Grăniţuire. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 4684/271/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 167/A/2013
Ședința publică din 26.04.2013
PREȘEDINTE: B. N.
JUDECĂTOR: S. M.
GREFIER: P. D.
Pe rol fiind judecarea apelului civil privind pe apelanta P. V. în contradictoriu cu intimații N. D., N. F., G. P., G. V., S. E., împotriva sentinței civile nr. 4870 din 27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 19 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în apel, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru acest termen de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față, instanța de apel reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4870 din 27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, s-a respins ca neîntemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantei invocata de paratii Negrut D. si Negrut F., s-a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Negrut D. si Negrut F. invocata de acestia, s-a respins ca neintemeiata exceptia autoritatatii de lucru judecat invocata de paratii Negrut D. si Negrut F., s-a admis in parte actiunea principala formulata, precizata si extinsa de reclamanta P. V. in contradictoriu cu paratii Negrut D. si Negrut F., G. P. si G. V. si S. E., si in consecinta, au fost obligați paratii Negrut D., Negrut F., G. P., G. V. si S. E. sa lase in deplina posesie si folosinta a reclamantei suprafata de teren ocupata de acestia din terenul proprietatea reclamantei situat pe nr. top. 369, 370, 371 Sacadat conform raportului de expertiza topografica si a completarii la acesta intocmit de expert I. I. si care face parte integranta din prezenta hotarare, cu exceptia suprafetei de teren asupra careia se instituie dreptul de superficie in favoarea paratilor-reclamanti reconventionali, s-a luat act de renuntare reclamatei la judecarea capatului de cerere privind stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamantei si a paraților, s-a admis cererea reclamatei privind obligarea paratilor la a-i permite acesteia reconstruirea gardului dintre cele doua proprietati, conform liniei de hotar identificata prin expertiza topografica si completarea la aceasta expertiza intocmita de expertul I. I. pe linia franta 1,2,A,3,B,4,5, cu ocolirea constructiei edificata de parati pe terenul proprietatea reclamantei, s-a respins capatul de cerere din actiunea principala privind obligarea paratilor la ridicarea constructiilor edificate de acestia pe terenul proprietatea reclamantei ca neintemeiat, s-a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratii-reclamanti reconventionali Negrut D. si Negrut F. si in consecinta, s-a instituit in favoarea paratilor-reclamanti reconventionali Negrut D. si Negrut F. un drept de superficie pe o durata de 99 de ani asupra suprafetei de teren ocupata de constructiile edificate de acestia pe terenul proprietate reclamantei si identificate prin anexa nr. 3 si anexa nr.4 a raportului de expertiza topografica si a completarii la acesta intocmit de expert I. I. si care face parte integranta din prezenta hotarare, s-a respins capatul de cerere al actiunii reconventionale privind dobandirea dreptului de proprietate a paratilor-reclamanti reconventionali asupra suprafetei de teren ocupata de constructiile edificate de acestia pe terenul proprietate reclamantei in temeiul uzucapiunii ca nefondat, s-a dispus intabularea in CF 545 Sacadat a dreptului de superficie recunoscut paratilor-reclamanti reconventionali Negrut D. si Negrut F. in conditiile de mai sus pe o durata de 99 de ani, s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecata ale partilor ocazionate de prezentul proces.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Negrut D. si Negrut F. că este neintemeiata pe considerentul ca acesti parati sunt coproprietari asupra terenului aferent curtii casei inscrisa in CF 1252 Sacadat sub nr. topo. 372/1 si 373/1 Sacadat in calitate de soti si ca din probele administrate a rezultat ca acestia ocupa o parte din terenul proprietatea reclamantei. Referitor la excepția inadmisibilitatii cererii reclamantei invocata de paratii Negrut D. si Negrut F. instanta instanța de fond a apreciat-o ca neintemeiata fata de imprejurarea ca pe parcursul judecarii cauzei reclamanta si-a extins si si-a precizat actiunea ca fiind formulata in contradictoriu cu toti coproprietarii de carte funciara asupra imobilului in litigiu, respectiv cu paratii G. P., G. V. si S. E. si ca acestia si-au precizat pozitia in cauza in sensul sustinerii actiunii promovata de reclamanta. Deliberand asupra exceptiei autoritatatii de lucru judecat invocata de paratii Negrut D. si Negrut F. instanta de fond a respins-o ca neintemeiata fata de imprejurarea ca paratii reclamanti reconventionali nu au putut face dovada existentei unei hotarari judecatoresti irevocabile pronuntata intre aceleasi parti ca si in prezentul dosar, avand aceeasi cauza si acelasi obiect cu cel dedus judecatii in prezenta cauza, simpla sustinere a faptului ca in anul 1970 intre antecesorul paratei de rd. 1 si reclamanta ar fi avut loc un litigiu similar nefiind suficienta pentru invocarea puterii de lucru judecat si admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat.
