Pretenţii. Decizia nr. 299/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 10469/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 299/A/2013
Ședința publică din 7 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. S.
JUDECĂTOR F. I. C.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea apelurilor civile înaintate de apelantul D. G. I., domiciliat în Oradea ..6, județul Bihor și de apelantul MATIUȚA H. M. N., domiciliat în Oradea ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.8952 din 13 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, prin serviciul registratură la data de 3.10.2013 apelantul Matiuta H. M. a depus la dosar dovada plății onorariului de avocat în sumă de 1.500 lei iar la data de 4.10.2013 apelantul D. G. a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 30 septembrie 2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 7 octombrie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra apelului civil de față.
Constată că, prin Sentința civilă nr. 8952 din 13.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul D. G. I. împotriva pârâtului M. H. M. N., a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral cauzat prin afirmațiile făcute de pârât și incluse în articolul de presă intitulat ,,P. pe viață și pe moarte”, publicat în ediția din data de 21.03.2011 a ziarului ,,Bihoreanul” și au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziarul „Bihoreanul”, în data de 21.03.2011, a fost publicat articolul „P. pe viață și pe moarte”, în cuprinsul căruia se aduceau acuzații grave reclamantului, care în exercitarea atribuțiilor funcției de notar public, ar fi procedat, în baza unei înțelegeri frauduloase cu prietenul său, ofițer DNA Oradea, M. Ogbarschi, la autentificarea unui contract de vânzare-cumpărare a unui teren cu privire la care pârâtul avea un drept de creanță izvorât dintr-un antecontract de vânzare. S-a mai susținut prin același articol că reclamantul ar fi amenințat notarul la care se încheiase de pârât antecontractul de vânzare-cumpărare, pe d-na D. G., să deblocheze coala CF, pentru a putea el opera în aceasta.
Pârâtul a recunoscut prin răspunsurile la interogatoriu, filele 15-16 dos., că articolul a fost publicat în baza informațiilor pe care el le-a furnizat ziaristului care a scris articolul, A. Criș.
Deși pârâtul a susținut că el a fost contactat de ziaristul care a publicat articolul, sub numele său real A. C. A. O., acesta din urmă a declarat în fața instanței că pârâtul a fost cel care l-a contactat, pe nr. de telefon obținut de la șefa de cabinet a Consiliului Județean Bihor, C. I., care audiată ca martor (aceasta numindu-se de fapt, „G.”) a declarat că l–a sunat pe ziarist pentru a-i sesiza problema reclamată de pârât și a-i propune acest subiect dacă prezenta interes jurnalistic.
Conform art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar conform 999 C. civ. „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”. Cele două texte mai sus citate constituie temeiul comun angajării răspunderii civile delictuale .
Art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică prioritar oricărei norme contrare din legislația internă prevede următoarele: „1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără amestecul autorităților publice (...). 2. Exercitarea acestor libertăți, ce comportă îndatoriri și responsabilități, poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru (...) protecția reputației sau a drepturilor altora, (...) sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești."
Libertatea de exprimare reprezintă așadar un drept fundamental care poate fi însă limitat numai în condiții ce reprezintă „măsuri democratice într-o societate democratică”.
Ingerința incriminată de art. 10 al. 2 din Convenție corespunde "unei nevoi sociale imperioase", însă, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența Curții, se impune a se verifica dacă o astfel de "limitare" se conciliază cu libertatea de exprimare .
Trebuie amintită jurisprudența constantă a Curții, conform căreia, pentru aprecierea existenței unei "necesități sociale imperioase" care să justifice existența unei ingerințe în exercitarea libertății de exprimare, este necesar să se facă distincția clară între fapte și judecăți de valoare. Dacă materialitatea primelor poate fi dovedită, cele din urmă nu pot fi supuse unei probări a exactității lor [a se vedea, de exemplu, hotărârile „De Haes” și „Gijsels” împotriva Belgiei și Harlanova împotriva Letoniei, Cererea nr. 57.313/00 (dec.) din 3 aprilie 2003].
Nu este mai puțin adevărat că și o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită de orice fundament de fapt .
