Partaj judiciar. Decizia nr. 184/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 54/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.184/R/2013
Ședința publică din 18 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. S.
JUDECĂTOR D. C.
JUDECĂTOR F. I. C.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurenta . în contradictoriu cu intimații S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL ORADEA- ADMINISTRATIA IMOBILIARA ORADEA, ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, B. I. SANPAOLO - SUCURSALA ORADEA, împotriva sentinței civile 4764 din 26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 11 februarie 2013 când părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 18 februarie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4764 din 26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanta . contradictoriu cu pârâții S. R. prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ORADEA, ADMINISTRAȚIA I. ORADEA și B. I. SANPAOLO ROMÂNIA SA, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 1375 Oradea, nr. top. 1986/1/a, prin formare a două loturi: lotul A, în favoarea reclamantei, în suprafață de 38/598 mp și lotul B în favoarea vechilor proprietari de CF, în suprafață de 560/598 mp, potrivit variantei 2 din raportul de expertiză întocmit de expertul P. D. R., care face parte integrantă din hotărâre, a fost obligată ANCPI Bihor-Oradea la înființarea unei coli de carte funciară individuale pentru lotul nou format, au fost obligați pârâții de rd. 1 și 2 să-i lase reclamantei în deplină proprietate și posesie lotul nou format, a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la aducerea imobilului în starea sa inițială, în caz contrar, să fie reclamanta autorizată să procedeze la efectuarea lucrărilor necesare aducerii imobilului la starea sa inițială, prin construirea peretelui dărâmat fără autorizație de pârât, pe cheltuiala pârâtului și au fost obligați pârâții S. R. prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ORADEA și ADMINISTRAȚIA I. ORADEA la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1160 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit înscrierilor din CF nr. 1375 Oradea, reclamanta este proprietar tabular asupra cotei de 49/598 părți din imobilul identificat prin nr. top. 1986/1/a.
Conform art. 728 C.civ. vechi, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar când ar exista convenții sau prohibiții contrarii. Deși acest text de lege se referă la împărțeala succesiunii, dispozițiile enunțate mai sus sunt de aplicație generală.
Din raportul de expertiză topografică, efectuat de expertul P. D. R. (f.223-227) reiese că imobilul din litigiu, identificat prin nr. top. 1986/1/a este situat pe . Oradea, la nr. administrativ 1-3, fiind ocupat în cea mai mare proporție cu construcții – case, ateliere și respectiv case naționalizate. Expertul a constatat la fața locului un atelier, notat pe schiță atelier 1, care se găsește în folosința . acestei firme afirmând că atelierul revendicat de reclamantă este construcția notată atelier 2 în schița anexă și nu cel în care funcționează . a mai arătat că suprafața construită a atelierului 1 este de 66 mp, iar suprafața utilă este de 55 mp. Suprafața atelierului 2 este de 38 mp. Întrucât nici suprafața atelierului 1 și nici cea a atelierului 2 nu corespunde cu suprafața intabulată în cf 1375 Oradea, de 49 mp, expertul a efectuat două variante de ieșire din indiviziune. Astfel, potrivit variantei 1, s-a format lotul A, în favoarea reclamantei, în suprafață de 66/598 mp și lotul B în favoarea vechilor proprietari de CF, în suprafață de 532/598 mp. Potrivit variantei 2, s-a format lotul A, în favoarea reclamantei, în suprafață de 38/598 mp și lotul B în favoarea vechilor proprietari de CF, în suprafață de 560/598 mp.
În vederea stabilirii atelierului care aparține reclamantei, instanța a apreciat că relevante în această privință sunt schițele vizate de OCAOTA sub nr. 7836/1998 și 7835/1998 (f.232-235), care au stat la baza încheierii nr. 718/1998, prin care s-a intabulat dreptul de proprietate al reclamantei asupra cotei de 49/598 parte din .. 1986/1/a în CF 1375 Oradea (f.231). Din aceste schițe reiese că atelierul de sudură, aflat în proprietatea reclamantei, se află situat în partea dreaptă față de gangul identificat prin pct. 4 în aproprierea . Decembrie. Or, acest atelier corespunde cu atelierul 2, astfel cum acesta a fost identificat în schița anexă raportului de expertiză topografică, aflată la fila 227 de la dosarul cauzei.