Pe fondul cauzei s-a reținut din evidentele de carte funciara respectiv din copia CF 545 Sacadat si din concluziile raportului de expertiza topografica ca reclamanta P. V. (ns. Hodisan) este titulara dreptului de proprietate asupra terenului cu nr. topo. 369, 370 Sacadat, dobandite in urma unui partaj voluntar, o parte a terenului fiind detinut in coproprietate cu paratii G. P. ,G. V., S. E.. Proprietatea reclamantei se invecineaza cu cea a paratilor Negrut D. (ns. G.)si Negrut F., parata fiind succesoarea legala a antecesorului sau G. V., asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 77/23.09.2005 emis de BNP B. F. E. si certificat suplimentar de mostenitor nr. 4/20.01.2010 eliberat de BNP B. R. G.. Proprietatea paratilor situata in Sacadat nr. 108 jud. Bihor este inscrisa in CF 1252 si CF 535 Sacadat pe nr. topo 372/1, 373/1 si 374/1 iar proprietatea reclamantei este situata in loc. Sacadat nr. 107 jud. Bihor si inscrisa in CF 545 Sacadat pe nr. topo 369, 370, 371. Intrucat partile au contestat linia de hotar intre proprietati si au solicitat granituirea acestora instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize topografice avand ca obiective identificarea imobilelor in litigiu învecinate, stabilirea liniei de hotar dintre acestea, indicarea incalcarilor reciproce ale proprietatilor partilor precum si stabilirea valorii de circulație a terenurilor invecinate, lucrarea fiind efectuata de expert ing. I. I. precum si o completare a acestui raport. Din concluziile acestui raport de expertiza rezulta ca proprietatea paratilor situata in Sacadat nr. 108 jud. Bihor este inscrisa in CF 1252 si CF 535 Sacadat pe nr. topo 372/1, 373/1 si 374/1 Sacadat iar proprietatea reclamantei este situata in loc. Sacadat nr. 107 jud. Bihor si inscrisa in CF 545 Sacadat pe nr. topo 369, 370, 371 Sacadat, ca paratii incalca linia de hotar cu 148 lei/mp iar valoarea de circulație a terenului in zona celor doua imobile este de 18 lei/mp, identificand si limita de folosinta actuala a terenurilor de catre parti.
In urma administrării acestei probe reclamanta si-a precizat cererea in sensul ca a revendicat suprafața de teren ocupata de parați din terenul proprietatea ei, ridicarea construcțiilor edificate de parati pe acest teren precum si obligarea acestora la a lasa in deplina posesie si proprietate reclamantei terenul. In acelasi timp, paratii reclamanți reconvenționali au invocat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra acestei suprafete de teren, iar in subsidiar recunoașterea unui drept de superficie asupra terenului in litigiu si pe care acestia din urma au edificat anexe gospodaresti.
Din probele administrate in cauza instanta de fond a reținut ca paratii ocupa din terenul reclamantei suprafata de 148 mp situata pe nr, topo. 369, 370, 371 inscrise in CF 545 Sacadat precum si suprafata de 320 mp din imobilul cu nr. top. 369 inscris in CF 545 Sacadat teren asupra caruia paratii au invocat constituirea dreptului de proprietate in temeiul uzucapiunii, pe calea actiunii reconventionale.
