Contestaţie la executare. Decizia nr. 710/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 710/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 7559/271/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 710/R/2013
Ședința publică din 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. S.
JUDECĂTOR D. C.
JUDECĂTOR F. I. C.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurenta L. E. M. în contradictoriu cu intimatul J. W. GULDEN, împotriva sentinței civile nr._ din 29 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, prin serviciul registratură la data de 7 iunie 2013 recurenta a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 3 iunie 2013 când părțile au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 10 iunie 2013 – zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 29 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea L. E. M., cu domiciliul în Oradea, .. 52/A, ., în contradictoriu cu intimatul J. W. GULDEN, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. ,,V. Geraldina T.’’, cu sediul în Satu M., ., nr. 4, . M..
S-a anulat executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. 642/2011 al B. L. N. D., pentru suma de_ euro.
S-a dispus suspendarea executării silite pornită în dosarul execuțional nr. 642/2011 al B. L. N. D. până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare.
A fost obligat intimatul la plata în favoarea contestatorilor a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 08.09.2011 împotriva contestatoarei a fost declanșată procedura de executare silită în dosarul execuțional nr. 642/2011 al B. L. N. D., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut autentificat sub nr. 2136/2002 de BNP D. și V..
Potrivit acestui contract, contestatoarea a împrumutat de la intimat suma de_ euro, cu obligația contestatoarei de a restitui suma împrumutată anual, în cuantum de minim 10% din suma împrumutată, începând cu 01 august 2005. Pentru suma împrumutată s-a prevăzut o dobândă de 7,5% pe an, scadența încasării dobânzii începând cu 01.08.2003.
Conform art. 399, alin. 3 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Potrivit art. 405 C.pr.civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Art. 4052 prevede întreruperea cursului prescripției pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei.
În speță, prima rată de 6500 euro era scadentă la data de 01.08.2005, iar următoarele rate de câte 6500 euro la data de 01.08. a fiecărui an.
Din notele de ședință depuse de contestatoare la data de 05.06.2012 (f.19-20), reiese că aceasta a ținut legătura cu intimatul din anul 2002 până în anul 2010, când intimatul a sunat-o pentru urări în noaptea de Revelion, astfel reiese că până la sfârșitul anului 2010 părțile contractante au purtat discuții amiabile, ceea ce prezumă că până la această perioadă contestatoarea a recunoscut debitul datorat. Or, în condițiile în care relațiile dintre părți s-au bazat pe încredere și respect, aspect recunoscut de contestatoare însăși, este evident că starea de pasivitate a creditorului intimat nu este imputabilă acestuia, astfel că, în speță, cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită s-a întrerupt. Aceste motive sunt valabile și în privința prescripției executării silite a dobânzilor.
Referitor la neîmplinirea termenului de scadență pentru suma de_ euro, deși contestatoarea susține că, față de data introducerii cererii de executare silită, 08.09.2011, creditorul nu poate pretinde ratele scadente la data de 01.08.2012, 01.08.2013 și 01.08.2014, din cuprinsul contractului de împrumut reiese că împrumutul trebuia datorat de contestatoare în 10 rate egale în cuantum de 6500 euro anual, începând cu data de 01.08.2005. Reiese astfel, că până în prezent nu s-a împlinit scadența ultimelor două rate de câte 6500 euro, acestea având scadența la data de 01.08.2013 și 01.08.2014. Astfel, instanța de fond a apreciat că executarea silită pentru suma de_ euro este prematură, nefiind încă împlinit termenul de scadență. Din cuprinsul dosarului execuțional nu reiese modul de calcul al debitului, ci doar faptul că se urmărește recuperarea unei sume totale de_,79 euro și_,66 lei.
Cu privire la susținerea contestatoarei că nu s-a împlinit scadența plății dobânzii cu privire la care s-a pornit executarea, respectiv cea la care se referă executorul în somație ca fiind calculată până la data de 10.04.2012, adică cu 4875 euro pentru această perioadă, instanța de fond a constatat că până în prezent s-a împlinit acest termen, astfel că susținerea petentei este nefondată sub acest aspect.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, acestea au fost calculate prin procesul-verbal încheiat la data de 18.04.2012 de executorul judecătoresc (f.28 dos. execuțional) și se compun din suma de_,18 lei – onorariu avocat, suma de 1984 lei – avans onorariu executor judecătoresc, suma de_,08 lei – diferență onorariu executor judecătoresc și suma de 423,40 lei – cheltuieli de executare reprezentând taxe pentru încuviințarea executării silite etc. Instanța de fond a constatat că aceste cheltuieli de executare au fost calculate în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/C/2006.
În ceea ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, instanța de fond l-a admis, deoarece motivele invocate de contestatoarea, parțial întemeiate, sunt de natură să creeze aparența unei proceduri de executare silită derulată cu încălcarea în mod flagrant a dispozițiilor legale în vigoare.
