Obligaţie de a face. Decizia nr. 997/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 997/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 869/271/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 997/R/2013
Ședința publică din 04 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. C.
JUDECĂTOR C. T. S.
JUDECĂTOR N. B.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurentul M. I. S., în contradictoriu cu intimatul P. I., și chemata în garanție . Calea M., împotriva sentinței civile nr. 1432 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 28 octombrie 2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 4 noiembrie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1432 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș s-a admis acțiunea reclamantului P. I., împotriva pârâtului M. I. S., și în consecintă, s-a dispus radierea autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_ de pe numele reclamantului și înmatricularea acesteia pe numele pârâtului. În temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus suspendarea judecării cererii de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a înstrăinat, la data de 22.01.2008, o autoutilitară pârâtului, așa cum rezultă și din copia certificatului de înmatriculare depusă la dosar, precum și din recunoașterea pârâtului. Acesta susține că, după cumpărarea autoutilitarei de la reclamant, a revândut-o chematei în garanție care s-ar fi obligat la încheierea actelor de vânzare-cumpărare autentice cu reclamantul și că se va preocupa de înmatricularea acesteia, ori din probele administrate nu rezultă acest fapt, decât că la data înstrăinării de către pârât către chemata în garanție autoutilitara nu era înmatriculată pe numele pârâtului.
Din Certificatul constatator eliberat de ONRC –ORC de pe lângă Tribunalul Bihor rezultă . pentru chemata în garanție, astfel că se impune suspendarea cererii de chemare în garanție, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Astfel, pârâtul în calitate de cumpărător, așa cum rezultă din ansamblul probelor administrate și recunoașterea acestuia avea obligația fie de a înmatricula pe numele său bunul cumpărat, fie de a-l radia din circulație în cazul în care nu ar corespunde tehnic, acesta intrând de plin drept în proprietatea sa din data cumpărării, adică 22 .01.2008, conform prevederilor art. 1295 cod civil, bucurându-se de toate atributele, pe care i le conferă dreptul de proprietate, dar trebuind să îndeplinească și toate obligațiile ce decurg din acest drept.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M. I. S., solicitând în principal, admiterea recursului, în sensul de a se dispune casarea deciziei atacate pentru motivele prevăzute de disp. art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 Cod. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, admiterea recursului și reținerea cauzei spre judecare, iar în urma administrării probatoriului să se dispună modificarea dispozițiilor sentinței atacate și respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că deși în ședința publică din data de 07.07.2012, a solicitat în probațiune proba cu interogatoriul reclamantului, iar proba a fost încuviintată, instanta nu face vorbire despre această probă, iar dacă reclamantul nu a fost prezent era obligată să facă aplicarea prevederilor art. 255 cod pr. civ. și să aprecieze interogatoriul ca o probă câștigată cauzei. Prin omiterea administrării probei cu interogatoriul reclamantului, recurentul a considerat că a fost lipsit de cea mai important proba în apărare.
A mai sustinut recurentul că soluția dată prin sentința recurată nu poate fi pusă practic în aplicare atâta vreme cât autoutilitara nu mai există, astfel că nu poate să facă toate demersurile în vederea înmatriculării, demersuri care presupun verificarea efectiva a autovehiculului, fiindcă acesta lipsește în materialitatea sa.
S-a mai arătat că, un alt argument în sustinerea faptului că între chemata în garanție și reclamant a avut loc acea înțelegere de a înmatricula autoutilitara pe numele primei, este și fișa de înmatriculare care poartă doar semnătura celor doi.
Recurentul a sustinut că a cedat către chemata în garanție, suma de 1.200 lei, din prețul vânzării, în vederea achitării de către aceasta a impozitului pe un an de zile, chiar mai mult decât datora. Chiar dacă interogatoriul luat chematei în garanție nu a fost luat în considerare, răspunsul dat la prima întrebare reprezintă o recunoaștere a vanzării, chiar dacă se susține că aceasta a avut loc in luna noiembrie si nu in august. La cea de-a doua întrebare insa se contrazice, deoarece transmiterea dreptului de proprietate către . s-a făcut conform art. 1295 cod civ., si a coincis cu momentul remiterii bunului si primirii prețului. Contractul nu s-a încheiat sub condiție, nu exista dovada acestui fapt, iar susținerile administratorului conform cărora suma de 1.200 reprezintă garanție tehnica este greu de crezut că poate coincide exact cu valoarea impozitului pe un an pentru autovehicul, adica suma de 1.200 lei (asa cum rezultă din evidențele unității administrative- teritoriale unde este înscrisă mașina).
Intimatul, legal citat, nu si-a precizat pozitia în cauză.