În speță, pârâtul a furnizat informații evident nereale, în baza cărora s-a publicat un articol de presă din care rezulta faptul că reclamantul a săvârșit fapte penale, constând în exercitarea de amenințări și înșelăciune, pentru realizarea unor interese private, exercitându-și abuziv funcția de notar public.
Astfel cum a rezultat din întregul material probatoriu, nu există nicio bază factuală care să justifice acuzele aduse, toate acuzațiile dovedindu-se nereale, nemulțumirea pârâtului fiind întemeiată pe împrejurarea că el nu obținut perfectarea antecontractului încheiat cu privire la același teren, fără însă să fi rezultat raportul de cauzalitate între această pierdere a sa și activitatea notarului care în exercitarea atribuțiilor funcției, a autentificat un contract de vânzare-cumpărare.
Dimpotrivă, așa cum rezultă și din declarația ziaristului, vânzătorul a fost cel care nu mai vroia să încheie actul cu pârâtul, acesta recurgând la amenințări împotriva promitentului vânzător, iar pârâtul l-a amenințat ulterior și pe ziarist, după ce acesta a publicat un alt articol referitor la afacerile imobiliare ale pârâtului.
Pârâtul s-a referit la fapte concrete nedovedite și a adus acuzații ferme care depășesc limitele unei judecăți de valoare.
Instanța a apreciat că au fost depășite limitele libertății de exprimare și prin fapta sa culpabilă, pârâtul i-a adus reclamantului grave prejudicii de imagine, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Cu privire la prejudiciul moral invocat de reclamant, instanța a reținut că în doctrină și practică, s-a admis posibilitatea reparării prin mijloace materiale a prejudiciilor pentru atingeri aduse drepturilor personale nepatrimoniale, în speță la imagine și reputație, însă nu trebuie ca acestea să constituie o sursă de îmbogățire pentru reclamant; cuantumul acestora trebuie să fie totuși, în același timp, suficient pentru a constitui un mijloc de constrângere împotriva autorului faptei ilicite.
În raport de criteriile enunțate anterior, instanța a apreciat suma de 5000 lei ca suficientă pentru repararea prejudiciului moral .
Cu referire la prejudiciul material solicitat de reclamant, instanța a reținut că nu s-a dovedit raportul de cauzalitate dintre publicarea articolului și scăderea încasărilor biroului, încasările notarului public fiind, prin natura lor, fluctuante, determinate de mai mulți factori, iar căderea pieței imobiliare din ultimii 4 ani a afectat în mod serios și activitatea notarială.
Față de considerentele ce preced, instanța a apreciat ca parțial întemeiată acțiunea formulată și precizată și, în consecință, în temeiul disp. art 998-999 C. civ., a admis-o în parte în limitele arătate anterior. A obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 5000 lei, cu titlu de daune morale, respingând celelalte pretenții ca neîntemeiate.
În ce privește cheltuielile de judecată, plata onorariului avocațial de către reclamant nu a fost dovedită cu chitanță depusă la dosar. Apoi, timbrajul s-a achitat corespunzător doar daunelor materiale solicitate, daunele morale fiind scutite de taxă de timbru. Cum instanța a respins pretențiile constând în daune materiale, nu a acordat cheltuieli de judecată constând în timbrajul acestora.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs ambele părți. În raport de valoarea obiectului pricinii de peste 100.000 lei, instanța a recalificat calea de atac în cauză ca fiind apelul.
