Pretenţii. Sentința nr. 9916/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9916/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 11707/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 80/A/2013
Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. M.-G.
Judecător M. C. R.
Grefier S. O.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii apelului Civil declarat împotriva sentinței civile nr. 9916/2012 formulat de apelantul B. T. cu sediul procesual ales la av. Cioalac cu sediul în ORADEA, .. 18, J. BIHOR, împotriva intimaților S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN REPREZENTANT DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE BIHOR cu sediul în ORADEA, .. 2-4, J. BIHOR, M. JUSTIȚIEI - ADMINISTRAȚIA PENITENCIARELOR ROMÂNIA cu sediul în sector 2, București, .. 47, având ca obiect pretenții.
Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 20.02.2013, când părțile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27.02.2013 dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului de fata retine următoarele – prin sentința civilă nr. 9916 din data de 02 Iulie 2012 pronunțata de Judecătoria Oradea in dosarul nr._, instanța a dispus respingerea acțiunii formulată de reclamantul B. T. împotriva pârâților S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN REPREZENTANT DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, M. JUSTIȚIEI-ADMINISTRAȚIA PENITENCIARELOR ROMÂNIA, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unor hotărâri judecătorești definitive, în perioada 15.10.2008 – 24.05.2011, la diverse penitenciare din țară, cea mai mare perioadă fiind la Penitenciarul Satu M..
Raportat la pretențiile ce fac obiectul prezentului dosar, pentru a fi antrenată răspunderea pârâtei de rând 1 este necesar în primul rând să fie întrunite condițiile angajării răspunderii pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 și 999 vechiul Cod civil, iar pentru că în calitate de pârâte sunt și persoane juridice e necesar a fi îndeplinite condițiile angajării răspunderii pentru fapta altei persoane, respectiv a comitenților pentru faptele prepușilor reglementat de art. 1000 alin. 3 vechiul cod civil.
În ce privește fapta ilicită a pârâților, instanța a reținut că reclamantul a relevat acest aspect pe două planuri.
În primul rând se referă la condițiile concrete în care reclamantul a fost încarcerat, fără respectarea standardelor minime obligatorii de cazare în locurile de deținere.
În al doilea rând, reclamantul face referire la pedeapsa executată din perspectiva condamnării nelegale, aspect ce face obiectul sesizării Curții Europene a Drepturilor Omului.
Cu privire la primul aspect instanța ar trebui să constate că pârâta ADMINISTRAȚIA PENITENCIARELOR ROMÂNIA nu și-au îndeplinit obligațiile legale, respectiv reglementările din H.G. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a 0 201 0 18> Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, respectiv Ord. 433/2010 al Ministerului Justiției pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condițiile de caz are a persoanelor private de libertate.
Din analiza motivelor invocate de reclamant, precum și din răspunsul pârâtei la interogatoriu (fila 99-102) instanța nu a putut reține nici un aspect care să nu fie în concordanță cu reglementările legale enunțat mai sus.
Din descrierea spațiilor în care a fost cazat reclamantul nu se poate reține că acestea nu corespund normelor minime obligatorii. De altfel normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate fac referire la cel puțin 4 m² pentru fiecare persoană privată de libertate pentru camere care urmează a se construi, iar referirea din art. 1 alin. 3 din Ord. 433/2010 cu privire la suprafața minimă pentru o persoană privată de libertate are în vedere regimul închis sau de maximă siguranță, reclamantul fiind încarcerat în regim deschis.
Faptul că standardele acelor locuri de cazare nu satisfac nevoile personale subiective ale unei persoane nu atrag reținerea unei fapte ilicite ci sunt doar elemente de circumstanțiere a prejudiciului moral sau material suferit de o persoană.
