Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 63/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 63/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 63/R/2015
Ședința publică de la 27 Aprilie 2015
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: N. C.,judecător
JUDECĂTORI: B. M. L.
: B. IBOLIA S.
Grefier: H. V.
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de către reclamantul K. A. și de către pârâta-reclamantă reconvențional P. C. M. împotriva sentinței civile cu nr.9477 din 27 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
Judecarea recursului s-a făcut la data de 20 aprilie 2015, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de astăzi: 27 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin sentința civilă cu nr.9477 din 27 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei B. G. SOCIETE GENERALE SA invocată de aceasta; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul K. A. în contradictoriu cu pârâții K. L., C. B., C. S., R. C., B. M. R., B. M., Ș. G., D. I., D. M., D. R., S. N., S. LUCREȚIA, D. M. S., D. I., S. A. N., S. L. A., B. E. M., B. M., S. A., S. N., P. C., B. C. ROMÂNĂ SA, prin Sucursala Bistrița, TRAȘCA G., TRAȘCA A., ., prin Sucursala Bistrița, . GENERALE SA, prin Sucursala Bistrița și în consecință: s-a constat că masa succesorală rămasă după defuncta K. B. M. decedată la data de 30.05.2009 se compune din cota de 1/2 din imobilul apartament identificat în municipiul Bistrița, ., . CF_ nr. top.8044/a/13, compus din 2 camere, 1 bucătărie, camera de alimente, baie, antreu, debara, 2 balcoane, părți comune în cotă de 7,7/117,6 și teren aferent în cotă de 12,7/193, vocație succesorală având pârâți K. L., C. B. în calitate de descendenți, în cotă de 3/4 părți și reclamantul K. A., în cotă de l/4 părți, în calitate de soț supraviețuitor; s-a constatat că în baza unui partaj voluntar imobilul înscris în CF_ Bistrița nr. top.8044/a/13 a revenit reclamantului; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului în evidențele de carte funciară cu titlu de moștenire; s-au respins ca neîntemeiate petitele de constatare, ieșire din indiviziune și intabulare asupra spațiului pod, conform autorizației de construire nr.1003/2003 și procesului verbal de finalizare a lucrărilor; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta P. C. M. și în consecință a fost obligat reclamantul să ridice zidul construit deasupra apartamentului aparținând reclamantei situat în Bistrița, ..15, .; s-au respins celelalte petite ale cererii reconvenționale ca neîntemeiate; au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți; a fost dat în debit a reclamantul cu suma de 400 lei reprezentând diferență onorar expert Muzi V. pentru expertiza efectuată în cauză și s-a dispus comunicarea sentinței Biroului local de expertize din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud; s-a dispus darea în debit a pârâtei P. C. M. cu suma de 300 lei reprezentând diferență onorar expert Muzi V. pentru completarea la expertiza efectuată în cauză și comunicarea sentinței Biroului local de expertize din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud; s-a dispus comunicarea hotărârii, după rămânerea irevocabilă, la Administrația Finanțelor Publice Bistrița și Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliara Bistrița
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul K. A. împreună cu K. B. M. decedată la data de 3.05.2009, proprietari tabulari ai apartamentului nr.13 situat în mun. Bistrița, ., . înscris în CF_-C1-U2 Bistrița, și-au extins pe verticală apartamentul în cauză, dobândit de aceștia prin cumpărare, ocupând o suprafață utilă de pod de 72,00mp, astfel că în prezent apartamentul este dezvoltat pe două nivele, conform proiectului tehnic în baza căruia s-a eliberat autorizația de construire nr.1003/11.11.2003 și Procesul – verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/12.06.2006 emis de Primăria municipiului Bistrița( pag.199-200 ). Apartamentul nr. 13, compus inițial din 2 camere, bucătărie, baie, cămară alimente, antreu, debara și 2 balcoane, are în urma extinderii următoarea componență: la ., 2 balcoane, bucătărie, baie, scara acces +hol, iar la mansardă, un dormitor, hol, scară de acces, baie, debara .
Pârâta-reclamantă reconvențională deține în proprietate imobilele înscrise în CF_ Bistrița constând în apartamentul nr. 14 situat la etajul IV, . nr. 15 situat în Bistrița, . .