Având în vedere că cererea contestatoarei a fost admisă în parte, în baza art. 276 C.pr.civ. a fost obligat intimatul la plata în favoarea contestatorilor a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu avocațial parțial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, contestatoarea L. E. M., solicitând admiterea lui și casarea sentinței atacate, sub aspectul menținerii executării silite pentru diferența de la 13.000 euro – la suma solicitată de creditor și pe fond, admiterea contestației.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei și nelegalității.
S-a arătat că, instanța a dat o interpretare curioasă în ceea ce privește prescripția și modul în care se face recunoașterea unei datorii, apreciind că, datorită relațiilor bune dintre părți, ar fi existat o recunoaștere a datoriei și ca atare termenul s-a prelungit. Ori calculul unor termene se face raportat la date exacte și certe, astfel că instanța trebuia să se pronunțe asupra datei la care fiecare scadență în parte a fost prelungită prin așa numita recunoaștere.
Recurenta a invocat disp. art. 1413 Noul cod civil precum și disp. 1415 din Noul cod civil, arătând că, beneficiul termenului profită debitorului iar noul termen trebuie stabilit de părți sau pe cale judiciară.
În drept s-au invocat disp. art. 304 pct.8 și 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la termenul din 3 iunie 2013, intimatul J. W. GULDEN a solicitat respingerea recursului formulat ca netemeinic și nelegal și menținerea în totalitate a hotărârii atacate.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică se constată că aceasta este legală și temeinică.
În raport de probele administrate în fața instanței de fond, de înscrisurile depuse de contestatoare, din care rezultă fără nici un dubiu relația de prietenie și încredere existente între cele două părți, cel puțin până la finele anului 2010, în mod corect a reținut prima instanță că, starea de pasivitate a creditorului nu este imputabilă acestuia, în speță, cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită a datoriei și a dobânzilor fiind întrerupt, criticile aduse de recurentă hotărârii atacate fiind de asemenea în totalitate nefondate.
Față de aspectele referitoare la prescripție reținute în mod corect de prima instanță precum și față de recunoașterile contestatoarei făcute prin întâmpinarea înregistrată la Judecătoria Oradea la data de 8.02.2012, prin care arată faptul că: „ Potrivit clauzelor contractuale am obligația de a restitui cel puțin 10% anual din suma împrumutată (care este de 65.000 euro) cu începere de la o dată determinată, care potrivit contractului este 1.08.2005, iar potrivit unui simplu calcul scadența este de 10 ani, respectiv în anul 2015, cu dobândă anuală”, însă consideră că suma certă pretinsă de creditor precum și dobânda aferentă sunt scadente începând din anul 2015, este evident că nu se mai pune problema ca instanța să se pronunțe asupra datei la care fiecare scadență în parte a fost prelungită întrucât conform art. 17 alin.1 și 2 din D.167/1958, întreruperea prescripției prin recunoașterea datoriei are ca efect înlăturarea prescripției curse înainte de data recunoașterii.
În al doilea rând instanța nu poate primi motivele de recurs formulate de recurentă, fundamentate pe disp. art. 1413 și 1415 din Noul cod civil, aceste dispoziții legale nefiind incidente în speță.
În raport de data perfectării contractului de împrumut, ce reprezintă titlu executor respectiv anul 2002 și disp. art. 3 din L.71/2011, referitor la punerea în aplicare a Noului Cod Civil care prevede faptul că, actele și faptele juridice încheiate ori după caz, săvârșite sau produse înainte de . codului civil, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sale, sau după caz a săvârșirii ori producerii lor, instanța constată că în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil și a D.167/1958 nicidecum a dispozițiilor invocate prin motivele de recurs.
Totodată este de observat faptul că, recurenta nu a făcut dovada susținerilor sale referitoare la culpa creditorului, la așa zisul angajament al acestuia de a veni în România pentru a negocia și a încheia un act de prelungire a termenului sau a scadenței contractului.
În ceea ce privește excepția referitoare la necompetența executorului judecătoresc L. N. D., din circumscripția Judecătoriei Satu M., se constată că aceasta este nefondată, în raport de disp. art.8 din L.188/2000 care prevede că, executorii judecătorești își îndeplinesc atribuțiile în circumscripția Curții de Apel, în raza căreia se află judecătoria pe lângă care funcționează, în raza Curții de Apel Oradea funcționând și Judecătoria Satu M..
Pentru considerentele expuse în baza disp. art. 312 c.pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
Se constată că intimata nu a făcut dovada cuantumului cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta L. E. M., cu domiciliul în Oradea ..52/A, . și pe intimat J. W. GULDEN, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat V. Geraldina T., Satu M. – . nr.4, . M., împotriva sentinței civile nr._ din 29.10.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. T. S. D. C. F. I. C. D. C.
Red.judecător fond P. F.
Red.judecător recurs C. D.
Tehnoredactat grefier DC, azi 10._
| ← Succesiune. Decizia nr. 300/2013. Tribunalul BIHOR | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
