Revendicare imobiliară. Hotărâre din 26-04-2013, Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 2625/180/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 530/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C.
Judecător P. C. F.
Judecător C. D.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea apelului civil promovat de către recurenții-pârâți F. C. și F. P. împotriva sentinței civile 8134 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. A., C. C., F. M., având ca obiect revendicare imobiliară .
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din 22.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere a hotărât.
TRIBUNALUL
-deliberând-
Asupra recursului civil de față reține:
Prin sentința civilă nr. 8134/23.10.2012 a Judecătoriei Bacău,pronunțată în dosarul nr._, s-a admis,în parte, acțiunea formulată de reclamanții C. C. și C. A. în contradictoriu cu pârâții F. C., F. M. și F. P., privind revendicarea și grănițuirea proprietăților părților. Prin aceiași sentință s-a respins acțiunea în revendicare pentru 300 m.p., fiind obligați pârâții F. C. și F. M. să lase în deplină proprietate reclamanților suprafața de 60 m.p. din poligonul 2-3-14-15-2 conform raportului de expertiză G. M.. Linia de hotar a fost stabilită pe aliniamentul 2-15-22-10 și pârâții F. C. și F. M. au fost obligați să ridice gardul construit pe proprietatea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 3400 m.p. conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1219/2008, suprafața situată în T 42 P29. Deschiderea la stradă a suprafeței este de 13,21 m. S-a arătat că pârâtul F. P. deține 2,802 ha conform T.P. nr._/2000 iar pârâții F. C. și F. M. dețin 1789 m.p., teren cumpărat de la F. P. în 2000. Pe baza raportului de expertiză și pe baza suplimentului la acest raport, instanța de fond a reținut că pârâtul F. P. nu ocupă teren din suprafața reclamanților, astfel că acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta a fost respinsă. Cererea de revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții F. C. și F. M. a fost admisă, instanța reținând, tot pe baza expertizei, că aceștia ocupă 60 m.p. și în raport de acest lucru s-a stabilit și linia de hotar.
În ceea ce privește cererea privind ridicarea gardului, instanța de fond a reținut că pârâții au edificat gardul la momentul ridicării construcției proprietatea acestora și dată fiind soluția privind acțiunea în revendicare, se impune și ridicarea gardului edificat pe proprietatea reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel F. P. și F. C..
Prin încheierea din 25.03.2013, raportat la valoarea terenului în litigiu, instanța a calificat prezenta cale de atac drept recurs.
Recursul a fost declarat în termen și a fost legal timbrat cu 250 lei taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 1,5 lei.
În motivarea recursului, s-a arătat că soluția pronunțată este nelegală și netemeinică, stabilind o situație de fapt eronată și aceasta deoarece suprafața de teren cumpărată de soții F. nu a fost identificată. Expertiza a identificat terenul pârâtului F. P. dar nu s-a identificat și suprafața pe care acesta a vândut-o.
Au arătat recurenții că instanța a dat relevanță unor înscrisuri care nu corespund, planul parcelor comunicat de Primăria comunei Săucești diferă de înscrisul depus de reclamanți, acesta din urmă prezentând și numeroase ștersături. În teren nu a fost identificată suprafața Parcelei 31 care ar fi majorată, titularii parcelelor 28 și 29 instituind o cale de acces în indiviziune, cale de acces care, de asemenea, nu a fost identificată.
Au arătat recurenții că suprafața stăpânită de reclamanți nu a fost corect stabilită, existând aprox. 100 m.p. ce nu a fost inclusă în terenul reclamanților, deși o stăpânesc efectiv.
Privitor la grănițuire și la cererea de ridicare a gardului, reclamanții au arătat că proprietățile sunt împrejmuite din 1993 și cum pârâții nu ocupă teren de la reclamanți se impune respingerea acestor capete de cerere.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului deoarece suprafețele atât cele deținute de reclamanți cât și cele deținute de pârâți au fost corect identificate și această delimitare corespunde planului parcelor. S-a arătat că din suplimentul de expertiză rezultă care este terenul înstrăinat în 2000 pârâților F..
Cât privește veridicitatea planului parcelar, acesta a fost comunicat la dosar de însăși Primăria comunei Săucești iar schița depusă de apărătorul reclamanților este aceiași cu cea comunicată la dosar.
Privitor la calea de acces în indiviziune, intimații au arătat că aceste critici sunt nerelevante având în vedere că aceasta nu-i privește pe reclamanți care au teren în T 29 și nu în T 28. Nici criticile legale de identificarea suprafeței intimaților – reclamanți sunt neîntemeiate deoarece din raportul de expertiză rezultă și suprafața reclamanților cât și suprafața pârâților, aceștia stăpânind mai mult decât au în actele de proprietate.
În recurs nu s-au depus alte înscrisuri.
Analizând motivele de recurs și din oficiu, tribunalul reține că sub aspectul identificării terenurilor recursul este întemeiat raportat la următoarele considerente:
În suplimentul de expertiză nr. 4(f. 158 dosar fond) se arată că în T 28 . comasată cu . lățimea inițială a terenului la E 85 era de 28 m.p. Prin raportul la planul parcelar de la filele 2012 dosar fond rezultă că . F. P. avea o deschidere de 28 m.p. iar . concluziilor expertului cu P 31) avea deschidere de 9,80 m.p., în P 31 figurând în planul parcelar F. I..
Din cuprinsul expertizei, respectiv schițele la expertiză și la suplimentele ulterioare rezultă că vecin al lui F. P., respectiv F. C. este C. A.(f.84),cel care figurează potrivit planului parcelar proprietar în T 32, susținându-se astfel concluzia expertului în sensul comasării celor două parcele P30 și P31. Prin comasarea celor două parcele s-ar ajunge la o lățime cumulată de 37,8.
