Contestaţie la executare. Decizia nr. 561/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 561/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 6055/271/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 561/R/2013
Ședința publică de la 9 mai 2013
Completul compus din:
Președinte: F. M.
Judecător: L. M.-G.
Judecător: N. B.
Grefier: I. P.
Pe rol, fiind pentru azi judecarea recursului civil formulat de recurentul M. E. ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR în contradictoriu cu intimata M. E., împotriva sentinței civile nr.4918 din 28 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, motivat, procedura completă, după care:
Instanța constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. Consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.4918 din 28 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins excepția perimării invocată de contestatorul M. E. ȘI FINANȚELOR, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. E. ȘI FINANȚELOR, în contradictoriu cu intimata M. E., cu consecința anulării actelor de executare din dos. nr.360/E/2008 al SEJ B. întocmite ulterior intrării în vigoare a OUG nr.71/2009, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 757/LM/2007 a Tribunalului Bihor irevocabilă prin decizia civilă nr. 188/R/2008 a Curții de Apel Oradea, au fost obligați pârâții M. E. și Finanțelor Publice, M. Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor să-i plătească intimatei suma de_ lei actualizată indicele de inflație reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% .
În baza hotărârilor judecătorești menționate anterior, intimata a sesizat SEJ B. în vederea executării silite .
În dos. execuțional nr. 360/E/2008 executorul judecătoresc a procedat în temeiul disp. art. 371/2 c.pr.civ la actualizarea sumelor dispuse prin hotărârile judecătorești, întocmind în acest sens Procesul verbal din 27.05.2008 prin care s-a stabilit valoarea creanței urmărite în cuantum de_,14 lei .
Prin Somația nr. 1/28.05.2008 M. Justiției, Tribunalul Bihor și Curtea de apel Oradea au fost somați ca în termen de 1 zi să-i achite intimatei suma de_,72 lei, iar prin somația nr. 2/28.05.2008, a fost somat M. E. și Finanțelor Publice ca în cel mai scurt termen să aloce fonduri în vederea achitării de către M. Justiției a sumei de_,72 lei .
În cuprinsul Somației se menționează că, în ipoteza în care în bugetul Ministerului Justiției, la titlul cheltuieli salariale, nu sunt sume de bani disponibile, în temeiul disp. OG nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007 să facă demersuri pentru suplimentarea titlului de cheltuieli, iar în cazul în care nu se va face plata, după expirarea termenului de 6 luni, se va proceda la executarea silită.
Astfel cum rezultă din cele descrise anterior, contestatorul alături de ceilalți debitori a fost obligat, prin hotărâre judecătorească irevocabilă și executorie, cu putere de lege la plata unor drepturi de natură salarială în favoarea intimatei, obligația de plată nefiind stabilită doar în sarcina Ministerului Justiției cum eronat afirmă contestatoarea.
Chiar dacă autoritățile și instituțiile obligate la plată, au stabilite prin lege atribuții proprii, fiecare pârât este obligat și răspunde în limita propriilor atribuții, nefiind motiv sau justificare pentru a refuza fiecare executarea propriilor obligații justificat de neîndeplinirea de ceilalți pârâți a obligațiilor ce le incubă.
În speță, principalul obligat, de care depinde îndeplinirea obligațiilor celorlalți pârâți este chiar contestatorul, care avea obligația de a aloca fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale, omisiune față de care ceilalți obligați nu-și pot îndeplini obligațiile proprii.
În prezența unei hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit obligația în sarcina contestatorului, nu era necesară o solicitare suplimentară din parte Ministerului Justiției .
Însă, OUG nr. 75/2008, publicată în MO nr. 75/11.06.2008, OUG nr. 71/2009, OUG nr. 45/2010, OUG nr. 113/2010 s-a dispus eșalonarea obligației de plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției.
Prin Legea nr. 229 din 05.12.2011 s-a respins Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45 din 19 mai 2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 iar OUG nr.113/2010 a fost respinsă prin de Legea 196/2011 la data de 12 noiembrie 2011.
Prin Legea nr. 230 din 5 decembrie 2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, în vigoare din 11.12.2011 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71 din 17 iunie 2009 a fost adoptată, cu următoarea modificare:
"Art. 1. - (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”
Având în vedere succesiune actelor normative mai sus indicate, fiind eșalonată succesiv plata drepturilor salariale ulterior începerii executării silite și apoi fiind suspendată executarea silită, este evident că executarea silită nu s-a perimat , astfel că instanța a respins excepția perimării .
