Prestaţie tabulară. Hotărâre din 15-03-2013, Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 1083/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 319/R/2013
Ședința publică de la 15 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. R.
Judecător L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Grefier S. O.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii recursurilor Civile declarat împotriva sentinței civile nr. 6899/2012 pronunțată de Judecătoria O., formulat de recurenții C. L. O., M. F. PUBLICE - DIRECTIA GENERALA A F. PUBLICE BIHOR și M. O. - PRIN PRIMAR în contradictoriu cu intimații BOTOȘANU M., BOTOȘANU T., M. F. și M. S., având ca obiect prestație tabulară.
Se constată faptul că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 08.03.2013, când părțile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15.03.2013 dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului civil de față tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6899 din 8.05.2012 pronunțată de Judecătoria O. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, s-a admis cererea formulată și precizată de către reclamanții Botoșanu M. și Botoșanu T. în contradictoriu cu pârâții M. F. și M. S., Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și M. O., reprezentat prin primar, s-a dispus dezmembrarea numărului topografic 7676/58/b înscris în CF_ O., în suprafață de 4738 mp prin formarea a două noi numere topografice, respectiv 7676/58/c, cu suprafața de 565 mp și 7676/58/d, cu suprafața de 4173 mp, conform raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de către expert B. C. S. (f.50-54), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, s-a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 565 mp identificat prin poligonul 1-2-….9-10-1 în anexa 1 la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de către expert B. C. S. (f.53), ce corespunde numărului topografic nou format 7676/58/c, s-a dispus intabularea în CF_ O. a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 565 mp ce corespunde numărului topografic nou format 7676/58/c, cu titlu de uzucapiune, s-a dispus înscrierea în CF_ O. a dreptului de proprietate al vechiului proprietar de CF, respectiv Statul Român asupra imobilului cu număr topografic nou format 7676/58/d, s-a constatat că reclamanții au reconstruit o casă de locuit cumpărată de la pârâții M. F. și M. S. și au edificat o anexă gospodărească, construcții situate pe numărul topografic nou format 7676/58/c și identificate în anexa 1 la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de către expert B. C. S. (f.53) ca și C1-casa de locuit cu suprafața la sol de 79 mp și C4-anexa gospodărească cu suprafața la sol de 66 mp, s-a dispus notarea construcțiilor în CF_ O., privind nr.topo. 7676/58/c și intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestor construcții, cu titlu de construire.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin M. Economiei și Finanțelor, instanța observă că sunt pertinente argumentele pârâtului Statului Român reprezentat prin M. Economiei și Finanțelor privind dobândirea dreptului de proprietate publică a bunurilor de interes local de către unitățile administrativ teritoriale locale, în baza prevederilor legii 213/1998. Însă, la fel de adevărat este faptul că unitatea administrativ teritorială din cazul în speță, respectiv M. O., nu a procedat la intabularea dreptului său de proprietate privind bunul terenul în discuție. Cu alte cuvinte, M. O. este proprietar netabular asupra terenului iar Statul Român este proprietar tabular asupra respectivului teren.
Trebuie subliniat faptul că, prin acțiunea ce formează obiectul speței sunt formulate și pretenții privind dispunerea intabulării dreptului de proprietate al reclamanților în CF .Iar orice înscriere în cartea funciară se poate efectua numai “împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută”, conform prevederilor art. 22, lit. a din legea 7/1996, cu modificările și completările ulterioare.O normă juridică similară e ceea cuprinsă în art. 19, lit.a din Decretul-lege 115/1938.
În acest context trebuie remarcat faptul că prevederile art. 32 din Decretul-lege 115/1938 o prezumție absolută. Acest text de lege statuează: “Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei . Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există”.O prevedere similară este cuprinsă în art.30 din legea 7/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, chiar dacă M. O. a devenit proprietar netabular asupra terenului în discuție, prezenta acțiune, implicând o operațiune privind drepturi tabulare, necesită stabilirea legală a cadrului procesual prin introducerea în cauză a proprietarului tabular, respectiv Statul Român. A proceda altfel echivalează cu a face abstracție de reglementările în vigoare în materie de publicitate imobiliară.