Instanța a constatat că reclamanta nu a propus alte probe prin care să dovedească dreptul de proprietate al acesteia asupra atelierului 1, identificat astfel în schița anexă raportului de expertiză topografică, deși instanța a pus în vedere părților, în rejudecare, să indice toate probele ce solicită a fi administrate în cauză.
Pentru aceste motive, instanța a admis în parte cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, în sensul că a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 1375 Oradea, nr. top. 1986/1/a, prin formare a două loturi: lotul A, în favoarea reclamantei, în suprafață de 38/598 mp și lotul B în favoarea vechilor proprietari de CF, în suprafață de 560/598 mp, potrivit variantei 2 din raportul de expertiză întocmit de expertul P. D. R., care face parte integrantă din hotărâre, a obligat ANCPI Bihor-Oradea la înființarea unei coli de carte funciară individuale pentru lotul nou format, a obligat pârâtul să-i lase reclamantei în deplină proprietate și posesie lotul nou format.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la aducerea imobilului în starea sa inițială, în caz contrar, să fie reclamanta autorizată să procedeze la efectuarea lucrărilor necesare aducerii imobilului la starea sa inițială, prin construirea peretelui dărâmat fără autorizație de pârât, pe cheltuiala pârâtului, instanța l-a respins, deoarece reclamanta nu a produs dovezi din care să rezulte dărâmarea peretelui, fără autorizație, de către pârât, deși avea sarcina probei, potrivit art. 1169 C.civ. vechi.
Având în vedere că în procesele de partaj părțile au calitatea dublă de reclamant și pârât, putând fi obligate la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu cota de proprietate deținută de fiecare parte, instanța a obligat pârâții S. R. prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ORADEA și ADMINISTRAȚIA I. ORADEA la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1160 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru și cota de ½ parte din onorariul expertului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal, reclamanta .., prin care a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii așa cum a fost aceasta precizată la termenul de judecată din data de 04.10.2006, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea instanței de fond sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
S-a arătat de către recurentă că în mod greșit s-a respins proba testimonială solicitată a fi administrată în cauză, cu care recurenta dorea să dovedească faptul că, imobilul a cărui ieșire din indiviziune a solicitat-o prin acțiunea precizată, este acela arătat de către expert în Varianta I de expertiză efectuată în cauză. De asemenea, cu proba testimonială recurenta urmărea să convingă instanța că, imobilul deținut în proprietate de S.C. T. S.A. la data privatizării sale de către fostul FPS, este imobilul din varianta 1, la finalizarea privatizării societății reclamante prepușii fostului FPS au predat cheile imobilului reprezentanților societății reclamante, de la acel imobil aflat în indiviziune, respectiv cel identificat in Varianta I a expertizei lui P. D.. Cu aceeași probă testimonială s-a dorit a se dovedi că, pereții despărțitori ai spațiului din litigiu au fost modificați de către un terț, respectiv, de către S.C. DODO SERVICE S.R.L. fără nicio aprobare. Proba solicitată a fost respinsă ca neconcludentă de instanța de fond, însă, la pronunțarea hotărârii instanța de fond a reținut că, întrucât nu a îndeplinit cerințele art. 1169 Cod civil, i-a respins capătul de cerere ca nefondat, privind obligarea pârâtului la aducerea imobilului în starea sa inițială, ori, în caz contrar să fie autorizată reclamanta de a efectua lucrările necesare realizării scopului enunțat. Tot ca urmare a respingerii acestei probe, instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune potrivit Variantei II din lucrarea de expertiză.
Prin hotărârea pronunțată instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut. Prin acțiunea introductivă, precizată la termenul de judecată din data de 04.10.2006, reclamanta a solicitat instanței ieșirea din indiviziune prin formarea unui lot, care sa aibă în componență un atelier de sudură în suprafață construită de 49 mp. cu o cotă de 49/598 parte teren aferent în indiviziune, situat administrativ în Oradea, P-ța 1 Decembrie, nr. 1 - 3, jud. Bihor, înscris în C.F 1375 Oradea, cu nr. topo. 1986/la, identificat și delimitat în Varianta I din Raportul de expertiză efectuat de expert P. D.. Nici reclamanta și nici pârâta din această acțiune nu a investit instanța cu vreun capăt de cerere prin care să fie dedusă judecății baraca situată în curtea imobilului descris mai sus, care este un corp de clădire separat, neîntabulat în cartea funciară. Aceasta se poate verifica prin analizarea petitului acțiunii și a colii de CF 1375 Oradea depusă în extenso la dosarul instanței de fond. În această coală că, la foaia de proprietate apar intabulate și apartamente proprietate personală situate la etajele superioare ale clădirii, iar baraca din curte nu are etaje superioare și nici nu este defalcată pe apartamente.
