Superficie. Sentința nr. 50/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 50/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 97/187/2006
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR - ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.187/A/2013
Ședința publică din 16 mai 2013
Președinte - F. M.
Judecător - N. B.
Grefier - I. P.
Pe rol fiind pentru azi judecarea apelului civil privind pe apelantul I. D., în contradictoriu cu intimatul I. D., împotriva sentinței civile nr. 506/2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect superficie.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 9 mai 2013, când părțile prezente au pus concluzii în apel, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 16 mai 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 506/2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a respins acțiunea reclamantului I. D. împotriva pârâtului I. D..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul cu toate că știa că atât terenul cât și construcțiile de pe acest teren, înscrise sub A 1-2 în CF 389 Țigănești de Beiuș, sunt proprietatea pârâtului, cu toate că pârâtul a făcut permanent opoziție, că a fost obligat atât prin hotărâre judecătorească cât și prin executorul judecătoresc să sisteze orice lucrare, acesta a continuat cu rea credință să edifice construcțiile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, recalificat în apel reclamantul I. D. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea apelului se arată în esență că, construcția a fost edificată în timpul cât trăiau părinții părților, adică prin anul 1994, iar acestia au fost de acord cu efectuarea acestor construcții. Se mai învederează că reclamantul deține dovezi în ceea ce privește dreptul său de proprietate asupra construcției și a terenului de sub construcție.
A sustinut reclamantul că a fost constructor de bună credintă.
Totodată reclamantul a invocat ca motiv de nulitate a hotărârii, faptul că incheierea de amânare a pronuntarii din 29.03.2007 din dosarul de fond nu este semnată de completul de judecată.
Intimatul I. D., prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de ordine publică, tribunalul reține următoarele:
Dreptul de superficie este o specie aparte a dreptului de proprietate ce nu este reglementata de Codul civil si consta in dreptul de proprietate pe care-l are o persoana, denumita superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se afla pe o suprafața de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
In cazul dreptului de superficie suntem in prezenta unei suprapuneri a două drepturi de proprietate ce țin de doi proprietari diferiți: dreptul proprietarului asupra terenului si dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcțiilor, plantațiilor sau a altor lucrări pe care le-a făcut pe acel teren, la care se adăuga dreptul superficiarului de a folosi terenul proprietatea altuia, in baza căruia el a construit, a plantat sau a efectuat o anumita construcție, plantație sau lucrare proprietatea lui exclusiva.
Ceea ce este esențial, pentru a putea vorbi de dreptul de superficie, este ca edificarea construcției trebuie sa se facă numai cu acordul proprietarului terenului.
Potrivit disp. art. 492 C civ. proprietarul terenului este prezumat a fi si proprietarul constructiilor sau plantatiilor executate pe acest teren, pana ce se dovedeste din contra.
Exista deci posibilitatea, la care se refera art. 492 C civ. partea finala de a fi inlaturata prezumtia dreptului proprietarului terenului asupra constructiilor de pe teren dacă se dovedește că acestea au fost efectuate de alta persoana pe baza unei convenții care să justifice dobândirea dreptului de proprietate al constructorului asupra construcției respective cât si dreptul său de folosința asupra terenului, aceste drepturi concretizand dreptul real de superficie.
Acordul proprietarului fondului la ridicarea construcției poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.
În speță, proprietar asupra terenului cu nr. top 32, 33 din CF 389 Țigănești de Beiuș, teren în suprafață de 647 mp, respectiv 335 mp a fost pârâtul I. D. asupra cotei de ½ parte și I. V. (tatăl reclamantului si al pârâtului) asupra celeilalte cote de ½ parte, primul coproprietar I. D. dobândind cota de proprietate în anul 1997 în baza unei hotărâri judecătorești și și-a întabulat dreptul de proprietate sub B 3.
În baza sent. civ. nr. 35/2003 a Judecătoriei Beiuș (mentinuta prin decizia civila nr. 344/A/2003 dată de Tribunalul Bihor) asupra cotei de ½ parte de sub B 1 a def. I. V. și-a înscris dreptul de proprietate pârâtul din prezenta cauză I. D., devenind astfel proprietar asupra întregului imobil cu nr. top 32, 33 reprezentând în natură teren și casă.