Cu privire la legalitatea executării silite instanța reține că toate actele de executarea silită încheiate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 71/2009 sunt legal întocmite și numai actele ulteriore sunt nelegale .
Față de considerentele ce preced, instanța de fond a apreciat ca parțial întemeiată contestația la executare și în consecință în temeiul disp. art. 402 c.pr.civ, si a admis-o în parte, în limitele anterior arătate.
Cheltuieli de judecată nu au fost acordate nefiind solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul – recurent Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de către Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Bihor, solicitând admiterea recursului si modificarea in parte a sentinței in sensul admiterii contestației la executare si anularii in totalitate a actelor de executare demarate in dosarul executional 360/E/2008 al SEJ BEIUSAN.
In motivarea recursului se arată faptul ca. Decizia nr. 10/19.09.2011 pronunțata de I.C.C.J. in dosarul nr. 12/2011, este motivata in sensul ca, M.F.P. are rolul de administrator al bugetului, dar nu are atribuția de a vira altor ordonatori de credite alte sume decât cele prevăzute in legea bugetului de stat si cu respectarea acesteia.
Ca urmare, in aceste condiții, executarea silita demarata împotriva M.F.P. este inadmisibila. Creditorul in cauza are obligația de a face demersurile necesare intrării in plata pe langa angajator si nu la M.F.P.
Prin cererea de chemare in garanție din data de 10.03.2011 s-a solicitat de către M.F.P. intocmirea unei adrese către angajatorul care acorda aceste drepturi salariale pentru a comunica stadiul de punere in plata intrucat prima transa a fost deja acordata de M.J.
Ceea ce trebuie inteles, este faptul ca aceste drepturi salariale, de personal, nu pot fi puse in plata de către M.F.P., ci numai de către M. Justiției, instituție cu care creditorul are raport de munca. M.F.P. doar virează sume de bani către M. Justiției la cererea acestuia pe baza proiectului bugetar anual.
Se arată in continuare că M.F.P. nu are buget sau cont deschis sa achite drepturile salariale magistraților, aspect întărit si de apartitia O.U.G. nr. 75/2008 si a O.U.G. nr. 71 din iunie 2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii ce are ca obi^ acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar si in care la art. 1 stabilește faptul ca: "plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca oble acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sector bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2011 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2012 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu. (2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită s suspendă de drept".
Mai mult, din adresa M.F.P. nr. 266.578, M.J. nr. 35.254 din data di 26.04.2010 (anexata prezentei) reiese ca prevederile O.U.G. nr. 71/2009 sun constituționale si ca atare, executarea pe cale silita nu poate avea loc.
Se mai solicita instanței constatarea faptul ca, potrivit art. 389 C.proc.civ. executarea silita demarata este perimata si invocându-se excepția de nulitate a actelor de executare emise cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare ia competenta teritoriala - art. 8 din Legea nr. 188/2000 (executorul judecătoresc din Bihor nu are competenta teritoriala împotriva M.F.P. care are sediul in loc. București).
In concluzie, având in vedere faptul ca executarea silita este nelegala intruca este pornita împotriva unei persoane care nu are posibilitatea de a achita aceste sume raportat la faptul ca cererile de executare silita sunt suspendate de drept, se solicită admiterea recursului in sensul admiterii contestației si anularea tuturor actelor de executare silita emise in prezentul dosar.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent, ținând cont si de prevederile art. 304 indice 1 c.pr.civ., tribunalul retine ca acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor succede.
Titlul executoriu care sta la baza actelor de executare silita efectuate in dosarul execuțional nr. 360/E/2008 al SEJ „B.”, constituie sentința civila nr. 757/LM/2007 pronunțata de Tribunalul Bihor rămasa irevocabila prin decizia civilă nr. 188/2008-R a Curții de Apel Oradea urmare a respingerii recursului, prin care s-a dispus plata unor drepturi salariale cu titlu spor de risc si suprasolicitare nervoasa.