Este de menționat că inițial blocul de locuințe nu avea acoperiș, ci doar planșeu, iar în anul 1997 Asociația de locatari CR Vivu nr. 15 prin domnul S. N. a solicitat prin cererea nr.3664/1997 eliberarea de către Primăria municipiului Bistrița a autorizație de construire în vederea executării unei șarpante la blocul de locuințe, nr. 15, sările ABCD cu învelitoare din țiglă. Din declarațiile martorilor M. O. și B. M. (filele 806,808) rezultă că această șarpantă cu învelitoare din țiglă nu a fost finalizată, că pârâta P. C. a fost nevoită să suporte singură costul acesteia deasupra apartamentului său.
La fila 8 din dosar, reclamantul a depus un tabel cuprinzând 14 poziții cu proprietarii apartamentelor situate la . nr. 15 intitulat tabel nominal cu locatarii blocului 15 CR Vivu . posibilitatea de a plăti pentru construirea acoperișului, renunță la pod, fără a se consemna în mod explicit în favoarea cui se renunță, întocmit la data de 10.08.1997.
Prin întâmpinările formulate de pârâtele S. L. A. și B. M. (filele 277,278) se susține că familia K. nu a refăcut acoperișul blocului, acesta fiind făcut de mai multe familii din . semnat niciodată vreun partaj voluntar în favoarea domnului K.. Acest tabel semnat de 4 persoane a fost folosit de către reclamant în scopul obținerii autorizației de construire, fiind vizat spre neschimbare la data de 11.11.2003. La data eliberării autorizației de construire 1003/11.11.2003, (f.199) pârâta reclamantă reconvențională P. C. era proprietara apartamentului cu nr. 14 din imobilul în discuție, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în coala de cf_ Bistrița,aceasta cumpărând apartamentul în anul 2000. Întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară s-a realizat în luna ianuarie 2000.
Proprietatea comună pe care proprietarii apartamentelor de pe scara A al blocului nr. 15 de pe . o dețin asupra planșeului și a podului rezultat ca urmare a executării șarpantei este una forțată și perpetuă, iar de principiu ea nu poate fi transformată în proprietatea temporară pentru a putea fi sistată prin partaj.
Cu toate acestea, ca excepție, inițial prin Legea 114/1996, și mai apoi prin OG nr. 85/2001 și Legea 230/2007, s-a prevăzut dreptul proprietarilor locuințelor situate în clădirile colective de a schimba destinația spațiilor comune, inclusiv a celor aflate în indiviziune forțată, cu acordul majorității proprietarilor, sau, după caz, al titularilor contractelor de închiriere, însă în această majoritate trebuie să fie inclus acordul proprietarilor sau chiriașilor din locuințele cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării. Elementul comun în toate reglementările (art. 64 din L. nr.114/1996, forma în vigoare de la 11.11.2003; art.12 din OG nr. 85/2001; art. 42 din L. nr. 230/2007), îl reprezintă obligativitatea obținerii acordului proprietarilor sau chiriașilor, după caz, direct învecinați cu spațiul a cărui destinație va fi schimbată. În același sens, prin art. 52 lit. d din Nomele metodologice de aplicare a Legii 114/1996, aprobate prin HG nr. 1275/2000, se prevede că adunarea generală a proprietarilor analizează principalele aspecte și ia hotărâri și cu privire la „ modul de folosire a spațiilor comune și, în unele cazuri, schimbarea destinației unor asemenea spații. Schimbarea destinației acestor spații nu se va putea face decât cu acordul majorității membrilor asociației de proprietari și, în mod obligatoriu, cu acordul celor direct afectați din vecinătate”. Aceeași regulă a fost menținută și în art. 18 alin.5 lit.d din HG nr. 400/2003, care aprobă Normele metodologice de organizare și funcționare a asociațiilor de proprietari, și care au fost în vigoare până la data adoptării Legii 230/2007, citată mai sus.