Din declarațiile celor doi martori audiați în cauză, instanța nu a putut reține că reclamantul ar fi avut condiții de cazare inferioare față de ceilalți deținuți și nici vreun aspect care să ducă la concluzia că dreptul la viață al reclamantului a fost afectat în vreun fel sau că acesta ar fi fost supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
De altfel, chiar dacă din declarația martorului V. I. s-ar reține că Gardienii din subordinea pârâtei ar fi exercitat violențe asupra unor deținuți, totuși față de reclamant nu se reține că aceste violențe s-ar fi exercitat în vreun fel.
De asemenea, din probele administrate nu se poate reține că în perioada de cazare în sistemul penitencia r român nu s-ar fi respectat dreptul reclamantului asupra propriilor bunuri.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că nu există vreo fapta ilicită nici sub aspectul omisiunii de îndeplini vreo obligație legală impusă pârâților.
În ce privește nelegalitatea hotărârii de condamnare ce face obiectul unui dosar pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a constatat că din această perspectivă cererea e prematură, Curtea Europeană a Drepturilor Omului urmând a se pronunța cu privire la respectarea Convenției Europene a Drepturilor Omului și implicit cu privire la prejudiciul cauzat, urmând ca, în caz de admitere, reclamantul să se poată îndrepta împotriva Statului R..
În altă ordine de idei, prezenta instanță nu este competentă a se pronunța cu privire la legalitatea deciziilor penale, în baza cărora a fost condamnat reclamantul, din perspectiva respectării Convenției Europene a Drepturilor Omului, împotriva acestor decizii existând căile de atac prevăzut de Codul de Procedură Penală.
Constatând lipsa faptei ilicite, element esențial al condițiilor generale de răspundere civilă, instanța nu va mai analiza îndeplinirea celorlalte condiții, acest lucru fiind de prisos, și a respins cererea reclamantului, constatând că nu sunt incidente refer irile la art. 998,999, 1000 alin 3 din vechiul Cod Civil.
În ce privește celelalte temeiuri de drept invocate de reclamant, instanța a constatat că acestea sunt temeiuri generale, care nu își pot găsi aplicarea în speță în lipsa aplicării art. 998,999, 1000 alin 3 din vechiul Cod Civil, fara cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal, a declarat apel reclamantul B. T., solicitând ca in urma admiterii apelului, sa se dispună schimbarea in totalitate a sentinței apelate, i n sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului, se arata ca sentința nu cuprinde vreo motivare concreta a soluției adoptate, nefăcându-se trimitere la probatoriul admini strat, considerentele hotărârii reprezentând practic o copie a poziției procesuale exprimate prin întâmpinare de parata de rd. 2. Astfel, nu s-a respectat dreptul recla mantului la un proces echitabil, judecătorul fondului erijându-se in apărător al părți i parate.
Recurentul învederează faptul ca condițiile de hrana, de îngrijiri medicale si de detenț ie din penitenciar au fost apreciate de instanța ca fiind la limita legala, deși din probatoriul administrat de reclamant rezulta o situație de fapt total diferita, instanța de fond înlăturând aceste probe fără vreo explicație .
Apelantul invoca nerespectarea pe perioada privării sale de libertate a drepturilor fundamentale care ii incumba in temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, in baz a Constituției României si in baza Declarației Universale a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea de drepturi, interzicerea discriminării de naționalitate si etnie, dreptul la viata si la integritatea fizica si psihica, dreptul la viata, la ocroti rea sănătății .
In continuare, apelantul arata ca pe toata durata executării pedepsei privative de libertate, atât la Penitenciarul Satu M., cat si la Penitenciarul Jilava, viata si sănătatea i-a fost per iclitata si a fost nevoit sa trăiască in condiț ii inumane. Hrana fiind insuficienta si de proasta calitate, a fost nevoit sa se intretina din veniturile personale, spațiul de detenție era inadecvat ca suprafața si ca dotare, fiind deținut alături de condamnații recidiviști, criminali si bolnavi psihi ci, nebeneficiind de nici o protecția din partea administrației penitenci aului, chiar si petitia prin care a solicitat mutarea sa de la Jilava la Satu M. fiind soluționata numai după numeroase insistente si cu mare întârziere .
