., rezultă că calitatea de reprezentant se dovedește prin procură; dacă însăși cererea de chemare în judecată se face prin mandatar, aceasta trebuie să conțină precizare expresă în acest sens, iar pe de altă parte procura trebuie să fie ad litem, adică o procură în forma autentică și specială din punct de vedere al conținutului, iar dacă există totuși o procură generală ea trebuie să cuprindă dispoziție expresă. A mai menționat că, în temeiul art. 161 C.pr.civ., lipsa dovezii calității de reprezentant se invocă pe cale de excepție ce poate duce la anularea cererii. Despre procura în forma prezentată, pârâta a susținut că este o procură specială, care nu conține o dispoziție expresă cu privire la promovarea prezentei acțiuni ea având mai degrabă caracterul unei procuri generale. Pe fond, pârâta a susținut că acțiunea este nelegală, deoarece potrivit art. 963 alin. 1 C.civ. moștenirea legală se cuvine, în general, soțului supraviețuitor și rudelor defunctului (descendenți, ascendenți și colateralii acestuia), art. 964 alin. 1 C.civ. stabilește patru clase de moștenitori legali, pârâta făcând parte din clasa a IV-a, clasa colateralilor ordinari, art. 964 alin. 3 C.civ., potrivit principiului proximității gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasă, rudele de grad mai apropiat înlătură de la moștenire pe cele mai îndepărtate în grad, iar potrivit art. 983 alin. 3 C.civ. colateralii ordinari sunt chemați la moștenire în ordinea gradelor de rudenie astfel: unchii și mătușile (rude de gradul al III lea înlătura de la moștenire pe verii primari și fratele sau sora bunicilor defunctului rude de gradul al IV lea). În cazul de față, pârâta a arătat că tatăl ei este unchiul defunctului G. M., iar reclamanta este sora bunicii materne a defunctului G. M., că tatăl defunctului G. M., respectiv G. I. a decedat în anul 1991, iar tatăl său G. G. – fratele lui G. I., a decedat în anul 1981. Pârâta a mai susținut că ea a exercitat dreptul de opțiune succesorală prin depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 247/2005, înlăuntru termenului de prescripție de 3 ani, în timp ce reclamanta nu a făcut dovada faptului că ar fi solicitat în baza legilor fondului funciar vreo cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autor G. M., precizând faptul că bunurile terenuri agricole au fost proprietatea bunicului matern al defunctului, respectiv G. C., deci reclamanta, față de acest aspect nu dovedește calitate succesorală. Cât privește imobilul casă, bun comun al părinților defunctului G. M., pârâta a precizat că pe rolul instanței de judecată în faza recurs, se afla acțiunea privind nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare a acestui imobil, precum și o plângere penală în curs de soluționare împotriva procuratorului B. I. și a Notariatului Public G. A.. În dovedire, s-a solicitat proba cu acte și interogatoriu reclamantei.
Pârâta a depus la dosar și înscrisuri (adresă emisă de CSM, adresă emisă de IPJ Argeș, adresă emisă de P. de pe lângă ÎCCJ, adresă emisă de P. de pe lângă Tribunalul Argeș).
La data de 11 decembrie 2012 s-a înregistrat la dosar cererea reconvențională formulată de pârâta Citu E., prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a celor două procuri speciale depuse la dosar în vederea dovedirii calității de reprezentant de către B. I.. În motivarea cererii, pârâta a arătat că apreciază că procuratorul a acționat ca un pretins mandatar al reclamantei, deși este convinsă de totala lipsă a consimțământului acesteia, situație care s-ar putea lămuri odată cu prezentarea acesteia la interogatoriu. S-a mai arătat că prezența procuratorului în acest dosar este din interes propriu, având în vedere că parte din bunurile ce au aparținut autorului G. M. au fost preluate prin manopere dolosive, în acest moment existând pe rolul Parchetului Argeș un dosar de cercetare penală, atât pentru mandatar cât și pentru Notarul Public ce a autentificat mai multe înscrisuri, deci se presupune că și prezentele procuri. Pe de altă parte, pârâta a susținut că are convingerea că procuratorul nu a avut consimțământul reclamantei și pentru faptul că niciodată, după decesul autorului G. M., reclamanta nu a făcut cereri fie către Primăria comunei Tigveni, fie către instanță, prin care să fi cerut bunuri care i-au aparținut acestuia, referindu-se strict la cereri formulate în baza legilor fondului funciar, dar și cereri privind deschiderea procedurii succesorale după autor G. M.. Despre cererea formulată în prezenta cauză, pârâta a arătat că vine în urma promovării de către ea a unei acțiuni având ca obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, prin care procuratorul a intrat în posesia unei părți semnificative din averea rămasă de pe urma defunctului G. I. - tatăl defunctului G. M., și pe care nu îl recunoaște ca fiind semnat de către vânzător, dosar care se află în faza recursului, dar, paralel este format și un dosar penal împotriva atât a procuratorului cât și a Notariatului Public.
La data de 4 februarie 2013 s-au înregistrat la dosar înscrisuri depuse de pârâtă (contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere cu dată certă nr. 7783 de BNP G. A., adresa emisă de P. de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeș, dovezi comunicare, ordonanța din 8 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești).
