Acţiune în constatare. Sentința nr. 3635/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3635/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 21294/271/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 242/R/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. R.
Judecător L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Grefier S. O.
Pe rol fiind judecarea recursului Civil declarat împotriva sentinței civile nr. 3635/05.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, formulat de recurenta T. M., cu domiciliul în ORADEA, ., J. BIHOR în contradictoriu cu pârâtul R. T., cu domiciliul în ORADEA, ./B, J. BIHOR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. F. pentru intimat în baza delegației de la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, că recursul este motivat și legal timbrat, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, că s-au depus la dosar de către recurentă Note de Ședință, înregistrate la instanță la data de 07.03.2013, că s-a depus la dosar copia Deciziei Civile nr. 269/R/2012, după care:
Reprezentanta intimatului, învederează instanței că nu are alte cereri și alte probe, solicită a se acorda cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în baza art. 150 C.p.c. închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea sentinței recurată ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței anexate.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului de fata retine următoarele – prin sentința civilă nr. 3635 din data de 05 Martie 2012 pronunțata de Judecătoria Oradea in dosarul nr._, instanța a dispus respingerea cererii formulată de reclamanta T. M. în contradictoriu cu pârâtul R. T., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut in vedere ca prin cerere înregistrată pe rolul instanței la data de 23.11.2011, reclamanta T. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul R. T., repunerea în termenul cere executarea silită a deciziei civile nr. 1413/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._ .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia civilă nr. 1413/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._, pârâtul a fost obligat să-i plătească suma de 3976 lei cu titlu de sultă și 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În dosarul nr._/271/2010, pârâtul a solicitat ca reclamanta fie obligată la plata sumei de 28.866 lei. A arătat că prin întâmpinarea formulată la data de 15.12.2010, a solicitat aplicarea compensației legale, respectiv deducerea din suma solicitată de pârât a sumei datorate de acesta de 4476 lei.
A învederat instanței faptul că, după depunerea cererii de compensare legală, nu a formulat cerere de executare silită împotriva pârâtului, considerând că toate datoriile reciproce vor fi reglementate prin hotărârea ce se va pronunța în dosarul nr._/271/2010, însă prin hotărârea pronunțată la data de 04.11.2011, instanța, a admis cerere pârâtului R. T. pentru întreaga sumă solicitată, sens în care a formulat prezenta cerere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr. 1413/2008 din dosarul_, Curtea de Apel Oradea a pronunțat o hotărâre irevocabilă prin care a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 3976,70 lei cu titlu de sultă, iar pârâtul alături de o altă persoană a fost obligat și la plata către reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În cadrul dosarului_/271/2010, pârâtul a inițiat o acțiune prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sultei în sumă de_ lei, iar prin hotărârea instanței se admite cererea luându-se act că reclamanta nu s-a opus admiterii, fără a se mai face aprecieri cu privire la compensația invocată de reclamantă. Împotriva acestei soluții reclamanta a formulat recurs.
Raportat la obiectul cererii din prezentul dosar, instanța a constatat că pentru admiterea cererii, ar trebui să se constate unul din cazurile de suspendare a prescripției dreptului de a cere executarea silită, prevăzute la art. 405 ind1 C. pr. Civilă, raportat la faptul că între data în care se putea solicita executarea silită (09.10.2008 data deciziei civile 1413/2008) și data în care acest lucru s-a realizat efectiv (21.11.2011 fila 20 dosar) a trecut mai mult de trei ani, termenul de prescripție fiind împlinit.
Din analiza actelor depuse la dosar, instanța nu a putut reține incidența vreunui caz de suspendare a termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a deciziei civile 1413/2008, demararea de către pârât a acțiunii ce face obiectul dosarului_/271/2010 și invocarea compensației legale ca apărare de către reclamantă în acel dosar nefiind de natură a atrage suspendarea termenului de prescripție arătat mai sus.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins cererea formulată de reclamantă.
Nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă intrucat actiunea acesteia a fost respinsa, iar raportat la solicitarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că documentul justificativ (chitanța) nu a fost depusă în original sau nu s-au consemnat în ea elemente care să releve legătura cu prezentul dosar, instanța nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal, a declarat recurs reclamanta T. M., criticând hotărârea atacata sub aspectul nelegalitătii si netemeiniciei, solicitând tribunalului ca in urma admiterii recursului, sa dispună modificarea in totalitate a sentinței recurate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea recursului, învederează ca prin acțiunea formulata, a solicitat repunerea în termenul de a cere executarea silită a deciziei civile nr. 1413/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._, prin care pârâtul RATIUN T. a fost obligat să-i plătească suma de 3976 lei cu titlu de sultă și 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. In raport cu data pronunțării hotărârii ce constituie titlu executoriu, termenul de a cere executarea silita a obligației de plata stabilita prin hotărâre, se împlinea la data de 09.10.2011.
