Pretenţii. Decizia nr. 28/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 1288/199/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I C.
DECIZIA C. Nr. 28/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. A.
Judecător I. L. P.
Grefier L. D.
Pe rol judecarea apelurilor civile declarate de apelanții-reclamanți V. A., Nița V., Nița G. A., Nița I. A., Nița Ș. A., Nița R. I., L. A. A., M. O. C., D. A. I. și de apelantul-pârât F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (FPVS), împotriva sentinței civile nr. 692/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
- deliberând -
Asupra apelurilor civile de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 692/28.03.2012 Judecătoria B. a admis în parte cererea formulată de reclamanții V. A., N. V., N. G.-A., N. I.-A., N. Ș.-A., N. R.-I., L. A.-A., M. O.-C., D. A.-I. în contradictoriu cu pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților despăgubiri materiale și morale, după cum urmează:
- reclamantei V. A., sumele de 10.000 lei despăgubiri materiale și 80.000 lei daune morale;
- reclamantului N. V., suma de 80.000 lei daune morale;
- reclamantelor N. G.-A., N. I.-A. și N. Ș.-A., următoarele sume: câte 80.000 lei daune morale pentru fiecare și câte 111,66 lei lunar pentru fiecare, cu titlu de prestație periodică, începând cu data introducerii acțiunii – 31.10.2011 și până la majoratul minorelor, respectiv: 17.07.2020 pentru minora N. G.-A., 2.05.2028 pentru minora N. I.-A. și 1.08.2024 pentru minora N. Ș.-A.;
- reclamanților N. R.-I., L. A.-A. și M. O.-C., câte 25.000 lei daune morale pentru fiecare;
- reclamantei D. A.-I., sumele de 80.000 lei daune morale și 167,5 lei lunar, cu titlu de prestație periodică, începând cu data introducerii acțiunii – 31.10.2011 și până la majoratul minorei – 19.05.2017.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților penalități de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 11-a zi de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, până la plata efectivă a despăgubirilor.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 8555 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de 12.05.2011, a avut loc un accident de tren în localitatea B., soldat cu moartea numiților D. I. și N. A. E.. D. I. conducea mopedul înmatriculat sub nr. BC 248, având ca pasager pe N. A.-E. și a traversat linia de cale ferată, fără a observa trenul care se apropia. Mopedul condus de D. I. nu avea asigurare RCA.
Prin rezoluția nr. 374/P/19.07.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D. I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 1, 2. 4 C. pen., întrucât a intervenit decesul făptuitorului.
Reclamanții V. A. și N. V. sunt părinții defunctei N. A.-E., N. G.-A., N. I.-A. și N. Ș.-A. sunt fiicele minore ale acesteia, iar N. R. I., L. A. A. și M. O. C. sunt frații defunctei.
D. A. I., este fiica minoră a defunctului D. I..
Aceste persoane au formulat cereri de despăgubire către FPVS, care a deschis în acest sens dosare de daună, însă până la acest moment nu a achitat nici o despăgubire reclamanților.
Situația de fapt a fost reținută așa cum a rezultat din cererile părților, din actele aflate în dosarul parchetului, precum și din actele de stare civilă depuse de reclamanți la dosar.
În drept, potrivit art. 61 din Legea nr. 136/1995, F. de protecție a victimelor străzii se constituie în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, iar potrivitart. 251 al. 10 lit. b din Legea nr. 32/2000, F. se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare.
În conformitate cu dispozițiile art. 26 al. 1 din Ordinul nr. 5/2010 al CSA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru:
a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b) pagube materiale;
c) pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat;
d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Așa cum rezultă din economia textelor enunțate anterior, despăgubirile se acordă persoanelor păgubite prin accident, iar potrivit art. 50 al. 3 din Legea nr. 136/1995, se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Din coroborarea textelor de lege mai sus-enunțate, rezultă concluzia certă că reclamanții au dreptul să fie despăgubiți de pârâtul FPVS, inclusiv reclamanta D. A.-I., fiica minoră a celui care s-a făcut vinovat de producerea accidentului, pentru care legea a instituit așa cum am arătat, o prevedere expresă în cuprinsul art. 50 al. 3 din Legea nr. 136/1995.