Prin apelul său, reclamantul DIMITR1U G. I. a solicitat modificarea in parte a Sentinței recurate in sensul obligării paratului la a achita suma de 30.000 Euro, din care 5.000 Euro cu titlu de prejudiciu material si 25.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral pentru suferințele cauzate, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivare, reclamantul a arătat că prin acțiunea formulata a solicitat in conformitate cu art. 998-999 Cod civil, obligarea paratului Matiuta la plata sumelor sus-aratate deoarece acesta este protagonistul unor acuze de o gravitate extrema la adresa reclamantului care au avut consecințe deosebit de grave provocadu-i insemnate prejudicii atat ca persoana fizica cat si in calitatea pe care o deține. Dupa cum a arătat si in fata Instanței de fond, la data de 21.03.2011 a fost publicat in Ziarul "Bihoreanul" articolul "Pamant pe viata si pe moarte", prin care au fost aduse de către parat la adresa reclamantului acuze de o gravitate extrema, care in măsura in care ar fi fost adevărate ar fi fost apte a atrage atat condamnarea penala cat si oprobriul public al subsemnatului. Paratul Matiuta afirma prin articolul publicat faptul ca in exercitarea atribuțiilor pe care Legea nr. 36/1995 i le recunoaște in calitatea sa de N. public, reclamantul ar fi procedat prin intermediari la achiziționarea unui bun imobil ce aparținea numitului Kun si fata de care paratul avea un drept de creanța. Articolul în discuție nu este un pamflet, ci un este un articol prin care pârâtul și-a exprimat în mod public opinia despre reclamant in exercitarea profesiei - despre calitatea de notar public, folosind expresii jignitoare, calomnioase și vexatorii, fără ca veridicitatea acestora să fie argumentate prin informații sau probe.
Libertatea de exprimare nu este și nu trebuie să fie absolută, iar dreptul Ia liberă opinie și exprimare, ca orice alt drept, trebuie exercitat în limitele sale firești, neputând prejudicia drepturile și interesele legitime ale altor persoane (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Lingens vs. Austria). Ori in cuprinsul acestui articol declarațiile au fost făcute intenționat cu scopul de a-i aduce grave atingeri demnității, onoarei și reputației reclamantului, consecința directa a acțiunii paratului fiind atât o prejudiciere patrimonială cât și una morală a reclamantului.
Totodată in fata Instanței de fond paratul nu contesta faptul ca a contactat ziaristul solicitandu-i publicarea acestui articol conform declarațiilor si informațiilor pe care avea sa ii le furnizeze !!! Insa in realitate reclamantul, in calitate de N. public, a procedat doar la redactarea si autentificarea unui Contract de Vanzare-Cumparare cu ipoteca, exercitandu-și atribuțiile conform Legii nr. 36/1995, fara sa aibă cunoștința de raporturile juridice anterioare existente intre parti.
Având in vedere natura faptei imputate reclamantului, declarațiile paratului i-au cauzat prejudicii însemnate atât de ordin material cat si moral. Consecințele pe care te-a avut fapta paratului prin declarațiile mincioase făcute presei au avut grave repercusiuni asupra vieții sociale, profesionale si de familie a reclamantului. Pe plan social ca urmare a publicării articolului "Pamant pe viata si pe moarte " conduita morala pe care o implica funcția reclamantului a fost lezata in mod grav si cu caracter ireversibil, reclamantul fiind obligat sa se dezvinovățească in fata cunoscuților, colegilor, clienților permanenți si ocazionali ai biroului său si sa aducă lămuriri privind lipsa de veridicitate a articolului publicat.
Pe plan profesional, articolul a atras oprobriul public fiind pusă la îndoială probitatea profesională a reclamantului, fapt ce a creat un climat de instabilitate si nesiguranță cu privire la actele pe care le-a autentificat. In egală măsură, după apariția articolului încasările Biroului notarial au scăzut in mod substanțial, fiind evident raportul de cauzalitate dintre articolul inițiat de intimat si evoluția încasărilor din intervalul imediat următor apariției articolului, fapt dovedit de actele contabile depuse la Dosarul cauzei.
Având in vedere faptul ca prin articolul publicat i-a fost vătămată reputația, onoarea si demnitatea, a suferit adevărate traume psihice care i-au afectat si viata de familie.
Fapta delictuala consta in modul de prezentare, folosirea abuzivă a dreptului de exprimare prin presă, limbajul jignitor, de natură să aducă atingerea onoarei, demnității și reputației reclamantului.
