Pretenţii. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul BIHOR

Completul constituit din:

PREȘEDINTE D. R.

Judecător D. V. E.

Judecător C. M.

Grefier M. M.

Pe rol fiind în pronunțare recursul comercial declarat de recurenta S.C. C. DE A. ORADEA S.A., cu sediul în Oradea, ..3, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata L. A., cu domiciliul în Oradea, Parcul T. nr.2, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.2015 din 07.02.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 15.03.2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii inițial pentru data de 22.03.2013 iar ulterior pentru 29.03.2013, respectiv 05.04.2013, după care:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței la data de 29.02.2008, sub număr de dosar_, reclamanta L. A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. de A. Oradea S.A. la plata sumei de 30.000 lei reprezentând despăgubiri, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1406/12.09.2002, a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.48 situat în Oradea, ..1 de la Bonatiu A., care a încheiat în anul 1985 contractul de construire nr.704/05.11.1985, având ca obiect construirea unei locuințe în imobilul ce urma a se edifica și a achitat integral prețul acestuia.

Inițial construirea imobilului a fost realizată de Oficiul Județean pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor Oradea, ulterior antrepriza fiind preluată de pârâtă, care nu și-a îndeplinit obligațiile de a finaliza lucrările contractate și de a le preda proprietarilor, sistând aceste lucrări, deși termenul de finalizare era 30.09.1987.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. C. de A. Oradea S.A. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a prescripției dreptului la acțiune.

Prin sentința civilă nr.6155 din 10.10.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în primul ciclu procesual, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamatei L. A. și s-a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală.

Recursul declarat de reclamanta L. A. împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr.460/R/2009 a Tribunalului Bihor, sentința civilă nr.6155 din 10.10.2008 a Judecătoriei Oradea fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare la Judecătoria Oradea.

În considerente, instanța de recurs a reținut că, potrivit declarației dată de B. A., autentificată sub nr.1360 din 20.10.2007 de BNP C. V. Tent, aceasta, în calitate de vânzătoare, a transmis reclamantei L. A., odată cu dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 48 situat în Oradea, ..1, județul Bihor, toate drepturile pe care le avea în legătură cu acest imobil, prin urmare a operat subrogația convențională a reclamantei în drepturile și acțiunile numitei B. A., titularul contractului de construire nr. 704 din 5.11.1985, astfel că reclamanta justifică calitate procesuală activă în cauză în promovarea acțiunii îndreptată împotriva pârâtei ., motiv pentru care a respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.

În cel de-al doilea ciclu procesual, dosarul a fost înregistrat la Judecătoria Oradea sub nr._ .

Prin sentința civilă nr.2015 din 07.02.2012 a Judecătoriei Oradea, s-a admis cererea de chemare în judecată formulata și precizată de reclamanta L. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. de A. Oradea S.A., pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 35.567 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 5.548 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 2.500 lei reprezentând onorar de avocat, 1.035 lei reprezentând onorar de expert și 2.006 lei reprezentând taxă de timbru și 7 lei timbru judiciar.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în raport de probațiunea administrată în cauză - audierea martorilor M. D. si Buzas H. R. I., interogatoriul reclamantei si al pârâtei, expertiza tehnică judiciară in construcții întocmită de expert ing.A. Tirla și contraexpertiza în construcții întocmită de experții tehnici evaluatori B. Josif, N. T. si S. E., că inițial, construirea blocului in care este situat apartamentul in litigiu s-a realizat de Oficiul Județean pentru Construcții si Vânzări Locuințe Oradea iar ulterior antrepriza blocului a fost preluată de pârâtă, care si-a asumat prin contract obligația de a finaliza lucrările de amenajare si de instalații in apartament, contractate de părți, si de a le preda proprietarilor, obligație pe care insă nu si-a îndeplinit-o, lucrările fiind sistate. In aceste condiții, fată de atitudinea pasivă a pârâtei si ținând cont de starea tehnică a apartamentului, care in absența finalizării lucrărilor risca să sufere deteriorări si degradări iremediabile, reclamanta a fost nevoită să execute pe cheltuiala proprie lucrări ce cădeau in sarcina pârâtei, îndreptându-se prin prezenta acțiune împotriva acesteia pentru repararea prejudiciului rezultat din neexecutarea de către aceasta a obligației ce-i revenea conform contractului de construire, lucrări evaluate prin raportul de contraexpertiză efectuată in cauza la suma de 35.567 lei.

Având în vedere prevederile art. 969 C.civ. vechi ( aplicabil in speță), conform căruia convențiile legal încheiate au putere de lege intre părțile contractante, instanța a apreciat că pârâta nu si-a îndeplinit obligația contractuală asumată, urmând să suporte contravaloarea prejudiciului suferit de reclamanta ca urmare a neexecutării lucrărilor de amenajare, instalații si finisaj ale apartamentului in litigiu, in condițiile in care reclamanta a achitat prețul acestuia in întregime.

Pentru considerentele expuse mai sus și având în vedere că reclamanta a formulat precizare de acțiune privind cuantumul pretențiilor, instanța a admis cererea precizată si a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 35.567 lei cu titlu de despăgubiri.

