Pretenţii. Decizia nr. 415/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 415/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 8737/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 415/R/2013
Ședința publică din 08 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. C.
JUDECĂTOR C. T. S.
JUDECĂTOR D. C.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurenta ASOCIAȚIA DE proprietari ȘELIMBĂR 13 în contradictoriu cu intimatul M. A., împotriva sentinței civile nr.3466 din 1.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei președintele asociației B. G., lipsă fiind intimatul M. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru, procedura de citare este completă, după care:
Se prezintă președintele asociației - B. G. identificat cu carte de identitate ._. Susține recursul și depune la dosar în copie un proces verbal al Adunării Generale Ordinare a Asociației de P. din 21 martie 2013 din care rezultă că se păstrează în continuare cota de penalizare, de asemenea depune și copia listelor cu sumele actuale. Nu are alte cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte cereri, consideră lămurită cauza și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată. Menționează că perioada în discuție este noiembrie 2010 – 30.04.2011.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.3466 din 1.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ȘELIMBĂR 13, cu sediul în Oradea, ., ., parter, județul Bihor în contradictoriu cu pârâtul M. A., domiciliați în Oradea, Șelimbărului, nr. 13, ., ..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.358,15 lei reprezentând cheltuieli comune de întreținere pe perioada decembrie 2009- martie 2011 și penalități de întârziere aferente cheltuielilor comune pentru lunile februarie și martie 2011, începând cu a 31-a zi de la data scadenței până la data plății efective.
Au fost respinse ca nefondate restul pretențiilor reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul este proprietar al apartamentului nr. 12 din blocul F2 din Oradea, ..
Din extrasul de cont depus de reclamantă la dosarul cauzei rezultă că suma de 6.654,4 lei solicitată în petitul acțiunii reprezintă cheltuielile comune pe perioada aprilie 2008-martie 2011. Reclamanta a depus la dosarul cauzei listele de plată stabilite și afișate lunar aferente doar perioadei decembrie 2009-martie 2011(f. 5, 17-33) din care rezultă că pârâtului îi revine obligația de a achita suma de 4.358,15 lei cu titlu de cotă contribuție la cheltuielile comune. Fiecare listă de plată conține data afișării și mențiunea că termenul de plată este de 20 de zile de la data afișării.
Prin procesul verbal din 17.03.2011 (f. 11) reclamanta a stabilit ca pentru neplata la termen a cheltuielilor comune să se aplice procentul de 0,2%. În procesul verbal se arată că procentul de penalizare este menținut, dar reclamanta nu a depus la dosarul cauzei procesul verbal anterior din care să se verifice data când au fost stabilite penalitățile.
Pârâtul a fost citat personal la interogatoriu, dar nu s-a prezentat, astfel că instanța va face aplicarea art. 225 Cod de procedură civilă, considerând această împrejurare ca un început de dovadă scrisă care, pe care o va corobora cu celelalte probe.
În baza dispozițiilor Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 aprobate prin H.G. nr. 1588/2007, proprietarul asociat este obligat la plata cotelor de întreținere.
Astfel, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 și art. 32 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Potrivit art. 3 lit. i din Legea nr. 230/2007 prin cheltuieli ale asociației de proprietari se înțelege cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației care sunt legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune, precum și cheltuielile cu serviciile de care beneficiază proprietarii și care nu sunt facturate individual către proprietățile individuale, iar potrivit lit. j al aceluiași articol cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari reprezintă suma corespunzătoare din cheltuielile asociației, pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar.
Potrivit art. 28 alin.1 din Legea 230/2007 asociația de proprietari poate intermedia servicii între furnizori și proprietarii consumatori, iar potrivit art. 50 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată este de maxim 20 de zile (art. 49 alin. 2 din Legea 230/2007). Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, fără a depăși 0,2% pentru fiecare zi de întârziere; penalitățile se vor aplica după o perioadă de 30 de zile de la scadență, fără ca suma penalităților să depășească suma la care s-au aplicat (art. 49 alin. 1 Legea 230/2007).
Izvorul raportului juridic obligațional este un text de lege, astfel că reclamantei nu-i revine decât sarcina dovedirii existenței temeiului de drept pe care își întemeiază cererea urmată apoi de individualizarea concretă a sumei datorate prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor din care rezultă în mod exact cuantumul sumei datorate. Fiind făcută dovada existenței creanței principale, instanța de fond a reținut că pârâtul nu a probat plata acesteia, în temeiul art. 129 alin. 1 teza ultimă Cod de procedură civilă.