La data de 19 martie 2013 s-a înregistrat la dosar cererea formulată de pârâtă prin care s-a solicitat suspendarea judecății, pârâta depunând și înscrisuri (ordonanța din 8 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, procura specială, certificat de moștenitor nr. 20 din 1 martie 1999 suplimentar la CM nr. 1035/1992 și CM nr. 204/1997 eliberat de BNP D. C. L., contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere cu dată certă nr. 7783 de BNP G. A. și încheiere de autentificare nr. …din 5 martie 2003 de BNP G. A., adresa nr. 4717/7 octombrie 2011 a Primăriei comunei Tigveni, adresa nr. 304/18 ianuarie 2012 a Primăriei comunei Tigveni, cerere B. I. C. A., adresa nr. 237/29 martie 2012 emisă de BNP G. A., procura specială autentificată sub nr. 603/22 martie 2012 de BNP G. A., adresa nr. 5307/2012, adresa nr._/7 decembrie 2012).
La data de 19 martie 2013 pârâta a formulat cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, care s-a respins prin încheierea de ședință din 19 martie 2013.
La data de 23 aprilie 2013 s-au înregistrat la dosar înscrisuri depuse de pârâtă (sentința civilă nr. 57/17 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, adresa nr. 2125/18 aprilie 2012, sentința civilă nr. 355/25 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ *, adresa nr. 989/21 februarie 2011, adresa nr. 919/22 februarie 2011, certificat de moștenitor nr. 20 din 1 martie 1999 suplimentar la CM nr. 1035/1992 și CM nr. 204/1997 eliberat de BNP D. C. L., adresa nr. 304/18 ianuarie 2012, adresa nr. 986/13 februarie 2012, adresa nr. 237/29 martie 2012, ordonanța din 8 ianuarie 2013, rezoluția din 3 aprilie 2013, decizia civilă nr. 580/24 mai 2005 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr. 876/Cv/2005, decizia civilă nr. 1214/R/4 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, extrase doctrină și jurisprudență, sentința civilă nr. 3323/3 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ ).
La termenul de judecată din data de 23 aprilie 2013, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință, pârâta a renunțat la susținerea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant și a excepției necompetenței materiale a acestei instanțe, invocate de către aceasta.
La data de 21 mai 2013 s-au înregistrat la dosar note de ședință formulate de pârâta C. E., prin care s-a solicitat respingerea ca nefondată a cererii formulate de Ș. A.. Pârâta a arătat că ea a formulat la Primăria Tigveni, județul Argeș, cererea nr. 224 din 29.11.2005, cerere prin care a solicităm reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor G. I. (unchi), G. A. (soția lui G. I.), G. M. (văr primar, fiul unchiului G. I.), pentru suprafața de 50 ha teren agricol și teren forestier, iar la data de 21.02.2011, i-a fost comunicată Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 117/05.10.2006, precum și titlul de proprietate nr._ din 29.05.1996, titlul de proprietate emis pe numele moștenitorilor lui G. I., așa cum se reține și în dispozitivul deciziei civile nr. 3255 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș – Secția civilă în dosarul nr._ . Pârâta a susținut că în decizie, Tribunalul Argeș, reține cu putere de lucru judecat: „astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, numita G. A. a fost soția numitului G. I. (decedat în anul 1991) și a decedat în anul 1997. Numitul G. M. este fiul lui G. I. și G. A. și a decedat în 14.11.2003, G. I. a fost frate cu tatăl petentei (C. E.), G. G.. Este real că petenta C. E. nu are vocație la succesiunea defunctei G. A., cu care nu este rudă. Cu toate acestea, G. M. a avut calitatea de succesor descendent de grad I al autorilor G. A. și G. I.. La rândul său (C. E.) recurenta a dovedit calitatea sa de moștenitoare a lui G. M., prin exhibarea certificatului de moștenitor nr. 190/15.12.2011 emis de BNP Asociați D. D. și Ș. D.-F. (aflat la fila 167 doar fond), în care se menționează că petenta C. E. este unică moștenitoare a defunctului G. M., în calitate de vară primară”. Pârâta a arătat că, considerentele deciziei civile nr. 3255 din 12 decembrie 2012 ale Tribunalului Argeș, au fost menținute și au devenit irevocabile – prin nerecurare prin sentința civilă nr. 355 din 25.03.2013, sentință pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ *, în dispozitivul căreia se precizează că în ceea ce privește calitatea de moștenitor a petentei C. E. față de numitul G. M., decedat în anul 2003, instanța reține că petenta a depus la dosar certificatul de moștenitor nr. 190/15.12.2011 emis de BNPA D. D. și Ș. D. F. (f. 167 dosar nr._ ), în care se menționează că petenta C. E. este unică moștenitoare a defunctului G. M., în calitate de vară primară, precum și că ,,P. notele scrise COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TIFVENI a precizat că (…) nu a avut cunoștință de alți moștenitori până la solicitarea petentei (cererea nr. 224 din 29.11.2005 n.n.). Pârâta a susținut că astfel certificatul de moștenitor nr. 190/15.12.2011 emis de BNPA D. D. și Ș. D.-F., în care se menționează că C. E. este unica moștenitoare a defunctului G. M. în calitate de vară primară, a intrat în puterea lucrului judecat. Pârâta a mai solicitat a se proceda la verificarea de scripte, cu privire la contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere dintre G. I. M. și B. C.-A., întrucât acest contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nu este semnat de autorul său – G. I. M., precizând că a aflat despre acest contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, de la Primăria Tigveni, care i-a comunicat prin adresa nr. 304 din 18.01.2012 că :,,În anul 2004 potrivit cererii nr. 43/08.01.2004 depusă de către d-l B. C.-A., s-au trecut bunurile cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, încheiat sub dată certă nr. 7783/21.11.2003, încheiere de autentificare fără nr.”.