Din aceasta perspectiva instanța apreciază ca cererea reconvenționala este neîntemeiata urmand a fi respinsa inrucat parații reclamanți reconvenționali nu au facut dovada intrunirii condițiilor de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune respectiv a condițiilor prev. de D.L. 115/1938 aplicabil in Transilvania, in aceasta parte a tarii nefiind incidente dispozitiile Codului civil de la 1864 decât pentru uzucapiunile al căror termen a început sa curgă dupa apariția L. 7/1996 iar condițiile referitoare la uzucapiunea tabulara sau extratabular nu sunt îndeplinite. De esenta uzucapiunii extratabular (paratii nefiind intabulati in cartea funciara asupra acestei suprafețe ) este folosirea terenului pe o perioada îndelungata (20 de ani) de la decesul proprietarului de carte funciara, ori proprietarul tabular al terenului fata de care se invoca uzucapiunea, este in viata (reclamanta P. V.).
In acelasi timp insa, instanta de fond a constatat ca pe o parte a terenului reclamantei pe care paratii il ocupa, acestia din urma au edificat anexe gospodaresti, va recunoaste in favoarea acestora, in temeiul art. 494 C.civ. de la 1864 (aplicabil in speta in ceea ce privește nașterea dreptului de superficie intrucat momentul de inceput al posesie se situează in timp sub imperiul acestui act normativ) un drept de superficie pe o durata de 99 de ani, in condițiile art. 694 C.civ. din 2009 (aplicabil in speta in ceea ce privește durata dreptului de superficie intrucat momentul constituirii acestuia se situează sub imperiul acestui act normativ) asupra terenului pe care sunt edificate aceste construcții, apreciind ca paratii le-au edificat cu buna – credința si ca solicitarea reclamantei privind obligarea la ridicarea edificatelor paraților este neeconomica deoarece aceste supraedificate au fost construite de antecesorul lor, aceste supraedificate au fost construite cu credința fermă că terenul de sub acestea le aparține; construcția și ființa acestor supraedificate a fost tolerată timp de mai bine de 40 de ani; aceste supraedificate sunt în fapt construite în proporție de mai bine de 95 % pe terenul acestora, iar demolarea reprezintă o soluție neeconomică cu raportare la suprafața de teren aparținând reclamanților pe care efectiv o ocupă fundația acestor edificate este una solidă de beton ; solicitarea astfel formulată de ridicare a acestor edificate reprezintă voința malițioasă de distrugere iar nu voința legitimă de recuperare a unei suprafețe de 30 mp de teren.
Cu privire la anexele edificate de parați pe terenul reclamantei, instanța de fond a reținut că acestea au fost construite anterior grănițuirii survenite între părți în anii 1960. La acea dată acestea au fost lăsate în deplină proprietate antecesorului paratei reclamante reconvenționale, alături de întreaga suprafață aflată azi în folosința acesteia și având în vedere aceste circumstanțe s-a apreciat că în temeiul art 494 cod civil soluția ce se impune este de menținere a supraedificatelor în forma în care acestea se regăsesc fiind instituit un drept de superficie, soluție promovată constant jurisprudențial și pe cale de consecință a dispus intabularea in CF 545 Sacadat a dreptului de superficie recunoscut paratilor - reclamanti reconventionali Negrut D. si Negrut F. in conditiile de mai sus pe o durata de 99 de ani.
S-a mai reținut că in anul 2002, cu privire la nr. topo 369 s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 901 pe seama reclamantei P. V. cu privire la cota de 5908/6524 mp, astfel cum este acesta intabulat sub B7 si in același an, cu privire la nr. topo 369 s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 889 pe seama numiților G. A. și C. T. cu privire la cota de 292/6524 mp, astfel cum a fost intabulat sub B8,9 actualmente B 13-15.
In ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea paratilor la a-i permite acesteia reconstruirea gardului existent anterior intre cele doua proprietati, instanța de fond a apreciat cererea întemeiată in condițiile in care din probele administrate a rezultat ca exista incalcari ale proprietatii acesteia iar delimitarea lor poate fi facuta printr-un semn de hotar vizibil, si a dispus obligarea paratilor la a-i permite acesteia reconstruirea gardului dintre cele doua proprietati, conform liniei de hotar identificata prin expertiza topografica si completarea la aceasta expertiza întocmita de expertul I. I. pe linia franta 1,2,A,3,B,4,5, cu ocolirea construcției edificata de parati pe terenul proprietatea reclamantei, fata de recunoașterea dreptului de superficie in favoarea paratilor reclamanți reconvenționali.