Instanța de recurs, examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu in baza art. 304 ind. 1 Cod pr. civ., constată că recursul declarat este fondat si va fi admis pentru următoarele considerente:
La data de 22.01.2008 intimatul- reclamant a instrăinat recurentului autoutilitata cu nr. de inmatriculare_, fără a incheia un act scris, mentiunea fiind făcută numai pe certificatul de inmatriculare al vechiculului.
Ulterior, după câteva luni, pârâtul recurent a instrainat vehiculul către chemata in garantie ., fără a intocmi act scris. Așa cum rezulta din răspunsul la interogatoriu al reprezentantului acestei societati, întelegerea intre părti a fost ca să se incheie contractul de vanzare cumparare intre reclamant si societate, in cazul in care vehiculul ar fi corespuns tehnic, însă in luna noiembrie 2008, acesta a înapoiat talonul si cartea de identitate reclamantului P. I. în vederea radierii autoutilitarei care nu corespundea tehnic.
Potrivit disp. art. 17 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, radierea din evidenta a vehiculelor inregistrate, la trecerea acestora in proprietatea altei persoane, se face de catre autoritatea care a efectuat inregistrarea, la cererea proprietarului, in conditiile legii.
In speta reclamantul a solicitat radierea vehiculului de pe numele său, fără a se judeca tocmai cu autoritatea care face acest lucru.
Instanta retine că, vânzarea–cumpărarea unui vehicul presupune transferul de proprietate.
Conform disp. art. 8 din Ordinul nr. 1.501/13 noiembrie 2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza următoarelor documente: a) cererea noului proprietar, b) fișa de înmatriculare a vehiculului, semnată de fostul și noul proprietar, vizată de organele fiscale competente ale autorităților administrației publice locale. În cazul fostului proprietar al vehiculului se poate depune certificatul de atestare fiscală emis de autoritățile administrației publice locale, situație în care nu mai este necesară depunerea fișei de înmatriculare; c) cartea de identitate a vehiculului, în original și în copie; d) documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului sau remorcii, în original și în copie; e) actul de identitate al solicitantului, în original și în copie ; f) dovada efectuării inspecției tehnice periodice, în termenul de valabilitate a acesteia; g) copia documentului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație, în termenul de valabilitate a acesteia; h) dovada plății taxei de înmatriculare; i) certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta a înscris transmiterea dreptului de proprietate; ect.
Rezulta din aceste dispozitii legale că pentru transcrierea dreptului de proprietate trebuia completată fișa de înmatriculare a vehiculului, semnată de fostul și noul proprietar, vizată de organele fiscale competente ale autorităților administrației publice locale, sau în caz contrar este nevoie de certificatul de atestare fiscală emis pentru fostul proprietar de autoritățile administrației publice locale, de cartea de identitate a vehiculului si de certificatul de înmatriculare al fostului proprietar, în care acesta a înscris transmiterea dreptului de proprietate, documentul care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra autovehiculului, în original și în copie.
Asadar transcrierea dreptului de proprietate nu se poate face fără participarea si a reclamantului, fară ca acesta să isi indeplineasca propriile obligatii, respectiv de a incheia un act de transfer al dreptului de proprietate, de a obtine certificat de atestare fiscală. Pe de altă parte talonul si cartea de identitate ale vehiculului se află din noiembrie 2008 la reclamant, astfel că pârâtul nu putea opera transcrierea vehiculului.
În consecinta radierea si înmatricularea unui vechicul nu se poate dispune fără participarea autoritatii care poate efectua aceste mentiuni, iar obligarea pârâtului să facă demersuri in vederea transcrierii vehiculului pe numele său nu se poate dispune atâta timp cât nu s-a dovedit că vehiculul mai este in circulatie și că la pârât se găsesc actele vehiculului.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civ. va fi admis recursul declarat si va fi modificata in tot sentinta atacată in sensul ca va fi respinsa actiunea reclamantului, iar ca o consecinta cererea de chemare in garantie formulata de pârât va fi respinsă ca lipsita de obiect.
Constata că recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil formulat de recurentul M. I. S., domiciliat în Beiuș, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul P. I., domiciliat în Oradea, P-cul T., nr. 1, . și chemata în garanție . cu sediul in loc. Calea M., nr. 262, jud. Bihor împotriva sentinței civile nr. 1432 din 11 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâtul M. I. S..
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. I. S. împotriva chematului în garanție . prin lichidator Private Liquidation Group SPRL.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. I. C. C. T. S. N. B. D. C.
Red. fond E. V.
Red. recurs B.N.
Tehnoredactat BN /DC - 06.12.2013- 2 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
