Evacuare. Decizia nr. 733/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 733/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 2801/271/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 733/R/2013
Ședința publică de la 11 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător F. M.
Judecător: F. I. C.
Grefier M. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul formulat de către apelanții B. I. și . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR P. &R. CABINETE ASOCIATE IPURL în contradictoriu cu intimata . și, împotriva sentinței civile nr. 1954 pronunțată la data de 12.12.2012 de către Judecătoria Oradea, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul apelantului av. A. M. din Baroul Bihor în baza delegației de la dosar și care se prezintă și pentru . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR P. &R. CABINETE ASOCIATE IPURL și pentru intimat . se prezintă av. M. B. din Baroul Bihor în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura este completă conform dispozițiilor art. 88 aliniat 1 pct. 51 Cod procedură civilă coroborat cu art. 92 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, că prezenta cauză este la al doilea termen de judecată, recursul este motivat și este legal timbrat, după care:
Reprezentantul recurenților arată că nu mai are alte probe sau cereri de formulat solicitând cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, i n s t a n ț a, constată cauza în stare de judecată, în baza art.150 C.pr.civ. consideră cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului, casarea hotărârii judecătoriei cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, învederând că recurentul a formulat o cerere de intervenție în interes propriu care nu a fost pusă în discuție de către instanța de fond, iar la data de 19.06.2012 cauza a fost suspendată în baza art. 244 ind.1 c.pr.civilă . După repunerea pe rol recurentul nu a mai fost citat deși formulase cerere de intervenție și figura ca parte în dosar. Față de aceste aspecte consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recusului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată, învederând că intimata este titulara unui contract de concesiune încă din anul 2010 și nici până în prezent aceasta nu a intrat în posesia terenului concesionat deși s-a plătit redevență, deoarece recurenta a ocupat în mod abuziv terenul concesionat. Cu privire la cererea de intervenție la care se face referire arată că instanța de fond a respins în principiu cererea având în vedere că nu s-a cerut nici un drept propriu. Arată că în situația în care s-ar trimite cauza spre rejudecare ar fi doar o tergiversare a cauzei, timp în care intimata nu poate folosi terenul care este destinat parcării.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1954 din 12.12.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ..
S-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul reprezentând teren în suprafață de 1473 mp, identificat cu nr cad_, înscris în CF nr_ S..
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 15.11.2010 reclamanta a încheiat cu Primăria comunei S. contractul de concesiune nr 6008, prin care a concesionat un teren de 1473 mp, identificat cu nr cad_, înscris în CF nr_ S., proprietatea privată a comunei S., conform extrasului CF depus la dosar, în vederea amenajării unei parcări, durata concesiunii fiind de 25 ani.
Deși reclamanta a achitat semestrial redevența contractuală, nu a putut realiza investiția, întrucât, în fapt, terenul este folosit de pârâtă. Acest aspect a rezultat în urma cercetării la fața locului, instanța constatând că terenul este îngrădit, în folosința pârâtei, reclamanta neavând acces la teren, întrucât între proprietatea sa și terenul în litigiu există un gard din plasă de sârmă.
Pârâta a susținut că titlul său asupra terenului în litigiu este contractul de închiriere nr. 3062/29.08.2005, depus în copie la filele 47-53 dosar.
Analizând însă acest contract, instanța de fond a reținut că suprafața imobilului este alta, respectiv doar 431 mp, față de 1473 mp- terenul în litigiu, având alte date de identificare decât cele ale terenului în litigiu, respectiv nr cad 2966, înscris în CF nr 60 Haieu.
Pârâta a contestat în instanță Hotărârea Consiliului Local S. nr 646/2010 prin care s-a aprobat concesionarea terenului în litigiu către reclamantă, cererea sa fiind respinsă în primă instanță de Tribunalul Bihor prin sentința nr. 491/2012, iar recursul a fost respins prin decizia Curții de Apel Oradea din 03.12.2012.
Conform art 6 din contractul de concesiune, reclamanta, în calitate de concesionar, are dreptul de a folosi terenul concesionat și de a-i culege fructele, potrivit naturii bunului și obiectivelor stabilite prin contract.
În fapt, reclamanta nu poate folosi terenul, cu destinația de parcare, întrucât pârâta nu îi permite accesul, deși nu prestează nicio activitate pe acel teren.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că reclamanta, în calitate de concesionar a imobilului în litigiu, este îndreptățită să solicite evacuarea pârâtei, deoarece aceasta din urmă nu are niciun drept asupra imobilului și nici un titlu în baza căruia să îl poată folosi.
Pentru aceste motive, instanța a admis cererea și a dispus evacuarea pârâtei din imobilul reprezentând teren în suprafață de 1473 mp, identificat cu nr cad_, înscris în CF nr_ S..
Conform art. 274 alin. 1 C.proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, pârâta este cea care a căzut în pretenții, existând și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, instanța a admis și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 10,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel, recalificat ulterior ca recurs, pârâții B. I. și . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR P. &R. CABINETE ASOCIATE IPURL solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, respectiv desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul B. I. a învederat că prin concesionarea către . s-au încălcat drepturile sale rezultate din contractul de închiriere nr. 577/01.08.1999. Se mai arată că cererea sa de intervenție nu a fost pusă în discuția părților.
În drept se invocă art. 282 c.pr.civilă.
Recurenta . învederează că deține cu titlu de închiriere o clădire în vecinătatea acestui teren iar în situația îngrădirii acestui teren accesul la clădire va fi îngreunat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul reține următoarele:
În baza contractului de închiriere încheiat între reclamanta . în calitate de concesionar și Primăria comunei S. în calitate concendent administrator, prima a concesionat suprafața de 1473 mp.teren situată în localitatea Haieu, Băile 1 Mai, identificat prin număr cadastral_ S..
Prin sentința nr. 491/03.02.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins cererea formulată de . de anulare a Hotărârii Consiliului Local S. nr. 646/2010 prin care s-a aprobat concesionarea directă către . a suprafeței de teren descrisă mai sus. Această suprafață de teren este destinată ca parcare a Hotelului Perla din Băile 1 Mai.
Așadar reclamanta având un titlu pentru folosința terenului în litigiu, cererea sa de evacuare a pârâtei este temeinic justificată.
În ceea ce privește intervenția numitului B. I., prin încheierea din 5 februarie 2013 instanța a respins încuviințarea în principiu a acesteia, constatând că B. I. nu a invocat un drept al său.
Așadar, criticile privind soluționarea cererii de intervenție sunt neîntemeiate.
Constatând că reclamanta, în calitate de concesionară a imobilului în litigiu, este îndreptățită să solicite evacuarea pârâtei, tribunalul în temeiul art. 312 c.pr.civilă va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile civile introduse de către recurenții B. I. și . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR P. &R. CABINETE ASOCIATE IPURL, ambii cu cu sediul în Băile 1 Mai, ., jud Bihor, în contradictoriu cu intimata . cu sediul procesual ales în Oradea, . 9, jud Bihor, împotriva sentinței civile nr.1954 din 12.12.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată .
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. F. M. F. I. C.
Grefier,
M. N.
Red.dec.rec.M. F.
Red.hot fond: I. F.
Tehnored. NM
2 Ex./ 01.07. 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 855/2013. Tribunalul BIHOR | Anulare act. Decizia nr. 646/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
