Contestaţie la executare. Decizia nr. 89/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 4695/270/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 89/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător C. M. R.
Judecător G. D.
Grefier P. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta – contestatoare S.C."O. P." S.A. BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 3382/2012 din 26.10.2012, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. V., B.E.J. B. J., având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av. D. D. în calitate de apărător ales al intimatului B. V., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de grefier, evidențiind părțile, obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata precum și mențiuni referitoare la modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Recurs formulat și declarat în termen, legal scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Avocat D. D. arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat D. D. solicită respingerea recursului ca nefondat. Consideră că în conformitate cu art. 400 Cod pr. civilă raportat la art. 373 alin. 3 Cod pr. civilă instanțele competente să judece contestațiile la executare sunt instanțele de executare competente să soluționeze cererile de încuviințare a executării silite și să judece contestațiile la executare.
Solicită a se avea în vedere și soluțiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru dosarele transmise la regulatorul de competență de către Judecătoria Sectorului 3 București, în care Înalta Curte a soluționat conflictul de competență în sensul că a considerat ca fiind competentă în soluționarea cauzei, Judecătoria Onești.
Depune la dosar decizia nr. 4959/2012 pronunțată de I.C.C.J. București în dosarul nr._/301/2012.
De asemenea solicită a se avea în vedere și faptul că față de motivul principal din acțiune, suma a fost executată din alt dosar în care s-a dispus întoarcerea executării silite. Depune concluzii scrise.
Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței depusă la dosar.
Dezbaterile fiind declarate închise, instanța rămâne în pronunțare trecând la deliberare.
TRIBUNALUL
- Deliberând -
Prin sentința civilă nr. 3382/26.10.2010 pronunțată în dos. nr._ Judecătora Onești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul B. B. J.; a respins contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații B. V. și B. B. Janși a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
A obligat contestatoarea să achite cheltuieli de judecată în suma de 650 lei intimatului B. V. și de 500 lei intimatului B. B. J., reprezentând onorarii de avocați.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
„În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. B. J., instanța constată că potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 188/2000, executorii judecătorești sunt investiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar actul îndeplinit de aceștia în limitele competenței legale este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege. De asemenea, art. 42 din același act normativ reglementează răspunderea executorilor judecătorești prin cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligației lor profesionale. Fiind investiți cu îndeplinirea unui serviciu de autoritate publică, executorii nu au calitate procesuală decât în cauzele unde este angajată răspunderea civilă a acestora, situație ce nu este incidentă în speță, unde obiectul judecății este reprezentat de o contestație la executare și nu de o răspundere delictuală a executorului judecătoresc.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. B. J. urmând a respinge contestația formulată împotriva acestuia ca atare.
Din actele dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Între debitoarea . și creditorul B. V. se desfășoară executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 698/20.04.2011 a Curții de Apel Bacău, prin care debitoarea a fost obligată către salariații săi la pata sumei de ce reprezintă cota de 5% din profitul net, pe fiecare dintre anii 2005, 2006, 2007, sumă ce va fi reactualizată cu rata inflației.
Executarea silită a fost începută de B. B. J. și contestatoarea a formulat mai multe contestații la executare pe rolul Judecătoriei Moinești.
Contestatoarea arată că din acele contestații la executare peste 70 de dosare au fost câștigate în mod irevocabil la Tribunalul Bacău, instanțele de judecată dispunând anularea actelor de executare întocmite de B. B. J. și restabilirea situației anterioare executării prin admiterea cererii de întoarcere a executării silite.
În această situație, executorul judecătoresc a reluat executarea silită și a cerut încuviințarea executării silite la Judecătoria Onești, debitoarea deținând bunuri imobile în circumscripția acestei instanțe.
Primul motiv al contestației la executare îl reprezintă faptul că suma de bani pe care contestatoarea o datora creditorului în baza titlului executoriu a fost executată silit prin poprirea de două ori asupra conturilor bancare ale debitoarei.
De vreme ce s-a dispus întoarcerea executării, în mod corect executorul judecătoresc a reluat executarea silită de la început. Debitoarea nu mai poate pretinde că și-a îndeplinit obligația față de salariat când instanța de fond a dispus întoarcerea executării.
Contestatoarea nu a adus critici întemeiate privind somația imobiliară și procesul verbal de situație.
Principalele critici aduse de contestatoare vizează suma datorată având în vedere că prin titlul executoriu nu a fost cuantificată cota de 5% pentru fiecare reclamant. Pentru determinarea acestei cote era necesară efectuarea unei expertize contabile, probă pe care a solicita-o inițial prin contestație, însă în instanță nu a mai insistat asupra acestei probe.
Apreciind ca legale actele executorului judecătoresc,urmează ca instanța să respingă contestația la executare formulată de contestatoarea ..
Prin raportare la dispozițiile art. 403 C.pr.civ capătul de cerere privind suspendarea executării silite urmează a fi respins, având în vedere că instanța a reținut că actele executorului judecătoresc sunt legale și nu există motive temeinice de suspendare.
