Contestaţie la executare. Decizia nr. 556/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 556/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 4670/270/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 556/R/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător I. L. P.
Judecător I. - D. P. - B.
Grefier N. S.
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de către recurenta contestatoare S.C."O. P." S.A. București și recurentul intimat B.E.J. B. J. împotriva sentinței civile nr. 219 din 23.01.2013 a Judecătoriei Onești pronunțată în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul D. I., având ca obiect contestație la executare suspendare executare - întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare‚ la ordine nici o parte nu a fost prezentă, instanța lăsând cauza la a II-a strigare.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul cauzei, mențiuni privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a II-a strigare, toate părțile au fost lipsă.
Instanța constată că recurenta contestatoare S.C."O. P." S.A. București prin avocat Ș. P. a solicitat judecata cauzei în lipsă în temeiul art. 242 Cod procedură civilă.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.219/2013, Judecătoria Onești a respins contestația la executare formulată de contestatoarea S.C."O. P." S.A. în contradictoriu cu intimații D. I. și B.E.J. B. J..
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește somația imobiliară și procesul verbal de situație nr. 127, 128-149/2012 precum și somația imobiliară și procesul verbal de situație nr. 102/2012 instanța reține că motivul invocat de contestatoare constând în aceea că s-a făcut o singură somație imobiliară și un singur proces verbal de situație imobiliară pentru mai mulți creditori nu reprezintă un motiv de nulitate. Astfel un asemenea motiv nu este prevăzut expres ca o cauză de nulitate absolută, iar o nulitate relativă nu poate fi reținută, având în vedere că sumele care reprezintă creanța ce face obiectul executării sunt individualizate în raportul de expertiză efectuat pentru fiecare creditor, în procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și în somațiile emise de asemenea individual și comunicate contestatoarei înainte de emiterea actelor contestate în prezenta cauză, neputându-se reține vreo vătămare a debitoarei prin emiterea acestor acte de executare pentru mai mulți creditori.
Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare a fost legal și temeinic întocmit, susținerile creditoarei cu privire la onorariile executorului și apărătorului neputând fi reținute de instanță. Astfel, onorariul executorului a fost stabilit potrivit prevederilor Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, nedepășind valoarea maximă de 10% din suma executată, urmând a se avea în vedere că executarea a fost efectuată atât prin urmărirea imobiliară cât și prin poprire. În ce privește onorariul apărătorului, instanța nu va putea reține susținerile contestatoarei, în sensul că activitatea acestuia a constat doar în depunerea unei cereri de executare, căci în vederea punerii în executare a titlului creditorului a beneficiat de servicii de consultanță, cu privire la care nu este făcută nici o dovadă în sensul că ar fi fost neînsemnate, având în vedere durata executării.
În privința raportului de expertiză contabilă extrajudiciară efectuat de expertul Miftodi O. Gill, instanța reține că nu există motive de nulitate. Astfel expertul contabil a efectuat expertiza având în vedere perioada efectiv lucrată de creditor, suma ce reprezintă profitul net la care se aplică procentul de 5% ce se cuvine creditorilor conform titlului executoriu, indicele de inflație și contribuțiile datorate bugetului de stat. Contestatoarea a solicitat inițial administrarea probei cu expertiza contabilă, însă ulterior a renunțat în mod expres la acest mijloc de probă, solicitând soluționarea doar pe baza înscrisurilor. Simpla contestare a sumei pentru care a fost pornită executarea,fără a face dovada celor afirmate, prin administrarea unor probe prin care să se combată modul de stabilire, nu este de natură să conducă la constatarea nelegalității expertizei efectuate, astfel că raportul de expertiză aflat în dosarul de executare reprezintă un înscris în baza căruia instanța apreciază că suma datorată de debitoare creditorului este determinată conform titlului pus în executare, neexistând o probă de aceeași valoare care să contrazică concluziile acestui raport, ce reprezintă o probă științifică, chiar în condițiile în care a fost efectuat extrajudiciar.
Raportat la faptul că suma datorată de debitoare este apreciată de instanță ca fiind corect determinată și cuprinsă în actele de executare emise de executorul judecătoresc, instanța nu doar că nu va dispune anularea raportului de expertiză, ci mai mult decât atât, nu va putea reține ca motiv al contestației susținerea că această sumă a fost greșit calculată și că acest aspect ar afecta toate actele de executare în care este menționată, cererea de anulare a actelor pentru acest motiv nefiind întemeiată.
În ceea ce privește cererea de repunere în situația anterioară, față de respingerea contestației, instanța reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 4041Cod procedură civilă astfel încât cererea se va respinge ca nefondată.
