Contestaţie la executare. Decizia nr. 367/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 367/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 6050/271/2008*
Dosar nr._ *
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 367/R/2013
Ședința publică de la 20 martie 2013
Completul compus din:
Președinte: L. E. M.-G.
Judecător: N. B.
Judecător: F. M.
Grefier: I. P.
Pe rol, fiind pentru azi judecarea recursului civil privind pe recurentul M. E. ȘI FINANȚELOR prin DGFP BIHOR, în contradictoriu cu intimata T. I. - D., împotriva sentinței civile nr.5387 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 14 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 martie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5387 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins excepția perimării invocată de contestatorul M. E. ȘI FINANȚELOR, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. E. ȘI FINANȚELOR, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor în contradictoriu cu intimata T. I. D., cu consecința anulării actelor de executare din dos. nr. 371/E/2008 al SEJ B. întocmite ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 71/2009, s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de M. E. ȘI FINANȚELOR în contradictoriu cu chematul în garanție M. JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 807/LM/2007 a Tribunalului Bihor irevocabilă prin decizia civilă nr. 172/2008/R din 06.02.2008 a Curții de Apel Oradea au fost obligați pârâții M. E. și Finanțelor, M. Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor să-i plătească intimatei suma de_ lei actualizată cu indicele de inflație reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% .
În baza hotărârilor judecătorești menționate anterior, intimata a sesizat SEJ B. în vederea executării silite .
În dosarul execuțional nr. 371/E/2008 executorul judecătoresc a procedat, în temeiul disp. art. 3712 C.pr.civ, la actualizarea sumei dispuse prin hotărârea menționată, întocmind în acest sens procesul verbal din 27.05.2008 prin care s-a stabilit valoarea creanței la suma de_,34 lei, compusă din_,04 lei reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% și 6074,30 lei cu titlu de onorariu și alte cheltuieli de executare.
Prin Somația nr. 1/28.05.2008 M. Justiției, Tribunalul Bihor și Curtea de apel Oradea au fost somați ca în termen de 1 zi să-i achite intimatei suma de de_,34 lei.
Prin somația nr. 2/28.05.2008 a fost somat și M. E. și Finanțelor Publice ca în cel mai scurt termen de la primirea somației să aloce fondurile necesare în vederea achitării de către M. Justiției a sumei arătate. S-a mai solicitat Ministerului Finanțelor ca, în ipoteza în care în bugetul Ministerului Justiției, la titlul cheltuieli salariale, nu sunt sume de bani disponibile, în temeiul disp. OG nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007 să facă demersuri pentru suplimentarea titlului de cheltuieli, iar în cazul în care nu se va face plata, după expirarea termenului de 6 luni, se va proceda la executarea sa silită.
Astfel cum rezultă din cele descrise anterior, contestatorul alături de ceilalți debitori a fost obligat, prin hotărâre judecătorească irevocabilă și executorie, cu putere de lege, la plata unor drepturi de natură salarială în favoarea intimatei, obligația de plată nefiind stabilită doar în sarcina Ministerului Justiției cum eronat se afirmă. Ori în aceste condiții, reținând și că executarea silită a fost demarată împotriva celor patru debitori obligați prin hotărâre judecătorească, dintre care Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea își au sediul în județul Bihor, în raza teritorială de competență a B. B., este evident că acesta este competent din acest punct de vedere să efectueze acte de executare silită, nulitatea actelor de executare invocată pe acest motiv fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002, acest termen este aplicabil conform conținutului actului normativ arătat, doar în situația în care obligația de plată stabilită prin titlurile executorii nu poate începe sau continua din cauza lipsei de fonduri.
Termenul de 6 luni, apreciază instanța, nu trebuie înțeles ca un beneficiu acordat debitorului și ca un interval în care este permisă neexecutarea obligației, ci, dimpotrivă, ca un interval maxim în care legea pretinde instituției publice să facă toate demersurile pentru plată, dar doar în condițiile în care nu ar dispune de fonduri suficiente pentru plata obligațiilor sale.
Avand în vedere cele de mai sus, instanța apreciază că atâta timp cât contestatoarea nu a trecut de îndată și din oficiu la executarea benevolă a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu și nici nu a facut dovada inexistentei fondurilor, creditorul este îndreptățit să procedeze la executarea silită potrivit dreptului comun, cheltuielile de executare fiind în sarcina sa, potrivit prevederilor art. 3717 C. pr.civ .
Însă reține instanța că, prin OUG nr. 75/2008, prin OUG nr. 71/2009, prin OUG nr. 45/2010 și prin OUG nr. 113/2010 s-a dispus eșalonarea obligației de plată a sumelor prevăzute în titlurile executorii emise având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției.
Prin Legea nr. 229/2011 s-a respins OUG nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din OUG nr. 71/2009, iar OUG nr.113/2010 a fost respinsă prin Legea nr. 196/2011.