Așa cum s-a arătat și în acțiunea introductivă ulterior precizată, reclamanta este proprietară asupra atelierului de sudură situat în Oradea, .. 1 - 3, jud. Bihor cu o suprafață construită de 49 mp și teren aferent în indiviziune în cotă de 49/598 parte înscris în C.F. 1375 Oradea cu nr. topo. 1986/1 a, dobândit de societate în baza HG 834/1991 și a L. 15/1990, fiind astfel intabulată în CF sub B8.
Imobilul situat în Oradea, P-ța 1 Decembrie, nr. 1 - 3, jud. Bihor, este compus din: la parter spații comerciale, iar la etajele superioare este compus din locuințe, din care doar apartamentul 1 și 2 formează proprietatea privată a altor persoane, apartamente care cu ocazia intabulării lor au primit coli de CF individuale.
În prezenta cauză, s-a solicitat instanței să dispună ieșirea din indiviziune numai cu privire la imobilul construcție, urmând ca terenul aferent construcției să rămână în indiviziune, întrucât este o indiviziune forțată.
Motivat de faptul că, spațiile de locuit, respectiv, apartamentul nr. 1 și 2 sunt ieșite din indiviziune odată cu intabularea lor în C.F_ Oradea și_/A Oradea, acești proprietari nu au calitate pentru a sta în judecată la ieșirea din indiviziune a construcției ce formează proprietatea reclamantei, aspect pe care reclamanta l-a avut în vedere cu ocazia promovării prezentei cauze în instanță.
Instanța reține ca argument a respingerii pretențiilor reclamantei punctul de vedere a S.C. DODO SERVICE S.R.L., care este un terț față de prezenta cauză, acesta nu deține calitatea de proprietar, ci, deține calitatea de chiriaș a pârâtei din prezenta acțiune care a înțeles să dea și să încaseze chirie pentru spațiul ce formează proprietatea reclamantei.
Împrejurarea că pârâta, prin prepușii săi a procedat la mutarea peretelui despărțitor a spațiului, și prin urmare, din măsurători, potrivit Variantei I din expertiză a rezultat o suprafață de 66 mp în loc de 49 mp, cât are subscrisa societate, nu este de natură a concluziona că spațiul, potrivit Variantei I din expertiză, nu a aparținut reclamantei și nu este al său.
Instanța trebuia să aibă în vedere că, baraca din curtea imobilului este o construcție provizorie pentru care nu se eliberează certificat de atestare și nici nu se recunoaște drept de proprietate, potrivit Legii 15/1990, motive pentru care, Varianta II a expertizei trebuia exclusă de la soluționarea cauzei.
Tocmai datorită împrejurării că, chiriașul pârâtei a procedat la modificare de pereți ai spațiului comercial ce formează proprietatea recurentei, aceasta și-a precizat acțiunea în sensul că, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei să aducă imobilul în starea sa inițială, ori în caz contrar, să fie autorizată reclamanta ca pe cheltuiala pârâtei să efectueze lucrările necesare realizării scopului enunțat, pentru readucerea pereților în starea lor inițială astfel încât spațiul din litigiu să aibă suprafața de 49 mp așa cum este societatea intabulată în cartea funciară și cum a existat la data privatizării sale.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a avea la bază probele administrate în cauză, instanța de fond s-a mărginit în a da deplină crezare unui chiriaș care nici nu este parte în proces, dar care folosește nelegal spațiul reclamantei.