În ce privește capătul 5 din cerere referitoare la obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acțiunea va fi respinsă, contestatoarea nu poate solicita obligarea la cheltuieli de judecată, nefiind îndeplinite condițiile art. 274 Cod procedură civilă, însă, în temeiul aceluiași articol, instanța va obliga „partea căzută în pretenții”, respectiv contestatoarea, la plata către intimatul D. I. a cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, în sumă de 650 lei, reprezentând onorariu avocat ales.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de intimatul B. B. J., constând în onorariul de avocat, raportat la faptul că contestatoarea este căzută în pretenții față de acesta, urmează ca potrivit art. 274 alin.1 Cod procedură civilă instanța să îl oblige la plata către intimat a cheltuielilor efectuate cu acest titlu însă acest onorariu va fi redus, potrivit art. 274 alin.3 Cod procedură civilă la suma de 300 de lei. Pentru a dispune astfel instanța are în vedere că în ce privește pe intimat cauza nu a prezentat o complexitate ridicată și nu a implicat o activitate deosebită a apărătorului, având în vedere faptul că aceeași întâmpinare, aceeași excepție și aceleași apărări sunt formulate în alte zeci de dosare aflate pe rolul instanței, ce au același obiect, astfel că prin raportare la munca depusă de avocat, onorariul de 500 de lei este nepotrivit de mare și va fi redus la suma de 300 de lei.
Împotriva sentinței civile au promovat recurs contestatoarea S.C."O. P." S.A. și intimatul B.E.J. B. J..
În susținerea motivelor de recurs contestatoarea arată că:
1. Instanța de fond a interpretat în mod trunchiat motivele contestației la executare și nu a analizat în nici un mod actele depuse la dosarul cauzei, pronunțând o hotărâre nelegală.
Primul motiv al contestației la executare este acela că suma de bani pe care S.C. O. P. S.A. o datora creditorului(oarei) în baza titlului - executoriu decizia civilă nr. 935/06.06.2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr._ a fost executată silit prin poprire asupra conturilor bancare ale Companiei deschise la terțul poprit B.C.R. S.A. la data de 19.07.2012 în cadrul dosarelor de executare silită de la nr. 1280/2011 la 1379/2011 inclusiv deschise la același B. Bara J..
Așa cum rezultă din Extrasul de cont din data de 20.07.2011 emis de B.C.R. S.A., precum și din Adresa nr. 4726/20.07.2011 emisă de Direcția Operațiuni Generale Serviciul Suport Juridic Popriri B.C.R. S.A. către B.E.J. BARA J. cu privire al dosarele de executare silită de la nr. 1280 /2011 la 1379/2011 inclusiv, O. P. S.A. a fost executată silit prin poprire pentru suma de 1.039.524 lei RON adică 10._ lei vechi.
Învederează instanței de judecată faptul că O. P. S.A. a contestat fiecare dosar de executare din cadrul acestui interval 1280 - 1379/2011 în fața Judecătoriei Moinești, iar în cadrul dosarului nr._ s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererilor de suspendare din cadrul contestațiilor la executare.
În cadrul dosarului nr._ având ca obiect contestație la executare în contradictoriu cu recurenta - intimata T. M., Tribunalul Bacău a admis excepția lipsei calității de reprezentant a avocatei D. D. pentru recurenta-intimata și a anulat recursul pentru lipsa calității de reprezentant, menținând sentința pronunțată de Judecătoria Moinești.
2. Instanța trebuia să analizeze doar acest motiv de contestație la executare și să constate că titlul executoriu a fost executat silit anterior, dovezile fiind atașate la cererea de chemare în judecată. Creanța nu este o creanța certă și lichidă, ea având o existență îndoielnică.
Potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă „creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte.....emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul".
Potrivit dispozițiilor art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă: „creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice..."
În vederea stabilirii cuantumului creanței expertul desemnat în procedura de executare silită avea obligația de a respecta dispozițiile legale aplicabile în speță precum și pe cele ale contractelor colective de muncă în care se menționează care este baza de calcul și modalitatea de determinare a fiecăruia dintre ajutoarele materiale-bonusuri revendicate de către intimați. În acest sens, bonusurile trebuiau supuse impozitului pe venituri din salarii, potrivit art. 55 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Obligația de plată a impozitului aferent dreptului salarial este în sarcina O. P. S.A.
3. Cu privire la chemarea în judecată a executorului BARA J. din cadrul B.E.J. Bara J..
Instanța trebuie să observe faptul că a chemat în judecată pe executorul judecătoresc Bara J. pentru opozabilitatea hotărârii. Este cert faptul că executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă în cadrul contestației la executare, dat fiind faptul că acesta exercită un serviciu de interes public .
În cadrul contestației de executare au calitate procesuală creditorul ( reclamant în dosarul de fond ) și debitoare O. P. S.A. ( pârâta în cadrul dosarului de fond ).
Având în vedere faptul că executarea silită se face prin executorul judecătoresc Bara J., iar sumele de bani executate prin poprire asupra conturilor bancare ale debitoare deschise la terții popriți sunt puse la dispoziția executorului, este firesc ca executorul judecătoresc să restituie sumele de bani executate în situația în care nu s-a încheiat un proces verbal de distribuire sume către creditor, ori s-a obținut în instanță suspendarea provizorie a executării silite imediat după momentul executării. Intimații ( creditori în faza de executare silită) nu pot fi chemați să restituie sume de bani pe care nu le-au încasat de la executorul judecătoresc, mai ales ca în anumite cazuri aceștia nu au formulat cereri de executare silită la B.E.J. Bara J..