Prin decizia civila nr. 372/A/2008 data de Tribunalul Bihor a fost admisa cererea de revizuire formulata de revizuientul I. D. si a fost schimbata decizia civila nr. 344/A/2003 dată de Tribunalul Bihor, dispunandu-se rejudecarea apelului impotriva sent. civ. nr. 35/2003 a Judecătoriei Beiuș.
Iar prin decizia civila nr. 268/A/2011 dată de Tribunalul Bihor (irevocabilă) a fost schimbata in parte sent. civ. nr. 35/2003 data Judecătoria Beiuș numai sub aspectul sultei cuvenite pârâtilor din acel dosar, ca urmare a atribuirii imobilelor cu nr. top. 32 si 33 in favoarea intimatului I. D..
Partajul are efect declarativ, astfel potrivit art. 786 cod civil (in vigoare la data introducerii actiunii) prin imparteală „fiecare coerede este prezumat că a mostenit singur si imediat toate bunurile ce compun partea sa sau care i-au căzut prin licitatie si că n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii”.
Instanta retine că reclamantul a edificat constructia fără acordul proprietarului terenului I. D.. Astfel prin sent. civ. nr. 1574/1999 dată de Judec. Beius (fila 41 dosar fond) s-a dispus pe cale de ordonanta presedintială sistarea lucrărilor de construire de catre apelantul I. D.. Iar prin procesul – verbal încheiat la data de 1 oct. 1999 de către executorul judecătoresc P. T. i s-a pus în vedere reclamantului I. D., să sisteze lucrările de execuție a fundației și ridicarea zidului pentru construirea unei camere pe imobilele cu nr. top 32, 33 din CF 389 Țigănești (fila 37 dosar fond).
De asemenea, prin procesul – verbal încheiat la 15 iulie 2005 de Primăria . aplicat reclamantului din prezenta cauză I. D. o amendă contravențională pentru executarea de lucrări de construire fără autorizație de construire (fila 35 dosar fond).
Asadar, desi prin hotărâre judecatorească s-a dispus sistarea lucrărilor de executie a fundatiei si de ridicare a zidului pentru constructia unei camere si hol, apelantul a continuat lucrările fără a avea autorizatie de construire si acordul proprietarului terenului.
În consecință, neputând fi reținut un acord expres sau tacit între constructorul - reclamant I. D. și proprietarul terenului I. D. în privința edificării construcției pe terenul în litigiu, tribunalul va reține ca legală și temeinică soluția de respingere a cererii de chemare în judecată.
Mai retine instanta că, incheierea de dezbateri din data de 22.03.2007 cand părtile au pus concluzii in fond si când s-a amanat pronuntarea pentru data de 29.03.2007 a fost semnata de judecator si grefier, numai incheierea de amânare a pronuntarii din 29.03.2007 pentru data de 5.04.2007 nu este semnată de completul de judecată, însă acest fapt nu atrage nulitatea hotărârii, întrucât nu s-a produs părtilor nici o vătămare. Astfel omisiunea președintelui completului de a semna o încheiere prin care s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii este sancționată cu nulitatea relativă, în condițiile prevăzute în art. 105 alin. 2 Cod. pr. civ., numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Oricum, aceasta neregularitate poate fi complinita prin semnarea ulterioară a incheierii.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 296 Cod pr. civ. tribunalul va respinge apelul ca nefondat și va constata că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelantul I. D. dom. în Tigănești de Beiuș nr.20, ., în contradictoriu cu intimatul I. D. dom. în Tigănești de Beiuș nr.20, împotriva sentinței civile nr. 506 din 12 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
F. M. N. B. I. P.
Pt. conf..2 .>
I. D.
Red. fond E. V.
Red. rec. FM
Dact. IP
4 ex./11 iunie 2013.
| ← Prestaţie tabulară. Hotărâre din 15-03-2013, Tribunalul BIHOR | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3635/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
