Anulare act. Decizia nr. 185/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 10578/271/2006*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.185/R/2013
Ședința publică din 18 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. S.
JUDECĂTOR D. C.
JUDECĂTOR F. I. C.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurenta A. C. în contradictoriu cu intimat B. I. - A., B. D.-C., B. C., B. P., B. P. ( 2 ), B. N., B. A.-D., ./91 OȘORHEI, ./91 BIHOR, H. A., împotriva sentinței civile nr.8852 din 12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 11 februarie 2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 18 februarie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.8852 din 12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a respins ca nefondată cererea formulată de către reclamanta A. C. dom.in Oradea, Splaiul Crisanei, nr. 17, . în contradictoriu cu pârâții B. A. D., dom.in Alparea, nr. 201, jud.Bihor, B. C., dom,.in Alparea, nr. 201, jud.Bihor, B. D. C., dom,.in Alparea, nr. 201, jud.Bihor, B. I. A., dom,.in Alparea, nr. 201, jud.Bihor, B. N., dom,.in Alparea, nr. 201, jud.Bihor, B. P., dom,.in Alparea, nr. 201, jud.Bihor, B. P. (2), dom,.in Alparea, nr. 201, jud.Bihor, H. A., dom,.in Alparea, nr. 201, jud.Bihor, Comisia Locală pentru aplicarea legii 18/1991 Oșorhei și Comisia Județeană pentru aplicarea legii 18/1991 Bihor.
Au fost obligați în solidar pârâții B. A. D., B. C., B. D. C., B. I. A., B. N., B. P., B. P. (2) și H. A. să plătească în contul expertului M. N., suma de 600 lei, reprezentând diferență de onorariu neachitată până în momentul pronunțării prezentei hotărâri.Executorie.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâților B. A. D., B. C., B. D. C., B. I. A., B. N., B. P., B. P. (2) și H. A. suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, înainte de cooperativizare, antecesorul reclamantei a avut în proprietate anterior cooperativizării cota de ¼ din nr.topo 247 Alparea, adică exprimat în metri pătrați cota de 1890/7561mp.
Titlul de proprietate al antecesorului pârâților a fost emis în anul 1996, în baza legii 18/1991, în forma inițială. Este adevărat că nu s-a dovedit că antecesorul pârâților a avut în proprietate nr.topo 247 Alparea anterior cooperativizării. Însă prin raportul de expertiza topografică judiciară întocmit de către expert M. N. (f.244-249) s-a identificat casa de locuit a antecesorului pârâților ca fiind situată pe nr.topo 247 Alparea. Iar prin adeverința nr 3418/09.10.2003 a Primăriei Oșorhei(f.76) se atestă faptul că, casa antecesorului pârâților, situată pe nr. topo 247 Alparea a fost construită în anul 1983. Raportat la această stare de fapt, antecesorul pârâților a fost îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate aferent casei de locuit în temeiul art. 22 din legea 18/1991, în forma inițială coroborat cu art 8 din Decretul-lege 42/1990. Astfel, printr-o eroare s-a consemnat în T.P. nr. 8131/04.01.1996, că reprezintă un caz de reconstituire a dreptului de proprietate, în realitate fiind în prezența unei constituiri a dreptului de proprietate.
Reclamanta sau antecesorul acesteia nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra nr.topo 247 Alparea în baza legii 18/1991 ci abia în anul 2005, în baza legii 247/2005, formulând cererea nr.116/14.09.2005(f.65).Evident, la momentul formulării acestei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, nr.topo 247 Alparea nu era liber, fiind emis T.P. nr. 8131/04.01.1996 în favoarea antecesorului pârâților.