Prin Legea nr. 230/5.12.2011 pentru aprobarea OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, în vigoare din 11.12.2011, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 a fost adoptată, cu următoarea modificare:
"Art. 1. - (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”
Ținând seama de succesiunea actelor normative mai sus indicate, prin care plata drepturilor salariale a fost eșalonată succesiv, ulterior începerii executării silite, iar mai apoi fiind suspendată orice formă de executarea silită, este evident că executarea silită nu s-a perimat, astfel că instanța va respinge excepția perimării invocate ca neîntemeiată .
Cu privire la legalitatea executării silite instanța reține că toate actele de executarea silită încheiate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 71/2009 sunt legal întocmite și numai actele ulterioare sunt nelegale .
Față de considerentele ce preced, instanța de fond a apreciat ca parțial întemeiată contestația la executare și în consecință în temeiul disp. art. 399 și urm. C.pr.civ, o va admite în parte, în limitele anterior arătate.
Cererea de chemare în garanție a fost respinsă ca inadmisibilă în temeiul disp. art. 63 C.pr.civ, deoarece în cauză se contestă doar legalitatea actelor de executare fără a se pune în discuție existența unei obligații de despăgubire, condiție expres prevăzută de art. 60 C.pr.civ .
Nu s-au acordar cheltuieli de judecată la fond, acestea nefiind solicitate de nici una dintre părți.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs M. FINANȚELOR PUBLICE, prin mandatar Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Bihor, in temeiul art. 304 indice 1 C.proc.civ solicitând admiterea recursului si modificarea in parte a sentinței in sensul admiterii contestației la executare si anularii in totalitate a actelor de executare demarate in dosarul executional 371/E/2008 al SEJ BEIUSAN, pentru următoarele
În motivarea recursului se susține faptul că decizia nr. 10/19.09.2011 pronunțata de I.C.C.J. in dosarul nr. 12/2011, este motivata in sensul ca, M.F.P. are rolul de administrator al bugetului, dar nu are atribuția de a vira altor ordonatori de credite alte sume decât cele prevăzute in legea bugetului de stat si cu respectarea acesteia.
Ca urmare, in aceste condiții, executarea silita demarata împotriva M.F.P. este inadmisibila. Creditorul in cauza are obligația de a face demersurile necesare intrării in plata pe langa angajator si nu la M.F.P.
Prin cererea de chemare in garanție din data de 04.02.2011 s-a solicitat de către M.F.P. întocmirea unei adrese către angajatorul care acorda aceste drepturi salariale pentru a comunica stadiul de punere in plata intrucat prima transa a fost deja acordata de M.J.
Se susține in contibuare că ceea ce trebuie inteles, este faptul ca aceste drepturi salariale, de personal, nu pot fi puse in plata de către M.F.P., ci numai de catre M. Justitiei institutie cu care creditorul are raport de munca. M.F.Pdoar vizeaza sume de bani câtre M. Jusției la cererea acestuia pe baza proiectului de buget anual.
Se mai arată că M.F.P. nu are buget sau cont deschis sa achite drepturile salariale ale magistraților, aspect intarit si de apartitia O.U.G. nr. 75/2008 si a O.U.G. nr. 71 din 17 iunie 2009 privind plata unor sume prevăzute în titlun executorii ce are ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar si in care la art. 1 se stabilește faptul ca: "plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executoni până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2011 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2012 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.
(2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
M. mult, din adresa M.F.P. nr. 266.578, M.J. nr. 35.254 din data 26.04.2010 (anexata prezentei) reiese ca prevederile O.U.G. nr. 71/2009 sunt constituționale si ca atare, executarea pe cale silita nu poate avea loc.
Se solicita instanței constatarea faptul ca, potrivit art. 389 C.proc.civ. executarea silita demarata este perimata si se invoca excepția de nulitate a actelor de executare emise cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la competenta teritoriala - art. 8 din Legea nr. 188/2000 (executorul judecătoresc din Bihor nu are competenta teritoriifa impotnvâM.F.P. care are sediul in loc. București).
In concluzie, având in vedere faptul ca executarea silita este nelegala intrucat este pornita împotriva unei persoane care nu are posibilitatea de a achita aceste sume, raportat la faptul ca cererile de executare silita sunt suspendate de drept, se solicita admiterea recursului in sensul admiterii contestației si anularea tuturor actelor de executare silita emise in prezentul dosar.
Intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent, ținând cont si de prevederile art. 304 indice 1 c.pr.civ., tribunalul retine ca acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor succede.
Titlul executoriu care sta la baza actelor de executare silita efectuate in dosarul execuțional nr. 371/E/2008 al SEJ „B.”, constituie sentința civila nr. 807/LM/2007 pronunțata de Tribunalul Bihor în dosarul nr._ rămasa irevocabila prin decizia civilă nr. 172/R/2008 a Curții de Apel Oradea urmare a respingerii recursului, prin care s-a dispus plata unor drepturi salariale cu titlu spor de risc si suprasolicitare neuropsihica.
