Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 162/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 162/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 1261/111/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 162/C/2013
Ședința publică de la 31.05.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. D.
GREFIER: D. P.
Parchetul de pe lângă Tribunalul B. este reprezentat de procuror B. M.
Pe rol fiind pentru azi judecarea cauzei civile, în primă instanță, înaintată de reclamantul C. P., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect pretenții (L.221/2009).
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completa.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 24 mai 2013, când părțile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru acest termen de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Constata ca, prin acțiunea înregistrată inițial la data de 26.01.2011 la Tribunalul B., reclamantul C. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, constatarea caracterului politic al condamnări tatălui său, numitul Kapota I., în perioada fostului regim comunist de către Tribunalul M. Cluj N., precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale.
La data de 29.09.2011, reclamantul C. P. a solicitat repunerea cauzei pe rol, suspendată anterior, și a precizat acțiunea introductivă de instanta (f. 35-39), solicitând și despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate sau distruse abuziv de către fostul regim comunist, arată că deși a obținut hotărâri judecătorească prin care s-a dispus cu caracter irevocabil constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut antecesorilor săi, acestea nu au fost puse în aplicare de organele competente. Cuantumul daunelor materiale a fost precizat de reclamant la suma de 400.000 euro pentru prejudiciu material cauzat tatălui său prin confiscarea bunurilor acestuia, respectiv la 500.000 euro pentru prejudiciul material cauzat în perioada 2006-2011 prin nepunerea sa în posesie asupra terenurilor aparținând antecesorilor săi.
Prin sentința civilă nr. 1738/C/2011, Tribunalul B. a admis în parte acțiunea și a dispus constatarea caracterului politic al condamnării penale dispuse împotriva tatălui reclamantului - Kapota I., condamnat penal pentru infracțiunea prevăzuta de art. 327 c. penal la 4 luni închisoare, in baza Sentinței Tribunalului M. Cluj nr. 1658 din 31.05.1949, a respins celelalte cereri, fără cheltuieli de judecata.
Prin decizia civilă nr. 2806/2012, Curtea de Apel Oradea a admis recursurile declarate de recurenții C. P. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a casat hotărârea pronunțată de instanța de fond, dispunând trimiterea cauzei pentru o nouă judecată la Tribunalul B.. Instanța de recurs a reținut că prima instanță deși prin dispozitivul hotărârii constată caracterul politic al condamnării, respingând celelalte cereri în considerentele hotărârii nu arată motivele care au condus la respingerea capătului de cerere privind despăgubirile materiale în cuantum de 400.000 Euro pretinse de reclamant pentru demolarea casei, fermei și anexelor gospodărești, confiscarea animalelor și a utilajelor agricole, instanța de control judiciar nefiind astfel în măsură să aprecieze asupra legalității și temeiniciei acestui capăt de cerere.
Pe de altă parte, recurentul invocă necesitatea administrării unei probațiuni în privința acestui capăt de cerere, situație în care, în condițiile în care instanța de fond nu a analizat acest capăt de cerere criticile acestuia sub acest aspect sunt apreciate ca fondate.
În noul ciclu procesual, reclamantul nu s-a prezentat la nici unul din cele cinci termene de judecată pentru a-și susține cererea și pentru a propune probe în dovedirea acestora, iar pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea în tot a acțiunii formulate.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 4 alin. 2 din Legea 221/2009 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin acțiunea formulată și precizată în primul ciclu procesual, reclamantul C. P. a solicitat instanței ca prin hotararea pe care o va pronunta sa constate caracterul politic al condamnarii penale dispuse impotriva tatalui reclamantului - KAPOTA JANOS, condamnat politic in perioada 1949 – 1952 si obligarea paratei la plata sumei de 50.000 euro cu titlu daune morale; sa constate caracterul politic al masurii arestarii luate fata de tatal reclamantului, KAPOTA JANOS in anul 1962, consecinta a opunerii acestuia la cooperativizare. Ca urmarea opunerii manifestate de antecesorul reclamantului, sotia acestuia, C. P. a fost agresata si evacuata fortat, iar ferma parintilor din loc. S. a fost demolata, animalele si utilajele au fost confiscate, motiv pentru care reclamantul solicita obligarea paratei la plata sumei de 400.000 euro cu titlu daune materiale, precum si obligarea paratei la plata sumei de 500.000 euro cu titlu daune materiale, reprezentand despagubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului in perioada 2006 – 2011 prin nepunerea in posesie pentru suprafata de 9,6536 ha teren agricol situat in loc. S., desi aceasta suprafata de teren i-a fost restituita reclamantului prin doua hotarari judecatoresti.