F. de cele sus-aratate Instanța de Fond retine in mod corect faptul ca paratul Matiuta a furnizat presei informații nereale, in baza, cărora s-a publicat un articol din care rezulta faptul ca reclamantul a-s fi săvârșit fapte penale constând in exercitarea de amenințări si înșelăciune. pentru realizarea unor interese private, exercitându-și abuziv funcția de notar public. Mai retine faptul ca după cum a rezultat din întregul probatoriu, nu exista nici o baza factuală care sa justifice acuzele aduse de paratul Matiuta prin articolul publicat, toate acuzațiile dovedindu-se nereale. Totodată instanța arata ca paratul a recunoscut prin interogatoriu faptul ca articolul a fost publicat in baza informațiilor pe care el le-a furnizat ziaristului. De asemenea Instanța retine faptul ca paratul s-a referit la fapte concrete nedovedite si a adus acuzații ferme care depășesc limitele unei judecați de valoare, apreciind ca au fost depășite limitele libertății de exprimare si prin fanta sa culpabila, paratul Matiuta a adus reclamantului grave prejudicii de imagine. Acestea fiind reținute Instanța apreciază in mod corect ca sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a paratului fata de reclamant. Cu privire la prejudiciul moral invocat de reclamant Instanța arata faptul ca acesta nu trebuie sa constituie o sursa de îmbogățire pentru reclamant, apreciind suma de 5.000 LEI ca suficienta pentru repararea prejudiciului moral cauzat.
Problema care trebuia avuta in vedere de către instanța de fond este aceea - unde începe si unde se termina "îmbogățirea" reclamantului pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat de către intimat. Instanța de fond deși admite dreptul reclamantului la acordarea de daune pentru prejudiciul moral suferit aceasta nu respecta pricipiul proportionalitatii privind modul de "evaluare" a prejudiciului moral suferit obligând paratul la plata către reclamant a unei sume modice in cuantum de 5.000 lei in raport cu
Ori, reclamantul apreciază ca la cuantificarea daunelor suferite de acesta prin fapta ilicita a paratului Matiuta, era imperios necesar ca Instanța sa procedeze la: stabilirea unor criterii subiective, precum personalitatea părții vătămate (mai ales in cazul atingerilor aduse onoarei si reputației acesteia, ori dreptului la propria imagine), gravitatea si gradul de intensitate al suferinței fizice sau psihice, raportul dintre victima si autorul prejudiciului, statutul socio-profesional al victimei, stabilirea unor criterii obiective, precum gravitatea faptei săvârșite si importanta valorii lezate, stabilirea unui plafon minim sau maxim al sumei ce poate fi acordata, grile valorice in funcție de natura si gravitatea prejudiciului moral. Ori prin Sentința recurata Instanța nu arata care au fost "criteriile de evaluare a prejudiciului moral suferit de reclamant" respectiv cuantificarea prejudiciului moral la suma de 5.000 lei.
Astfel in cazul de fata trebuia reținuta gravitatea afirmațiilor făcute de pârât printr-un mijloc de comunicare în masă, modul in care a inteles sa opereze prin apelarea la un ziarist - formator de opinie ( care presupune o respectare riguroasă a principiilor de etică și deontologie profesională) si se presupune ca operează in limitele legii.
Dupa cum s-a arătat paratul a adus reclamantului acuzații de o graviatate extrema in raport cu activitatea pe care acesta o desfășoară, care in măsura in care ar fi fost adevărate ar fi fost apte a atrage atat condamnarea penala cat si oprobiul public al reclamantului.
Având in vedere faptul ca reclamantul exercită funcția de notar public, calitatea sa fiind recunoscuta pe plan local si regional, acuzațiile grave vizând activitatea profesionala desfășurata, au fost susceptibile sa-i atragă disprețul si oprobiul public.
Pe de alta parte stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudicii aduse onoarei și demnității unei persoane presupune o apreciere subiectivă din partea Instanței, care, însă, trebuie să aibă în vedere si anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecății, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, să aprecieze intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora. Ori articolul publicat nu numai ca i-a adus atingere onoarei si demnității dar i-a lezat si prestigiul profesional de care se bucura pe plan local si județean, imaginea publica in calitatea pe care o deține fiindu-i in mod grav afectata.
La aprecierea prejudiciului moral, trebuie avut in vedere consecințele negative și implicațiile pe care articolul defăimător le-a avut pe planul social al apelantului, valoarea nepatrimonială lezată și însemnătatea pe care aceasta o are pentru apelant, calitatea deținută, apreciind ca prin acordarea daunelor morale solicitate va determina atenuarea suferințelor morale cauzate și implicațiile în circuitul vieții particulare.