Odată cu notele de ședință, pârâta a mai depus la dosar din nou numeroase înscrisuri (înscrisuri depuse și anterior).
La termenul de judecată din data de 21 mai 2013, așa cum rezultă din încheierea de ședință, pârâta a înțeles să invoce puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 3255/12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș și a sentinței civile nr. 355/25 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ *.
La data de 8 iulie 2013 s-au înregistrat la dosar înscrisurile depuse din nou de pârâtă (înscrisuri depuse și anterior).
La data de 22 ianuarie 2014 s-au înregistrat la dosar înscrisurile depuse din nou de pârâtă (înscrisuri depuse și anterior) precum și altele noi (titlul de proprietate nr._/29 mai 1994 eliberat de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor).
La data de 10 februarie 2014 s-a înregistrat la dosar răspunsul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești la relațiile solicitate de instanță.
La data de 4 martie 2014 s-au înregistrat la dosar înscrisurile depuse din nou de pârâtă (înscrisuri depuse și anterior) precum și altele noi.
S-a audiat martorul Tavă V., s-a interogat pârâta la solicitarea reclamantei, s-a interogat reclamanta la solicitarea pârâtei.
La data de 15 aprilie 2014 s-au înregistrat la dosar înscrisurile depuse din nou de pârâtă (înscrisuri depuse și anterior) precum și altele noi.
S-au audiat și martorii D. I. și S. D. D..
La data de 5 iunie 2014 s-a înregistrat la dosar răspunsul SPN D. D. și Ș. D. F. la relațiile solicitate de instanță, respectiv copii certificate ale înscrisurilor din dosarul succesoral nr. 206/2011.
Părțile au depus la dosar și concluzii scrise.
P. sentința civilă nr. 1055/03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a fost respinsă cererea de constatare a calității de moștenitor legal și acceptant al succesiunii defunctului G. I. M., cerere formulată de reclamanta Ș. A., împotriva pârâtei C. E.
A fost respinsă cererea privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 190 din 15 decembrie 2011 eliberat de BNPA D. D. și Ș. D. F., cerere formulată de reclamanta Ș. A. împotriva pârâtei C. E..
A fost respinsă cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute a procurii speciale autentificată sub nr. 604 din 22 martie 2012 de BNP G. A. și a procurii speciale autentificată sub nr. 603 din 22 martie 2012 de BNP G. A., cerere formulată de pârâta C. E. împotriva reclamantei Ș. A..
Au fost compensate între părți cheltuielile de judecată.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Obiectul cauzei de față îl reprezintă succesiunea defunctului G. I. M., calitatea de moștenitor acceptant a succesiunii, respectiv cererea formulată de reclamanta Ș. A. împotriva pârâtei C. E., și procurile speciale date de Ș. A., respectiv cererea reconvențională formulată de pârâta C. E. împotriva reclamantei Ș. A..
Potrivit disp. art. 91 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moștenirii, iar conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. De asemenea, potrivit art. 3 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Așadar, pentru toate aspectele din dosarul de față referitoare la succesiune (calitatea de moștenitor acceptant, certificatul de moștenitor), legea aplicabilă este Codul civil din 1864, Legea nr. 36/1995 în forma în vigoare la data eliberării certificatului de moștenitor și Codul de procedură civilă din 1865, iar pentru toate aspectele din dosarul de față referitoare la contractul de mandat, legea aplicabilă este Codul civil actual, Legea nr. 36/1995 în forma actuală și Codul de procedură civilă din 1865, astfel că motivarea soluției în fapt și în drept se va raporta la aceste dispoziții.
Dosarul a ajuns să conțină trei volume, ca urmare a numeroaselor înscrisuri depuse la pârâtă, în mai multe exemplare, de mai multe ori, cele mai multe înscrisuri fiind fără legătură cu obiectul cauzei deduse judecății, judecata durând cca. doi ani și jumătate, în condițiile în care cele mai multe amânări ale judecății a fost la solicitarea pârâtei, mai ales pentru imposibilitatea prezentării sale sau a apărătorului ales al acesteia, sau ca urmare a depunerii în mod repetat a numeroaselor înscrisuri, de-a lungul întregii judecăți.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 1 și 4 Cod procedură civilă din 1865, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, de asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 Cod procedură civilă din 1865 (drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege), precum și să-și probeze pretențiile și apărările, iar cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
P. cererile și apărările formulate, părțile au avut susțineri diferite, neînțelegerile și susținerile contradictorii referindu-se la calitatea de moștenitor a fiecăreia, la acceptarea moștenirii defunctului, la valabilitatea certificatului de moștenitor precum și la valabilitatea procurilor speciale.
Referitor la succesiunea defunctului G. I. M., se reține că G. M. a decedat la data de 14 noiembrie 2003, având ultimul domiciliu în ..