Instanta de fond a luat act de renuntarea reclamatei la judecarea capatului de cerere privind stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamantei si a paratilor.
Pentru toate aceste considerente, instanta de fond a admis in parte actiunea principala formulata, precizata si extinsa de reclamanta, a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratii-reclamanti reconventionali, a respins restul pretențiilor formulate și a dispus compensarea cheltuielilor de judecata ale partilor ocazionate de prezentul proces.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și timbrat cu 671 lei taxă timbru și 1,30 lei timbru judiciar, a declarat apel reclamanta P. V. solicitând admiterea apelului, modificarea in parte a sentinței atacate, in sensul obligării intimaților Negrut sa-si ridice construcțiile de pe terenul proprietatea sa, construcții evidențiate in schița anexata raportului de expertiza topografica (anexa nr. 4) ridicate fara autorizație de construcție sau autorizarea de a le demola pe cheltuiala intimatilor, cu obligarea acestora la plată tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate in prima instanța, respectiv suma de 3220,7 RON, iar în subsidiar, in măsura in care se păstrează dreptul de superficie instituit in favoarea intimaților, solicită obligarea acestora la plata unei chirii lunare pentru folosința terenului, pe ultimii trei ani anterior introducerii acțiunii si pe întreaga durata a dreptului de superficie precum si obligarea intimaților la plata diferenței de bani rezultate in urma compensării corecte a cheltuielilor de judecata, respectiv la plata sumei de 2320,7 RON, cu cheltuieli de judecata.
În motive s-a învederat că hotărârea atacata este netemeinica si nelegala, deoarece prima instanța, in ciuda probelor existente la dosarul cauzei a respins capătul de cerere din acțiunea precizata si completata privind ridicarea construcțiilor edificate ilegal pe terenul proprietatea sa, că aceste construcții au fost ridicate pe terenul proprietatea sa, cu buna știința de către intimați si antecesorii acestora si fara ca ei sa obtina in prealabil autorizație de construcție pentru acestea.
Atat intimații cat si antecesorii acestora au construit aceste construcții de rea credința fiind, cunoscând ca terenul pe care ele au fost ridicate este proprietatea sa si nu a lor, cu atat mai mult cu cat litigii privind folosința si proprietatea terenurilor învecinate se poarta de mulți ani intre părți, aspect recunoscut de către intimați.
Arată apelanta că nici in prima instanța si nici in apel nu solicită ca intimații sa demoleze construcțiile din BCA, ci doar cele care sunt construite din materiale ușor demontabile, respectiv tabla sau lemn și cu toate acestea prima instanța, a respins capătul de cerere privind ridicarea construcțiilor, fara a motiva de ce, limitându-se la a copia motivația arătata de intimați in cererea lor reconventionala. Mai mult decât atât, daca tot s-a instituit un drept de superficie, instanța de judecata trebuia sa stabilească si o „chirie" lunara pe care in conformitate cu art. 697 din codul civil, superficialul trebuie sa o achite proprietarului terenului, întrucât superficia nu este gratuita.
Se mai învederează că instanta de judecata, admițând in parte acțiunea principală dar si acțiunea reconvenționala a intimaților Negrut nu a procedat la o compensare corecta a cheltuielilor de judecata. Astfel, a achitat in total, taxe de timbru, onorar expertiza tehnica si onorar de avocat suma de 3320,7 RON, iar intimații numai 1000 RON. Rezulta așadar, ca in urma compensării corecte a cheltuielilor de judecata instanța trebuia să oblige pe parați la plata sumei de 2320,7 RON, reprezentând diferența de cheltuieli de judecata.
În subsidiar, in măsura in care se păstrează dreptul de superficie instituit in mod cu totul nelegal si netemeinic dar si in lipsa oricăror probe certe, solicită instanței de apel obligarea intimaților la plata unei sume de bani lunare ca o contraprestație a folosinței terenului de sub construcții si obligarea lor la plata cheltuielilor de judecata rezultate in urma compensării corecte a cheltuielilor de judecata din prima instanța, adică la plata sumei de 2320,7 RON.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 697 C.civ.