F. de faptul că a căzut in pretenții, in condițiile art.274 alin.1 C.proc.civ., instanța a obligat pârâta si la plata cheltuielilor de judecata avansate de reclamanta pe parcursul judecării cauzei, respectiv suma de 5.548 lei, din care suma de 2.500 lei reprezintă onorariu de avocat, suma de 1.035 lei reprezintă onorariu expert iar suma de 2.006 lei reprezintă taxă de timbru și 7 lei timbru judiciar.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de art.301 C.proc.civ., a declarat recurs pârâta S.C. C. de A. Oradea S.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale în materie, în ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor invocate în cauză.

Astfel, sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune, a menționat că prima instanță a reținut în mod eronat că termenul de prescripție nu s-a împlinit.

În dezvoltarea acestui motiv, a arătat că prin contractul de construire nr.704 din 05.11.1985, s-a convenit ca OJCVL Bihor să construiască pentru antecesoarea reclamantei un apartament în blocul din Oradea, ..1, cu termen de predare la data de 30.09.1987, termen care nu a fost respectat datorită modificărilor politice ivite în România și desființării OJCVL Bihor.

Lucrările de construcție trebuiau executate de Repcon S.A., conform contractului de prestări servicii existent la acea dată între părți, care a întrerupt lucrările de finalizare în interiorul apartamentelor la data de 30.05.1991. După această dată, lucrările nu au mai fost reluate.

Consideră că în cauză dreptul la acțiune se prescrie în trei ani, conform art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, termen care a început să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, adică la data când obligația trebuia executată.

Aceasta înseamnă că dreptul la acțiune al reclamantei pentru obligația asumată de constructor s-a născut la data de 30.05.1991, când lucrările la apartamentul acestuia s-au sistat.

Raportând data de 29.02.2008, când reclamanta a înregistrat acțiunea la Judecătoria Oradea, la data de 30.05.1991, când lucrările de finisaj s-au sistat definitiv, solicită să se constate că dreptul la acțiune este prescris, fiind depășit termenul de 3 ani.

Susține că în cauză nu s-a întrerupt cursul prescripției, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.16 alin.1 lit.b) din Decretul nr.167/1958, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada că personal a formulat împotriva pârâtei vreo acțiune prin care să solicite terminarea lucrărilor la apartament.

Mai susține că dispozițiile art.17 alin.2 din Decretul nr.167/1958 prevăd că dacă întreruperea termenului de prescripție s-a produs datorită efectului cererii de chemare în judecată, care a fost admisă printr-o hotărâre rămasă irevocabilă, noua prescripție va avea un alt obiect, și anume prescripția dreptului de a cere executarea silită, deoarece dreptul la acțiune, fiind consumat prin hotărârea dată, este înlocuit de dreptul de a cere executarea silită a hotărârii.

Analizând pretențiile reclamantei, consideră că acțiunea s-a prescris înainte de introducerea acțiunii ce a format obiectul dosarului nr.1019/2004 a Tribunalului Sibiu, astfel că și sub acest aspect acțiunea este prescrisă.

Consideră că instanța de fond a respins în mod neîntemeiat și excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, precum și excepția prematurității cererii raportat la dispozițiile art.720 C.proc.civ.

Pe fondul cauzei, recurenta susține că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate.

Astfel, consideră că pretenția reclamantei de a fi obligată la plata contravalorii lucrărilor de finisare a apartamentului nr.48, pe motiv că nu și-ar fi respectat obligația de a construi apartamentul, este neîntemeiată.

Susține că pentru stabilirea acestor lucrări (pe care reclamanta nu le-a dovedit cu niciun act), expertul a avut în vedere o expertiză tehnică efectuată în anul 1991 în dosarul nr.957/1991 a Judecătoriei Oradea, expertiză care a fost contestată de pârâtă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art.300, art.302, art.304 pct.7, 8, 9 C.proc.civ.

Recursul a fost legal timbrat cu taxa judiciară de timbru de 1.003 lei și timbru judiciar de 5 lei.

Intimata L. A., legal citată, a formulat întâmpinare, depusă în ședința de judecată din 11.01.2013, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Nu s-au administrat probe noi în recurs.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art.3041 și art.312 C.proc.civ., Tribunalul apreciază că recursul nu este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Pentru incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 C.proc.civ., invocat de recurentă, este necesar să se constate lipsa motivării soluției recurate.

Tribunalul constată că această critică nu poate fi reținută ca fiind operabilă în speță, întrucât, pe de o parte, recurenta nu indică ce motive ar fi rămas fără analiză din partea instanței iar, pe de altă parte, în conținutul sentinței atacate se regăsesc argumentele care susțin soluția instanței.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a analizat probele administrate în cauză. Împrejurarea că a dat acestora o altă valoare decât cea pretinsă de parte nu poate avea semnificația ignorării motivelor formulate.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.8 C.proc.civ., Tribunalul constată că, deși recurenta invocă aceste dispoziții, criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor administrate în cauză, care nu constituie motiv de casare ori de modificare a sentinței.