Reclamanta a dovedit doar cheltuielile comune de întreținere de 4.358,15 lei pe care instanța de fond le-a apreciat ca fiind o creanță certă, existența ei rezultând în mod neîndoielnic, astfel cum prevede art. 379 C.pr.civ., din listele de plată a cotelor de întreținere pentru perioada decembrie 2009-martie 2011. De asemenea, creanța este lichidă, cuantumul ei fiind determinat prin însăși înscrisurile constatatoare ale debitului și exigibilă, termenul de plată fiind cel afișat.
Ca atare, instanța de fond a admis în parte capătul de cerere privind cheltuielile comune în limita sumei de 4.358,15 lei, și a respins pretențiile aferente perioadei aprilie 2008-noiembrie 2009.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, instanța de fond a reținut că reclamanta a stabilit penalități de întârziere de 0,2% prin procesul verbal din 17.03.2011, dar a solicitat penalități și pentru debitul scadent anterior acestei date. Procesul verbal din 17.03.2011 nu poate fi aplicat retroactiv, pentru sumele datorate de pârâți fiind aplicabile reglementările în vigoare la data scadenței fiecărei facturi, or, reclamanta nu a făcut dovada că în perioada respectivă exista un sistem propriu de penalizări.
Reclamanta este îndreptățită la calculul penalităților de întârziere doar pentru cheltuielile comune scadente începând cu 17.03.2011, respectiv pentru obligațiile de plată aferente lunilor februarie și martie 2011. Aplicarea penalităților a fost făcută după 30 de zile de la scadență, conform art. 49 alin. 1 Legea 230/2007, fiind calculate până la data plății efective.
Ca atare, instanța de fond a admis în parte cererea privind plata penalităților de întârziere, conform dispozitivului.
Instanța de fond a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs, scutit de plata taxei de timbru, recurenta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ȘELIMBĂR 13 care a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii în întregime astfel cum a formulat-o.
În motivare recursului se arată că instanța de fond nu a avut în vedere totalitatea actelor normative care reglementează aplicarea penalităților pentru sumele restante.
Există un precedent judiciar – dosarul nr._, dosarul nr._, care privesc alți pârâți, în acțiuni înregistrate la aceeași dată 06.05.2012 soluționate prin admiterea acțiunii.
Precedentul judiciar are putere de lege.
Conform documentelor prezentate la dosar, suma restantă este de 6654,4 lei, în mai 2012 pârâtul înregistra un debit total de_ ,2 lei .
Re4cursul nu este motivat în drept.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și a celor din oficiu, tribunalul apreciază recursul declarat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii au obligația de a achita cota de contribuție care le revine in cadrul cheltuielilor asociației, iar in caz de neplata sau de întârziere in efectuarea plății in termenul stabilit, proprietarul este obligat sa plătească și o penalitate in cuantumul stabilit la nivelul asociației de proprietari, conform cu dispozițiile art. 49 coroborate cu art.27 și 30 lit.j din același act normativ.
Art.49 prevede că „Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.”
Prin urmare, legea nu impune plata unor penalități, ea doar plafonează limita maximă a acestora, asociațiile de proprietari fiind cele care prin intermediul adunării generale și a comitetului executiv, hotărăsc și stabilesc sistemul propriu de penalizări.
În speță, recurenta nu a probat faptul că anterior datei de 17.03.2011, exista adoptat un sistem propriu de penalizări, astfel că în mod legal instanța de fond a considerat că anterior acestei date, pârâtul nu datorează penalități de întârziere.
În concepția actuală a dreptului romanesc (ca si a altor sisteme de drept) precedentul judiciar nu este, in principiu, acceptat ca un izvor de drept. Hotărârile judecătorești sunt acte care nu conțin reguli juridice, ci soluții concrete, individuale, date pe baza unor acte de jurisdicție si in vederea aplicării lor, prin urmareacele hotărâri judecătorești invocate de către recurentă, nu obligă prezentul tribunal să adopte o soluție contrară, practicii sale curente.
Față de cele arătate ,tribunalul în baza art.312 c.pr.civ. cu referire la celelalte prevederi legale, mai sus arătate va respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ȘELIMBĂR 13 în contradictoriu cu intimatul M. A., împotriva sentinței civile nr.3466 din 1.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Tribunalul a luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ȘELIMBĂR 13, cu sediul în Oradea ., ..D parter, județul Bihor în contradictoriu cu intimatul M. A., domiciliat în Oradea ., ..C . Bihor împotriva sentinței civile nr.3466 din 1.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 Aprilie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. I. C. C. T. S. D. C. D. C.
Red.jud. fond L. U.
Red.jud. recurs S. C.
Tehnoredactat SCT /DC, azi 18.04 .2013
2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 598/2013. Tribunalul BIHOR | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