Prin urmare, dreptul proprietarilor apartamentelor învecinate cu spațiul a cărei destinație urmează a fi schimbat este unul care, în principiu nu poate fi cenzurat, singura limită ce i-ar putea fi adusă este aceea că exercițiul lui trebuie făcut întotdeauna cu bună credință, iar nu abuziv.
Așa cum rezultă din schițele întocmite de expertul Muzsi V., apartamentul proprietatea pârâtei P. M. este situat în parte sub extinderea realizată de reclamant în podul imobilului, astfel că pentru schimbarea destinației spațiului aflat în indiviziune forțată, acordul acesteia, prin prisma prevederilor legale arătate, era absolut necesar.
Pe de altă parte la dosarul cauzei nu a fost depusă hotărârea asociației de schimbare a destinației a acestui spațiu rezultat ca urmare a realizării șarpantei. Tabelul arătat mai sus nu poate ține loc de hotărâre de schimbare a destinației.
Astfel, apartamentul proprietatea pârâtei este direct afectat de modificările constructive făcute de către reclamant, aceasta nu are în folosință nici o parte a podului aferent scării, iar din schița întocmită de expert rezultă cu certitudine că porțiunile de pod rămase peste apartamentul său nu pot fi utilizate, deoarece accesul la ele este împiedicat de amenajările efectuate de către reclamant și aceasta în condițiile în care pârâta P. C. a fost nevoită să suporte singură costul construirii șarpantei deasupra apartamentului său.
De altfel, așa cum rezultă din întregul material probator administrat, reclamantul nu a depus acordul proprietarilor direct afectați în vederea obținerii autorizației de construcție, pârâtei P. M. nici nu i s-a solicitat acordul pentru efectuarea lucrărilor de amenajare a spațiilor de locuit de către reclamant.
Prin urmare, refuzul pârâtei reclamantă reconvențională de a-și da acordul la schimbarea destinației podului aflat deasupra apartamentului proprietatea sa nu poate fi calificat ca fiind unul abuziv. Împrejurarea că refuzul nu a fost unul activ și nu s-a concretizat în promovarea unei acțiuni în justiție sau în diverse reclamații adresate autorităților locale, nu poate fi calificat ca un acord tacit la edificare, de vreme ce legea impune pentru cel ce dorește să schimbe destinația spațiului obligația de a obține în prealabil acordul expres al proprietarilor direct afectați de schimbare.
Faptul că pe baza unui tabel incomplet și din care nu rezultă acordul schimbării destinației, reclamanții au obținut autorizația de construcție nu poate complini lipsa acordului pârâtei și nu poate contribui la legalizarea situației de fapt create cu nesocotirea prevederilor legale citate.
Având în vedere faptul că podului aflat în indiviziune forțată nu i-a fost schimbată destinația în mod valabil, în condițiile prevăzute de art.64 din Legea 114/1996, în forma în vigoare pe perioada edificării, coroborat cu art. 11 și 12 din OG nr. 85/2001, nu se pot partaja și atribui reclamantului părțile comune ocupate de construcțiile edificate și nici nu se poate constata dobândirea de către aceștia a dreptului de proprietate asupra edificatelor noi, nefiind îndeplinite nici condițiile unui partaj voluntar după cum se susține în acțiune, un asemenea partaj neputându-se realiza.
Conform art. 659 Cod civil, succesiunile sunt deferite descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale. În principiu, legea cheamă la moștenire rudele apropiate ale defunctului indiferent dacă legătura de rudenie rezultă din căsătorie sau din afara căsătoriei. Ordinea de preferință în care rudele defunctului sunt chemate de lege la moștenire este stabilită prin cele patru clase de moștenitori. Clasa I de moștenitori care este clasa descendenților în linie dreaptă, așa cum este în speța noastră, este alcătuită din copiii defunctei, indiferent dacă sunt din căsătorie sau din afara ei, au preferință la moștenire, înlăturând pe toți ceilalți moștenitori din clasele următoare. In clasa descendenților, respectiv a copiilor defunctului, regula este aceea a împărțirii moștenirii pe capete, adică în funcție de numărul de descendenți moștenitori.
În speța de față, pârâții K. L., C. B. sunt copiii defunctei K. B. M., decedată la data de 30.05.2009, iar reclamantul este soț supraviețuitor .
