Obligaţie de a face. Decizia nr. 174/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 10574/190/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 174/A/2013
Ședința publică din data de 19 decembrie 2013
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător
JUDECĂTOR: S. I.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de pârâtul A. I. împotriva sentinței civile nr. 4844/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul intimat V. O. C. avocat G. A.-R., cu împuternicire avocațială la fila 11, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că pentru acest termen de judecată s-a citat pârâtul apelant A. I. cu mențiune de a timbra apelul cu taxă judiciară de timbru de 292 lei, iar la dosarul cauzei nu se află dovada îndeplinirii obligației stabilită în sarcina sa.
Reprezentantul reclamantului intimat, avocat G. A.-R., solicită anularea apelului ca netimbrat, obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL,
deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 4844/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul V. O. C., în contradictoriu cu pârâtul A. I., și, în consecință:
- s-a dispus grănițuirea imobilelor proprietatea reclamantului înscrisă în CF Bistrița 6434, nr. top. 4267/1/2,4270/1/2 și CF Bistrița 7946, nr. top. 4265/2, 4266/1/b/3/2/2/2 de imobilul proprietatea pârâtului A. I. înscrisa în CF nr. 6657 Bistrița, nr. top 4259/1/b/1, 4261/1/b/1 4262/1/b/1, 4265/1/1, 4266/1/b/3/2/2/1/1, 4259/1/b/2, 4261/1/b/2, 4262/1/b/2, 4265/1/2, 4266/1/b/3/2/2/1/2 pe aliniamentul A-D din Planul de situație al terenurilor, anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul T. M., raport ce face parte integrantă din sentință;
- pârâtul a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 487 mp din suprafața totală de 3900 mp înscrisă în CF Bistrița 6434, nr. top. 4267/1/2, 4270/1/2 și CF Bistrița 7946, nr. top. 4265/2, 4266/1/b/3/2/2/2 și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare în posesie;
- pârâtul a fost obligat să demoleze partea din imobilul casă edificat pe terenul proprietatea reclamantului și să readucă terenul la starea inițială.
S-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamant cu privire la petitul de comasare a terenurilor.
S-a admis în parte petitul privind plata cheltuielilor de judecată și, în consecință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 712 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul V. O. C. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentând teren înscris în CF 6434 Bistrița CF electronică_ Bistrița nr. top. 4267/1/2, 4270/1/2, în suprafață de 1300 mp, precum și în CF 7946 Bistrița, CF electronică_ Bistrița, nr. top. 4265/2, 4266/1/b/3/2/2/2, în suprafață de 2600 mp, în total 3900 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1199/24.07.2007 de BNP D. C. L., de la S. E. E., H. M. A. și Mogosmortean V. S., care, la rândul lor, l-au dobândit prin moștenire și partaj de la defuncta S. M.. Aceste aspecte nu sunt contestate de niciuna dintre părți și reies cu evidență din extrasele de carte funciară (filele nr. 27-28 dosar), din contractul de vânzare-cumpărare încheiat (filele nr. 8-10 dosar) și din certificatul de moștenitor nr. 110/20.11.2000 eliberat de BNP B. E. F.. (filele nr. 11-12 dosar)
Pârâtul A. I. este titularul dreptului de proprietate asupra a două parcele de teren învecinate pe care le-a cumpărat de la M. R. și M. E., donatarii numitei P. F., care le-a transmis proprietatea asupra acestor imobile identificate prin nr. top. 4259/1/b/1, 4261/1/b/1, 4262/1/b/1 și 4266/1/b/3/2/2/1/1, cel dintâi, cu suprafața de 740 mp, înscris în CF 6657 Bistrița și prin nr. top. 4259/1/b/2, 4261/1/b/2, 4262/1/b/2 și 4266/1/b/3/2/2/1/2, cel de-al doilea, de aceleași dimensiuni, înscris în CF 6657 Bistrița, suprafața totală fiind așadar de1480 mp. Această stare de fapt și de drept, de asemenea, necontestată de părți, rezultă din extrasele de carte funciară depuse la dosarul cauzei (filele nr. 29-31 dosar), din contractul de donație autentificat prin încheierea nr. 3202/22.10.1997 de BNP B. E. F. și din contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 884/18.02.2002 emisă de biroul aceluiași notar public. (filele nr. 32-33, 38 dosar)
Supunând analizei acțiunea în revendicare, s-a constatat că în mod prioritar că nu proba dreptului de proprietate este cea care ridică probleme în prezentul litigiu, părțile necontestând titlurile pe care le dețin și nici dimensiunile scriptice ale terenurilor, ci starea de fapt din teren și stăpânirea pe care o exercită raportat la amplasament și la suprafața efectiv ocupată, aspecte care însă sunt tranșate prin expertiza topografică efectuată. S-a mai precizat că pârâtul nu și-a manifestat poziția procesuală prin formularea unei întâmpinări care, potrivit art. 118 Cod proc. civ. de la 1865, este obligatorie într-o atare pricină, dar și faptul că, deși a fost legal citat, acesta nu și-a dat concursul la efectuarea expertizei dispuse.