Sub aspect procedural se impune a preciza faptul că reclamanții nu și-au modificat pretențiile, fiind nejustificate obiecțiile pârâtului M. O. prezentate în concluziile scrise, neridicându-se problema vreunei tardivități.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut în fapt, că reclamanți au cumpărat în anul 1969 o casă și terenul aferent de la pârâții de rândul 1 pe care au reconstruit-o și au mai construit o anexă iar din anul 1969 și până în prezent folosesc netulburați terenul și construcțiile plătind impozit pentru acestea.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei (f.7,8) și depozițiile martorilor audiați în cauză dovedesc starea de fapt mai sus reținută.
Pentru identificarea topografică a imobilelor în litigiu instanța a ordonat efectuarea unei expertize tehnică topografică. Prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de către expert B. C. S. (f.50-54) s-a identificat terenul folosit de către reclamanți ca fiind în suprafață de 565 mp evidențiat prin poligonul 1-2-….9-10-1 în anexa 1 la raportul de expertiză tehnică topografică și corespunzând numărului topografic 7676/58/b înscris în CF_ O., cu suprafața totală de 4738 mp.
În speță, contrar afirmațiilor pârâtului M. O., sunt îndeplinite cerințele dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în discuție de către reclamanți, prin uzucapiune. Deși pârâtul invocă în apărare, dispozițiile deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 86/2007, pronunțate în cadrul unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că, în situația prescripțiilor achizitive începute sub imperiul Decretului – lege nr. 115/1938 și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv ale Decretului – lege nr. 115/1938, această decizie nu prezintă relevanță în speță. Aceasta, deoarece, uzucapiunea în discuție în această speță nu este cea de lungă durată, (30 ani), reglementată de art.1890 cod civil ci cea de 10 până la 20 de ani, reglementată de art.1895-1899 Cod civil. În acest sens, art.1895 Cod civil statuează:” Cel ce câștiga cu buna-credința și printr-o justa cauza un nemișcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului județean unde se afla nemișcătorul, și prin douăzeci de ani dacă locuiește afară din acea circumscripție.”
Iar în speță, prezintă importanță o altă decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în cadrul unui recurs în interesul legii, în materie de uzucapiune și anume în Decizia nr. IV din 16 ianuarie 2006, pronunțată în interesul legii, prin care s-a statuat că în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974, prescripția achizitiva asupra terenurilor nu a fost întrerupta prin . acestor legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 si Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate ca au dobandit dreptul de proprietate privind terenurile respective. S-a concluzionat că că terenurile care au făcut obiectul reglementărilor din cuprinsul Legilor nr. 58 și 59 din 1974 și-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumția de neprecaritate prevăzută de art. 1854 Cod civil, cât și de dispozițiile art. 1858 Cod civil referitoare la prezumția de neintervetire de titlu.
Pentru a invoca uzucapiunea de scurtă durată, pe lângă durata posesiei trebuie îndeplinite încă două condiții cumulative și anume posesia să se întemeieze pe un just titlu și posesia să fie de bună credință. Sunt îndeplinite în cauză ambele cerințe, întrucât reclamanta a cumpărat acest teren conform contractului de vânzare-cumpărare din 01.10.2009 (fila 7), contract ce reprezintă just titlu, tocmai pentru că provine de la altă persoană decât adevăratul proprietar. Reclamanții au fost de bună credință, achitând impozit pe suprafața de 250 mp (f.8-11), recunoscută în folosința acestora în baza legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974. Este evident faptul că această uzucapiune, de scurtă durată s-a împlinit înainte de . legii 7/1996, astfel că nu sunt incidente în speță dispozițiile pronunțate de către Înalta Currte de Casație și Justiție prin decizia 86/2007.Mai trebuie remarcat faptul că terenul în discuție nu face parte din domeniul public și din domeniul privat al unității administrative teritoriale sub aspectul legii 213/1998 (sau al statului român sub aspect tabular).
Pe de altă parte, tocmai întrucât titularul tabular al dreptului de proprietate fiind statul roman, nu se poate pune problema morții acestuia, pentru a fi incidente prevederile legii speciale, respectiv art.28, alin.1 din Decretul – lege nr. 115/1938, pentru a fi în prezența cazului de uzucapiune extratabulară reglementat de respectivul text de lege. Este aplicabil în această situație dreptul comun. Așa cum s-a arătat, în speță sunt îndeplinite cerințele uzucapiunii de scurtă durată reglementată de art.1895-1899 Cod civil. Pe de altă parte, având în vedere faptul că din anul 1969 reclamanții folosesc netulburat acest teren, în speță sunt îndeplinite și cerințele uzucapiunii de lungă durată, (30 ani), reglementată de art.1890 Cod civil.