Raportat la această stare de fapt, nu sunt incidente în speță prevederile art.III, alin.1, lit. a, pct. i din legea 169/1997, modificată prin legea 247/2005, invocate de către reclamantă în cuprinsul acțiunii ci sunt incidente în speță prevederile art.III, alin.1, lit. a, pct. ii din legea 169/1997, modificată prin legea 247/2005, care statuează:
“ART. III
(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
……………………………………………………………
(ii) actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;”
Prin modificarea adusă de către legea 247/2005, se poate constata că legiutorul a intenționat să restrângă ipoteza acestui caz de nulitate absolută la situația în care vechiul proprietar al amplasamentului a solicitat în termen legal reconstituirea dreptului de proprietate la un moment în care amplasamentul era liber, dar ulterior respectivei solicitări s-a emis titlu de proprietate în favoarea altor persoane. Cu alte cuvinte, legiutorul a preferat să asigure stabilitatea circuitului civil în detrimentul foștilor proprietari ai amplasamentului care nu l-au solicitat la momentul când era liber, sancționând implicit atitudinea pasivă a acestora din urmă.
Astfel, situația de fapt din prezenta speță nu se circumscrie ipotezei cazului de nulitate absolută reglementat de prevederile art.III, alin.1, lit. a, pct. ii din legea 169/1997, modificată prin legea 247/2005, întrucât reclamanta și antecesorul acesteia care sunt foștii proprietari ai unei cote părți din nr.topo 247 Alparea nu au solicitat acest amplasament la un moment în care acesta să fie liber.Chiar dacă se ridică problema constituirii pe o suprafață excesivă a dreptului de proprietate al antecesorului pârâților, starea de fapt a prezentei spețe neîncadrându-se în ipoteza acestui caz de nulitate absolută reglementat în mod expres, nu determină adoptarea soluției anulării parțiale a titlului de proprietate emis în favoarea antecesorului pârâților. De fapt, chiar și reclamanta prin cererea de reconstituire formulată (f.65), solicită ca în contul nr.topo 247 Alparea să-i fie atribuit un teren echivalent valoric.
În consecință, instanța de fond a respins ca nefondată cererea reclamantei.
Întrucât până la pronunțarea prezentei hotărâri pârâții B. A. D., B. C., B. D. C., B. I. A., B. N., B. P., B. P. (2) și H. A., nu s-au conformat obligației de plată a diferenței de onorariu expert în sumă de 600 lei, având în vedere dispozițiile art.213, alin.2 C.proc.civ, instanța de fond a pronunțat o dispoziție executorie prin prezenta sentință, obligând pârâtele la plata sumei amintite în contul expertului.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C.proc.civ, reclamanta a fost obligată în favoarea pârâților B. A. D., B. C., B. D. C., B. I. A., B. N., B. P., B. P. (2) și H. A. la suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea părții din onorariul expertului la care plata căreia sunt obligați acești pârâți prin prezenta hotărâre.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța de fond a respins ca nefondată cererea reclamantei.
Instanța de fond a pronunțat o dispoziție executorie prin care a obligat în solidar pârâții B. A. D., B. C., B. D. C., B. I. A., B. N., B. P., B. P. (2) și H. A. să plătească în contul expertului M. N., suma de 600 lei, reprezentând diferență de onorariu neachitată până în momentul pronunțării prezentei hotărâri.Executorie.
De asemenea a obligat reclamanta să plătească pârâților B. A. D., B. C., B. D. C., B. I. A., B. N., B. P., B. P. (2) și H. A. suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, timbrat cu 16 lei taxă timbru prin chit.._ AA și 0,3 lei timbru judiciar, recurenta A. C. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul recunoașterii dreptului ei de proprietate asupra cotei de ¼ din nr.topo. 247 Alparea, obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra cotei de 1890/7561 mp pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament în echivalent.
În motivarea recursului se arată că este proprietară tabulară din anul 1958 asupra cotei de ¼ din nr.top.247 Alparea, dovadă în acest sens fiind copia CF 137 Alparea, acest teren a fost înscris în CAP la data de 09.02.1962 de către fratele său B. P..
La data formulării cererii nr.309 din 06.03.1991, amplasamentul pe care este situat terenul în cauză era liber, iar prin această cerere a dovedit că nu a manifestat o atitudine pasivă cum susține instanța de fond.
Antecesorul intimaților și intimata H. A. fostă B. nu au îndeplinit condițiile legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate, aceștia fiind propuși pentru invalidare.