Conform art. 660 cod civil s-a constatat că masa succesorală după defuncta K. B. M., decedată la data de 30.05.2009, se compune din cota de 1/2 din imobilul apartament identificat în municipiul Bistrița, ., . CF_ nr. top.8044/a/13, compus din 2 camere, 1 bucătărie, camera de alimente, baie, antreu, debara, 2 balcoane, părți comune în cotă de 7,7/117,6 și teren aferent în cotă de 12,7/193, vocație succesorală având pârâți K. L., C. B. în calitate de descendenți, în cotă de 3/4 părți și reclamantul K. A., în cotă de l/4 părți, în calitate de soț supraviețuitor.
Constatându-se că în baza unui partaj voluntar imobilul înscris în CF_ Bistrița nr. top.8044/a/13 a revenit reclamantului, în temeiul dispozițiilor art.22 din Legea 7/l996 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului în evidențele de carte funciară cu titlu de moștenire .
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională P. M. instanța de fond a reținut că prin edificarea mansardei de către reclamant a avut loc ocuparea unei cote indivize fără acordul pârâtei și transformarea ei fără acordul acesteia și fără despăgubiri. Dreptul de proprietate este un drept recunoscut de art. 480 C.civil, cel ce este proprietar al unui imobil se poate bucura și dispune de acesta în limitele determinate de lege, iar proprietarul nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, numai pentru o cauză de utilitate publică și după o prealabilă și dreaptă despăgubire așa cum prevăd disp. art. 481 C. civil. Cum în speță reclamantul, deși știa că pârâta–reclamantă reconvențională P. M. nu și-a dat acordul pentru ca pe cotele părți indivize pe care ea le deține în proprietate din podul comun al blocului în cauză, a edificat o construcție fără a obține în prealabil o schimbare a destinației spațiului și un acord a proprietarilor direct afectați, instanța nu a putut constata existența uni partaj voluntar valabil încheiat între coproprietarii imobilului situat în Bistrița, ..15 după cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă. Având în vedere cele ce preced instanța de fond l-a obligat pe reclamant să ridice zidul construit deasupra apartamentului aparținând reclamantei situat în Bistrița, ..15, ..
În ceea ce privește celelalte petite ale cererii reconvenționale prima instanță le-a respins, motivat de faptul că proprietatea comună pe care proprietarii apartamentelor de pe scara A al blocului nr. 15 de pe . o dețin asupra planșeului și a podului rezultat ca urmare a executării șarpantei este una forțată și perpetuă, iar de principiu ea nu poate fi transformată în proprietatea temporară pentru a putea fi sistată prin partaj decât cu excepția schimbării destinației acesteia, cu acordul majorității proprietarilor.
În temeiul art.276 Cod procedură civilă s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Având în vedere că nu s-a achitat în totalitate onorarul expertului pentru expertiza încuviințată în cauză s-a dispus darea în debit a reclamantului cu suma de 400 lei reprezentând diferență onorar expert Muzi V. pentru expertiza efectuată în cauză și a pârâtei P. C. M. cu suma de 300 lei reprezentând diferență onorar expert Muzi V. pentru completarea la expertiza efectuată în cauză .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal atât reclamantul K. A., cât și pârâta P. C. M..
Reclamantul K. A. a solicitat admiterea recursului formulat și rejudecand să se modifice în parte sentința atacata în sensul admiterii în totalitate a acțiunii principale și respingerea în totalitate a cererii reconventionale, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata a celor ce se opun admiterii recursului atât în fond cât și în recurs, apreciind că sentința este una netemeinică si nelegală, motiv de recurs prev. de dispozițiile art. 304 punct 8 si 9 vechiul Cod de procedură civilă, întrucât instanța a interpretat greșit actul dedus judecații, a aplicat greșit legea si a pronunțat o sentința lipsita de temei legal, modificând înțelesul actelor juridice deduse judecații.