În consecință, instanța a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului. Pentru a proceda la intabularea dreptului de proprietate al reclamanților, mai întâi în temeiul art. 42 din legea 7/1996, instanța a dispus dezmembrarea numărului topografic 7676/58/b înscris în CF_ O., în suprafață de 4738 mp prin formarea a două noi numere topografice, respectiv 7676/58/c, cu suprafața de 565 mp și 7676/58/d, cu suprafața de 4173 mp, conform raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de către expert B. C. S. (f.50-54), ce va face parte integrantă din hotărâre. Iar în baza art. 20 din legea 7/1996, instanța, constatând că reclamanții au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului, a dispune întabularea în CF_ O. a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului în suprafață de 565 mp ce corespunde numărului topografic nou format 7676/58/c, cu titlu de uzucapiune.
De asemenea, în baza art.111 C.proc.civ., instanța a constatat că reclamanții au reconstruit o casă de locuit cumpărată de la pârâții M. F. și M. S. și au edificat o anexă gospodărească, construcții situate pe numărul topografic nou format 7676/58/c și identificate în anexa 1 la raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de către expert B. C. S. (f.53) ca și C1-casa de locuit cu suprafața la sol de 79 mp și C4-anexa gospodărească cu suprafața la sol de 66 mp. Constatând dobândirea dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestor construcții, instanța, în baza art. 20 și 55 din legea 7/1996, instanța a dispus notarea construcțiilor în CF_ O., privind nr.topo. 7676/58/c și intabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestor construcții, cu titlu de construire.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs în termen legal pârâții M. O., reprezentat prin primar și C. L. O., Administrația Imobiliară prin care au solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii pronunțate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea instanței de fond sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
S-a invocat faptul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Codului civil privind uzucapiunea ci dispozițiile DL 115/1938, iar reclamanții, care au posesia din 1969 nu au achitat impozit pe teren, astfel că nu au avut o posesie în contradictoriu cu proprietarul terenului. Reclamanții trebuie să se adreseze Primăriei, pentru cumpărarea, închirierea sau concesionarea terenului. În ce privește notarea construcțiilor, s-a arătat că acestea au fost efectuate fără acordul proprietarului terenului, reclamanții cunoscând acest lucru și fără autorizație de construire, astfel că prin accesiune devin proprietatea proprietarului terenului, constructorul având eventual un drept de creanță. În ce privește construcțiile nu sunt îndeplinite nici condițiile uzucapiunii.
În drept s-a invocat art. 304 pct. 9, 304 ind. 1 C.pr.civ.
La data de 12.05.2012 s-a declarat recurs și de către pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Bihor, prin care s-a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivarea acestui recurs s-a arătat că terenul în litigiu nu face parte din domeniul public al statului ci din domeniul privat al Municipiului O., astfel că doar acesta are calitate procesuală în cauză, fiind lipsită de utilitate chemarea statului român în judecată, chiar și pentru opozabilitate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații M. și Botoșanu T., au solicitat respingerea recursului.
Intimații au arătat că în cauză este aplicabilă uzucapiunea de 30 ani întrucât este proprietar statul român care nu este susceptibil de deces, iar dacă s-ar respinge cererea de constatare a prescripției achizitive ar fi discriminați față de alți proprietari în situații identice cărora li s-a admis acțiunea. În ce privește construcțiile, reclamanții sunt proprietari asupra acestora, achitând taxe și impozite,
Părțile nu au solicitat probe în recurs.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și a celor din oficiu tribunalul apreciază recursul declarat de Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Bihor ca fiind nefundat, iar recursul de declarat de M. O., reprezentat prin primar și C. L. O., Administrația Imobiliară ca fiind fondat doar sub aspectul uzucapiunii și sistării indiviziunii, pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic s-a respins de către prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive, raportat la înscrierile de CF potrivit cărora Statul Român este proprietar al terenului în litigiu, chiar dacă faptic, potrivit dispozițiilor legale, proprietatea aparține unității administrativ-teritoriale. Așa fiind, se impune ca ambii să fie citați în cauză, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă.