În vederea unei judicioase soluționări a cauzei s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice topografice care, potrivit aprecierii instanței, răspunde obiectivelor stabilite de o manieră completă și temeinic fundamentată, prezentând un grad ridicat de rigurozitate științifică. De aceea, luând în considerare și faptul că se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză și că nu a fost contestată de niciuna dintre părți, la adoptarea soluției privind litigiul dedus judecății instanța s-a întemeiat cu preponderență pe acest mijloc de probă.
Din raportul de expertiză întocmit reiese că terenul reclamantului este identificat prin patru numere topografice înscrise în două cărți funciare, mai precis numerele topografice 4267/1/2 cu suprafața de 100 mp și 4270/1/2 cu suprafața de 1200 mp, care au fost transcrise cu ocazia efectuării conversiei electronice a cărții funciare 6434 în cartea funciară electronică_ Bistrița, cu suprafața comasată de 1300 mp; de asemenea, numerele topografice 4265/2 cu suprafața de 100 mp și 4266/1/b/3/2/2/2 cu suprafața de 2500 mp au fost transcrise cu ocazia efectuării conversiei electronice a cărții funciare 7946 în cartea funciară_ Bistrița, cu suprafața de 2600 mp, suprafața totală a acestor numere topografice fiind de 3900 mp. După cum arată expertul, deși imobilul este înscris în două cărți funciare electronice –_ și_ (având corespondente cărțile funciare 6434 și 7946) -, acest imobil este definit din punct de vedere grafic, al dimensiunilor și al vecinătăților ca fiind un singur imobil.
În ceea ce privește dreptul de proprietate al pârâtului, același raport de expertiză relevă faptul că cele două terenuri aparținând acestuia provin din imobilele supuse partajului efectuat în dosarul nr. 2329/1997 al Judecătoriei Bistrița în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1889/1997. Astfel, acesta deține imobilul identificat prin nr. top. 4259/1/b/1, 4261/1/b/1, 4262/1/b/1 și 4266/1/b/3/2/2/1/1, cu suprafața de 740 mp, înscris în cartea funciară 6657 Bistrița, și imobilul învecinat, identificat prin nr. top. 4259/1/b/2, 4261/1/b/2, 4262/1/b/2 și 4266/1/b/3/2/2/1/2, având o întindere tot de 740 mp, înscris în cartea funciară 6657 Bistrița, cele două parcele având o suprafață totală de 1480 mp.
S-a reținut concluziile raportului de expertiză și ale anexelor sale, care atestă că folosința faptică a pârâtului asupra celor două parcele este de 1136 mp, respectiv 831 mp, (fără ca expertul să includă în aceste dimensiuni .), deci acesta ocupă o suprafață totală de 1967 mp, iar nu de 1480 mp, cât reprezintă în realitate proprietatea sa, diferența de 487 mp reprezentând suprafața de teren de care reclamantul a fost deposedat de către pârât. Mai mult, pe această porțiune de teren se află și o parte din casa edificată de pârât, suprafața afectată din terenul de sub construcție fiind de 36 mp.