În ce privește cuantumul despăgubirilor materiale solicitate de reclamanta V. A., instanța a reținut potrivit declarațiilor martorilor C. D. și C. C., că mama defunctei a fost cea care a suportat cheltuielile de înmormântare și pentru pomenirile ulterioare, martorii relatând că acestea s-au ridicat la suma de 5000 lei pentru înmormântare și câte aproximativ 1000 de lei pentru fiecare dintre pomenirile făcute după datina creștină.
Având în vedere faptul că la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri doveditoare ale acestor cheltuieli, instanța a apreciat, în raport de declarațiile martorilor, că suma de_ lei va acoperi cheltuielile materiale dovedite.
În ce privește daunele morale solicitate de reclamanți, este incontestabil că moartea numiților D. I. și N. A. E., a produs un șoc și o traumă psihică majoră în ambele familii, cu atât mai mult cu cât aceștia erau tineri, erau părinții unor copii minori rămași acum orfani, iar membrii familiei erau, așa cum au declarat martorii, foarte uniți și apropiați.
Pentru aceste motive, instanța consideră întemeiate cererile privind daunele morale, dar apreciază că acestea trebuie acordate într-un cuantum mai redus, întrucât aceste despăgubiri au rolul de a crea un confort material care să suplinească întrucâtva suferința morală a reclamanților și nu trebuie să fie de natură a duce la îmbogățirea acestora. La aprecierea cuantumului daunelor morale, instanța va avea în vedere și practica judiciară a instanțelor române.
Cu privire la prestația periodică solicitată de reclamanții minori prin reprezentanți, instanța reține că părintele este obligat să contribuie la întreținerea copilului său, indiferent de faptul că obține venituri din muncă sau nu. Acesta este și motivul pentru care practica judiciară a statuat că, în situația în care părintele nu este angajat, cuantumul pensiei de întreținere datorate minorului se calculează în raport de venitul minim pe economia națională.
Prestația periodică pretinsă de copiii minori ai defuncților, deși nu este echivalentă cu pensia de întreținere, are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat minorilor prin lipsirea acestora de contribuția lunara pe care defuncții o aveau la întreținerea lor.
Pentru aceste motive, instanța constată întemeiată această cerere și având în vedere și dispozițiile art. 529 C. civ., care stipulează că întreținerea datorată de părinte se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil… și până la o jumătate din venitul său lunar net pentru trei sau mai mulți copii, se va raporta la acestea pentru a stabili cuantumul prestației periodice.
În ce privește penalitățile de întârziere solicitate de reclamanți, instanța reține că potrivit art. 36 al. 1 și 37 din Ordinul nr. 5/2010 al CSA, despăgubirea se plătește în maximum 10 zile de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, iar dacă asigurătorul nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Având în vedere această dispoziție, instanța consideră întemeiată cererea reclamanților privitoare la plata de penalități în procent de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 11-a zi după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la plata efectivă a despăgubirilor.
Pentru considerentele mai sus-expuse, instanța urmează a admite în parte cererea reclamanților și a obliga pârâtul la plata sumelor solicitate de reclamanți cu titlu de despăgubiri materiale, daune morale, prestație periodică și penalități de întârziere, așa cum s-a arătat anterior.
În ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârât, având în vedere faptul că acesta nu a precizat pe cine dorește să cheme în garanție, precum și faptul că dreptul său de regres se va naște, potrivit dispozițiilor art. 13 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1/2008 al CSA, după lata despăgubirilor către reclamanți, instanța urmează a respinge această cerere.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, întrucât pârâtul a căzut în pretenții, va fi obligat să plătească reclamanților cheltuielile de judecată reprezentând onorariu și cheltuieli de deplasare avocat, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții V. A., Nița V., Nița G. A., Nița I. A., Nița Ș. A., Nița R. I., L. A. A., M. O. C-tin, D. A. I., care au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale, arătând că:
- daunele morale, astfel cum au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată, sunt îndestulătoare pentru compensarea prejudiciilor morale suferite și în concordanță cu practica judiciară europeană în materie.
- la stabilirea cuantumului daunelor morale instanța trebuie să aibă în vedere trauma suferită de părinții, copiii și frații celor decedați în evenimentul rutier din 12.05.2011, astfel cum au declarat și martorii audiați la fond.