Din actele de stare civilă depuse la dosar de părți, rezultă următoarele informații cu privire la relațiile de rudenie dintre părți și defunctul G. M.: G. I. (născut la data de 14 februarie 1911), fiul lui G. C. și G. D., a decedat la data de 10 martie 1991; U. A., născută la data de 15 aprilie 1928, fiica lui U. C. și U. M., a decedat la data de 26 august 1997; G. I. s-a căsătorit la data de 8 mai 1943 cu U. A.; G. M., născut la data de 5 iulie 1961, a fost fiul lui G. I. și G. A.; G. G., născut la data de 2 iunie 1925, fiul lui G. C. și G. D., a decedat la data de 7 noiembrie 1981; G. E., născută la data de 8 octombrie 1950, este fiica lui G./G. G. și G. F. și s-a căsătorit la data de 10 iulie 1970 cu C. V.; U. C. s-a căsătorit la data de 27 ianuarie 1927 cu Mârghianu M. (fiica lui Mârghianu G. și Mârghianu I.), care a decedat la data de 31 ianuarie 1996; Ș. A., născută la data de 7 aprilie 1935, fiica lui Mârghianu G. și Mârghianu I., s-a căsătorit la data de 14 noiembrie 1953 cu Ș. T..
Față de defunctul G. I. M., reclamanta Ș. A. este rudă de gradul IV, respectiv sora bunicii materne, iar pârâta C. E. este rudă de gradul IV, respectiv verișoară primară. Deci, atât reclamanta cât și pârâta fac parte din clasa a IV-a de moștenitori legali, respectiv colateralii ordinari, având același grad și vocație la succesiune, potrivit art. 675 Cod civil din 1864.
Se pune astfel problema acceptării succesiunii defunctului și exercitarea dreptului de opțiune succesorală, acceptarea moștenirii reprezentând un act de dispoziție. Potrivit disp. art. 689 Cod civil din 1864, opțiunea succesorală se realizează prin manifestarea de voință a succesibilului în sensul acceptării moștenirii, actul de opțiune, act juridic unilateral, putând fi săvârșit personal de către succesibil sau prin reprezentant legal sau convențional. În ceea ce privește reprezentarea convențională, având în vedere caracterul de act de dispoziție, acceptarea moștenirii se poate face doar prin mandatar împuternicit expres și special în acest sens.
Conform disp. art. 688 Cod civil din 1864, opțiunea succesibilului produce efecte retroactive, de la data deschiderii moștenirii, deci este declarativă de drepturi. Art. 689 Cod civil din 1864 prevede că acceptarea poate fi sau expresă sau tacită, că este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat și este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Referitor la dreptul de opțiune succesorală, acesta trebuie să fie exercitat într-un termen de șase luni calculat de la data deschiderii moștenirii, potrivit disp. art. 700 Cod civil din 1864. P. excepție de la această regulă, potrivit disp. art. 13 din Legea nr. 18/1991, moștenitorii fostului proprietar al terenului sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, fiind considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
În ceea ce o privește pe reclamanta Ș. A. s-a reținut că aceasta nu a făcut dovada calității de moștenitor legal și acceptant al succesiunii defunctului G. I. M.. Astfel, în cererile formulate în cauză, reclamanta a susținut că a acceptat tacit moștenirea, dar din probele administrate a rezultat că în realitate reclamanta nu a făcut niciodată nici un act de acceptare a moștenirii. În primul rând, din verificările efectuate în baza de date cu declarații de opțiuni succesorale de la Camera Notarilor Publici, aferente perioadei 1995 – 31 decembrie 2006 (fila 430), a reieșit că nu s-au găsit înregistrate declarații privind opțiunea succesorală cu privire la defunctul G. M. (certificat eliberat la cererea BNP D. D.). În al doilea rând, așa cum rezultă din înscrisul denumit „declarație” (fila 436), reclamanta Ș. A. a arătat în mod expres că la decesul lui G. M. „familia B. I. s-a ocupat cu cele necesare înmormântării, fapt pentru care eu nu am mai avut nicio pretenție asupra moștenirii acestuia”. Mai mult decât atât, reclamanta a recunoscut la interogatoriul luat în cauza de față că nu a luat nimic de la G. M. după ce a murit (întrebarea nr. 6), că nu a formulat nicio cerere de reconstituire a proprietăților ce au aparținut defunctului (întrebările 7, 8 și 25), că nu a fost la înmormântarea defunctului (întrebarea nr. 17), că ea nu a făcut nimic în legătură cu casa și gospodăria defunctului (întrebarea nr. 19), că nu a făcut nimic în legătură cu terenurile agricole și forestier ale defunctului (întrebarea nr. 20) și că ea nu stăpânește absolut nimic din bunurile defunctului (întrebarea nr. 27). Din înscrisurile reprezentând actele din dosarul succesoral privind pe defunctul G. M. (filele 473-497), rezultă de asemenea că reclamanta nu s-a preocupat și nu s-a adresat niciunei instituții în vederea dezbaterii succesiunii.
Deci, reclamanta nu a făcut personal nici un act de acceptare a moștenirii defunctului și nici prin mandatar împuternicit expres și special în acest sens. Reclamanta nu a dovedit că ar fi mandatat pe B. I. expres și special în ceea ce privește acceptarea moștenirii defunctului G. M., singurele procuri speciale privind doar litigiul de față și fiind date în anul 2012, deci după nouă ani de la decesul defunctului G. M. și nu conțin nici o împuternicire cu privire la acceptarea moștenirii, ci dimpotrivă în cuprinsul lor se menționează că Ș. A. a acceptat personal moștenirea defunctului.
În ceea ce o privește pe pârâta C. E., s-a reținut că aceasta a făcut dovada calității de moștenitor legal și acceptant al succesiunii defunctului G. I. M.. Astfel, pârâta a efectuat demersurile necesare pentru dezbaterea succesiunii la notariat (filele 473-497), finalizate cu certificatul de moștenitor nr. 190 din 15 decembrie 2011 eliberat de BNPA D. D. și Ș. D. F.. Potrivit recunoașterilor sale la interogatoriu, pârâta C. E. a invocat ca act de acceptare a succesiunii defunctului cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar formulată la data de 29 noiembrie 2005 dar a precizat și că s-a prezentat în februarie 2004 la Primărie și a susținut că alături de sora sa, care a însoțit-o, este moștenitoarea defunctului G. M., dar că nu a formulat nici o cerere în scris și nu s-a întocmit nici un înscris, rămânând să se mai prezinte ulterior pentru că nu se făcuse succesiunea (întrebarea nr. 5).