În privința motivului de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., se reține că, susținând nelegalitatea sentinței, recurenta pretinde că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale în materie, raportat la modul de soluționare a excepțiilor invocate în speță, și anume excepția prematurității acțiunii în raport de dispozițiile art.720¹ C.proc.civ., excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției extinctive.

Sub acest aspect, Tribunalul reține că, în mod corect, prin încheierea pronunțată în primul ciclu procesual, în ședința publică din 27.05.2008 (f.108 dosar fond nr._ ), Judecătoria Oradea a respins excepția prematurității acțiunii în raport de dispozițiile art.720¹ C.proc.civ., având în vedere că, anterior promovării acțiunii, s-a îndeplinit corespunzător procedura de conciliere prealabilă (f.7 dosar fond_ ), precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte, reținându-se că contractul de construire nr.704 din 05.11.1985 a fost încheiat de B. A., antecesoarea în drepturi a reclamantei, cu O.J.C.V.L. Oradea, antecesoarea în drepturi și obligații a pârâtei.

În privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei L. A., se constată că această problemă de drept a fost dezlegată irevocabil de Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr.460/R/2009, statuând că reclamanta este succesoarea în drepturi a numitei B. A., titulara contractului de construire nr.704 din 05.11.1985 încheiat cu OJCVL Oradea, prin urmare are calitate procesuală activă și interes în promovarea acțiunii.

De asemenea, în mod corect prin încheierea de ședință din 02.10.2009 (f.4 dosar nr._ ) a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.

Sub acest aspect, Tribunalul reține că prin promovarea unei acțiuni în instanță, care a făcut obiectul dosarului nr.1019/2004 al Tribunalului Sibiu, a avut loc o întrerupere a cursului prescripției extinctive.

Totodată, se constată că instanțele investite cu soluționarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr.1019/2004 al Tribunalului Sibiu, au reținut în considerentele hotărârilor pronunțate că a intervenit o întrerupere a termenului de prescripție a dreptului la acțiune a proprietarilor apartamentelor în litigiu de a pretinde executarea de către pârâtă a obligației de predare ale acestora pe bază de proces verbal de recepție.

În raport de prevederile art.1 alin.2 din Decretul Lege nr. 167/1958 este evident că o astfel de întrerupere a operat și în privința dreptului de a pretinde îndeplinirea obligației accesorii privind executarea de către pârâtă a lucrărilor de finisare interioară și exterioară aferente fiecărui apartament.

Prescripția dreptului reclamantei de a pretinde de la pârâtă plata contravalorii lucrărilor de finisare ale apartamentului nr.48 situat în Oradea, ..1 este neîntemeiată, având în vedere că dreptul la acțiune al reclamantei a început să curgă de la momentul împlinirii termenului de grație acordat prin sentința civilă nr.2703/C din 04.10.2044 a Tribunalului Sibiu, astfel cum a fost modicată prin decizia civilă nr.88/A din 15.04.2005 a Curții de Apel A. I., definitivă (devenită irevocabilă prin decizia nr.1766 din 19.05.2006 a Inaltei Curți de Casație și Justiție), respectiv 100 de zile calculate de la data rămânerii definitive a sentinței. Prin urmare, reținând că data rămânerii definitive a sentinței a fost 15.04.2005, raportat la momentul introducerii acțiunii, respectiv 29.02.2008, aceasta a fost formulată în interiorul termenului de prescripție, astfel că excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, este nefondată.

Sub aspectul fondului, se constată că recurenta a invocat interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, susținând, în esență, că, în lipsa depunerii de către reclamantă a unor acte doveditoare pentru stabilirea lucrărilor de finisare, se impunea respingerea acțiunii ca nedovedită.

Tribunalul constată că în speță contravaloarea lucrărilor de finisare-finalizare a apartamentului la plata cărora a fost obligată pârâta s-a stabilit în mod legal pe baza concluziilor raportului de contraexpertiză întocmit de comisia de experți formată din B. Josif, N. T. si S. E., prin raportare la proiectul inițial al blocului și ținând cont de stadiul fizic existent la întreruperea lucrărilor de construcții consemnat în raportul de expertiză din dosarul nr.3857/1991 a Judecătoriei Oradea.

Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 C.proc.civ., Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

Cu privire la cheltuielile de judecată, se reține că, potrivit prevederilor art.274 C.proc.civ., partea care cade în petenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Reținând, în raport de soluția pronunțată, culpa procesuală a recurentei și având în vedere că intimata a solicitat cheltuieli de judecată, Tribunalul urmează să oblige recurenta la plata în favoarea intimatei a sumei de 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța de plată depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta S.C. C. DE A. ORADEA S.A., cu sediul în Oradea, ..3, județul Bihor, în contradictoriu cu intimata L. A., cu domiciliul în Oradea, Parcul T. nr.2, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.2015 din 07.02.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.

Obligă recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de 2.000 lei în favoarea intimatei.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 05 aprilie 2013.

Red.dec. jud.E.D.V.

Sent.fond jud.D.C.

Dact.gref.M.M..

2 ex/07.05.2013