Aprecierea prejudiciului moral, nu se rezuma la determinarea prețului suferinței fizice și psihice care, de altfel, sunt inestimabile, ci înseamnă o apreciere multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului moral si a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate.
Ca un criteriu orientativ de care trebuie sa se tina seama îl reprezintă echitatea. Tocmai de aceea daca gravitatea este mare si despăgubirea trebuie sa fie substanțiala. Aceasta despăgubire trebuia sa fie justa, raționala, echitabila, adică sa fie in asa fel incat sa asigure efectiv o compensație suficienta a prejudiciului moral suferit.
Scopul daunelor morale este foarte bine reliefat într-o decizie a ÎCCJ care a statuat: "Este unanim acceptat că, în timp ce drepturile patrimoniale au un conținut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conținut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalității umane (dreptul la viață, la integritate fizică, la onoare și demnitate). Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei - aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.
Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere victimei o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate.
Cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea acelorași rațiuni, pentru care sunt admise și așa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deși nu compensează nimic, in sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate -deși nici acest aspect nu este de neglijat - cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată El" ( Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 1657 din 24 februarie 2011)
În speța isi gasteste aplicare criteriul general evocat de Instanța europeană, potrivit căruia despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora (C.E.D.O., 13 iulie 1995, cauza Tolstoy Miloslovsky vs. Regatul Unit), cât și acoperirea în mod just, echitabil și echilibrat a prejudiciului (Curtea Supremă de justiție, Secția Civilă, Decizia nr, 62 din 10 ianuarie 2001, RR. nr. 4/2001).
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor soliciate cu titlu de prejudiciu moral suferit sunt pe deplin justificate și susținute de probele existente la Dosarul cauzei. Privitor la prejudiciul material soliciat, instanța retine in mod eronat faptul ca nu s-a dovedit raportul de cauzalitate dintre publicarea articolului si scăderea Încasărilor biroului notarial, punând acest aspect pe seama căderii pieței imobiliare din ultimii 4 ani. Apelantul contesta intru totul cele reținute de instanța de fond cu privire la acest capăt de cerere, având in vedere următoarele considerente: In primul rând, solicitam onoratei instanțe de recurs sa constate faptul ca subsemnatul am dovedit cu înscrisuri prejudiciul material înregistrat ca urmare a apariției articolului, prejudiciu constând in scăderea încasărilor in lunile imediat următoare apariției articolului. In acest sens au fost depuse dovezi privind încasările in perioada respectiva, încasări care au suferit o scădere urmata de o revenire la normal. Apelantul nu am cerut decât prejudiciul material înregistrat efectiv ca urmare a activității intimatului, fiind irelevanta in acest context diminuarea încasărilor notarilor in general raportat la scăderea tranzacțiilor imobiliare. Mai mult, aceste pretenții nu au fost contestate de intimat!
In al doilea rând prin respingerea pretențiilor reclamantului vis-a-vis de acest capăt de cerere, Instanța de fond a încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil reglementat de art. 6 din CEDO si totodată a ignorant rolul sau activ pe care trebuie sa-1 aibă in soluționarea cauzelor. Conform jurisprudentei Curai Europene, partea civila poate obține rambursarea prejudiciului material in măsura in care s-a stabilit realitatea acestuia precum si caracterul rezonabil al cuantumului. Ori din actele contabile depuse la dosarul cauzei reiese fara nici un echivoc faptul ca încasările biroului notarial au scăzut in mod drastic odată cu publicarea articolului defăimător, iar valoarea beneficiului nerealizat solicitata in suma de 5.000 Euro nu este exagerata, având un caracter mai mult decât rezonabil.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita a paratului si prejudicial material suferit este mai mult decât evidenta, reclamantul facand dovada prejudiciului produs de către parat prin depunerea acte tor contabile care atesta încasările scăzute ale biroului notarial. Totodată principiile ce guvernează răspunderea civila delictuala, trebuie aplicate de maniera în care sa se ajungă la stabilirea unei despăgubiri menita a repune victimele în situația anterioara producerii faptului prejudiciabil.
