Grăniţuire. Decizia nr. 1058/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1058/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 28/199/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1058/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător G. D.
Judecător C. M. R.
Grefier E. Țimiraș
Pe rol fiind recursul civil promovat de către recurenții pârâți M. G., M. A., M. L., M. M. împotriva sentinței civile nr.1579/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă L. M., având ca obiect grănițuire.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de la 06 Noiembrie 2013 fiind consemnate de instanță în încheierea de dezbateri de la acel termen încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
- deliberând -
Asupra recursului de față, reține următoarele:
P. sentința nr. 1579/5.12.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta L. M. în contradictoriu cu pârâții M. G., M. A., M. L. și M. M., a obligat pârâții M. G. și M. A. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei, suprafața de 140 mp teren, situat în ., cu vecinii: la N - M. G., la E - DE, la S - L. M. și la V - șoseaua E 85, cuprins în triunghiul 8-3-7, potrivit expertizei ing. G. M., a stabilit linia de hotar între proprietatea reclamantei și cea a pârâților M. G. și M. A. pe aliniamentul 8-3, pe o lungime de 220,02m, potrivit aceleiași expertize și a respins acțiunea formulată de reclamanta L. M. în contradictoriu cu pârâții M. L. și M. M..
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
„Reclamanta este proprietara unei suprafețe de teren de 4100 mp, situată în extravilanul ., cuprinsă în TP nr._/27.04.1995, (fila 18 dosar), în calitate de moștenitoare a defunctei sale mame, M.-T. E..
Pârâții M. G. și M. A. sunt proprietarii unei suprafețe de 6800 mp teren, situată în extravilanul ., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2992/03.11.1997 la B.N.P. M. L. (fila 30 dosar).
Potrivit susținerilor părților, a martorului audiat și potrivit expertizei topo-cadastrale efectuate în cauză, terenul reclamantei se învecinează pe latura de nord, cu ternul pârâților.
La interogatoriul luat pârâtului M. G., acesta a recunoscut că a dărâmat gardul ce delimita cele două proprietăți și că în prezent ocupă terenul revendicat de reclamantă, susținând că este terenul său.
Așa cum rezultă din expertiza topo-cadastrală efectuată în cauză de ing. G. M., ambele părți stăpânesc în teren mai puțin decât au în titlurile de proprietate, cu o diferență mult mai mare la reclamantă. Astfel, expertul a constatat că reclamanta stăpânește 3653 mp, în vreme ce pârâții stăpânesc 6744 mp. A mai arătat expertul, că pârâții au în prezent o lățime la stradă de 32,42 m, față de 31 m cât este în actul de proprietate și că pe latura opusă, lățimea este de 29,09 m, față de 31 m.
Martorul D. G., audiat în cauză, a relatat că în jurul anului 2009 Comisia Locală Filipești a procedat la măsurarea terenurilor părților, ocazie cu care au fost puse și semne de hotar și că reclamanta a construit gardul dintre proprietățile părților conform delimitării efectuate de comisie.
P. urmare, instanța apreciază că apărările pârâților ce rezultă din cuprinsul ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr.1053/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B., în sensul că trebuie avută în vedere modalitatea în care s-a făcut parcelarea amplasamentelor în zonă, respectiv de la nord la sud sau de la sud la nord, nu are relevanță în cauză, de vreme ce la momentul punerii în posesie a părților Comisia a făcut măsurători și a pus semne de hotar.
Coroborând toate aceste aspecte, cu concluzia raportului de expertiză în care se arată că pârâții M. G. și M. A. ocupă o fâșie de teren de 140 mp din terenul reclamantei, fâșie care este tocmai rezultatul deschiderii cu 1,42 m mai mare a terenului pârâților la stradă, instanța constată întemeiată acțiunea reclamantei cu privire la acești pârâți și urmează a o admite în parte.
În ce-i privește pe pârâții M. L. și M. M., din probele dosarului nu a rezultat vinderea către aceștia a terenului în litigiu, astfel încât instanța va respinge acțiunea în ceea ce-i privește
În drept, cu privire la aplicarea legii, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art.6 al.1 și 2 din Noul Cod Civil, care reglementează principiul neretroactivității legii civile, prevăzând că actele și faptele juridice încheiate, săvârșite sau produse înainte de . legii noi, generează efectele juridice prevăzute de legea în vigoare la data încheierii, săvârșirii sau producerii lor.
În speță dreptul de proprietate al reclamantei fiind născut sub legea veche, instanța va face aplicarea vechiului Cod Civil.
Potrivit art. 480 C. civ., proprietarul are dreptul de a se bucura de lucrul său în mod exclusiv și absolut, iar potrivit art. 475 C. civ., oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui.
În baza art. 585 C. civ, orice proprietar își poate îngrădi proprietatea.
Având în vedere situația de fapt reținută și dispozițiile legale sus-menționate, instanța urmează a admite acțiunea reclamantei și va dispune în consecință ca pârâții M. G. și M. A. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în litigiu, urmând a stabili linia de hotar dintre proprietățile acestora pe aliniamentul 8-3 din expertiza efectuată în cauză.