În drept se invocă prevederile art.299-316 c.pr.civ.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și a celor din oficiu, tribunalul apreciază recursul declarat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit înscrierilor de carte funciară din CF nr.1037 Alparea, recurenta A. C. născută B., apare înscrisă ca proprietară asupra unei cote de ¼ parte din imobilul cu nr.top.247, sub B3 cu titlu de moștenire în anul 1958.
Prin titlu de proprietate contestat nr.813 din 04.01.1996 s-a constituit dreptul de proprietate a defunctului B. I. asupra unei suprafețe de 4275 mp din ..247 care are o suprafață totală de 7561 mp.
Prin adeverința nr.3418 din 09.10.2003 se atestă faptul că defunctul B. I. și B. A. au construită pe ..247 o casă de locuit dată în folosință în anul 1983.
Comisia locală de Aplicare a legii nr.18/1991 Oșorhei a comunicat instanței prin adresa nr.1629/04.06.2008 că pentru numărul topografic 247 din CF 1037 Alparea s-au eliberat titluri de proprietate pentru toată suprafața de 7561 mp.
Prin lucrarea de expertiză topo efectuată în rimă instanță de către expertul Mutiu N. T., s-a arătat că în afară de suprafața folosită de către intimații B., în același număr topografic au mai fost întocmite documentații cadastrale 1261 în favoarea lui Mesaros F. și A. și 1285 în favoarea lui Mesaros D. și G. E..
Prin urmare în ..247 nu mai există teren disponibil pentru care să se facă reconstituirea dreptului de proprietate al recurentei, pentru o suprafață de 1890 mp corespunzător cotei sale de proprietate de ¼.
În ceea ce privește legalitatea titlului de proprietate nr.813 din 04.01.1996, tribunalul consideră că acesta a fost emis cu respectarea prevederilor legii nr.18/1991, în considerarea dispozițiilor art.23 potrivit cărora „sunt si rămân in proprietatea privata a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii.”.
Art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 prevede că „terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire.”
Tribunalul consideră că o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această parcelă conformă cu prevederile legii nr.18/1991 a fost formulată de către recurentă, doar după apariția legii nr.247/2005 fila 65 dosar, în condițiile în care vechiul amplasament nu mai era liber, astfel că nu este incident în cauză motivul de nulitate prevăzut de prevederile art.III alin.1 lit.a pct. ii din Legea nr.169/1997, modificată prin legea 247/2005.
Prin cererea adresată la data de 06.03.1991, recurenta nu a identificat în concret . nici nu a fost însoțită de documente care să ateste îndreptățirea sa cu privire la aceasta. Această cererea a rămas în nelucrare ,iar culpabilă pentru acest fapt fiind și recurenta prin atitudinea pasivă manifestată.
În ceea ce privește cererea de a –i se reconstitui dreptul de proprietate pe un alt amplasament în echivalent, tribunalul constată că instanța de fond nu a fost investită cu o astfel de cerere, că a fost formulată pentru prima oară prin recursul declarat, fapt ce contravine prevederilor art.294 alin.1 coroborat cu art.316 c.pr.civ, motiv pentru care tribunalul nu o va putea examina.
Față de cele arătate, în baza art.312 c.pr.civ. cu referire la celelalte prevederi legale mai sus arătate, tribunalul va respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta A. C. împotriva sentinței civile nr.8852 din 12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Tribunalul a luat act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta A. C., domiciliată în Oradea Splaiul Crișanei nr.17 . în contradictoriu cu intimat B. I. - A., B. D.-C., B. C., B. P., B. P. ( 2 ), B. N., B. A.-D., toți cu domiciliul în Alparea nr.201, județul Bihor, COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 OȘORHEI, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991 BIHOR, H. A., domiciliată în Alparea nr.201, județul Bihor împotriva sentinței civile nr.8852 din 12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. T. S. D. C. F. I. C. D. C.
Red.jud. fond B. A.
Red.jud. recurs S. C.
Tehnoredactat SCT/DC, azi 25.02 .2013
2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul BIHOR | Grăniţuire. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