- față de relațiile dintre reclamanți și victime, solicită să se aibă în vedere criterii legate de consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic, psihic și afectiv, de importanța valorilor lezate și de măsura în care aceste valori au fost lezate.
- în cazul minorelor trebuie să se aibă în vedere că pierderea ambilor părinți reprezintă o suferință dublă iar cuantificarea prejudiciului nepatrimonial presupune o reparație pe măsura acestei suferințe.
Împotriva sentinței a declarat apel și pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii pentru următoarele considerente:
- lipsesc criteriile care au determinat acordarea daunelor morale, instanța neavând în vedere calitatea de garant a fondului și faptul că ulterior despăgubirii acesta este obligat să recupereze ceea ce a plătit de la moștenitorii persoanei responsabile de crearea prejudiciului.
- având în vedere condițiile concrete ale producerii accidentului, relația de concubinaj existentă între defuncții D. I. și N. A. E., relațiile concrete existente în cadrul familiei și prin raportare la media națională, solicită să se acorde despăgubiri pentru prejudiciul moral după cum urmează: părinților defunctei, câte 50 000 lei fiecăruia ; copiilor defunctei câte 50 000 lei fiecăruia iar fraților defunctei câte 25 000 lei fiecăruia.
- se impune respingerea pretențiilor reclamantei D. A. I. deoarece părintele său, defunctul D. I., este persoana responsabilă de producerea accidentului de circulație.
- în mod eronat s-a dispus obligarea la despăgubiri materiale deoarece reclamanta V. A. nu a probat cu înscrisuri întreaga sumă solicitată, conform art. 1191 cod civil coroborat cu prevederile art. 49 din Normele puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010.
- solicită respingerea în întregime a capătului de cerere privind plata rentelor lunare către reclamantele minore deoarece F. acordă despăgubiri pentru daunele materiale și morale sub forma unei sume globale, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1/2008 al Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor dar și din perspectiva art. 13 din același Ordin, care prevede obligația FPVS de a recupera sumele plătite cu titlu de despăgubiri de la persoana responsabilă de producerea prejudiciului.
- atât pretențiile privind cheltuielile de judecată cât și cele privind plata penalităților sunt nejustificate, întrucât a fost în imposibilitatea de a gestiona dosarul de daună din cauza politicii reprezentanților reclamanților, care nu au furnizat informațiile necesare.
Apelantul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de apelanții-reclamanți, arătând că statuând în echitate instanța trebuie să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă, că finalitatea răspunderii civile delictuale este acoperirea integrală a pagubei cu excluderea oricărei tendințe de îmbogățire fără justă cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
F. de Protecție a Victimelor Străzii nu are legitimare procesuală pasivă în baza unui contract de asigurare, răspunderea acestuia fiind fundamentată pe principiul garantării intereselor persoanelor prejudiciate prin accidente rutiere, însă condițiile privind întinderea răspunderii sunt aceleași ca în cazul unei societăți de asigurare, care răspunde în temeiul contractului. Admiterea acțiunii sub aspectul pretențiilor deduse judecății de către reclamanta D. A. I. este conformă cu normele privind asigurarea obligatorie pentru prejudicii produse prin accidente rutiere deoarece se circumscrie aplicării dispozițiilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora se acordă despăgubiri și în situația în care persoanele care formulează cererea de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Motivele de apel întemeiate pe considerente privind acțiunea în regres sunt nefondate și urmează a fi respinse deoarece prevederile invocate în acest sens de către apelantul-pârât nu condiționează stabilirea obligației de despăgubire a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii în funcție de criterii privind regresul acestuia împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului.
Prestația periodică solicitată de copiii minori ai defuncților D. I. și N. A. E. are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat prin lipsirea acestora de contribuția lunară pe care defuncții o aveau la întreținerea lor.
Modalitatea de redactare a textului art. 11 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1/2008 al CSA nu susține concluzia apelantului-pârât în sensul că obligația de plată a prestației periodice către copiii minori ai defuncților ar fi incompatibilă cu răspunderea civilă reglementată de aceste dispoziții, care nu ar putea fi stabilită decât sub forma unei sume globale. O astfel de interpretare contravine reglementării speciale care face obiectul Legii nr. 32/2000 și a normelor adoptate în aplicarea în temeiul acesteia, dispoziții ce transpun legislația comunitară având ca obiectiv despăgubirea victimei în situația în care vehiculul care a provocat accidentul nu este asigurat și care nu fac nici o distincție în sensul celor precizate ce către apelantul-pârât cu privire la prestația periodică.
