Legea 10/2001. Decizia nr. 1026/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1026/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 13957/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1026/R/2013
Ședința publică din 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. C.
JUDECĂTOR C. T. S.
JUDECĂTOR N. B.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurenții M. T., M. M., ambii cu domiciliul în Oradea ..11, județul B. în contradictoriu cu intimații S. R. - MINISTERUL FINANȚELOR cu sediul în București ., sector 5, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București Calea Floreasca nr.202, sector 1, D. B. ÎN REPREZENTAREA MINISTERULUI FINANȚELOR, cu sediul în Oradea ..2B, județul B., împotriva sentinței civile nr._ din 21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că prin serviciul registratură la data de 29.10.2013 intimata C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar o cerere prin care solicită a li se comunica motivele de recurs iar la data de 1 noiembrie 2013 recurenții M. T. și M. M. au depus la dosar concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 28 octombrie 2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 4 noiembrie 2013, 11 noiembrie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 21.09.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis exceptia inadmisibilitatii cererii și s-a respins cererea formulata de reclamantii M. T., M. M. in contradictoriu cu pârâtii S. R. - MINISTERUL FINANȚELOR, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, D. B. ÎN REPREZENTAREA MINISTERULUI FINANȚELOR..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
In baza Decretului de exproprie nr. 192/1971, a fost expropriata din proprietatea reclamantilor terenul in suprafata de 94 mp, inscris in CF_ Oradea, cu nr. top 6231/2, situat administrativ in loc. Oradea, ..11. Aceasta expropriere s-a facut in vederea dublarii liniei de cale ferata Oradea- Oradea Est, terenul fiind destinat astfel unei activitati de utilitate publica. Reclamantii au depus cerere in vederea obtinerii de despagubiri, insa li s-a comunicat prin doua adrese, la data de 10-01-2003, iar apoi la data de 13-01-2003, cu nu li se cuvin despagubiri.
Cu referire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, instanța a reținut că prin Decizia nr. 27 pronunțată în dos. nr. 28/2011 al ICCJ au fost admise recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curți de Casație și Justiție și s-a decis că „acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobile preluate abuziv imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îndreptate direct împotriva Statului R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 13 din această Convenție sunt inadmisibile”.
Conform disp. art. 330 ind. 7 al. 4 C.pr.civ dezlegarea dată problemelor de drept judecate în soluționarea recursului în interesul legii este obligatorie .
Din dispozitivul Deciziei nr. 27/2011 și considerentele Deciziei nr. 33/2008, ambele pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, se desprinde concluzia că atat acțiunile in revendicare, cat și actiunile pentru plata despăgubirilor, pentru imobilele trecute in proprietatea statului pot fi judecate numai în condițiile prevăzute de legea specială, nefiind admisibile acțiunile întemeiate pe dreptul comun sau CEDO.
Față de dispozitivul neechivoc al Deciziei nr. 27/_, susținerile reclamantei din concluziile scrise că există o neconcordanță între legea specială și Convenția europeană, fiind încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional nu pot constitui motiv de admisibilitate.
Inadmisibilitatea acțiunii se referă la toate îndreptate împotriva Statului R., având ca obiect fie actiunile in revendicare, fie cele avand ca obiect acordarea de despăgubiri bănești pentru imobile preluate abuziv imposibil de restituit în natură în temeiul dreptului comun și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
În consecință instanța a admis exceptia inadmisibilitatii și a respins ca inadmisibila actiunea, avand ca obiect revendicare imobiliara.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal reclamanții M. T. și M. M. prin care au solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii pronunțate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului s-au reiterat în parte motivele cererii de chemare în judecată, iar, ca și critici aduse hotărârii pronunțate s-a invocat faptul că prezenta speță nu intră în categoria celor la care se referă Decizia pronunțată în recursul în interesul legii deoarece prezentul dosar se referă la o expropriere operată pe cauză de utilitate publică. Așa fiind, în speță se discută despăgubirea ce se impune a fi achitată pentru terenul expropriat pentru o cauză de utilitate publică. În al doilea rând, se impunea și aplicarea jurisprudenței CEDO, care prevalează asupra legislației naționale care este neconcordantă. În speță, instanța trebuia să rețină că prevederile care reglementează acordarea drepturilor prin Fondul Proprietatea sunt ineficiente, privând persoanele de proprietatea lor fără nici o despăgubire, ceea ce este incompatibil cu dreptul la respectarea bunurilor garantat prin Convenție. În ce privește valoarea despăgubirii, aceasta este suma de 9400 Euro, stabilită prin expertiza topografică efectuată în cauză.
În drept s-a invocat art. 304 pct. 8, 9 C.pr.civ.
Intimații, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare cu privire la recursul formulat în cauză.
Părțile nu au solicitat probe în recurs.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele, se constată că aceasta este legală și temeinică.
Criticile aduse de recurenți hotărârii atacate, se apreciază în totalitate nefondate.
Cu privire la temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, instanța reține că prin precizarea depusă la data de 23.07.2012 în fața primei instanțe, reclamanții au arătat că prezenta cerere nu are ca temei dispozițiile Lg 10/2001, fiind o acțiune în despăgubiri pentru terenul de care au fost deposedați abuziv prin exproprierea operată în vremea regimului comunist.
Imobilele expropriate în perioada comunistă intră în sfera de aplicare a Lg 10/2001, situația acestora fiind expres reglementată de disp. art. 11 din Lg. De altfel, reclamanții au și depus notificare în baza Lg 10/2001, în forma inițială a cererii de chemare în judecată reclamanții arătând că acea cerere nu a fost soluționată conform dispozițiilor legale.
Raportat la acestea, corect s-a reținut de către prima instanță aplicabilitatea în speță a Deciziei pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii nr. 27/2011 și s-a respins ca inadmisibilă cererea. Susținerile recurenților referitoare la jurisprudența CEDO ca temei al reținerii admisibilității acțiunii nu sunt fondate, acestea fiind înlăturate chiar prin considerentele Deciziei ICCJ, care stabilește inadmisibilitatea acțiunilor în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 13 din această convenție.
Față de refuzul unității deținătoare de a soluționa notificarea în temeiul Lg 10/2001 se poate face plângere în temeiul art. 26 alin. 3 din Lg 10/2001 instanța de judecată fiind competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Așa fiind, acțiunea în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile dreptului comun este inadmisibilă.
În raport de considerentele expuse, criticile aduse de recurenți hotărârii atacate se apreciază a fi nefondate, motiv pentru care în baza art.312 C.pr.civ. – recursul se va respinge ca nefondat.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenții M. T., M. M., ambii cu domiciliul în Oradea ..11, județul B. în contradictoriu cu intimații S. R. - MINISTERUL FINANȚELOR cu sediul în București ., sector 5, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București Calea Floreasca nr.202, sector 1, D. B. ÎN REPREZENTAREA MINISTERULUI FINANȚELOR, cu sediul în Oradea ..2B, județul B., împotriva sentinței civile nr._ din 21.09.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. I. C. C. T. S. N. B. D. C.
Red.jud. fond B. M.
Red.jud. recurs C. F.
Tehnoredactat CFI /DC, azi 10.12. .2013
2 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 338/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Decizia nr. 961/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