Prin întâmpinare, paratul M. JUSTITIEI – ADMINISTRATIA N. A PENITENCIARELOR, a solicitat respingerea apelului ca nefundat si menținerea in totalitate a sentinței atacate.
In motivarea poziției sale procesuale, paratul arata ca pe perioada executării pedepsei p rivative de libertate de că tre reclamantul din cauza, au fost respectate standardele minime obligatorii de cazare la locurile de detenție, iar faptul ca standardele acelor locuri de cazare nu satisfac pretențiile personale subiective ale reclamantului, nu este de natura sa antreneze răspunderea civila delictuala a paratelor. Reclamantul apelant nu a probat ca pe perioada detenției ar fi fost supus totrurii sau unor pedepse ori tratamente inumane sau degradante. In consecința, nu se poate retine in sarcin a pârâ tilor savarsirea vreunei fapte ilicite, iar la rândul sau nici reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu moral sau material.
Analizând apelul, instanța retine ca acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor succ ede.
Prin cererea de chemare in judecata pe care a formulat-o, r eclamantul solicita obligarea pârâ tilor la plata unei sume de bani cu titlu despăgubiri, pentru prejudiciul moral suferit urmare a condițiilor inadecvate de detenție in perioada 2008 – 2011.
Potrivit informațiilor furnizate de ADMINISTRAȚIA PENITENCIARELOR ROMÂNIA, reclamantul a executat o pedeapsa privativa de libertate la mai multe penitenciare din tara, astfel
- in perioada 15.10.2008 – 10.11.2008 - Penitenciarul București Rahova
- in perioada 10.11.2008 – 29.01.2009 – Penitenciarul Oradea
- in perioada 29.01.2009 – 26.02.2009 – Penitenciarul Satu M.
- in perioada 26.02.2009 – 04.05.2009 Penitenciarul București Jilava
- in perioada 04.05.2009 – 29.04.2010 Penitenciarul Satu M.
- in perioada 29.04.2010 – 26.05.2010 Spitalul penitenciar D.
- in perioada 26.05.2010 – 24.05.2011 Penitenciarul Satu M.
Recurentul se plânge de condiții inadecvate de detenție, cazare, hrana, îngrijiri medicale, discriminare pe criterii de naționalitate si etnie, toate acestea afectându-i dreptul la viata, la integritatea fizica si psihica, dreptul la viata, la ocrotirea sănătății, fiind deținut alături de condamnații recidiviști, criminali si bolnavi psihici, nebeneficiind de nici o protecția din parte a administrației penitenciaului, chiar si petitia prin care a solicitat mutarea sa de la Jilava la Satu M. fiind soluționata numai după numeroase insistente si cu mare întârziere , in consecința fiindu-i nerespectarea drepturile fundamentale care ii incumba in temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, in baza Constituției României si in baza Declarației Universale a Drepturilor Omului.
In dovedirea celor susținute, reclamantul a depus la dosar înscrisuri si a solicitat audierea a doi martori.
In primul land instanța retine ca potrivit prevederilor art. 129 c.pr.civ., cel care formulează a cererea in fata instanței judecătorești, trebuie sa o probeze cu mijloace de proba adecvate, apte sa elimine orice îndoiala rezonabila. Reclamantul nu a produs nici o proba in ceea ce privește condițiile de detenție si tratamentul la care ar fi fost supus in Penitenciarele din RAHOVA, ORADEA, JILAVA, D., martorii având cunoștința doar despre condițiile in care a fost deținut reclamantul la Penitenciarul din Satu M..