Apelantul-pârât a susținut că reclamanta V. A. a obținut obligarea la plata daunelor materiale deși nu a probat cu înscrisuri întreaga sumă solicitată, conform art. 49 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 5/2010 al CAS. Această critică este nefondată deoarece în cadrul procesului civil probatoriul nu este limitat la înscrisuri, conform art. 49 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 5/2010 al CAS. Dispozițiile ordinului sunt aplicabile numai în cazul în care dosarul de daună este instrumentat de Fond iar în situația în care partea vătămată s-a adresat instanței de judecată, cererea trebuie examinată conform normelor procedurale civile în materia probelor. În speță proba testimonială este admisibilă deoarece în raport de obiectul despăgubirilor materiale solicitate de reclamanta V. A., reprezentând cheltuieli de înmormântare și pentru pomenirile ulterioare, dovada se face prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Din sentința apelată rezultă că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente prejudiciului nepatrimonial este consecința aplicării criteriilor generale decurgând din practica judiciară cât și a criteriilor particulare în cauza dedusă judecății. În acest sens urmează a avea în vedere că în considerentele sentinței apelate, soluția de obligare la plata daunele morale se întemeiază pe criterii conturate în practica judiciară, privind proporționalitatea și caracterul compensatoriu dar și pe analiza caracteristicilor concrete ale cauzei, configurate de relațiile de rudenie dintre reclamanți și defuncți și gradul de afecțiune existent între aceștia, împrejurarea că prin deces a avut loc o dezmembrare a familiei, copiii minori rămânând să crească fără a benefica de sprijinul părinților.
La stabilirea daunelor morale s-a avut în vedere și criteriul invocat de apelantul-pârât cu privire la relațiile existente în familie prin raportare la gradele de rudenie diferite existente între reclamanți și defuncți, despăgubirile morale fiind cuantificate la câte 80 000 lei în cazul părinților și a copiilor defuncților și la câte 25 000 lei pentru frații defunctei.
În consecință, constatând că daunele morale stabilite de prima instanță corespund cerințelor unei despăgubiri integrale și juste, va respinge ca nefondate criticile formulate de apelanții reclamanți și de apelantul-pârât cu privire la cuantumul daunelor morale.
Reglementarea legală a condițiilor în care operează obligația Fondului de a despăgubi persoanele prejudiciate nu cuprinde norme care să distingă în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, respectiv a dispozițiilor art. 36 aln.1, art. 37 din Ordinul nr. 5/2010 al CSA, astfel cum a susținut apelantul-pârât, prin raportare la motivele pentru care nu s-a finalizat procedura inițiată de Fond în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă.
Legislația în vigoare la data producerii accidentului nu condiționează posibilitatea persoanelor păgubite prin accidente rutiere de a-și valorifica drepturile în instanță, în contradictoriu cu F. de Protecție a Victimelor Străzii și în acest sens urmează a avea în vedere incidența în procesul civil a dispozițiilor art. 11 alin. 1 și 2 din Normele aprobate prin Ordinul nr. 1/2008 al CSA potrivit cărora drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva Fondului iar persoanele prejudiciate care au înaintat acțiune în justiție împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va menține hotărârea primei instanțe, urmând a respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile civile declarate de apelanții-reclamanți V. A., Nița V., Nița G. A., Nița I. A., Nița Ș. A., Nița R. I., L. A. A., M. O. C., D. A. I., toți cu domiciliul ales la S. civilă profesională de avocați „JGV&Asociații” cu sediul profesional în G., .. 141, ., . către apelantul-pârât F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII (FPVS), cu sediul în București, .. 40 – 40 bis, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 692/28.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, ca nefondate.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Februarie 2013.
Președinte, G. A. | Judecător, I. L. P. | |
Grefier, L. D. |
Red.s.c. A.-M. C.
Red./tehnored.d.c.AG/11.06.2013
Tehnored.d.c.DL/13.06.2013/4 ex.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 1029/2013.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 95/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