4. Invocă cauza B. împotriva României având în vedere că Judecătoria Onești a admis contestația la executare ce formează obiectul dosarului nr._ pronunțată la 3 zile distanță în data de 19.11.2012, având același obiect ca prezenta contestație, diferit fiind doar nr. dosarului de executare silită și numele intimatului.
În drept recurentul invocă ca temei art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și 3041 Cod procedură civilă.
Intimatul B.E.J. B. J. a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei aplicări a prevederilor art.274 Cod procedură civilă, motivele reținute de instanță pentru reducerea onorariului excedând cadrului legal.
Tribunalul, analizând sentința recurată din prisma recursulurilor promovate, în temeiul art.312 al.3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința instanței de fond în limitele și pentru considerentele ce succed:
În mod greșit Judecătoria Onești a redus onorariul apărătorului B.E.J. Bara J. cu motivarea că aceasta se impune față de faptul că dosarul nu a prezentat o complexitate ridicată având în vedere că aceeași întâmpinare, aceeași excepție și aceleași apărări sunt formulate în alte zeci de dosare aflate pe rolul instanței criteriul invocat de către judecător excedând prevederilor legale.
Conform art.274 al.3 Cod procedură civilă, onorariului avocatului poate fi micșorat ori de câte ori se constată motivat că este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Aplicând acest criteriu, instanța de recurs apreciază că onorariul apărătorului B. T. de 500 lei nu a fost disproporționat raportat la valoarea pricinii (contestația la executare vizând suma de 11 429 lei) sau la munca depusă de avocat ( formulare și depunere întâmpinare, prezența în fața instanței la toate termenele de judecată acordate).
În ceea ce privește recursul declarat de către contestatoare acesta este nefondat: instanța de fond a analizat punctual motivele contestației la executare introduse, soluția instanței de fond impunându-se cu atât mai mult cu cât prin acțiunea introductivă de instanță, dar și prin motivele de recurs contestatoarea a înțeles să conteste caracterul cert și lichid al creanței executate odată cu solicitarea de anulare a somației imobiliare și a procesului verbal de situație și nu în termen procedural după comunicarea primului act de executare silită.
Pentru executarea silită contestată în cauza, primul act de executare comunicat debitoarei la data de 10.07.2013 a fost somația nr.84-127/2012 4.07.2012.
Conform art.399 Cod procedură civilă: „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. „
Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a) contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație.(art.401Cod procedură civilă).
Contestația la executare a fost introdusă pe rolul instanței la data de 23.08.2012, astfel încât raportat la această dată debitoarea nu mai este în termen să conteste executarea silită însăși, ci doar procesul verbal de situație din 30.07._ și somația imobiliară din 6.08.2012.
Pe cale de consecință, în soluționarea contestației la executare cu acest obiect instanța trebuie să se limiteze la a cerceta în ce măsură motivele invocate de către debitoare pot conduce la anularea actelor de executare contestate în termen, respectiv procesul verbal de situație din 30.07._ și somația imobiliară din 6.08.2012.
În cadrul contestației la executare având ca obiect anularea procesul verbal de situație și a somației imobiliare, debitoarea nu mai poate invoca aspecte legate de certitudinea și lichiditatea creanței, sau de împrejurarea că titlul executoriu a fost executat anterior, astfel încât aceste motive de recurs nu pot fi primite.
Nici motivul de recurs cu privire la calitatea procesual pasivă a B. B. J. nu poate fi reținut, calitatea procesual pasivă neputându-se fundamenta pe principiul opozabilității hotărârii judecătorești, ci poate deriva doar din calitatea de parte a celui chemat în judecată în cadrul raportului juridic execuțional, în speță creditorul D. I. și debitoarea S.C."O. P." S.A.
Invocarea Cauzei B. împotriva României nu poate constitui motiv de recurs, cazurile prevăzute de lege privind modificarea sau casarea unei hotărâri fiind expres și limitativ prevăzute la art.304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de către recurenta contestatoare "O. P. S.A." București cu sediul în București, ., sector 1, București împotriva sentinței civile nr. 219 din 23.01.2013 a Judecătoriei Onești pronunțată în dosarul nr._ în contradictoriu cu recurentul intimat B.E.J. B. J. cu sediul în Moinești, . B, parter și intimatul D. I. domiciliat în ..
Admite recursul formulat de către recurentul intimat B.E.J. BÂRÂ J. cu sediul în Moinești, . B, parter.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă contestatoarea S.C "O. P. S.A." la plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2013.
Pt. Președinte, Pt. Judecător, Judecător,
C. D. P. I. L. P. B. I. D.
aflată în CO semnează aflată în CO semnează
Președinte Instanță, Președinte Instanță,
Ș. D. Ș. D.
Grefier,
S. N.
Red. /tehno dec. P.B.I.D./19.06.2013
Tehnored. dec. S.N. 2 ex./05.08.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 777/2013. Tribunalul BACĂU | Acţiune în constatare. Hotărâre din 01-11-2013, Tribunalul BACĂU → |
|---|