Analizând dispozitivul titlului executoriu, precum si considerentele acestuia in măsura in care explicitează si detaliază dispozitivul, constituind corp comun cu acesta, rezulta ca intimații angajatori, M. JUSTITIEI, CURTEA DE APEL ORADEA si TRIBUNALUL BIHOR, au fost obligați la plata sumelor datorate cu titlu drepturi salariale fata de angajații lor, iar in sarcina intimatului M. FINANTELOR PUBLICE prin DGFP BIHOR s-a instituit o obligație diferita, respectiv aceea ca in calitate de ordonator principal de credite, sa constituie la dispoziția angajatorilor, fondurile necesare plătii drepturilor salariale. Susțierile recurentei că nu ar avea prerogative prevăzute de lege în sensul constituirii de fonduri și pentru a efectua plăți in baza titlului executoriu sunt contrazise atât de legislația în vigoare cât și de dispozitivul însăși al hotărârii ce se impune a fi pus în executare întocmai.A interpreta altfel ar însemna să se aducă atingere autorității de lucru judecat.
Aceasta obligație instituita in sarcina contestatorului recurent este de asemenea susceptibila a fi adusa la îndeplinire pe cale executării silite, in conformitate cu prevederile 580 indice 2 si următoarele c.pr.civ. privind executarea silita a obligațiilor de a face.
In acest sens, au fost emise in cadrul dos. execuțional nr. 371/E/2008 al SEJ „B.”, somațiile nr. 1/28.05.2008 si nr. 2/28.05.2008, ambele emise anterior OUG nr. 71/2009 cu modificările ulterioare, prin care s-a procedat la amânarea si eșalonarea plătii sumelor prevăzute in titlurile executorii care au ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar., respectiv anterior suspendării executării silite dispuse prin același act normativ.
Nefondate sunt si criticile recurentului privitoare la perimarea executării silite, având in vedere dispozițiile art. 389 al. 2 c.pr.civ., potrivit cărora, in caz de suspendare a executării silite, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării.Este evident faptul că moratoriul legal impus de legiuitor prin amânări succesive ale termenelor de execurare a propriei obligații a debitorului-contestator, parte a aparatului de Stat, amână succesiv și apoi eșalonează prin lege plata obligației impuse printr-o hotărâre judecătorească, or in acest caz nu se poate discuta de o pasivitate a debitorului în executarea propriului drept ci din contră de imposibilitatea obiectivă constată prin lege a debitorului de a-și achita obligația, motivat de o perioadă de criză economică generalizată la nivel global.Or in acest context a se invoca perimarea executării in condițiile impunerii unor piedici legale in calea executării, dovedește din partea debitorului contestator nu doar necunoaștere a legii dar și o interpretare a acesteia cu rea credință.
Corect a reținut prima instanța si faptul că actele de executare silită emise in dos. execuțional nr. 371/E/2008 al SEJ „B.”, încheiate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 71/2009, deci anterior eșalonării plăților si anterior suspendării proceduralii de executare silita, sunt legal întocmite, iar numai cele ulterioar întreprinse se impun a fi anulate, instanța dispunând in mod legal anularea doar a acestora admițând in parte contestația la executare pe fondul cauzei.
Cât privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Justiției în mod corect a reținut instanța de fond că o asemenea cerere este inadmisibilă in cadrul unei contestații la executare în cadrul căreia se pot pune în discuție doar aspecte de legalitate ale actelor de executare, insă in ceea ce privește obligațiile ce revin și debitorii cărora le revin aceste obligații ele sunt stabilite prin hotărârile irevocabile ce constituie titlul executoriu în baza căruia s-a demarat executarea. Este inadmisibilă astfel lărgirea sau restrângerea cadrului procesual stabilit printr-o hotărâre irevocabilă, prin formularea unei contestații la executare.
F. de considerentele mai sus arătate, in temeiul dispozițiilor art. 312 c.pr.civ., instanța urmează sa dispună respingerea recursului ca nefondat, nefiind incidente motivul de modificare prevăzut de art. 304, pct. 9 c.pr.civ. invocat de recurent si nefiind identificate nici alte motive de ordine publica care sa conducă la modificarea sentinței recurate.
În baza art.274 Cod de procedură civilă nu se vor acorda cheltuieli de judecată nefiind solicitate de niciuna dintre părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurentul M. E. ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București ., sector 5, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor cu sediul în Oradea, ..2B, județul Bihor în contradictoriu cu intimații T. I. D., cu domiciliul procesual ales în Oradea, Parcul T. nr. 10, jud. Bihor și M. JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.5387 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, L. E. M.-G. N. B. F. M. I. P.
Red.fond.M. N.
Red.rec.L. E M.-G.
Dact.IP/LEMG
2 ex./ 10 aprilie 2013.
Dosar nr._ *
Tribunalul Bihor
Sectia I a Civila
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurentul M. E. ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București ., sector 5, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor cu sediul în Oradea, ..2B, județul Bihor în contradictoriu cu intimații T. I. D., cu domiciliul procesual ales în Oradea, Parcul T. nr. 10, jud. Bihor și M. JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, cu sediul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr.5387 din 5 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 687/2013. Tribunalul BIHOR | Anulare act. Decizia nr. 653/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