P. cererea înregistrată sub nr. 224/29 noiembrie 2005 (fila 226), pârâta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului G. I. M., depunând actele doveditoare, iar ca urmare a cererii formulate de pârâtă s-a emis Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș cu nr. 117/2006 (fila 239). Reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar a generat mai multe litigii, soluționate prin decizia civilă nr. 3255/12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș și sentința civilă nr. 355/25 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ *, hotărâri judecătorești cu privire la care pârâta a înțeles să invoce puterea de lucru judecat. P. decizia civilă nr. 3255/12 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș și prin sentința civilă nr. 355/25 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ * instanțele au apreciat că pârâta C. E., în calitate de moștenitor legal și acceptant al succesiunii defunctului G. I. M., este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor defunctului, dobândite de acesta de la autorii lui. Pârâta a invocat puterea de lucru judecata celor două hotărâri, respectiv aspectul pozitiv al puterii lucrului judecat, în sensul că partea care a câștigat procesul se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotărârea rămasă definitivă într-o nouă judecată. În cazul de față, prin hotărârile menționate s-a recunoscut dreptul pârâtei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor defunctului, astfel că nu se poate încălca principiul securității raporturilor juridice, care implică între altele ca soluția definitivă dată de o instanță cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în discuție, reținându-se deci că pârâta a formulat cererea în termen și cu îndeplinirea cerințelor legii fondului funciar.
Pârâta a dovedit deci că a acceptat succesiunea defunctului, prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în termenul legal, modalitate de acceptare a moștenirii expres prevăzută de dispozițiile legii speciale a fondului funciar.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză au rezultat de altfel aspecte similare cu cele recunoscute de părți la interogatoriu, respectiv că reclamanta nu a făcut nici un fel de act de acceptare a moștenirii, pârâta fiind cea care a venit cu pretenții asupra averii defunctului.
Astfel, martorul Tavă V., care este consătean cu reclamanta, a relatat că l-a cunoscut pe G. M., care locuia singur, dar era îngrijit de Budeascu I., că acesta și familia lui se mutase în gospodăria lui M., că la înmormântarea lui G. M. și la pomenile ulterioare de cheltuieli s-a ocupat B. I., despre reclamantă neputând preciza dacă a fost la înmormântare. Acest martor a mai arătat că după decesul lui M. în gospodărie și în cele două case a rămas B. I. și familia lui și că nu a văzut și nu a auzit ca alte persoane să muncească terenul, să locuiască în case sau să ia ceva din bunurile din casă.
Martora D. I., care lucrează ca secretar la Primăria Tigveni din 1990, a relatat că G. M. își ceruse drepturile atât după tatăl lui cât și după bunica din partea mamei, că la decesul său mai avea o parte din terenuri, restul le înstrăinase, iar cu circa 2-3 ani înainte să moară s-a atașat de familia B., care era vecină cu el și chiar toată familia, se mutase în casă cu G. M.. Martora a mai arătat că și după decesul lui G. M. familia B. a continuat să locuiască în aceeași casă, iar Ș. A. nu a locuit niciodată la G. M. și nu s-a prezentat la primire să ceară dezbaterea succesiunii lui G. M., singura care a formulat cerere fiind pârâta C. E. la Legea nr. 247, cerere care nu a fost soluționată pentru că deja lui G. M. i se reconstituire tot dreptul de proprietate. Martora a mai precizat că până la momentul decesului G. M. înstrăinase casele, astfel că nu le mai avea la rol, iar bunurile fuseseră trecute în rolul lui B. C. care prin cerere ceruse să-i fie înscrise în rolul agricol indicând un contract de vânzare-cumpărare, menționând că B. C. A. a fost angajat al primăriei la DSDU, prin 2004/2012, fiind responsabil cu pompierii.
Martorul S. D. D., primarul Comunei Tigveni, care cunoaște părțile, a relatat că este primar din anul 2004, că l-a cunoscut pe G. M., că la decesul acestuia în casele lui locuia familia B., dar în acea gospodărie nu a locuit și Ș. A.. Martorul a mai arătat că a cunoscut-o pe pârâtă care venise însoțită de un avocat la primărie pentru reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de rudă a familiei G., fiind vorba de reconstituirea în baza legii fondului funciar și a fost îndrumată să lase cerere și acte, dar nu au existat litigii sau notificări în legătură cu cererea pârâtei, fără să se discute despre restul averii lui G. că ar fi fost înstrăinată sau în rolul altei persoane.
Față de cele reținute, din coroborarea probelor administrate, interogatorii, înscrisuri, depoziții de martori, raportat la susținerile și cererile părților, rezultă că reclamanta Ș. A. nu a făcut dovada acceptării succesiunii defunctului G. I. M., astfel că cererea de constatare a calității de moștenitor legal și acceptant al succesiunii defunctului G. I. M., cerere formulată de reclamanta Ș. A. împotriva pârâtei C. E. este neîntemeiată.