Pentru a dovedi că pretențiile reclamantei cu privire la spațiul a cărui ieșire din indiviziune a solicitat-o, este acela evidențiat de expertul P. D. în Varianta I din lucrarea sa, a depus la dosarul cauzei și în copie și a prezentat spre vedere Caietul de prezentare întocmit de FPS cu ocazia privatizării societății, dosar care conține și Schița vizată de OCOT sub nr. 7835/1998 în care este evidențiat spațiul din litigiu.
Dosarul de Prezentare a fost prezentat spre vedere instanței la termenul de judecată din data de 25.06.2008, dosar care conținea și schița anterior menționată.
După cumpărarea pachetului de acțiuni și achitarea integrală a prețului, reprezentanții FPS au predat reprezentanților societății din acea vreme cheile spațiului comercial ce forma proprietatea societății privatizate.
Motivat de aceste aspecte a solicitat instanței efectuarea unei expertize topografice care să aibă ca obiectiv formarea unui lot, care să aibă în componență un atelier de sudură cu o suprafață construită de 49 mp, cu o cotă de 49/598 parte teren aferent în indiviziune și stabilirea prin puncte a lotului format, ținând cont de Schița cadastrală vizată cu nr. 7835/1998 de OCOT Bihor.
Prin Raportul de expertiză efectuat în cauză de expert P. D. s-a atins obiectivul trasat de instanță, prin Varianta I, motiv pentru care am solicitat instanței admiterea acțiunii noastre în raport cu Concluziile Raportului de expertiză, Varianta I.
Prin hotărârea pronunțată, instanța a înlăturat și pretențiile și argumentele reclamantei fară nicio motivare, cu toate că în art. 261 alin. 1 pct. 5 c.pr.c, hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Reclamanta a solicitat instanței de fond să înlăture de la soluționarea cauzei Varianta II întocmită de expert P. D., întrucât, această variantă nu a fost solicitată de către pârâtul din această acțiune și nici încuviințată de instanța de judecată.
Coroborând dispozițiile art. 17 din OG 2/2000 cu obiectivul expertizei încuviințat prin încheierea instanței din data de 27.02.2002 se poate observa că, expertul și-a depășit atribuțiile stabilite de instanță la îndemnul unor persoane străine de prezenta cauză, a mai întocmit o variantă pe placul acestora, respectiv Varianta II din Raportul de expertiză.
Expertul menționează că, a procedat la întocmirea Variantei II la cererea administratorului S.C. DODO SERVICE SRL, societate care nu deține calitatea de proprietar a niciunui spațiu din această locație, dar care folosește nelegal spațiul comercial ce formează proprietatea subscrisei societăți.
Această societate - S.C. DODO SERVICE S.R.L. - nu are de unde să știe care spațiu formează proprietatea reclamantei, iar datorită împrejurării că deține fără drept spațiul proprietatea sa, reclamanta a promovat în instanță prezenta acțiune în ieșire din indiviziune pentru ca ulterior să se poată prevala de o acțiune în revendicare imobiliară fată de această societate.
Întrucât pentru efectuarea primei variante, expertul a respectat dispozițiile imperative ale legii sus citate, este lovită de nulitate numai acea parte din expertiză care a fost întocmită cu nerespectarea prevederilor legale, în speță, Varianta II a Raportului de expertiză.
Aceste argumente ale reclamantei au fost înlăturate de instanță fără nicio motivare, cu toate că reclamanta a solicitat instanței de fond, ca la soluționarea cauzei să aibă în vedere și considerentele care au stat la baza pronunțării Sentinței nr. 51/CA/2005 pronunțată de Tribunalul Bihor în dos. 5732/R/CA/2004 prin care s-a dispus respingerea acțiunii formulată de pârâta din această acțiune privind desființarea Certificatului de atestare a Dreptului de Proprietate . nr. 0037 emis la data de 09.12.1997.
In hotărârea menționată, instanța arată că, pârâta din această acțiune și-a dat acordul pentru amplasamentul și întinderea activului ce urma să intre în proprietatea societății reclamante. S-a mai reținut că, eliberarea Certificatului de atestare - care este teren aferent construcției în sensul L. 15/1^90 - s-a făcut cu respectarea tuturor prevederilor legale .