Prima critică adusă sentinței dată de instanța de fond este legată de netemeinicie, si anume aceea că instanța de judecată nu a aplicat legile civile in timp raportându-se la actele juridice întocmite in cauza. In cursul anului 1997 se emite o autorizație de construcție pentru edificare șarpantă pentru imobilul .. Bistrița, ., urmând ca în același an, să se întocmească si acordul proprietarilor pentru mansardarea blocului de către recurent. Tot atunci s-a întocmit un înscris în fata reprezentanților asociației de proprietari (data la care situația juridica a asociațiilor de proprietari insă nu era clarificata la nivel naționala) prin care au cedat cota din spațiul pod in favoarea reclamantului. In anul următor au început lucrările, pe când proprietar asupra imobilului apartament nr. 14 nu era parata reclamanta reconvențional, ci familia R., care a fost de acord cu lucrările. Numita P. C. devine proprietara asupra imobilului apartament nr. 14, alăturat apartamentului 13 (al recurentului), in cursul anului 2000, pe când lucrările erau deja in toi si nu a formulat nici o plângere. Nu are nici o relevanta in cauza daca recurentul a efectuat acoperișul pe latura deținuta de P. C. sau nu, deoarece acesta nu si-a luat niciodată un asemenea angajament. Edificarea șarpantei privea doar spațiul nou creat si invelitoarea montata la fel. Mai mult, la data începerii lucrărilor si întocmirea acordului coproprietarilor, dispozițiile art. 64 din legea nr. 114/1996 aveau următorul conținut" Schimbarea destinației locuințelor, precum și a spatiilor cu altă destinație situate în clădiri colective se poate face numai cu acordul proprietarului sau al asociației de proprietari. În vederea efectuării acestei schimbări, este necesar avizul favorabil al proprietarilor și, după caz, al titularilor contractelor de închiriere din locuințele cu care se învecinează, pe plan orizontal și verificau spațiul supus schimbării”. Astfel că reținerea din parte a instanței a unor dispoziții modificate prin legi ulterioare este una nefondată. Interpretând aceste dispoziții legale, putem lesne observa că la data la care s-a emis certificatul de urbanism cat si autorizația de construcție nr. 1003/2003 au fost îndeplinite toate condițiile cerute de lege. Mai mult nota de recepție întocmită ulterior de organul specializat din cadrul Primăriei Mun. Bistrița a constatat respectarea proiectului avizat, cat si îndeplinirea cerințelor de admisibilitate si înscriere in CF a imobilului extins. Analizând vecinătățile imobilului extins, observă că este învecinat cu proprietatea lui K. V. si restul este podul imobilului. Nu se impunea ase solicita acordul lui P. C., fiind cea care a cumpărat apartamentul in anul 2000 iar actele de dispoziție făcute de foștii colocatari ii sunt opozabile ( aceștia au fost de acord cu edificarea mansardei).
Un alt motiv de netemeinicie a sentinței pronunțate este acela că instanța de judecata nu anulează autorizația de construcție, constata legalitatea acestuia, ocazie cu care se legitimează si amplasamentul actual, dar respinge acțiunea cu privire la ieșirea din indiviziune si intabularea noului spațiu creat, obligând totodată recurentul la a dărâma un zid neidentificat pe schița topografica întocmită de exp. Muzsi V. si fără să arate lungimea si forma acestuia, ba mai mult nepronunțând ce se întâmplă cu diferența construcției edificate.
Un alt element distorsionat de instanța de judecata este cel potrivit căruia recurentul a solicitat sa se constate un partaj voluntar asupra spațiului pe care este edificata construcția, urmând ca diferența de spațiu rămasa sa rămână in coproprietatea celorlalți colocatari. Instanța a evidențiat ca partajul voluntar privește întregul spațiu, pe când acest partaj privește doar o parte si celelalte cote nu sunt afectate, astfel ca dispozițiile art. 481 din vechiul cod civil, nu pot fi invocate ca fiind încălcate.
Acordul tacit sau expres al colocatarilor in prezenta cauza trebuie sa fie raportat si la obiceiul locului si la prezumțiile legale, pe care instanța de fond le-a eliminat in totalitate din analiza efectuata.