În dosarul nr._/271/2010, pârâtul a solicitat ca reclamanta fie obligată la plata sumei de 28.866 lei, iar prin întâmpinarea formulată la data de 15.12.2010,eclamanta din prezenta cauza, T. M., a solicitat aplicarea compensației legale, respectiv deducerea din suma solicitată de pârât a sumei datorate de acesta de 4476 lei.
A invederat instanței faptul că, după depunerea cererii de compensare legală, nu a formulat cerere de executare silită împotriva pârâtului, considerând că toate datoriile reciproce vor fi reglementate prin hotărârea ce se va pronunța în dosarul nr._/271/2010, însă prin hotărârea pronunțată la data de 04.11.2011, instanța, a admis cerere pârâtului R. T. pentru întreaga sumă solicitată, sens în care a formulat prezenta cerere.
F. de aceasta imprejurar, in considerarea caracterului definitiv al SC nr_ din 04.11.2011, in termen legal d 15 zile prevazut de art. 405, ind. 3 c.pr.civ., a formulat prezenta cerere de repunere in termenul de a cere executarea silita, considerand ca a fost impiedicata prin motive obiective sa formuleze cererea de executare silita inauntrul termenului de prescriptie.
In motivarea sentintei recurate, instanta de fond a retinut ca nu exista nici un motiv care sa justifice suspendarea termenului de prescriptie, invocarea compensatiei neproducand un asemenea efect.
Recurenta apreciaza ca instanta de fond nu a avut in vedere dispozitiile art 1091 si 1143 c.civ., compensatia fiind o modalitate de stingere a obligatiilor, recurenta socotind in mod justificat inauntrul termenului de prescriptie ca creantele reciproce dintre parti se vor stinge prin compensatie. Invocand compensatia inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, recurenta considera ca a efectuat o modalitate de a obtine executarea creantei sale chiar fara a recurge la procedura executarii silite, cu atat mai mult cu cat debitorul nu s-a opus compensatiei in cadrul litigiilor anterioare. In consecinta, recurenta socoteste ca dreptul sau de a solicita executarea silita s-a nascut la data de 04.11.2011, data pronuntarii SCnr_, pana la aceasta data avandcredinta ca creanta sa se va realiza prin compensatie.
Prin concluziile orale, aparitorul intimatului R. T., a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea in totalitate a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecata.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurenta, ținând cont si de prevederile art. 304 indice 1 c.pr.civ., tribunalul retine ca acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor succede.
Creanța recurentei T. M., fata de intimatul R. T., in suma de 4476 lei, rezulta din Dec. civila nr. 1413 din 09.10.2008, pronunțata de C. de Apel Oradea in dosarul nr._ . Dreptul reclamantei creditoare de a solicita executarea silita a creanței sale, s-a născut la data pronunțării acestei decizii si s-a prescris in termen de 3 ani, astfel cum prevede art. 405 c.pr.civ., respectiv la data de 09.10.2011, după împlinirea termenului de prescripție titlul executoriu pierzându-si puterea executorie. P. in prezent, reclamanta recurenta nu a declanșat procedura executării silite împotriva debitorului sau, paratul intimat din prezenta cauza.
Creanța intimatului R. T. fata de recurenta T. M., in suma de 28.866 lei, rezulta din Sent. civila nr._ din 04.11.2011, pronunțata de Judecătoria Oradea in dosarul nr._/271/2010.
Prin cererea de chemare in judecata pe care a formulat-o, reclamanta recurenta a solicitat repunerea în termenul de a cere executarea silită a deciziei civile nr. 1413/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr._, aratand in esenta ca a invocat compensatia inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, deci a recurs la o modalitate de a obtine executarea creantei sale chiar fara a recurge la procedura executarii silite, cu atat mai mult cu cat debitorul nu s-a opus compensatiei in cadrul litigiilor anterioare. In consecinta, recurenta socoteste ca dreptul sau de a solicita executarea silita s-a nascut la data de 04.11.2011, data pronuntarii SC nr_, pana la aceasta data avand credinta ca creanta sa se va realiza prin compensatie.