La termenul de judecată din data de 21.02.2013, expertul T. M. s-a prezentat în fața instanței, la solicitarea pârâtului, pentru a da lămuriri cu privire la expertiza efectuată, iar în cele din urmă niciuna dintre părți nu a mai avut de formulat obiecțiuni cu privire la expertiză, pârâtul solicitând ulterior, în mai multe rânduri, termene pentru încheierea unei tranzacții cu reclamantul, fără însă ca aceasta să se materializeze.
Potrivit art. 480 cod civil de la 1864 dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv și perpetuu care conferă titularului exercițiul liber și nestingherit al tuturor prerogativelor sale - posesia, folosința și dispoziția, afară de cazul în care dreptul este dezmembrat prin voința acestuia din urmă, astfel că proprietarul deposedat fără temei de proprietatea sa este în drept să redobândească posesia asupra bunului său.
Având în vedere cele expuse mai sus, s-a considerat că petitul privind revendicarea suprafeței de teren de care reclamantul a fost deposedat fără drept de către pârât este întemeiată, motiv pentru care s-a admis acest capăt de cerere și pârâtul a fost obligat să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 487 mp din suprafața totală de 3900 mp înscrisă în CF Bistrița 6434 nr. top. 4267/1/2, 4270/1/2 și CF Bistrița 7946 nr. top. 4265/2,_/b/3/2/2/2 și să se abțină pe viitor de la orice act de tulburare în posesie.
Sub aspectul demolării construcției edificate de către pârât pe terenul reclamantului, potrivit art. 494 Cod civil de la 1864, dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice, iar dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui care le-a făcut.
În ceea ce privește distincția pe care legea o face în continuare între constructorul de bună-credință și cel de rea-credință în materia accesiunii imobiliare artificiale, trebuie subliniat că în cauza de față doar o parte a construcției (36 mp) se află pe proprietatea reclamantului care, de altfel, și-a manifestat expres dorința ca această parte să fie demolată, iar terenul să fie adus la starea inițială.
Unele considerații s-au făcut și referitor la poziția subiectivă a pârâtului care, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat, a consimțit la achiziționarea a două parcele de teren învecinate cu suprafața de 740 mp fiecare, adică 1480 mp de teren în total, având la dispoziție și documentația cadastrală aferentă. Instanța a remarcat discrepanța considerabilă dintre starea de fapt și cea de drept, ocuparea unei porțiuni relativ mari din terenul reclamantului, de 487 mp, neputând fi catalogată drept o eroare scuzabilă și invincibilă. Cu atât mai mult, înainte de a purcede la edificarea unei construcții, orice bun proprietar trebuie să ia toate măsurile necesare prin care să se asigure că situația din teren concordă cu cea din titlul deținut și din cartea funciară. Pe cale de consecință, s-a apreciat că pârâtului îi poate fi imputată în mod rezonabil o minimă culpă, cu minime diligențe acesta având posibilitatea să evite o atare presupusă eroare.
Pentru considerentele expuse, s-a încuviințat acest capăt de cerere și a fost obligat pârâtul să demoleze partea din imobilul casă edificat pe terenul proprietatea reclamantului și să readucă terenul la starea sa inițială.
În ceea ce privește capătul de cerere privind grănițuirea suprafețelor de teren învecinate aparținând celor două părți, potrivit art. 584 Cod civil de la 1864, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa. S-a luat act și de poziția pârâtului manifestată la termenul de judecată din data de 17.11.2011, prin care acesta a arătat că este de acord cu acțiunea în grănițuire, rațiune pentru care s-a dispus grănițuirea imobilului proprietatea reclamantului înscrisă în CF Bistrița 6434 nr. top. 4267/1/2, 4270/1/2 și CF Bistrița 7946 nr. top. 4265/2, 4266/1/b/3/2/2/2, de imobilul proprietatea pârâtului A. I. înscrisă în CF nr. 6657 Bistrița nr. top. 4259/1/b/1, 4261/1/b/1, 4262/1/b/1, 4265/1/1, 4266/1/b/3/2/2/1/1, 4259/1/b/2, 4261/1/b/2, 4262/1/b/2, 4265/1/2, 4266/1/b/3/2/2/1/2, pe aliniamentul A-D din Planul de situație al terenurilor (fila nr. 85 dosar), anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul T. M., raport ce face parte integrantă din prezenta sentință.