Pentru motivele mai sus-expuse, se va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții M. L. și M. M..
Întrucât au căzut în pretenții, pârâții M. G. și M. A. vor fi obligați în temeiul art.274 C. pr. civ, să-i plătească reclamantei cheltuielile de judecată reprezentând timbrul judiciar, taxa de timbru, onorariul de avocat și onorariul pentru expert.”
Împotriva acestei sentințe au declarat apel M. G. M. A., M. L. și M. M., solicitând constatarea nulității hotărârii și, în subsidiar, administrarea de probe noi și respingerea acțiunii.
În motivare, apelanții au arătat că M. G. și A. au vândut terenul în litigiu în baza contractului nr. 1248/17.05.2005, către M. D. L. și M. M., astfel că primii doi nu au calitate de proprietari și deci calitate procesuală activă. De altfel, chiar instanța preia o prezumție a reclamantei cu privire la o eventuală vânzare, dar nu se face nicio verificare de către partea adversă.
Pe fondul cauzei, apelanții au arătat că hotărârea este netemeinică, întrucât nu au fost avute în vedere toate probele din dosar, în special pronunțarea din penal care, în raport de o cauză civilă primează, cu atât mai mult cu cât este vorba despre aceiași suprafață, aceiași cerere. Este o situație hilară, un non-sens faptul că expertiza și instanța de fond au constatat o altă situație decât cea tranșată pe latură penală, unde s-a dovedit că apelanții nu au ocupat teren de la intimată și că aceasta, prin executarea gardului, a încercat să-și extindă proprietatea.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimata L. M. a formulat în termen legal întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimata a arătat că instanța de fond s-a pronunțat cu privire la toate părțile chemate în judecată și că M. G. a recunoscut în fața instanței că deține terenul, precizând că nu l-a înstrăinat. Totodată, din toate probele administrate rezultă că posesorul terenului este pârâtul, astfel că este evident că acesta are calitate procesuală pasivă.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, pe baza probatoriului administrat, expertiza efectuată în cauză confirmând că pârâții ocupă din terenul reclamantei.
La termenul din 11.09.2013, instanța a calificat calea de atac ca fiindrecurs și nu apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâților (și nu activă cum greșit au menționat recurenții), Tribunalul observă că acțiunea a fost admisă doar în contradictoriu cu M. G. și M. A.. Cum din probele administrate în cauză (raportul de expertiză și recunoașterea pârâtului la termenul din 21.02.2012) rezultă că aceștia stăpânesc terenul în litigiu și, având în vedere că prin intermediul acțiunii în revendincare, proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar, Tribunalul apreciază corectă soluția instanței de fond. Împrejurarea că M. G. și M. A. au vândut terenul în litigiu, deși la dosarul cauzei nu s-a depus nici o dovadă în acest sens, nu afectează calitatea lor de posesori și nu poate constitui un motiv de nulitate al sentinței recurate.
Pe fondul cauzei, Tribunalul constată că instanța de fond a analizat întreg probatoriul administrat în cauză, dar nu a dat eficiență apărărilor vizând ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, considerându-le nerevante față de datele speței, iar, pe de altă parte, recurenții nu au contestat nicicum motivele pentru care instanța a procedat astfel.
Deși afirmă că acea cauză penală „primează”, recurenții nu indică un temei de drept pentru a susține această apărare. Mai mult, instanța nu recunoaște existența unui principiu general de drept de natura celui invocat de recurenți. Nici de autoritate de lucru judecat nu poate fi vorba, ordonanța de scoatere de sub urmărire penală neputând constitui o hotărâre pronunțată de o instanță independentă și imparțială.
Chiar dacă există o contradicție dintre un act anterior al procurorului și sentința judecătorească recurată, Tribunalul reține că prima instanță și-a motivat temeinic considerentele pentru care nu a ținut cont de acest act, iar probele administrate în cauză au o valoare probatorie superioară față de cele extrajudiciare administrate în dosarul penal.
Pentru toate aceste motive, considerând sentința recurată legală și temeinică, în baza art.312 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.274 c.pr.civ., instanța va obliga recurenții să plătească în solidar intimatei suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul civil promovat de către recurenții pârâți M. G., cu domiciliul în ., județul Bacău, M. A., cu domiciliul în ., județul Bacău, M. L., cu domiciliul în ., județul Bacău, M. M., cu domiciliul în ., județul Bacău, împotriva sentinței civile nr.1579/05.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă L. M., cu domiciliul în municipiul Bacău, ., ., județul Bacău, ca nefondat.
Obligă recurenții, în solidar, să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2013.
Președinte, C. D. | Judecător, G. D. | Judecător, C. M. R. |
Grefier, E. Țimiraș |
Red. s.c. C. A.-M..
Red. / tehnored. motiv. d. c. R.C.M. - 9.12.2013
/ Ț.E. - 2 ex.
13.03.2014
E.Ț. 15 Noiembrie 2013
| ← Validare poprire. Decizia nr. 251/2013. Tribunalul BACĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 159/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