Este anormal ca în perioada în care reclamanta era o societate de stat, pârâta din această acțiune să-i respecte dreptul său de proprietate și amplasamentul proprietății sale, pentru ca ulterior privatizării „să se răzgândească" și să arate cu rea credință instanței că, proprietatea sa ar reprezenta construcția identificată de expert în Varianta II din Raportul de expertiză, construcție care în realitate reprezintă o baracă care a fost utilizată de toți locatarii imobilului.
Cu privire la respingerea capătului de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtului să aducă imobilul în starea sa inițială, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să efectueze lucrările necesare aducerii imobilului în starea sa inițială, instanța de fond a respins acest capăt din petit, motivând că, nu am dovedit instanței că peretele despărțitor ar fi fost modificat și că se impune luarea unei asemenea măsuri. Acest capăt de cerere reclamanta a dorit să-1 dovedească instanței cu proba testimonială, însă această probă a fost respinsă de instanța de fond ca neelocventă în soluționarea cauzei, aspecte tratate în motivul de casare.
Prin hotărârea de casare inițială și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, s-a dispus de instanța de control judiciar introducerea în cauză a băncii intimate, Bancă care deține calitatea de creditor ipotecar. Prin Notele de ședință depuse de acest creditor la dosarul cauzei, a învederat instanței că nu se opune ieșirii noastre din indiviziune, însă solicită păstrarea dreptului lor ipotecar înscris în cartea funciară.
Dreptul de ipotecă al băncii intimate este înscris asupra unui drept tabular, adică este ipotecat imobilul înscris în cartea funciară, adică imobilul identificat în Varianta I din expertiză. Trebuie observat că imobilul identificat în Varianta II este un imobil extratabular, pentru care nu s-a stabilit dreptul de proprietate. Prin urmare, creditorul deține drept de ipotecă asupra imobilului înscris. Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a încălcat dreptul de ipotecă a creditorului ipotecar, ceea ce dă hotărârii pronunțată un caracter nelegal și trebuie să conducă la admiterea recursului
În drept s-a invocat art. 299, 3041, 304 pct.5, 6, 8 și 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul S. Român prin Consiliul Local al Municipiului Oradea - Administrația I. Oradea a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat de către intimat că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, realizând o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, precum și a probatoriului administrat.
Astfel, potrivit mențiunilor de sub B.8, coroborate cu mențiunile de sub B.9 din C.F. nr. 1375 Oradea, .. Oradea a dobândit, în baza Legii nr. 15/1990 și a H.G. nr. 834/1991, "dreptul de proprietate asupra cotei de 49/598 parte din imobilul de sub A.I.2, de sub B.3" din aceeași carte funciară, având nr. top. 1986/1/a.
în baza actelor normative menționate, prin Certificatul având . nr. 0037, s-a atestat dreptul de proprietate al reclamantei recurente asupra terenului în litigiu, amplasamentul și suprafața construcțiilor fiind identificate în anexele certificatului respectiv.
De observat este faptul că schița cadastrală vizată de O.C.O.T. Bihor sub nr. 7835/1998 și în conformitate cu care a solicitat reclamanta recurentă sistarea stării de indiviziune, prezintă situația imobilului având nr. topografic 1986/1 a, fără a indica amplasamentul exact al atelierului aflat în proprietatea .., pe schița respectivă fiind marcate două corpuri de clădire, cu mențiunea "atelier", fără a se preciza care este atelierul proprietatea societății recurente.
O identificare a amplasamentului și a suprafeței atelierului de sudură al .. este realizată prin Planul de situație întocmit la scara 1:500, eliberat de către Oficiul de cadastru și Publicitate I. Bihor, în copie conformă cu exemplarul din arhiva BCPI, la data de 19.05.2008 - ca anexă la încheierea nr.718/1998, prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al .. asupra cotei de 49/598 parte din .. 1986/1/a, în C.F. nr. 1375 Oradea.
Potrivit acestui din urmă plan de situație, la nr. crt. 1 din tabelul alăturat schiței imobilului, se identifică un atelier de sudură, în suprafață de 37,83 mp, atelier având amplasamentul identificat pe schiță cu nr.1 (situat în curtea comună a imobilului, în partea dreaptă față de gangul identificat cu nr.4), corespunzător variantei nr.2 de sistare a indiviziunii propusă de expert prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Prin urmare, în condițiile în care în speță, prin planul de situație care a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei recurente, s-a dovedit suprafața și amplasamentul atelierului în litigiu, raportat la prevederile art. 1191 alin. 2 C.civ.vechi, instanța de judecată în mod corect a respins cererea privind proba testimonială (prin încheierea de ședință din data de 25.06.2008, adusă în discuție în motivarea recursului), pentru dovedirea unui alt amplasament al atelierului în litigiu, diferit de cel care rezultă din înscrisul menționat.