În ce privește dobândirea dreptului de proprietate de către reclamanți prin uzucapiune, se reține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, față de momentul invocat de reclamanți privind începerea posesiei, anul 1969, uzucapiunea este guvernată de dispozițiile DL 115/1938 și nu de dispozițiile Codului Civil, cum greșit a reținut instanța. Indiferent dacă termenul pentru uzucapiune s-a împlinit înainte sau după . Lg 7/1996, pentru posesia imobilelor situate în regimul de carte funciară, începute sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938, acțiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune este reglementată de prevederile acestui decret. În acest sens este și Decizia nr. 86/2007 pronunțată de ÎCCJ in recurs în interesul legii, care este obligatorie și aplicabilă în speță și nu poate fi considerată ca discriminatorie. Cum în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 27-28 din DL 115/1938, acțiunea în uzucapiune se impune a fi respinsă.
Referitor la cererea de constatare a existenței casei de locuit și anexei gospodărești și notarea acestora în CF, criticile recurenților M. O., reprezentat prin primar și C. L. O., Administrația Imobiliară sunt nefondate. Astfel, în fața primei instanțe aceștia au arătat prin întâmpinare că sunt de acord cu admiterea acestei cereri dacă reclamanții își fac identificarea și documentația necesare pentru înscrierea in CF (f.36), solicitând doar ca terenul să fie cumpărat de reclamanți, accesiunea fiind invocată pentru prima oară prin cererea de recurs, având valoare de cerere nouă.
Cum prin expertiza topografică efectuată în cauză s-a identificat amplasamentul exact al construcțiilor, iar prin Adeverința nr._/22.02.2011 și Adresa nr._/20.02.2011 Primăria O. recunoaște că încasează impozit de la reclamanți pentru construcțiile în cauză din anul 1969, nu există nici un motiv pentru a se respinge cererea de notare a construcțiilor reclamanților în CF, construcțiile fiind edificate anterior apariției Legii 50/1991, proprietarul terenului cunoscând și acceptând amplasarea construcțiilor pe terenul său, timp de peste 40 de ani.
Având în vedere că cererea de constatare a dreptului de proprietate al reclamanților cu titlu de uzucapiune s-a respins, urmează a fi înlăturate și dispozițiile privind sistarea indiviziunii, întrucât reclamanții nu sunt proprietari și nu pot cere sistarea indiviziunii, care nici nu există, terenul având un singur proprietar, fie că acesta este Statul român, fie că este unitatea administrativ teritorială, notarea construcțiilor urmând a se face pe topograficul inițial, nedezmembrat.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art.312 c.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul formulat de Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Bihor și va admite ca fondat recursul civil formulat de recurenții M. O., reprezentat prin primar și C. L. O. - Administrația Imobiliară, în contradictoriu cu intimații Botoșanu M., Botoșanu T., M. F., M. S., împotriva sentinței civile nr. 6899 din 8.05.2012 pronunțată de Judecătoria O. pe care o va modifica în parte, conform celor de mai sus.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerului Finanțelor, cu sediul în O., .. 2B, jud. Bihor.
Admite ca fondat recursul civil formulat de recurenții Comisia Locală O. - Administrația Imobiliară O., cu sediul în O., Piața Unirii, nr. 1, jud. Bihor și M. O. prin Primar, cu sediul în O., Piața Unirii, nr. 1, jud. Bihor în contradictoriu cu intimații Botoșanu M. și Botoșanu T. ambii dom. in O., .. 4, jud. Bihor și M. F. și M. S., ambii dom. in O., ., jud. Bihor împotriva sentinței civile nr. 6899/08.05.2012 pronunțată de Judecătoria O. pe care o modifică în parte, în sensul:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Botoșanu M. și Botoșanu T. în contradictoriu cu Statul Român prin M. Finanțelor, M. O. prin Primar și C. L. în prin Administrația Imobiliară O..
Menține dispozițiile privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român.
Constată că reclamanții au reconstruit o casă de locuit cumpărată de la pârâții M. F. și M. S. și au edificato anexă gospodărească, construcții situate pe nr. topo 7676/58/b, înscris în CF._ O..
Dispune notarea în CF._ O., sub nr. topo 7676/58/b a construcțiilor în foaia A și a dreptului de proprietate al reclamanților, asupra construcției cu titlu de construire, în foaia B.
Respinge restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Martie 2013
Președinte, M. C. R. | Judecător, L. E. M.-G. | Judecător, F. I. C. |
Grefier, S. O. |
Red. Jud. I.F. B. A.
Red. Jud. T.B. F. I. C.
Tehnoredactat S.O.
2 ex/ 25.04. 2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 245/2013.... | Superficie. Sentința nr. 50/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