In ceea ce privește pretinsul refuz al administrației penitenciarului din Jilava de a soluționa cererea de transfer al reclamantului la Penitenciarul din Satu M., din înscrisurile de la dosar rezulta, pe de o parte ca reclamantul a fost deținut la acest penitenciar timp de aproximativ 2 luni si jumătate, determinat de soluționarea unei proceduri judiciare la ICCJ, iar pe de alta parte transferul i s-a aprobat in mai puțin de 1 luna de la formularea cererii, ceea ce reprezintă un termen rezonabil.
Afirmațiile reclamantului ca ar fost deținut la Jilava in aceeași celula cu infractori periculoși sau recidiviști, respectiv ca ar fi fost agresat de alți deținuți sau de personalul de paza, de asemenea nu au fost probate, condiție in care nu poate fi vorba despre angajarea răspunderii civile delictuale pentru daune, nefiind întrunite condițiile unei astfel de răspunderi .
Probatoriul administrat la solicitarea reclamantului vizează doar perioada de detenție la Penitenciarul Satu M., perioada mai 2009 – mai 2011.
Instanța de recurs retine ca jurisprudența CEDO a evidențiat in repetate rânduri ca autoritarilor statale ii revine obligația de a lua, in mod preventiv, masuri de natura practica, necesare asigurării protecției integrității corporale si sanatatii persoanelor private de libertate detinute in vederea executarii unei pedepse. Totusi, aceasta obligatie este unul de mijloace si nu de rezultat si nu trebuie interpretata de asa maniera incat sa impune statelor o sarcina excesiva. Art. 3 din Conventie prevede in mod expres ca statul este tinut la a nu supune un detinut la rele tratamente, de a oferi oricarei persoane private de libertate conditii de detentie care sa asigure respectarea demnitatii umane, de a lua masuri concrete pentru ca executarea unei pedepse sa nu atraga suferinte fizice sau psihice la un nivel superior celui pe care il presupune, in mod obisnuit, o astfel de pedeapsa.
In jurisprudenta sa, Curtea face trimitere la Normele europene privind regimul de detinere in inchisori, norme ce prevad interdictia discriminarii, respectarea credintei religioase a detinutului, repartizarea in celule a detinutilor in functie de sex, varsta, cazier judiciar, de stadiul procedurii penale, de tipiul de infractiune savarsit si de periculozitatea infractorului. Sant totodata instituie o . reguli privind cazarea, celula sa aiba lumina naturala si artificiala suficienta
Obligatia de a asigura conditii de detentie la anumite standarde constituie o creatie a jurisprudentei si consolidata ulterior printr-o practica bogata.
In ceea ce priveste nivelul minim de gravitate ce trebuie atins de o masura pretins contrara art. 3 din Conventie, acesta este relativ, depinzand de ansamblul circumstantelor cauzei, precum durata tratamentului si efectele psihice sau psihologice asupra victimei, tinand cont si de varsta si starea de sanatate a acestuia.
In mod necesar, regimul de detentie presupune anumite restrictii si limitari inerente unui asemenea regim. Conditiile de locuit si de trai nu trebuie insa raportate nici la cele cu care era poate obisnuit detinutul in viata sa libera si nici la conditii de hotel cum sugereaza apelantul in apelul sau, ci la nivelul pe care il presupune, in mod obisnuit, o astfel de pedeapsa. Faptul că standardele acelor locuri de cazare nu satisfac nevoile personale subiective ale unei persoane nu atrag insa in mod necesar reținerea unei fapte ilicite. Mai mult, sub durata detinerii sale, reclamantul din cauza nu s-a plans niciodata ca ar fi fost supus unor conditii de trai, de viata sau de tratamente inadecvate statutului sau.
Din declaratiile martorilor audiati nu rezulta ca reclamantul ar fi fost agresat fizic sau psihic de alti detinuti sau de personalul de paza si nici ca i s-ar fi aplicat un tratament discriminatoriu fata de alte persoane aflate in situatie identica, pe criterii de nationalitate, si nici ca viata, sanatatea sau integritatea sa corporala ar fi fost periclitate in vreun fel. Referitor la regimul de detentie, din inscrisurile dosarului rezulta ca la Penitenciarul Satu M. reclamantul a beneficiat de regim de detentie semideschis, corespunzator situatiei sale concrete.