În ceea ce privește primul capăt de cerere având ca obiect caracterul politic al condamnării dispuse împotriva tatălui reclamantului, numitul Kapota I., condamnat pentru infracțiunea prevazuta de art. 327 c.penal din 1936, la 4 luni inchisoare, in baza Sentintei Tribunalului M. Cluj nr 1658 din 31.05.1949, instanta retine ca, potrivit prevederilor art. 1, al. 2 din Legea nr 221 din 2009, constituie drept condamnari cu caracter politic condamnarile pronuntate pentru faptele prevazute de art. 327 c.penal din 1936. În consecință, în temeiul dispozițiilor art.1, al. 2 din Legea nr 221 din 2009, instanța va recunoaște caracterului politic al condamnarii penale dispuse impotriva tatalui reclamantului .
În ceea ce privește acordarea despăgubirilor morale, instanța reține că prin Decizia nr. 12/19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit - cu forță obligatorie pentru instanțe conform art. 330/7 alin. 4 Cod procedură civilă (dezlegările date problemelor de drept judecat, sunt obligatorii pentru instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial ) - că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerente, obligatoriu pentru instanțe, că, efectele deciziilor de neconstituționalitate se produc pentru viitor și nu aduc atingere drepturilor câștigate; faptul că acțiunea întemeiată pe art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 s-a promovat când era în vigoare, nu înseamnă că efectele acesteia se întind în timp pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, nefiind un act juridic convențional și nefiind raporturi juridice determinate de părți, cu drepturi și obligații precis stabilite pentru a opera legea incidență la momentul în care raporturile au luat naștere.
S-a apreciat că judecata nu se poate întemeia pe o dispoziție legală inexistentă juridic urmare a declarării neconstituționalității ei iar dreptul pretins, s-a considerat că nu mai are nici un fundament în legislația internă și nici nu este incidentă noțiunea de bun pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului prinvind recunoașterea caracterului politic al măsuri arestării luate fata de tatal reclamantului, KAPOTA JANOS in anul 1962, consecinta a opunerii acestuia la cooperativizare, constatarea caracterului politic al masurilor agresive luate fata de mama reclamantului C. P. si acordarea de despagubiri pentru daunele materiale suferite ca urmare a demolarii fermei parintilor din loc. S., precum si urmare a confiscarii animalelor si a utilajelor agricole, - acest capat de cerere urmeaza a fi respins de instanta ca nefondata, intrucat reclamantul nu a produs nici o proba in sustinerea afirmatiilor sale. Mai mult, inclusiv CNSAS a comunicat instantei ca nu a reusit sa identifice documente relevante in sensul celor afirmate.
Referitor la capatul trei din actiunea introductiva, avand ca obiect obligarea paratei la plata sumei de 500.000 euro cu titlu daune materiale, reprezentand despagubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului in perioada 2006 – 2011 prin nepunerea in posesie pentru suprafata de 9,6536 ha teren agricol situat in loc. S., desi aceasta suprafata de teren i-a fost restituita reclamantului prin doua hotarari judecatoresti – instanta va respinge si acest capat de cerere, el neintrand sub incidenta prevederilor Legii nr. 221/ 2009, cu modificarile si completarile ulterioare.
În ceea ce privește considerentele deciziei de casare referitor la necesitatea administrări probatoriului, relativ la cuantumul despăgubirilor materiale solicitate de reclamant pentru confiscarea bunurilor mobile și imobile din patrimoniul tatălui său de către fostul regim comunist, instanța văzând considerentele deciziei nr. 6/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legi care a reținut că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație”, apreciază că și acest capăt de cerere este neîntemeiat, aceste despăgubiri nefăcând obiectul reglementat de Legea 221/2009 cu modificările și completările ulterioare. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul a făcut dovada reconstituiri dreptului său de proprietate asupra terenurilor prin hotărâri judecătorești irevocabile, invocate și depuse în copie la dosar: sentința civilă nr. 113/2008 a Judecătoriei Marghita(f. 41-42), sentința civilă nr. 783/2011 a Judecătoriei Marghita(f. 43-47 dosar inițial).
Instanța va lua act că pârâtul S. R. nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. P. domiciliat în Oradea, .. 10, jud. B. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5 și, în consecință:
Constată caracterul politic al condamnării penale dispuse de fostul regim comunist împotriva tatălui reclamantului, numitul Kapota I., condamnat penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 327 Cod penal la pedeapsa de 4 luni închisoare, în baza sentinței nr. 1658 din 31.05.1949 a Tribunalului M. Cluj.
Respinge ca neîntemeiate celelalte capete de cerere.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Curtea de Apel Oradea.
Pronunțată în ședința publică azi, 31 mai 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. A. D. D. P.
Red. DCA/PD
Ex. 5/26.06.2013
Pt. conf. 3 . P., Ministerul Finanțelor Publice București, P. de pe lângă Tribunalul B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 460/2013. Tribunalul BIHOR | Succesiune. Decizia nr. 300/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