In drept, s-au invocat prevederile art. 304 indl alin (9) Cod proc. Civ, art. 998, 999 Cod civil, art. 252 cod civil art. 20, art. 30 alin. (6) din Constituție, art. 10 alin. (2] CEDO.
Pârâtul MATIUȚA H. M. N., a solicitat modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță în data de 15.04.2011, reclamantul D. G. I. a solicitat obligarea sa la plata sumei de 30.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material și moral pe care i l-ar fi cauzat acestuia prin afirmațiile pe care le-ar fi făcut la adresa dumnealui, care ar fi fost incluse în articolul de presă "P. pe viață și pe moarte", publicat în ediția din data de 21.03.2011 a ziarului "Bihoreanul", afirmații care i-ar fi cauzat un prejudiciu real "atât ca persoana fizică cât și în calitatea pe care o dețin", respectiv de notar public. Se susține că, prin acest articol, i-ar fi adus reclamantului "o . acuze de o gravitate extremă ... care în măsura în care ar fi adevărate ar fi apte a atrage atât condamnarea penală a sa, cât și pe de altă parte oprobiul public". Totuși, desi reclamantul afirmă că: "nici jurnaliștii nu au înțeles a prezenta în detaliu un aspect esențial în redactarea articolului"; "prin articolul de presă se acreditează ideea, pe seama afirmațiilor pârâtului că subsemnatul aș face presiuni împotriva numitului (?!) și a unor funcționari publici pentru mușamalizarea unui caz care însă... nu există"; "mijlocul de realizare a conduitei ilicite a fost realizarea unor afirmații calomnioase în vederea realizării și publicării unui articol de presă în publicația Bihoreanul, acțiunea având deci caracter public", acesta l-a chemat numai pe pârât în judecată, ignorând că pretinsele afirmații calomnioase la adresa sa au fost făcute într-un mod specific: printr-un articol de presă.
Prin hotărârea recurată, sentința civilă nr. 8952/2012, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului și a fost obligat pârâtul la plata sumei de "5000 lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul moral cauzat prin afirmațiile făcute de pârât și incluse în articolul de presă intitulat «P. pe viață și pe moarte», publicat în ediția din data de 21.03.2011 a ziarului Bihoreanul".
Pârâtul nu este autorul afirmațiilor cu caracter pretins calomnios, de care s-a plâns reclamantul.
Practica judiciară este unanimă că responsabilitatea pentru consecințele și prejudiciile materiale și de imagine provocate de un articol de presă aparțin autorului acestuia, ziarului în care a fost publicat și editorului publicației.
Împrejurarea că o persoană ar face afirmații cu caracter calomnios, injurios sau denigrator la adresa cuiva nu îndreptățește un ziarist să le mediatizeze înainte de a face verificarea realității acestora, fiind obligat de regulile deontologice ale acestei profesii să aibă cel puțin două surse credibile atunci când publică o știre.
Astfel cum a declarat și cu ocazia audierii sale, pârâtul nu a făcut astfel de afirmații cu caracter insultător la adresa reclamantului, fiind doar contactat de numitul "A. Criș" - ziarist cu preocupări frecvente în materia fraudelor imobiliare - pentru a-i da relații tehnice despre o faptă de înșelăciune a cărei victimă a fost. Nu pârâtul l-a contactat pe acest ziarist, ci el a avut inițiativa de a-l suna, având numărul său de la o cunoștință comună, martorul I. C.. Faptele pe care A. Criș le-a relatat în articolul său erau deja cunoscute de acesta înainte să stea de vorbă cu pârâtul, fără să-i spună însă din ce surse, dar este o realitate frecventă că acest ziarist - probabil pe baza informațiilor pe care i ie furnizează unele surse din rândul organelor judicare - publică deseori amănunte confidențiale din dosare de urmărire penală aflate încă în faza nepublică.
Reclamantul susține că fapta ilicită pe care ar fi comis-o ar consta în "acțiuni de afirmare și imputare a unor fapte", atribuindu-i, implicit, lui presupusele fapte comise în realitate de către martorul A. Criș, autorul articolului de presă, poziție adoptată și de instanță în motivarea sentinței recurate.