In ceea ce priveste conditiile de cazare, din declaratiile martorilor audiati rezuta ca reclamantul a beneficiat de pat individual, fiind cazat in celula alaturi de inca trei persoane cu acelasi regim de detentie, corespunzator suprafetei spatiului respectiv, incaperea fiind dotata cu mobilierul necesar servirii hranei, cu sistem de iluminare naturala si artificiala, iar zgomotul ce se auzea in celula, provenit de la ventilatoarele din bucătărie, nu s-a dovedit ca ar fi depășit limitele legale admisibile.
Referitor la calitatea hranei, martorii au relatat doar ca aceasta nu era prea gustoasa si variata si nu s-au acordat porții splimentare, insa din declarații nu rezulta ca nu ar fi fost respectate normele de gramaj si de calorii.
Nici unul dintre martorii audiați nu au relatat ca pe perioada detenției, reclamantul ar fi suferit de probleme de sănătate si ca acestea s-ar fi datorat condițiilor de detenție inadecvate, respectiv ca administrația penitenciarului ar fi refuzat acordarea unui tratament prompt si adecvat. Dimpotrivă, in cursul lunii mai 2010, i s-au acordat îngrijiri medicale la Spitalul Penitenciar D., tratamentul aplicat si regimul alimentar din aceasta perioada fiind cel prescris de medicul curant.
In concluzie, instanța de apel concluzionează ca reclamantului i s-au acordat condiții de executare a pedepsei privative de libertate adecvat, in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare, nefiind îndeplinite condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a pârâților din cauza, neexistând nici vreo fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu si nici vreo vătămare cauzata reclamantului care sa fie la un nivel superior celui pe care î l presupune, in mod obișnuit, o astfel de pedeapsa.
Situația de fapt a fost corect stabilita de prima instanța rapo rtat la probatoriul administrat, facondu-se o aplicare corecta si a dispozițiilor legale incidente in materie, cri ticile apelantului potrivit că rora nu i s-ar fi respectat dreptul la un proces echitabil fiind total nefondate.
F. de considerentele mai sus relevate, reținând ca criticile formulate de apelant sânt in totalitate nefondate, in temeiul art 296 c.pr.civ. urmează a se respinge apelul cu consecința menținerii in totalitate a sentinței apelate.
Reținând culpa procesuala a apelantului, in temeiul art. 274 c.pr.civ., va respinge cererea acestuia privind acordarea cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelantul B. T., cu sediul procesual ales la av. C ioalac cu sediul în ORADEA, .. 18, J. BIHOR, împotriva intimaților S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN REPREZENTANT DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în ORADEA, .. 2-4, J. BIHOR, M. JUSTIȚIEI - ADMINISTRAȚIA PENITENCIARELOR ROMÂNIA, cu sediul în sector 2, București, .. 47, împotriva sentinței civile nr. 9916 din 02.07.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează in totalitate.
Fără cheltuieli de judecată in apel .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2013
Președinte, L. E. M.-G. | Judecător, M. C. R. | |
Grefier, S. O. |
Red. Jud. I.F.- R.C. H.
Red. Jud. T.B. - M. C. R.
Tehnored. S. O.
5 ex/ 28 Februarie 2013
3 .
B. T., cu sediul procesual ales la av. Cioalac cu sediul în ORADEA, .. 18, J. BIHOR,
S. R. PRIN M. FINANȚELOR PUBLICE PRIN REPREZENTANT DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în ORADEA, .. 2-4, J. BIHOR, M. JUSTIȚIEI - ADMINISTRAȚIA PENITENCIARELOR ROMÂNIA, cu sediul în sector 2, București, .. 47
| ← Fond funciar. Decizia nr. 27/2013. Tribunalul BIHOR | Anulare act. Decizia nr. 338/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