De altfel, în contextul art. 1191 C.Civ.vechi, în absența unei situații de excepție de la regulile restrictive privitoare la admisibilitatea probei testimoniale pentru dovedirea actelor juridice și în considerarea motivelor invocate în încheierea de ședință din data de 25.06.2008, se impune respingerea cererii în probațiune cu martori, reiterată în cererea de recurs.
Cât privește modificările pereților din atelierul identificat cu nr. 1, în Raportul de expertiză întocmit în cauză, studierea unor astfel de fapte nu se impune în cauză, în condițiile în care probele administrate relevă un alt amplasament al atelierului reclamantei recurente, potrivit celor menționate (un amplasament diferit de cel al spațiului cu privire la care se invocă modificări ale pereților).
Referitor la Raportul de expertiză întocmit în cauză, criticile recurentei referitoare la nelegalitatea întocmirii variantei nr. 2 de sistare de indiviziune, sunt neîntemeiate, având în vedere obiectivul stabilit pentru efectuarea lucrării.
Astfel, sistarea stării de indiviziune s-a solicitat a fi realizată prin formarea unui lot având în componentă un atelier de sudură, ținându-se cont de schița cadastrală vizată de O.C.O.T. Bihor sub nr. 7835/1998.
Însă, în condițiile în care, pe schița respectivă sunt marcate două corpuri de clădire, cu mențiunea "atelier", fără a se preciza care este atelierul proprietatea societății recurente, amplasate în dreapta, respectiv în stânga intrării în curtea comună, a fost corectă întocmirea corespunzătoare a două variante de partajare, expertul neavând competența de a alege care este atelierul reclamantei recurente, dintre cele două clădiri.
În același sens, este corectă și soluția pronunțată de prima instanță, respectiv sistarea stării de indiviziune potrivit variantei nr. 2 din Raportul de expertiză întocmit în cauză, fiind exclusă incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C.Pr.Civ., atâta timp cât recurenta reclamantă a solicitat sistarea indiviziunii în conformitate cu schița cadastrală vizată de O.C.O.T. Bihor sub nr. 7835/1998, având configurația menționată anterior și atâta timp cât nu s-a dovedit un amplasament al atelierului de sudură în litigiu, corespunzător variantei nr. 1 de sistare, din Raportul de expertiză întocmit în cauză.
În drept s-au invocat disp. art. 115, art. 308 C.P.Civ., art. 1191 alin. 2 C.civ.vechi.
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare cu privire la recursul formulat în cauză.
Părțile nu au solicitat probe în recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și a celor din oficiu tribunalul apreciază recursul declarat ca fiind fondat în ce privește sistarea indiviziunii cu privire la teren și nefondat în rest, pentru următoarele considerente:
Hotărârea recurată corespunde exigențelor art. 261 alin. 1 pct. 5 c.pr.civ., instanța arătând motivele care au stat la baza pronunțării hotărârii și probele pe care le-a considerat a fi relevante în cauză.
În ce privește critica recurentei referitoare la respingerea probei testimoniale solicitate în cauză, instanța reține că această probă a fost respinsă în primul ciclu procesual, constituind motiv de recurs și împotriva primei sentințe pronunțate în cauză. Prin decizia civilă nr. 764/R/2010 prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare, cu îndrumarea ca probațiunea să fie repusă în discuție în cadrul procesual complet. În rejudecare, reclamanta nu a mai propus această probă. Pe de altă parte, se reține că reclamanta a solicitat audierea în calitate de martor a numitului G. G., asociat al societății reclamante, dar și reprezentant al acestei societăți în prezentul dosar, potrivit delegației de reprezentare, depusă în ședința din 25.06.2008, în care s-a discutat audierea acestuia ca martor. Instanța a respins atunci audierea acestui martor, reținând că acesta a fost prezent în sală în timp ce avocata reclamantei a prezentat în sală amplasamentul care constituia teza probantă, iar, pe de altă parte instanța a apreciat proba ca nefiind utilă pentru că urmărea a se dovedi aceleași aspecte dovedite cu schița depusă în aceeași ședință publică. Respingând cererea în probațiune pentru considerentele reținute, instanța de fond a procedat în mod legal și temeinic, cu atât mai mult cu cât martorul propus era și reprezentant al reclamantei, astfel că nici nu putea fi audiat ca martor.