P. cererea privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 190 din 15 decembrie 2011 eliberat de BNPA D. D. și Ș. D. F., cerere formulată de reclamanta Ș. A. împotriva pârâtei C. E., s-a invocat ca motiv al nulității încălcarea dispozițiilor legislației notariale, Legea 36/1995, dar și a disp. art. 700 și 675-676 Codul civil, întrucât pârâta nu a făcut nici un fel de act de acceptare a succesiunii defunctului G. I. M., de la data decesului acestuia din 2003 și până la data la care pretinde că a obținut certificatul de moștenitor prin fraudarea drepturilor succesorale ale reclamantei, respectiv până la sfârșitul anului 2011.
Certificatul de moștenitor în discuție a fost eliberat de către notarul public potrivit dispozițiilor Legii speciale nr. 36/1995, legea notarilor publici și a activității notariale, după parcurgerea procedurii dezbaterii notariale a succesiunii defunctului, conform disp. art. 69 – 80 și art. 105-106. Reclamanta nu a indicat motivul de nulitate sau dispoziția legală încălcată, ci a susținut doar că pârâta nu a acceptat succesiunea în termenul de opțiune succesorală. Potrivit disp. art. 85 din Legea nr. 36/1995 (în forma în vigoare la data eliberării certificatului de moștenitor), cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii.
În cazul de față, pe de o parte reclamanta nu a dovedit că este vătămată în vreun fel prin emiterea certificatului de moștenitor, deoarece este străină de moștenirea defunctului G. I. M., iar pe de altă parte nu a dovedit că s-ar fi încălcat vreo dispoziție legală, nici din Legea nr. 36/1995 și nici din Codul civil din 1864, reținându-se că pârâta este cea care a făcut dovada calității de moștenitor legal și acceptant al succesiunii defunctului G. I. M..
Față de aceste aspecte, s-a apreciat că cererea privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 190 din 15 decembrie 2011 eliberat de BNPA D. D. și Ș. D. F., cerere formulată de reclamanta Ș. A. împotriva pârâtei C. E., este neîntemeiată, urmând ca, în baza art. 85 din Legea nr. 36/1995 rap. la art. 675, art. 688, art. 689 și art. 700 Cod civil din 1864, să fie respinsă.
P. cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute a procurii speciale autentificată sub nr. 604 din 22 martie 2012 de BNP G. A. și a procurii speciale autentificată sub nr. 603 din 22 martie 2012 de BNP G. A., cerere formulată de pârâta C. E. împotriva reclamantei Ș. A., s-a invocat împrejurarea că procuratorul a acționat ca un pretins mandatar al reclamantei, dar lipsește total consimțământului acesteia.
Raportat la data încheierii contractelor de mandat, respectiv martie 2012, aplicabil cu privire la constatarea nulității celor două procuri este Codul civil în forma în vigoare. Motivul de nulitate invocat de pârâtă este lipsa consimțământului mandantei, respectiv reclamantei Ș. A..
Cele două contracte de mandat, dovedite cu procura specială autentificată sub nr. 604 din 22 martie 2012 de BNP G. A. și procura specială autentificată sub nr. 603 din 22 martie 2012 de BNP G. A., au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 36/1995, actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul și semnătura acestuia, este de autoritate publică și are forța probantă și, după caz, forța executorie prevăzute de lege.
Conform disp. art. 2009 Cod civil, mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant, iar potrivit disp. art. 2012 Cod civil, împuternicirea pentru reprezentare sau, dacă este cazul, înscrisul care o constată se numește procură. Art. 2013 Cod civil prevede că, contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă, autentică ori sub semnătură privată, sau verbală, iar mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie să respecte acea formă, sub sancțiunea aplicabilă actului însuși.
P. procura specială autentificată sub nr. 604 din 22 martie 2012 de BNP G. A., potrivit conținutului acesteia, reclamanta Ș. A. l-a împuternicit cu depline puteri pe numitul B. I. în vederea dezbaterii succesiunii defunctului G. I. M. precum și a partajării bunurilor ce vor face parte din masa succesorală a certificatului de moștenitor. S-a consemnat că mandanta s-a prezentat la sediul notarului public pentru autentificarea înscrisului, fiind identificată de notar și că, după citirea actului, a consimțit la autentificarea înscrisului și a semnat toate exemplarele.
P. procura specială autentificată sub nr. 603 din 22 martie 2012 de BNP G. A., potrivit conținutului acesteia, reclamanta Ș. A. l-a împuternicit cu depline puteri pe numitul B. I. să o reprezinte la Judecătoria Curtea de Argeș, județul Argeș, în dosarul nr._ . S-a consemnat că mandanta s-a prezentat la sediul notarului public pentru autentificarea înscrisului, fiind identificată de notar și că, după citirea actului, a consimțit la autentificarea înscrisului și a semnat toate exemplarele.
Conform disp. art. 1204 Cod civil, consimțământul părților trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză, iar potrivit disp. art. 1205 Cod civil, este anulabil contractul încheiat de o persoană care, la momentul încheierii acestuia, se afla, fie și numai vremelnic, într-o stare care o punea în neputință de a-și da seama de urmările faptei sale.
Având în vedere că pârâta a invocat ca motiv de nulitate a procurilor autentice lipsa consimțământului mandantei, iar din mențiunile înscrisurilor autentice rezultă că reclamanta Ș. A. și-a exprimat consimțământul în fața notarului public, după ce a fost identificată și i s-a citit înscrisul, consimțământul fiind astfel serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză, precum și poziția exprimată de reclamantă în cauza de față, respectiv confirmarea în mod expres a faptului că i-a dat mandat numitului B. I., așa cum rezultă din cele două înscrisuri, se apreciază că pretențiile pârâtei nu sunt întemeiate.