Analizând dispozitivul titlului executoriu, precum si considerentele acestuia in măsura in care explicitează si detaliază dispozitivul, constituind corp comun cu acesta, rezulta ca intimații angajatori, M. JUSTITIEI, CURTEA DE APEL ORADEA si TRIBUNALUL BIHOR, au fost obligați la plata sumelor datorate cu titlu drepturi salariale fata de angajații lor, iar in sarcina intimatului M. FINANTELOR PUBLICE prin DGFP BIHOR s-a instituit o obligație diferita, respectiv aceea ca in calitate de ordonator principal de credite, sa constituie la dispoziția angajatorilor, fondurile necesare plătii drepturilor salariale. Susținerile recurentei că nu ar avea prerogative prevăzute de lege în sensul constituirii de fonduri și pentru a efectua plăți in baza titlului executoriu sunt contrazise atât de legislația în vigoare cât și de dispozitivul însăși al hotărârii ce se impune a fi pus în executare întocmai. A interpreta altfel ar însemna să se aducă atingere autorității de lucru judecat.
Aceasta obligație de a face instituita in sarcina contestatorului recurent este de asemenea susceptibila a fi adusa la îndeplinire pe cale executării silite, in conformitate cu prevederile 580 indice 2 si următoarele c.pr.civ. privind executarea silita a obligațiilor de a face.
In acest sens, au fost emise in cadrul dos. execuțional nr. 372/E/2008 al SEJ „B.”, somațiile nr. 1/28.05.2008 si nr. 2/28.05.2008, ambele emise anterior OUG nr. 71/2009 cu modificările ulterioare, prin care s-a procedat la amânarea si eșalonarea plătii sumelor prevăzute in titlurile executorii care au ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar., respectiv anterior suspendării executării silite dispusa prin același act normativ.
Nefondate sunt si criticile recurentului privitoare la perimarea executării silite, având in vedere dispozițiile art. 389, al. 2 Cod de procedură civilă, potrivit cărora, in caz de suspendare a executării silite, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Este evident faptul că moratoriul legal impus de legiuitor prin amânări succesive ale termenelor de executare a propriei obligații a debitorului-contestator, parte a aparatului de Stat, amână succesiv și apoi eșalonează prin lege plata obligației impuse printr-o hotărâre judecătorească, or in acest caz nu se poate discuta de o pasivitate a debitorului în executarea propriului drept ci din contră de imposibilitatea obiectivă constată prin lege a debitorului de a-și achita obligația, motivat de o perioadă de criză economică generalizată la nivel global. Or in acest context a se invoca perimarea executării in condițiile impunerii unor piedici legale in calea executării, dovedește din partea debitorului contestator nu doar necunoaștere a legii dar și o interpretare a acesteia cu rea credință.
Corect a reținut prima instanța si faptul că actele de executare silită emise in dos. execuțional nr. 360/E/2008 al SEJ „B.”, încheiate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 71/2009, deci anterior eșalonării plăților si anterior suspendării proceduralii de executare silita, sunt legal întocmite, iar numai cele ulterioar întreprinse se impun a fi anulate, instanța dispunând in mod legal anularea doar a acestora admițând in parte contestația la executare pe fondul cauzei.
Cât privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Justiției în mod corect a reținut instanța de fond că o asemenea cerere este inadmisibilă in cadrul unei contestații la executare în cadrul căreia se pot pune în discuție doar aspecte de legalitate ale actelor de executare, insă in ceea ce privește obligațiile ce revin și debitorii cărora le revin aceste obligații ele sunt stabilite prin hotărârile irevocabile ce constituie titlul executoriu în baza căruia s-a demarat executarea. Este inadmisibilă astfel lărgirea sau restrângerea cadrului procesual stabilit printr-o hotărâre irevocabilă, prin formularea unei contestații la executare.
F. de considerentele mai sus arătate, in temeiul dispozițiilor art. 312 c.pr.civ., instanța urmează sa dispună respingerea recursului ca nefondat, nefiind incidente motivul de modificare prevăzut de art. 304, pct. 9 c.pr.civ. invocat de recurent si nefiind identificate nici alte motive de ordine publica care sa conducă la modificarea sentinței recurate.
În baza art.274 Cod de procedură civilă nu se vor acorda cheltuieli de judecată nefiind solicitate de niciuna dintre părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurentul M. E. ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București ., sector 5, în contradictoriu cu intimata M. E., cu domiciliul procesual ales în Oradea, P-cul T. nr. 10, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr.4918 din 28 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără de cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. M. L. M.-G. N. B. I. P.
Red.fond.D. L.
Red.rec.LEMG
Dact.IP/LEMG
2 ex./28.mai 2013.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 308/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Hotărâre din 14-02-2013, Tribunalul BIHOR → |
|---|