Concluzionând, fata de elementele de netemeinicie evocate, precizează că unele modificări la proiect au fost necesare, astfel ca prin acordul nr. 254/09.10.2003 al Inspectoratului de construcții BN a fost admisa, tocmai pentru a putea respecta unele amplasamente privind coloanele de scurgere a apelor menajere, alimentarea cu apa si unele coloane de aerisire. Problema principala a numitei P. C. este amplasarea unei bai si legarea acesteia pe coloana blocului si zgomotul produs de insuficienta izolare a planseului acesteia fata de podul existent. Legea cerea ca acordul sa fie dat de majoritatea colocatarilor si nu in unanimitate de voturi.
A fost încălcat de instanța dreptul la un proces echitabil al recurentului, consacrat de art.6 din Convenția europeana a drepturilor omului si în practica C.E.D.O., precum si art.47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse „principiul securității juridice a actelor administrative si translative de proprietate, care se regăsește în totalitatea articolelor Convenției, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Este de reținut si faptul că, sub aspectul posibilității de cenzurare a legalității unui act juridic C.E.D.O, a reținut ca „posibilitatea de a anula fără limita în timp o autorizație de construcție reprezintă o încălcare a principiului securității juridice" - C.E.D.O., Hotărârea din 28 octombrie 1999, cauza Brumarescu /România, § 62 -, în opinia separata la aceasta hotărâre precizându-se ca „posibilitatea de a se anula, fără limita în timp, o hotărâre definitiva sau act administrativ, obligatorie si executata (...) trebuie considerata ca o înfrângere a dreptului la justiție", garantat de art.6 din Convenție. Argumentele C.E.D.O. expuse în speța, citata sunt perfect valabile si în speța de fata, validitatea lor fiind susținuta de similitudinea de efecte juridice existente între hotărârea judecătoreasca definitiva si irevocabila si actul administrativ irevocabil emis de către autoritatea emitenta si definitivat prin. neutilizarea. mijloacelor prevăzute de legislația anterioara intrării în vigoarea Legii nr. 554/2004.
Sub aspectul nelegalității sentinței pronunțate, menționează că instanța de fond nu aplicat îndeaproape principiul rolului activ în soluționarea cauzei în momentul în care a coroborat probele produse în cauză si anume nu a observat că unele acte prezentate de parata reclamanta reconvențional nu emană de la toți proprietarii de drept ai imobilelor, referindu-se la lista cu cei care sunt de acord cu opinia ei, semnând, doar soția sau soțul, astfel ca actul de administrare este un act intuitu persone și nu se poate efectua in baza unui mandat general de reprezentare intre soți (art. 35 din vechiul cod al familiei).
Este mult știrbit atributul dreptului de proprietate in ceea ce privește uzul si dispoziția, recurentul nemaiputându-se bucura de aceste atribute din cauza rea-credinței sau pasivității unor coproprietari, menționând după ani de zile ca sunt edificate imobile (mansardate), autorizate, care s-au raportat la o stare de fapt, existenta in c.f. la data emiterii acordurilor unice sau a avizelor. Aceste autorizații si avize nefiind atacate in lumina legii nr. 544/2006 a Contenciosului administrativ, își produc efectele, iar imobilul dobândit prin edificare de către recurent, așa cum relatează majoritatea coproprietarilor, a fost cu buna credința, întinderea lui nemaiputându-se pune în discuție. (a se vedea decizia pronunțata de Tribunalul B-N in. dos._ din 16.11.2014, in ceea ce privește nemodificarea amplasamentului inițial). Se impune a se evita astfel pronunțarea unor hotărâri judecătorești diametral opuse, astfel cum CEDO in repetate rânduri a: condamnat România, pentru ca nu s-a avut in vedere data si legislația din momentul in care s-au născut drepturile litigante sau ca a apreciat incorect o stare de fapt. Consideră că sunt în situația in care CEDO a condamnat România, in cauza B. vs România, pentru o practica neunitara a soluțiilor pronunțate si a mai precizat ca o situație juridica născuta sub imperiul unei legii neclare nu trebuie sa fie sancționată încă o data de o instanța Judecătoreasca naționala prin pronunțarea unei hotărâri, care sa înfrângă definitiv atributele dreptului de proprietate de care s-a bucurat reclamantul in cauza Veghu vs România din 2011.