Instanta de recurs retine ca compensatia reprezina o modalitate de stingere a doua obligatii reciproce, pana la concurenta celei mai mici dintre ele, reprezentand o modalitate simplificata de executare a obligatiilor, prin evitarea unor plati duble. Creditorul, prin compensarea creantei sale impotriva debitorului cu datoria sa fata de acesta din urma, isi va satisface creanta cel putin pana la concurenta datoriei fata de propriul sau debitor, fara riscul unei eventuale insolvabilitati a debitorului si fara a suporta concursul celorlalti creditori chirografari. Compensatia, ca modalitate de stingere a doua obligatii reciproce, este reglementata prin art. 1143-1153 c.civ. si poate fi de trei feluri legala, conventionala sau judecatoreasca.
O compensare conventionala a datoriilor reciproce dintre parti nu a avut loc, iar in ceea ce priveste compensatia legala, invocata de reclamanta recurenta, pentru a opera, sant necesare indeplinirea a urmatoarelor conditii - reciprocitatea obligatiilor, creantele sa aiba ca obiect bunuri fungibile, ambele creante sa fie certe, lichide si exigibile. Compensatia judecatoreasca poate opera chiar daca datoriile reciproce nu sant lichide sau nu au ca obiect bunuri fungibile. In speta, recurenta T. M. a invocat ca aparare de fond, compensatia legala prin intampinarea depusa in dosarul nr_/271/2010 al Judecatoriei Oradea. Insa, prin hotararea pronuntata, nu s-a retinut nici operarea compensatiei legale si nu s-a dispus nici compensarea judecatoreasca. Hotararea este irevocabila si se bucura de putere de lucru judecat, neputandu-se repune in discutie acum motivele pentru care instanta nu a retinut compensatia legala sau cea judecatoreasca.
Mai mult, in prezent, in conditiile in care reclamanta recurenta nu a declansat procedura executarii silite impotriva debitorului sau, paratul intimat din prezenta cauza, ca urmare a implinirii termenului de prescriptie, titlul executoriu al reclamantei recurente si-a pierdut puterea executorie.
Art. 405 c.pr.civ., permite creditorului de a cere repunerea in termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, numai daca a fost împiedicat sa ceara executarea datorita unor motive temeinice. Cererea de repunere in termen se introduce la instanța de executare competenta, in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Repunerea in termenul de prescripție a executării silite este un beneficiu, o favoare recunoscuta de lege titularului dreptului, care operează insa numai in cazurile si in condițiile excepționale, considerate ca atare de către instanța, independente si mai presus de voința părții . In literatura de specialitate, s-a considerat ca prin cauze temeinic justificate trebuie sa se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, exclud totuși culpa titularului acțiunii.
Instanța de recurs nu va putea retine ca motiv temeinic care ar fi împiedicat reclamanta recurenta sa ceara executarea creanței sale, împrejurarea ca a invocat compensația in dosarul nr._/271/2010 al Judecătoriei Oradea, neexistând nici o împrejurare obiectiva, mai presus de voința acesteia de a declanșa procedura de executare silita începând cu data de 09.10.2008, data la care s-a născut dreptul acesteia de a solicita executarea silita, .
F. de considerentele mai sus arătate, in temeiul dispozițiilor art. 312 c.pr.civ.,instanța urmează sa dispună respingerea recursului ca nefondat, nefiind incidente motivul de modificare prevăzut de art. 304, pct. 9 c.pr.civ. invocat de recurenta si nefiind identificate nici alte motive de ordine publica care sa conducă la modificarea sentinței recurate.
In baza art. 274 c.pr.civ., aflându-se in culpa procesuala, obliga recurenta sa plătească intimatului cheltuieli de judecată in recurs reprezentând onorariu avocațial, in suma de 400 lei, conform chitanței justificative .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta T. M., cu domiciliul în ORADEA, ., J. BIHOR în contradictoriu cu pârâtul R. T., cu domiciliul în ORADEA, ./B, J. BIHOR, împotriva sentinței civile nr. 3635 din 05.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează in totalitate.
Obliga recurenta sa plătească intimatului cheltuieli de judecată in recurs in suma de 400 lei.
Definitiva si irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Martie 2013
Președinte, M. C. R. | Judecător, L. E. M.-G. | Judecător, F. I. C. |
Grefier, S. O. |
Red. Jud. I.F. – R. H.
Red. Jud. T.B. – C.M. R.
Tehnored. S.O.
2ex/ 14 Martie 2013
| ← Superficie. Sentința nr. 50/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Decizia nr. 496/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