Tribunalul reține că, în condițiile în care se vorbește de comasarea celor două parcele P30 și P31 și se individualizează ca vecin al lui F. P. numitul C. A.( proprietar in P32) nu s-a lămurit situația Parcelei 31 și prin aceasta deschiderea terenului cuprins între D. A. (actualmente C.) și C. A., vecinul pârâților (f.102). Este adevărat că potrivit planului parcelar terenul lui F. P. (P30) are o deschidere de 28 m iar potrivit aceluiași plan terenul reclamanților (P29) are o lățime de 13,2, însă, vorbindu-se de comasarea celor două parcele P 30 și P 31, nu s-a stabilit deschiderea acestor două parcele comasate.
În ceea ce privește identificarea terenului reclamanților – intimați, tribunalul reține că suprafața stăpânită de reclamanți a fost identificată de expert în perimetrul 6-7-8-9-10-22-15-14-17-6, arătându-se că suprafața de 60 m.p. din perimetrul 2-3-17-14-15-2 e ocupată de pârâți.
Raportat atât la planul parcelar cât și la schița cadastrală a reclamanților(f.15), rezultă că lățimea terenului potrivit actelor, e de 13,21 și lungimea terenului pornește din DN2, or raportat la aceste aspecte identificarea terenului reclamanților în perimetrul 6-7-8-9-10-22-15-14-17-6, nu corespunde configurației terenului din acte, relevant în revendicare, respectiv grănițuire fiind atât modalitatea în care părțile dețin acte de proprietate cât și modalitatea în care părțile stăpânesc, efectiv, în tere, doar astfel putându-se stabili dacă părțile stăpânesc mai mult sau mai puțin decât au în actele de proprietate.
De asemenea, tribunalul reține că este relevantă și situația drumului de acces în indiviziune despre care vorbește expertul în suplimentul de la fila 105 dosar fond, în condițiile în care se arată că acest drum reprezintă un acces indiviz pe P28. În planul parcelar și de asemenea, în actele de proprietate ale reclamanților(f.11-15), acest drum, consemnat în raportul de expertiză ca vecinătate a reclamanților în partea de nord, nu se regăsește de vreme ce reclamanții au ca vecin, în partea nord, pe numitul P. I.,care, potrivit planului parcelar e proprietar in P28 . Deși expertul arată că la momentul dobândirii terenurilor acest drum exista el nu e consemnat ca atare în actele de proprietate ale reclamanților.
În consecință, văzând dispozițiile art. 305 cu art. 312 Cod pr.civilă, tribunalul va admite recursul promovat de F. C., va casa sentința civilă recurată în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu F. C. și F. M., urmând ca, în rejudecare, instanța să procedeze la efectuarea unui supliment de expertiză în care să se identifice terenurile părților potrivit actelor lor de proprietate și potrivit planului parcelar, să se identifice și posesia efectivă a terenurilor și să se precizeze dacă aceasta corespunde situației proprietății din actele de proprietate.
De asemenea, se va analiza situația comasării celor două parcele P30 și P31 și care este deschiderea celor două parcele comasate și cine stăpânește și are în proprietate actualmente cele două parcele și în baza căror acte de proprietate. Totodată se va identifica lățimea drumului de exploatare indiviz precizându-se condițiile în care a fost creat și pe ce amplasament(P28 sau P25), în condițiile în care el nu apare ca vecinătate în actele reclamanților.
Tribunalul reține că toate criticile invocate referitor la inadvertențele din planul parcelar sunt neîntemeiate, copia planului parcelar de la fila 42 dosar fond fiind aceiași cu cel de la fila 102, iar planul de la fila 94 nu corespunde cu cel de la fila 42 deoarece reprezintă o proiecție mai amplă ce cuprinde mai multe tarlale, parcelele fiind identificate la o scară mult mai mică.
Având în vedere că acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul F. P. a fost respinsă, tribunalul va respinge recursul declarat de acest recurent, sentința urmând a fi casată doar în ceea ce privește soluția pronunțată în contradictoriu cu pârâții F. C. și F. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-pârât F. C., din . V. nr.73, Județul Bacău împotriva sentinței civile 8134 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. A., C. C., cu domiciliul în Bacău ., ., Județul Bacău și intimata-pârâtă F. M., cu domiciliul în . V. nr.73, Județul Bacău.
Casează sentința civilă recurată, în parte, în ceea ce privește acțiunea în revendicare, în grănițuire și obligație de a face” formulată în contradictoriu cu pârâții Fărăuanu M. si F. C. și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare între aceste limite.
Respinge recursul formulat de recurentul Fărăuanu P., domiciliat în . V. nr.73, Județul Bacău.
Menține soluția privind acțiunea formulată în contradictoriu cu Fărăuanu P. împotriva sentinței civile 8134 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. A., C. C., cu domiciliul în Bacău ., ., Județul Bacău și intimata-pârâtă F. M., cu domiciliul în . V. nr.73, Județul Bacău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Aprilie 2013
pt.Președinte, C. C. aflata în C.O.semnează Președinte instanță, D. Ș. | Judecător, P. C. F. | pt.Judecător, C. D. aflată în C.O.semnează Președinte instanță S. Ș. |
Grefier, V. S. |
Red.sent.V. Z.
Red.dec.C.C. 16.07.2013
VS ex.4/2.08.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 159/2013. Tribunalul BACĂU | Fond funciar. Decizia nr. 909/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