În baza art. 246 Cod procedură civilă de la 1865, s-a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamant cu privire la petitul de comasare a terenurilor.
În baza art. 274 și 276 Cod procedură civilă de la 1865, având în vedere și poziția procesuală a pârâtului, s-a admis în parte petitul privind plata cheltuielilor de judecată și, pe cale de consecință, l-a obligat pe acesta la plata către reclamant a sumei de 712 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru pentru petitul de revendicare și parte din petitul de grănițuire în valoare de 379 lei și, de asemenea, parte din contravaloarea expertizei încuviințate în cauză, având în vedere faptul că cererea reclamantului de stabilire a liniei de hotar dintre proprietățile părților constituie capătul principal al acțiunii promovate de aceasta,iar nu un capăt accesoriu al acțiunii. Aceasta rezultă atât din modul de formulare a acțiunii în judecată în care grănițuirea este prima cerere formulată, cât și din corelarea capetelor de cerere în revendicarea a unei suprafețe de teren și eventuala desființare a construcțiilor apărând în acțiune ca o consecința a soluției data cererii principale. Grănițuirea nu este o consecință a revendicării ci, dimpotrivă, stabilirea liniei de hotar poate avea drept consecința admiterea ori respingerea petitului în revendicare. Art. 584 Cod civil de la 1865 circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului sau, prin acțiune în justiție ori amiabil, stabilirea hotarului real ce trebuie sa separe fondurile învecinate si marcarea acestuia prin semne materiale vizibile. În speța, reclamanta a susținut ca exista neînțelegeri între părți cu privire la linia de hotar, iar pârâtul a arătat ca este de acord cu capătul de cerere privind grănițuirea.
Împotriva sentinței expuse a declarat apel, în termen legal, pârâtul A. I., prin care a solicitat admiterea acestuia, în principal anularea în totalitate a hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, iar în subsidiar schimbarea în parte a sentinței în sensul grănițuirii proprietăților limitrofe pe aliniamentul B-C din planul de situație al terenurilor, anexă la raportul de expertiză întocmit de T. M.; respingerea capetelor de cerere cu obiect revendicarea terenului în suprafață de 487 mp, precum și a celui de demolare a părții din imobilul casă edificat pe terenul proprietatea reclamantului.
La termenul de judecată din 5 decembrie 2013 (f. 16), tribunalul a stabilit în sarcina apelantului obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 292 lei, modul de determinare a acesteia nefiind contestat. Totodată, s-a dispus amânarea cauzei, citarea acestuia cu mențiunile corespunzătoare (f. 17).
Pârâtul nu a înțeles să-și îndeplinească sarcina legală de timbrare până la noul termen acordat în acest sens, prevăzută de art. 1 și art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997, așa încât se va aplica sancțiunea instituită prin art. 20 alin. 3 din aceeași lege și art. 35 alin. 5 din Ordinul nr. 760/C/1994 al ministrului justiției, aceea a anulării apelului ca netimbrat.
Apelantul a căzut în pretenții, este în culpă procesuală și, prin urmare, va fi obligat să plătească intimatului V. O.-C. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial (f. 18), în baza art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâtul A. I., domiciliat în Bistrița, .. 13, ., jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 4844/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Obligă pe apelant să plătească intimatului V. O. C., domiciliat în Bistrița, ., nr. 42A, jud. Bistrița-Năsăud, suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. C. S. I. H. V.
Red. I.C. – 20.12.2013
Dact. C.S. – 2 ex. / 30.12.2013
Jud. fond T.L.M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 81/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 108/2013.... → |
|---|