Prin întâmpinare, intimații Negrut F. și Negrut D., au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței nr. 4870/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea ca legală și temeinică, iar în motive a învederat că apelanta contestă decizia instanței de fond cu privire la respingerea solicitării de a-i obliga la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea apelantei. în motivarea acestei nemulțumiri se arată că „nu solicită ca intimații să demoleze construcțiile din BCA ci doar cele care sunt construite din materiale ușor demontabile, respectiv tablă și lemn."
Instanța de fond în mod corect a considerat că se impune menținerea construcțiilor și stabilirea unui drept de superficie pe terenul asupra căreia ființează supraedificatele menționate și descrise în raportul de expertiză aflat la dosarul de fond.
Aceste construcții la care se face referire au fost construite anterior grănițuirii survenite între părți în anii 1960. La acea dată acestea au fost lăsate în deplină proprietate antecesorului intimatei, alături de întreaga suprafață aflată azi în folosința lor. Solicitarea apelantei de obligare la ridicarea acestora este neeconomică, contraproductivă și malițioasă având în vedere argumentele, însușite în mod corect și de către instanța de fond: aceste supraedificate au fost construite de antecesorul lor, aceste supraedificate au fost construite cu credința fermă că terenul de sub acestea le aparține, construcția și ființa acestor supraedificate a fost tolerată timp de mai bine de 40 de ani, aceste supraedificate sunt în fapt construite în proporție de mai bine de 95 % pe terenul lor, demolarea acestora reprezintă o soluție neeconomică cu raportare la suprafața de teren aparținând reclamanților pe care efectiv o ocupă, fundația acestor edificate este una solidă de beton, solicitarea astfel formulată de ridicare a acestor edificate reprezintă voința malițioasă de distrugere iar nu voința legitimă de recuperare a unei suprafețe de 30 mp de teren.
Având în vedere aceste circumstanțe apreciază intimații că în temeiul art. 494 Cod civil soluția ce se impune este de menținere a supraedificatelor în forma în care acestea se regăsesc și instituire unui drept de superficie, soluție promovată constant jurisprudențial și la nivelul Curții de Apel Oradea.
În al doilea rând, apelanta a solicitat prin apelul formulat obligarea lor la plata unei chirii pentru suprafața de teren asupra căreia instanța de fond a instituit superficia în favoarea lor, această solicitare nu este legală și nu poate fi avută în vedere de către instanța de apel deoarece ar presupune modificarea cererii de chemare în judecată și includerea unui nou capăt de cerere. Ori, potrivit art. 295 Cod procedură civilă, astfel de solicitare nu se poate efectua în cadrul motivelor de apel.
Se mai învederează că, apelanta nu a solicitat în fața primei instanțe obligarea lor la plata unei „chirii" lunare către proprietarul terenului asupra căruia s-a stabilit superficia și chiar dacă s-ar presupune că s-ar fi făcut o astfel de solicitare, ea nu a fost făcută până la prima zi de înfățișare conform depozițiilor art. 132 Cod procedură civilă. Mai mult, obligarea la plata unei „chirii" este considerat un nou capăt de cerere și nicidecum o majorare sau o micșorare a câtimii obiectului cererii, tocmai pentru că instanța de fond nu a fost investită cu soluționarea unei astfel de cereri.
În al treilea rând, apelanta a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată și solicită intimații respingerea și a acestor solicitări ca nefondate, că nu au căzut în pretenții atât timp cat cererea din acțiunea reconvențională a fost admisă de către instanța de fond, respectiv li s-a admis cererea formulată în subsidiar privind instituirea unui drept de superficie asupra suprafeței de teren ocupată de construcțiile edificate pe terenul apelantei.