Față de cele reținute, s-a apreciat că cererea reconvențională privind constatarea nulității absolute a procurii speciale autentificată sub nr. 604 din 22 martie 2012 de BNP G. A. și a procurii speciale autentificată sub nr. 603 din 22 martie 2012 de BNP G. A., cerere formulată de pârâta C. E. împotriva reclamantei Ș. A., este neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 1055/03.10.2014 a declarat recurs reclamanta Ș. A. solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Recurenta în motivarea recursului susține că prima instanță în mod nelegal a dat dezlegare problemei privind actul de opțiune succesorală, respectiv acceptarea sau neacceptarea succesiunii defunctului în termenul de exercitare a acestui drept de 6 luni, calculat de la deschiderea moștenirii potrivit art.700 C.civ. de la 1864.
Recurenta a mai susținut că succesiunea se deschide la data decesului defunctului, în speța dedusă judecăți la data de 14.11.2003, când a decedat G. M. nu la data apariției Legii nr. 18/1991, instanța de fond nefăcând o corectă aplicarea a disp. art. 13 din acest act normativ. Legiuitorul a prevăzut repunerea în termenul de acceptarea a succesiuni, doar a succesorilor defuncților decedații anterior anului 1991, cu privire la terenurile care la data decesului nu se găseau în circuitul civil.
În motivarea recuruslui s-a mai susținut că în cauză nu s-a făcut dovada vreunui act de acceptarea tacită sau expresă a succesiunii din partea intimatei în intervalul 14.11._14, în termenul de poțiune succesorală.
Cererea nr.224/29.11.2005 adresată de intimată Comisiei Locale de Fond Funciar nu reprezintă un act de acceptare a succesiunii pentru că prin respectiva cerere se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață totală de 50ha.
Recurenta a mai arătat că intimata este străină de succesiunea defunctului G. M., deoarece nu a acceptat succesiunea în termenul legal de opțiune succesorală.
Decizia civilă nr.3255/12.12.2012 pronunțată de Tribunalul Argeș a arătat recurenta nu îi este opozabilă și nu reprezintă dovada acceptării succesiunii de către intimata C. E..
P. prezentarea intimatei la notarul public după 8 ani de la data deschiderii succesiuni defunctului G. M., ocazie cu care a depus la dosarul succesoral deschis de notarul public declarația de renunțare dată de vara primară, s-a urmărit vătămarea drepturilor sale, a mai susținut recurenta Ș. A..
Faptul că, a acceptat ca B. I. să se ocupe de înmormântarea defunctului G. M. care a suportat și cheltuielile de înmormântare, reprezintă o acceptarea a succesiune a mai susținut recurenta.
Intimata –pârâtă C. E. la data de 06.05.2015 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată arătând că prin depunerea cererii nr.224/29.11.2005 la Comisiei Locale de Fond Funciar însoțită de înscrisuri doveditoare a săvârșit un act neîndoielnic de acceptare a succesiunii defunctului G. M..
Examinând recursul în contextul criticilor formulate, raportat la dispozițiile legale aplicabile, precum și față de disp. art. 3041 C. proc.civ. de la 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Defunctul G. M. a decedat la data de 14.11.2003, iar recurenta Ș. A. este sora bunicii materne a defunctului, rudă de gradul IV cu acesta, iar intimat C. E. este vară primară cu defunctul, tot rudă de gradul IV cu acesta.
În privința legii aplicabile tribunalul rețin că defunctul G. M. a decedat anterior datei 01.10.2011, când a intrat în vigoarea Legea nr.287/2009 privind codul civil și văzând și disp. art.91 din Legea nr.71/2011, constată că în cauza de față sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864.
Tribunalul reține că cele două părți litigante fac parte din categorial moștenitorilor colaterali ordinari, clasa a IV-a de moștenire și pot culege moștenirea lăsată de defunct în mod egal potrivit principului egalității între rudele din aceeași clasă și de același grad, fiind rude de gradul IV, cu condiția acceptării succesiunii autorului.
P. cererea de chemare în judecată recurenta a susținut că a accepta succesiunea defunctul G. M. în mod tacit.
Dovada acceptării tacite a unei moșteniri de către succesor, presupune probarea de către acesta că a săvârșit acte sau fapte juridice privind bunurile moștenirii din care să rezulte în mod neîndoielnic că le-a făcut în calitate de moștenitor în considerarea acceptării acesteia și pe care nu le putea efectua decât în această calitate. P. urmare, nu orice fapt juridic sau act juridic cu privire la o moștenire poate conduce la concluzia că moștenitorul care l-a efectuat a înțeles să accepte succesiune defunctului și în calitatea de moștenitor acceptat al succesiunii le-a efectuat.
Recurenta în cauza pendinte trebuie să dovedească că a efectuat acte sau fapte juridice pe care nu le-ar fi putut efectua decât în calitatea de erede al defunctului G. M. și din care rezultă fără niciun dubiu intenția sa de a accepta moștenirea acestuia.