Acest ziarist i-a spus pârâtului că se afla în relații de dușmănie cu reclamantul, urmare a unor articole de presă anterioare, cu caracter calomnios, pentru care fusese reclamat la organele de urmărire penală, unde a scăpat de răspundere penală numai ca urmare a dezincriminării infracțiunii de calomnie. Ori, atunci când a fost chestionat despre acest aspect, martorul Criș (A.) A. a dat dovadă de aceeași nesinceritate cabotină, afirmând că nu-și aduce aminte de aceste împrejurări și nici de existența unei plângeri penale formulate de reclamant împotriva lui, recunoscându-le doar când a fost pus în fața numărului de dosar al Judecătorie Oradea,_ .
Practic, autorul articolului - versatul "Criș A." - s-a folosit de informațiile referitoare la incidentul în care a fost implicat pârâtul pentru a plăti polițe mai vechi reclamantului, adică în contra celui care sesizase anterior organele de urmărire penală contra lui.
Această "abilitate" manipulatoare a ziaristului Criș a fost deconspirată atât de conduita lui nesinceră și prefăcută - dovedită cu ocazia audierii lui ca martor - cât și de contrazicerile din propria declarație, prin care a încercat să-i atribuie pârâtului toate afirmațiile de care s-a plâns reclamantul, susținând inclusiv că el i-ar fi făcut "documentarea" și că el i-a adus declarațiile de avere ale "ofițerului SRI M. Ogbarschi".
De altfel, Criș/A. a recunoscut că - deși a stat de vorbă cu doamna notar G., al cărei nume l-a folosit în derâdere într-un intertitlu - nu a socotit necesar să redea în articol poziția dumneaei de nerecunoaștere, cum ar fi fost obligat dacă era de bună-credință.
De asemenea, Criș/A. a preferat să pară prost și fără fler profesional atunci când a fost întrebat despre "normalitatea" deținerii de către notarul D. a unei casete de la un fost client, aspect pe care ar fi fost obligat să-l lanseze în articolul publicat de acesta.
Instanța de fond a evitat să se pronunțe asupra realității și veridicității faptelor prezentate în articolul de presă de care s-a plâns reclamantul.
Chiar dacă "martorul" C./A. a avut conduita criticată mai sus, nu trebuia ignorat adevărul - fie și parțial - celor relatate de el ca ziarist. Astfel, rolul presei într-o societate democratică este comunicarea cu respectarea datoriilor și a responsabilităților proprii, a informațiilor și a ideilor referitoare la orice problemă de interes general, situație consfințită de art. 10 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care oferă protecție ziariștilor. Libertatea presei include recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare. Analiza pe care instanța trebuia să o facă cererii reclamanților trebuia să se circumscrie interesului unei societăți democratice de a permite presei să își joace rolul indispensabil de "câine de pază" și să-și exercite aptitudinea de a furniza informații. Este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăți critice de valoare, sub condiția demonstrării veridicității informațiilor furnizate.
Din acest punct de vedere, este evident că a existat un interes public, în numele căruia a fost publicat articolul din "Bihoreanul" și de care se plânge reclamantul, interes îndreptat spre sancționarea unor manifestări de genul celor la care se pare că se deda reclamantul în activitatea sa, care au făcut obiectul și al altor articole de presă, dar și al unor dosare penale.
Chiar și dacă, prin absurd, s-ar reține culpa pârâtului pentru prejudiciul de imagine cauzat reclamantului, daunele acordate cestuia au fost exagerat de mari, disproporționate în raport cu contribuția sa și cu micile exagerări de limbaj pe care le are orice persoană când știe că nu discută oficial cu altă persoană.
În apel, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, cât și a celor de ordine publică, tribunalul apreciază apelurile declarate ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
În ce privește îndreptățirea reclamantului la despăgubiri, existența faptei prejudiciabile și culpa pârâtului, instanța apreciază ca nefondate criticile din apelul pârâtului, reținând, în acord cu instanța de fond că sunt întrunite cerințele art. 998, 999 c.civ. în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
Chiar dacă afirmațiile pârâtului au ajuns la cunoștință publică prin intermediul unui mijloc de comunicare în masă, autorul afirmațiilor rămâne pârâtul, articolul de presă cuprinzând în principal cele povestite de pârât ziaristului, intervenția acestuia fiind minimă și cuprinzând și poziția reclamantului. De altfel, prin acțiunea formulată, reclamantul s-a plâns strict de afirmațiile pârâtului care au fost redate în cuprinsul articolului.