Restul intimaților nu au formulat și depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Examinând apelul formulat prin prisma criticilor aduse, cât și din oficiu, instanța de apel reține următoarele:
Criticile apelantei au vizat în principal desființarea construcțiilor intimaților N., edificate ilegal pe proprietatea sa și care sunt construite din materiale ușor demontabile. Urmare a admiteri în parte a acțiuni reconvenționale formulată de intimați reclamanți reconvenționali N. D. și N. F., prima instanță a instituit în favoarea acestora un drept de superficie pe o durată de 99 ani asupra suprafeței de teren ocupată de construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantei identificat prin anexa 3 și 4 a raportului de expertiză și completarea la acesta, întocmit de expert I. I..
Prin completarea la raportul de expertiză întocmită de expert I. I. în apel, s-a stabilit suprafața de teren ocupată de construcțiile intimaților N., fiind redate atât construcțiile cât și suprafața ocupată în planșa de detaliu, astfel construcția șopron construită din stâlpi metalici în fundație beton, construcții cu caracter provizoriu, ocupă suprafața de 4 mp, cămară care face parte din corpul de clădire paralel cu . garajul din chirpici cu planșeu și șarpantă din lemne și învelitoare țiglă, ocupă o suprafață de 7 mp, inclusiv streașina, privată din cărămidă cu o vechime de 50-60 ani ocupă o suprafață de 1 mp și fânar realizat din 12 stâlpi de beton de 30 x 30 cm în fundație de beton cu acoperiș de azbociment pe o structură de lemn, în terenul reclamantei apelate se situează doar strașina aceasta în lățime de 60 cm, suprafață ocupată de construcții fiind de 5 mp.
Din probațiunea administrată în cauză rezultă că între reclamanta apelantă și antecesorul intimatei N. D. a existat în anul 1970 un litigiu având ca obiect stabilirea liniei de hotar între imobilele proprietatea părților, sens în care s-a depus la dosar schița plan privind imobilele cu nr. top. 372/1 și 373/1 înscrise în CF 535 Săcădat și imobilele cu nr. top. 370 și 371 înscrise în CF 545 Săcădat.
Conform acestor schițe, sunt evidențiate la acea dată construcțiile antecesorului intimatei N. D., constând în casă de locuit, bucătărie de vară și grajdul, edificate pe imobilele cu nr., top. 373/1 și 372/1. Astfel cum rezultă din expertizele și completările la acesta, efectuate de expert I. I., construcțiile reprezentând cămară și privată au fost construite aproximativ în urmă cu 50-60 ani, cămara făcând parte din corpul de clădire paralel cu . că aceste construcții au fost ridicate anterior anului 1970, fiind lăsate în deplină folosință și proprietate antecesorului intimatei de mai sus, motiv pentru care nu se impune ridicarea sau demolarea acestora, cu atât mai mult cu cât sunt construcții fixe edificate din chirpici și cărămidă pe structură de beton. De asemenea, și fânarul potrivit expertizei efectuate reprezintă tot o construcție cu stâlpi de beton și acoperiș de azbociment pe structură de beton, astfel că și această anexă se impune a fi menținută cu atât mai mult cu cât pe terenul reclamantei se află doar streașina acestuia, iar prin motivele de apel reclamanta apelantă a solicitat ca intimații să demoleze doar anexele construite din materiale demontabile și lemn, ceea ce anexele constând în cămară, privată din cărămidă și fânar, nu le îndeplinește, acestea fiind construcții fixe ridicate din chirpici, cărămidă și stâlpi de beton 30 x 30 cm, acoperiș și fundație de beton. Alta este însă situația în privința șopronului, anexă edificată din stâlpi metalici(țeavă) cu închideri laterale de tablă, care se arată de către expert că nu au existat la data efectuări măsurătorilor inițiale și construcție care are caracter provizoriu, fiind ușor demontabilă, motiv pentru care, în opinia instanței de apel, având în vedere aspectele mai sus reținute, precum și faptul că parțial aceasta a fost finalizată sub durata litigiului dintre părți această anexă care ocupă din terenul proprietatea reclamantei apelante o suprafață de 4 mp, se impune a fi demolată.