P. contractul de vânzare-cumpărarea cu clauză de întreținere cu dată certă nr. 7783 încheiat la data de 05.03.2003 și autentificat la aceeași dată fără număr de către BNP G. A. defunctul G. M. a transmis numitului B. C.-A. o . imobile menționate în cuprinsul contractului cu menținerea uzufructului viager, în schimbul obligației întreținătorului, B. C..-A. de a-i acorda întreținere și îngrijire vânzătorului cu toate cele necesare traiului, respectiv îmbrăcăminte, încălțăminte, hrană, medicamente, curățenie, spitalizare și altele pe toată durata vieții sale, iar la deces să-i facă toate obiceiurile creștinești potrivit cu datinile locurilor noastre.
P. urmare, numitul Bubescu I. a suportat cheltuielile de înmormântare și pomenile ulterioare decesului defunctului în numele fiului B. C.-A., pentru executarea obligațiilor asumate de fiu prin contractul de vânzare cumpărarea cu clauză de întreținere.
P. urmare, tribunalul nu poate primi susținerea recurentei că aceste obligații, B. I. le-ar fi executat la solicitarea dânsei, fiind un act de acceptare al succesiuni. În susținerea acestui argument sunt și răspunsurile la interogatoriul date de recurentă, acesta afirmând că nu a fost la înmormântarea defunctului, nu a luat niciun bun care ar fi aparținut defunctului G. M..
În declarația dată de recurentă în fața organelor de cercetare penală a arătat că dat fiind faptul că familia B. s-a ocupat de înmormântarea defunctului G. M. nu a avut nicio pretenție asupra moștenirii acestuia.
Tribunalul constată că recurenta nu a efectua niciun act de natură să fie apreciat ca fiind un act de acceptarea a moștenirii autorului G. M..
Din depozițiile martorilor audiați în cauză tribunalul reține că aceștia au perceput-o ca fiind interesată de moștenirea defunctului G. M. doar pe intimata C. E..
Din depoziția martorilor D. I., secretar la Primăriei Tigveni și S. D. D., primarul localității tribunalul reține că recurenta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor în temeiul legilor fondului funciar, de pe urma defunctului G. M. și nici nu a cerut dezbaterea succesiunii de pe urma acestuia.
Tribunalul mai constată că recurenta a locuit în aceeași localitate cu defunctul și dacă ar fi înțeles să accepte succesiunea lăsată de acesta i-ar fi fost mult mai ușor, având cunoștință de bunurile acestuia să efectueze fapte juridice de acceptare a succesiunii, însă aceasta nu a intenționat niciun moment să dobândească moștenirea defunctului.
Din modul de manifestare al recurentei după decesului lui G. M. se desprinde concluzia că aceasta a considerat că bunurile succesorale rămase la data decesului defunctului se cuvin familiei B. I. cu care în ultimii ani ai vieții defunctul a gospodărit.
Însă, în privința intimatei C. E. tribunalul rețin că aceasta a depus cererea nr. 224/29.11.2005 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului G. M., înscris care denotă manifestarea de voință a acestei intimate de a accepta succesiunea defunctului.
Terenul asupra căruia intimata a fost pusă în posesie în temeiul sentința civilă nr. 355/25.03.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ * a aparținut autorilor defunctul G. M., nefiind în circuitul civil anterior promulgării Legii nr.18/1991 prin urmare, acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile art.13 din actul normativ anterior menționat.
Tribunalul mai reține că este singura moștenitoare a defunctului G. M. care a înțeles să efectueze acte de acceptare a succesiunii defunctului, evitând astfel ca moștenirea defunctului să fie declarată vacantă.
În privința capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr.190 din 15 decembrie 2011, eliberat de BNPA D. D. și Ș. D. F. în urma decesului autorului G. I. M., se constată de asemenea, că a fost soluționat corect de către prima instanță, având în vedere că s-a reținut că recurenta Ș. A. este străină de moștenirea defunctului prin neacceptarea succesiunii.
În acest condiții, recurenta Ș. A. nu justifică nicio vătămare prin emiterea certificatului de moștenitor a cărui nulitate se solicită. P. urmare, persoanele străine de succesiune și care nu justifică niciun alt drept sau interes nu se circumscriu noțiunii de cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor.
Pentru a avea calitatea de a solicita anularea unui certificat de moștenitor la întocmirea căruia nu a fost citată, o persoană ar trebui să justifice calitatea sa de moștenitor acceptant, care a fost înlăturat de la moștenire prin emiterea acestuia, fie o altă calitate, prejudiciat prin actul respectiv, aspecte care nu se regăsesc în cauza pendinte, recurenta fiind considerată străină de moștenire prin neacceptarea acesteia și nici nu a dovedit că ar fi fost prejudiciată prin eliberarea certificatului de moștenitor.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. de la 1865 va respinge recursul formulat de recurenta reclamantă Ș. A., ca nefondat și va menține ca fiind legală și temeinică sentința civilă nr. 1055/03.10.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș Pitești în cauza nr._ .
Reținând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursul prin respingerea căii de atac ca nefondată, tribunalul în temeiul art.274 din C.pr.civ. de la 1865 va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 2500 lei către intimata C. E., reprezentând cheltuieli de judecată suportate de aceasta în recurs dovedite cu chitanțele de achitare a onorariului de avocat depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Ș. A., domiciliată în ., județul Argeș - prin proc. B. I. împotriva sentinței civile nr. 1055/03.10.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. _ , intimată fiind pârâta C. E., domiciliată în municipiul Râmnicu V., . nr. 164, ., ..
Obligă pe recurentă la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2015.
Președinte, C. D. | Judecător, A. A. | Judecător, A. M. P. |
Grefier, N. P. |
red.A.A.
dact.C.E.C./A.A.-2 exp./02.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1183/2015. Tribunalul ARGEŞ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