Conform art. 274 din codul de procedură civilă va fi obligată contestatoarea să achite cheltuieli de judecată în suma de 650 lei intimatului B. V. și de 500 lei intimatului B. B. J., reprezentând onorarii de avocați.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs ., solicitând în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 3 București, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul admiterii contestației la executare.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală cu încălcarea dispozițiilor legale în materie privind competența teritorială a instanței de judecată. Astfel, față de dispozițiile art.453 al. 1 c. pr.civ și faptul că executarea silită urma să fie efectuată la terțul poprit BCR SA, instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta contestație era Judecătoria Sectorului 3 București.
De asemenea, instanța de fond nu a analizat motivele contestației și nu a observat că suma de bani urmărită a fost executată silit, prin proprire de două ori asupra conturilor bancare deschise la terții popriți BCR și BRD.
În final, recurenta a arătat că în mod eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. J., executorul judecătoresc având calitate în capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite întrucât acesta trebuie să restituie sumele de bani executate în situația în care nu s-a încheiat un proces-verbal de distribuire, creditorii neputând fi chemați să restituie sume de bani pe care nu le-au încasat de la executor, mai ales că în anumite cazuri aceștia nu au formulat cereri de executare silită la B. B. J..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C. pr.civ.
Intimații nu au formulat în termen legal întâmpinare și doar intimatul B. V. s-a prezentat în fața instanței de recurs prin reprezentant convențional care a pus concluzii pe fondul cauzei și care a depus decizia nr. 4959/11.12.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dos. nr._/301/2012. Analizând actele dosarului, instanța apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la necompetența teritorială a instanței de fond, Tribunalul reține că potrivit art. 1591 C. pr.civ. necompetența teritorială de ordine publică poate fi invocată la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului. În speță, contestatoarea-recurentă nu a invocat această excepție în fața instanței de fond ,deși a fost reprezentată la termenul din 26.10.2012 ,când instanța, verificându-și din oficiu competența, a constatat că este competentă material și teritorial să soluționeze cauza.
Având în vedere că potrivit disp.art.304 pct 3 C.pr civ, necompetența teritorială de ordine publică nu poate fi invocată pentru prima data în fața instanței de recurs, Tribunalul reține că sunt incidente dispozițiile art. 103 c. pr.civ. și că recurenta este decăzută din dreptul de a invoca această excepție ,astfel că va aprecia acest motiv de recurs ca fiind nefondat.
Nu poate fi primit nici cel de-al doilea motiv de recurs, întrucât instanța de fond a analizat toate motivele invocate în contestația la executare, inclusiv pe cel privind poprirea sumei executate silit de două ori A reținut prima instanță și recurenta nu a criticat că, de vreme ce s-a dispus întoarcerea executării debitoarea nu mai poate pretinde că și-a îndeplinit obligația față de salariat executorul reluând în mod corect executarea silită de la început. În plus, Tribunalul consideră că acest motiv vizează însăși executarea silită și nu poate fi analizat în prezenta contestație al cărei obiect îl formează doar somația imobiliară ,astfel cum a precizat contestatoarea la termenul din 25.09 2012 (fila 30 )
În final, Tribunalul apreciază că în mod corect a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. J. în capătul de cerere având ca obiect întoarcere executare. Astfel, așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei nr. 5/2012 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, dat fiind că întoarcerea executãrii este în fapt o reluare a "drumului executãrii", însã în sens invers prin restabilirea situației anterioare executãrii sãvârșite, aceasta este o cerere ce ține în exclusivitate de faza procesualã a executãrii, iar stabilirea unei proceduri judiciare contradictorii pentru soluționarea întoarcerii executãrii, reglementatã subsecvent contestației la executare, impune aplicarea procedurii de soluționare prevãzute pentru contestația la executare, instituția-cadru generalã, în raport cu procedura specialã a întoarcerii executãrii.
Prin urmare, în condițiile în care executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă în contestația la executare, aspect recunoscut de recurentă chiar prin declarația de recurs, acesta nu poate justifica o astfel de calitate nici în procedura specială a întoarcerii executării. De asemenea, în ipoteza în care acesta refuză restituirea sumelor încasate într-o executare silită desființată, partea interesată are la îndemână doar calea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 188/2000.
Pentru toate aceste motive, considerând sentința recurată legală și temeinică, în baza art. 312 c. pr.civ., instanța va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 c.pr.civ, Tribunalul va obliga recurenta să plătească intimatului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosarul cauzei..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta – contestatoare S.C."O. P." S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Sector 1, .(P. City), împotriva sentinței civile nr. 3382/2012 din 26.10.2012, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. V., cu domiciliul în Moinești, . nr. 161, județul Bacău și B.E.J. B. J., cu sediul în Moinești, .-B-parter, județul Bacău,ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului B. V. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, C. D. | Judecător, C. M. R. | Judecător, G. D. |
Grefier, P. D. |
Red. sent.A. I.
Red. Tehnored. dec. D. C.,5.04.2013
P.D. 15.04.2013, ex. 2
| ← Pretenţii. Decizia nr. 514/2013. Tribunalul BACĂU | Fond funciar. Decizia nr. 1011/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