Sunt fondate însă susținerile reclamantei recurente în sensul că deși aceasta nu a solicitat, instanța a dispus sistarea indiviziunii și cu privire la teren. Astfel, atât din acțiunea introductivă, cât și din precizarea de acțiune depusă la 4.10.2006, reiese că reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune numai cu privire la construcție, nu și cu privire la teren, care, așa cum a arătat și reclamanta reprezintă curte comună. Așa fiind, se impune modificarea hotărârii primei instanțe în sensul atribuirii în lotul reclamantei doar a construcției, terenul urmând a rămâne în indiviziune.
Nu poate fi avută în vedere însă susținerea recurentei că instanța s-a pronunțat asupra unei alte construcții decât cea care a făcut obiectul litigiului. Astfel, reclamanta a solicitat sistarea indiviziunii cu privire la proprietatea sa înscrisă în CF colectiv 1375 Oradea sub B8. Potrivit acestei înscrieri, reclamanta este proprietară asupra unor anexe gospodărești cu o cotă de 49/598 mp teren.
Instanța a dispus sistarea indiviziunii cu privire la construcția proprietatea reclamantei, așa cum s-a solicitat, reclamanta contestând în realitate identificarea faptică a construcției proprietatea sa.
În ce privește stabilirea identității imobilului proprietatea reclamantei, instanța reține că în mod legal și temeinic s-a stabilit de către prima instanță că reclamanta a dobândit în baza HG 834/1991 și a L. 15/1990 atelierul identificat ca fiind atelier 2 prin raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. P. D. R.. Nu se poate reține că prin întocmirea a două variante expertul ar fi depășit atribuțiile cu care a fost investit de instanță, expertul efectuând cele două variante în cadrul obiectivului stabilit de instanță, urmând ca instanța să stabilească identitatea construcției reclamantei.
Așa cum s-a arătat și în acțiunea introductivă ulterior precizată, reclamanta a dobândit în proprietate un atelier de sudură. Potrivit schiței invocate chiar de reclamantă (fila 242 vol. 1) acest atelier nu poate fi decât construcția separată situată în curte, care potrivit dimensiunilor din schiță are o suprafață de aproximativ 38 mp și nu construcția alipită casei care nu are decât cca. 19 mp. Potrivit aceleiași schițe, recurenta a dobândit o cotă de 44 mp teren în exclusivitate și o cotă de 5 mp teren în indiviziune. În aceste condiții nu se poate susține că suprafața construită a atelierului cumpărat de recurentă este de 49 mp, aceasta fiind suprafața totală a terenului aferent. Alipite construcției de 38 mp se află și un șopron și o nișă oxiacetilenă care împreună au cca 6 mp, ajungându-se astfel la suprafața de 44 mp teren ocupat, suprafață identică cu cea atribuită în exclusivitate. În plus este relevant și faptul că doar construcția separată are nișa de oxiacetilenă, caracteristică și indispensabilă unui atelier de sudură, în timp ce construcția de 19 mp nu are astfel de anexă. Schița invocată de reclamantă nu indică faptul că aceasta ar fi ar fi dobândit atelierul pe care aceasta îl solicită, fiind hașurat pe schiță atelierul separat din curte, atelierul solicitat de reclamantă fiind încercuit cu pixul ulterior pe o copie a schiței.
În ce privește mutarea unor pereți despărțitori, instanța reține că față de schița invocată de reclamantă și starea de fapt identificată de expert la momentul actual a existat o astfel de modificare, în sensul unirii atelierului de 19 mp cu locuința adiacentă, formându-se un atelier mai mare. În aceste condiții readucerea spațiului la situația anterioară ar însemna revenirea la suprafața de 19 mp și nu la suprafața de 49 mp cât solicită recurenta și cât nu a fost niciodată atelierul indicat de recurentă. Așa fiind, aceste modificări nu sunt relevante pentru stabilirea identității atelierului reclamantei.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul că atelierul din curte ar fi o baracă, o construcție provizorie pentru care nu se eliberează certificat de atestare și nici nu se recunoaște drept de proprietate, potrivit Legii 15/1990, întrucât nu este susținută de probele administrate în cauză, pe schița nr. 7835/1998 ambele figurând ca atelier.