Nu se poate reține că pârâtul nu a urmărit sau nu a acceptat să fie aduse la cunoștință publică afirmațiile sale despre reclamant, acesta făcând toate afirmațiile în fața unui ziarist, cunoscând calitatea acestuia și fără a avea o relație apropiată anterioară cu acesta, fiind astfel evident că intenția a fost ca urmarea discuției să fie un articol de presă, sau dacă nu a fost aceasta intenția, a cunoscut și acceptat iminența producerii acestei urmări.
Cele imputate reclamantului reprezintă fapte concrete și nu judecăți de valoare, care, în speță, nu au fost dovedite ca reale.
În ce privește individualizarea cuantumului daunelor morale cuvenite reclamantului, instanța apreciază ca fiind nefondate criticile ambelor părți.
Suma de 5000 lei stabilită de prima instanță în favoarea reclamantului reprezintă o reparație echitabilă și suficientă pentru reclamant, care nu poate fi considerată nici excesivă raportat la debitorul obligației.
O sumă de 5000 lei – echivalent a peste 1000 Euro nu poate fi considerată în nici un caz modică, reclamantul fiind recompensat și prin însăși recunoașterea încălcării aduse onoarei și demnității sale și acordarea dreptului la despăgubire.
În mod legal și temeinic au fost respinse pretențiile reclamantului cu titlu de despăgubiri materiale. În cauză nu s-a dovedit că ar fi avut loc o fluctuație relevantă și neobișnuită a veniturilor, respectiv profitului biroului notarial al reclamantului și nici că aceasta ar fi fost cauzată de afirmațiile pârâtului. Documentul contabil – registru jurnal de încasări și plăți - depus la dosar de către reclamant reprezintă în înscris sub semnătură privată emanat de la acesta, care astfel nu este susceptibil de a face dovadă în contra pârâtului, iar, pe de altă parte, nici nu are un conținut concludent cu privire la realitatea unei fluctuații anormale a profitului și cauzele acesteia. Nu se poate reține în cauză că pârâtul a recunoscut prejudiciul material solicitat de reclamant, poziția acestuia fiind de respingere în întregime a acțiunii formulate de reclamant.
Prin respingerea unei pretenții ca nefiind dovedită prin probele administrate în cauză nu se încalcă dreptul părții la un proces echitabil, iar în ce privește rolul activ al instanței în soluționarea cauzelor, apelantul reclamant nu indică ce dispoziții în concret nu a dat instanța și ar fi trebuit să le dea, iar în raport de disp. art. 129 alin. 5 ind. 1 c.pr.civ. nici nu se poate invoca de către părți în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Față de cele reținute, tribunalul, în baza art, 295 c.pr.civ., va respinge ca nefondate ambele apeluri introduse împotriva sentinței civile nr. 8952 din 13.06.2012 a Judecătoriei Oradea, pe care o va păstra în totalitate.
Fiind respinse ambele apeluri, nu se vor acorda cheltuieli de judecată în apel fiecare apelant urmând a-și suporta propriile cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile civile introduse de apelantul D. G. I., domiciliat în Oradea ..6, județul Bihor și de apelantul MATIUȚA H. M. N., domiciliat în Oradea ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr.8952 din 13 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Compensează în totalitate cheltuielile de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2013.
Președinte Judecător Grefier
C. T. S. F. I. C. D. C.
Red. jud. fond G. L.
Red. jud. apel C. F.
Tehnoredactat CF/DC, azi 7.11.2013
4ex.
2 comunicări
1.apelantul D. G. I., domiciliat în Oradea ..6, județul Bihor
2.apelantul MATIUȚA H. M. N., domiciliat în Oradea ., județul Bihor
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 188/2013. Tribunalul BIHOR | Anulare act. Decizia nr. 481/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