Instanța de apel mai reține că temeiul juridic al dreptului de superficie este reprezentat de dispozițiile art. 492 Cod civil, ce reglementează accesiunea imobiliară. Prerogativele specifice dreptului de superficie operează cu privire la teren în limitele materiale și juridice a proprietății asupra construcțiilor aparținând superficiarului. Fiind un drept real imobiliar, superficia durează cât timp există construcția, fără a putea fi stins prin neuz. Raportat la aceste considerente, prima instanță în mod greșit a dispus instituirea dreptului de superficie pe o durată de 99 ani, în condițiile în care acest drept în timp poate ființa numai pe durata existenței construcțiilor.
Cât privește critica subsidiară a apelantei privind obligarea intimaților N. D. și N. F. la plata unei chirii lunare pentru folosința terenului, retroactiv pe 3 ani anterior înregistrări cererii de chemare în judecată și pe întreaga durată a dreptului de superficie, instanța de apel constată că în fața instanței de fond nu a fost formulat de reclamanta apelantă un astfel de capăt de cerere, iar formularea acestei cereri direct în calea de atac a apelului este inadmisibilă față de dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă conform cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Referitor la critica privind cheltuielile de judecată cu privire la care prima instanță a dispus compensarea lor, instanța de apel o apreciază ca fiind întemeiată. Conform chitanțelor depuse la dosar, rezultă că reclamanta apelantă a achitat contravaloarea expertizei efectuată în prima instanță de expert I. I. în cuantum de 1.779 lei, intimata reclamantă reconvențională a achitat onorariu completare expertiză în cuantum de 650 lei. Ambele părți au achitat taxele de timbru aferente cererilor formulate și au justificat cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial. Față de soluția de admitere în parte a cererilor formulate, având în vedere că onorariul expertiză în cuantum de 1.779 lei a fost suportat numai de apelanta reclamantă, intimați N. suportând onorariu completare la raportul de expertiză de 650 lei, precum și taxa de timbru aferentă acțiuni principale în cuantum de 996 lei și taxa de timbru aferentă acțiunii reconvenționale de 348 lei, ținând cont de dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă coroborat cu art. 276 Cod procedură civilă, va obliga pârâții N. în favoarea reclamantei la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând 400 lei onorariu expertiză și 400 lei taxă timbru și va dispune compensarea restului cheltuielilor de judecată ale părților.
În contextul tuturor considerentelor mai sus expuse, instanța de apel apreciază apelul formulat ca fiind întemeiat, urmând a-l admite în temeiul art. 296 Cod procedură civilă împotriva sentinței apelate pe care o va schimba în parte conform dispozitivului prezentei decizi și va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Reținând culpa procesuală a intimaților N., în temeiul art. 274 Cod procedură civilă coroborat cu art. 276 Cod procedură civilă și având în vedere soluția pronunțată în apel, instanța de apel îi va obliga pe aceștia în favoarea apelantei la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând onorariu avocat, expert și taxă timbru, justificate cu chitanțele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil introdus de apelanta P. V. domiciliată în Săcădat, nr. 107, jud. Bihor în contradictoriu cu intimații N. D., N. F., ambii domiciliați în Săcădat, nr. 108, jud. Bihor, G. P., G. V., ambii domiciliați în Săcădat, nr. 106, jud. Bihor, S. E. domiciliată în Oradea, ., .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 4870 din 27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Instituie în favoarea pârâților N. un drept de superficie pe durata existenței construcțiilor asupra suprafeței de 13 mp teren ocupată de următoarele construcții edificate de aceștia pe terenul reclamantei: cămară, privată din cărămidă și fânar.
Dispune intabularea dreptului de superficie pe durata existenței construcțiilor.
Obligă pe pârâții N. la ridicarea construcției șopron, edificată pe terenul proprietatea reclamantei, în caz contrar autorizează pe reclamantă să procedeze la ridicarea acesteia pe cheltuiala pârâților.
Obligă pârâții N. să plătească reclamantei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pe intimații N. să plătească apelantei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. N. S. M. P. D.
Red. fond
D. C. A.
Red. SM
Dact. SM/PD
Ex. 8/24.05.2013
Pt. conf. 6 . V., N. D., N. F., G. P., G. V., S. E.
| ← Anulare act. Decizia nr. 185/2013. Tribunalul BIHOR | Partaj judiciar. Decizia nr. 184/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