În ce privește Sentința nr. 51/CA/2005 a Tribunalului Bihor, din conținutul acesteia rezultă doar că instanța a reținut legalitatea Certificatului de atestare prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, fără a se putea reține că s-a avut în vedere că recurenta ar fi cumpărat atelierul de 19 mp și nu cel de 38 mp.
În ce privește poziția Băncii în favoarea căreia reclamanta a constituit o ipotecă, instanța reține că aceasta nu a obiectat în sensul că garanția sa nu ar fi construcția de 38 mp, având pretenții doar în sensul de a nu fi diminuată suprafața de 49 mp din teren, cât s-a avut în vedere la constituirea garanției. Cum în urma pronunțării prezentei hotărâri terenul rămâne în indiviziune, drepturile acesteia nu sunt încălcate, terenul rămânând în situația existentă la data constituirii garanției ipotecare.
În plus, prin concluziile scrise depuse la prima instanță de către creditorul ipotecar, se arată că la încheierea contractului de credit nr. 25/2000 și a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1578/2000 a fost evaluat ca și obiect al garanției ipotecare suprafața de 49 mp teren ca și aferent construcției atelier nr. 2 în suprafață de 38 mp. De altfel, cu privire la această construcție s-au întocmit de către banca creditoare și actele de executare silită împotriva reclamantei. Aceste împrejurări constituie argumente în plus pentru concluzia că reclamanta a dobândit în fapt construcția separată situată în curte, în suprafață de 38 mp, pe care a și oferit-o drept garanție pentru credit și care se afla în folosința acesteia la momentul accesării creditului.
Pentru considerentele mai sus arătate, tribunalul în baza art.312 c.pr.civ. va admite ca fondat recursul civil formulat de recurenta . cu intimații S. R. prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI ORADEA, ADMINISTRAȚIA I. ORADEA și B. I. SANPAOLO ROMÂNIA SA, împotriva sentinței civile nr. 4764 din 26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o va modifica în parte în sensul că se va dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 1375 Oradea nr.top.1986/1/a prin formarea unui lot având în componență un atelier de sudură cu suprafață construită de 38 mp, identificat prin varianta 2 din raportul de expertiză întocmit de expertul P. D. R., cu o cotă de 49/598 mp teren în indiviziune, ce se va atribui în favoarea reclamantei .>
În raport de disp. art. 276 c.pr.civ., față de admiterea în parte a pretențiilor recurentei, instanța apreciază că nu se impune obligarea vreuneia din părțile intimate la cheltuieli de judecată în favoarea recurentei, cheltuielile de judecată în recurs constând doar în suma de 7,5 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, nefiind dovedite alte cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE:
Admite ca fondat recursul civil formulat de de recurenta ., cu sediul în Oradea ./A, județul Bihor în contradictoriu cu intimații S. R. PRIN CONSILIUL LOCAL ORADEA- ADMINISTRATIA IMOBILIARA ORADEA, ADMINISTRAȚIA I. ORADEA, B. I. SANPAOLO - SUCURSALA ORADEA, cu sediul în Oradea Piața Independenței nr.49, . Bihor, împotriva sentinței civile 4764 din 26.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 1375 Oradea nr.top.1986/1/a prin formarea unui lot având în componență un atelier de sudură cu suprafață construită de 38 mp, identificat prin varianta 2 din raportul de expertiză întocmit de expertul P. D. R., cu o cotă de 49/598 mp teren în indiviziune, ce se va atribui în favoarea reclamantei .>
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. T. S. D. C. F. I. C. D. C.
Red.jud. fond P. F.
Red. jud. recurs C. F.
Tehnoredactat grefier DC, azi 18 martie 2013
2 ex.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 167/2013. Tribunalul BIHOR | Fond funciar. Decizia nr. 687/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