Concluzionând, solicită admiterea recursului formulat în termen, si rejudecând să se modifice în parte sentința atacată în sensul admiterii în totalitate a acțiunii principale si respingerea în totalitate a cererii reconvenționale, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata a celor ce se opun admiterii recursului atât în fond cat si in recurs.
Pârâta reclamantă reconvențional P. C. M. solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în tot a cererii reconventionale considerând că prin sentința atacată s-a adoptat în parte o soluție netemeinică si nelegală, sub aspectul admiterii doar în parte a cererii reconvenționale precum si a compensării cheltuielilor efectuate de părți, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate apreciindu-le ca fiind fondate si perfect legale.
Așa cum a arătat si anterior, recurenta arată că a achiziționat în anul 1997 imobilul-apartament situat in Bistrița, ., ., . de vânzare-cumpărare fiind încheiat ulterior, în anul 2000, an in care a și intabulat in cartea funciară dreptul de proprietate astfel dobândit. În anul 1997 când s-a mutat în acest apartament acoperișul (podul) blocului era finalizat doar în parte, în sensul că partea de deasupra apartamentului ei nu era acoperit. Vecinii de pe scara nu au vrut sa contribuie la construirea și a acestei părți din acoperiș, deoarece pe majoritatea (cei care nu locuiau la ultimul etaj) nu îi afecta in nici un fel, spunând ca nu doresc nici un spațiu din aceasta parte de pod (unii consfințind si in scris acest aspect, a se vedea in acest sens Tabelul nominal depus de subsemnata de la fila 592), astfel încât recurenta a fost nevoită să suporte întreaga cheltuiala ocazionata de realizarea acestei părți din acoperis-pod - aspect reținut de altfel de prima instanța si confirmat de declarațiile martorilor M. O. si B. M. (filele 806, 808). Ulterior, reclamantul a început sa-si mansardeze apartamentul cu nr.13, cu care se învecinează cu imobilul recurentei, fără ca să ceară acordul celorlalți proprietari de apartamente - cum in mod judicios a reținut in motivarea sa instanța de fond, numai că, odată începute lucrările, acesta s-a extins si asupra pârtii din pod aflata deasupra apartamentului pârâtei recurente, pe care așa cum a arătat anterior a construit-o pe cheltuiala proprie, ocupând 19,8 mp din podul ei - cum concluzionează si expertul Muzsi V. in Suplimentul de expertiza nr.IV, situat chiar deasupra dormitorului, restul de pod rămas in posesia sa fiind aproape inutilizabil deoarece acoperișul este inclinat si foarte coborât. Așa cum a învederat anterior, intre proprietarii de apartamente din imobilul . s-a încheiat nici un partaj voluntar in privința cotelor părți comune din spațiul pod, in sensul celor solicitate de reclamant, pârâta recurentă nedându-și niciodată acordul pentru realizarea mansardei reclamantului, instanța de fond, în mod judicios, reținând in acest sens ca: "având in vedere faptul ca podului aflat in indiviziune forțată nu i-a fost schimbata destinația in mod valabil, in condițiile prevăzute de art.64 din Legea 114/1996, in forma in vigoare pe perioada edificării, coroborat cu art.ll si 12 din OG nr.85/2001, nu se pot partaja si atribui reclamantului părțile comune ocupate de construcțiile edificate si nici nu se poate constata dobândirea de către aceștia a dreptului de proprietate asupra edificatelor lor, nefiind îndeplinite nici condițiile unui partaj voluntar după cum se susține în acțiune, un asemenea partaj neputându-se realiza. (...) Cum în speța reclamantul, deși știa că parata-reclamanta reconventional P. M. nu si-a dat acordul pentru ca pe cotele indivize pe care ea le deține in proprietate din podul comun al blocului in cauza, a edificat o construcție fără a obține în prealabil o schimbare a destinației spațiului si un acord al proprietarilor direct afectați, instanța nu poate constata existenta unui partaj voluntar valabil încheiat între coproprietarii imobilului situat in Bistrița, . s-a solicitat prin acțiunea introductiva."
In ce privește petitele cererii reconventionale care au fost respinse, instanța de fond a retinut in esența că „...proprietatea . apartamentelor de pe scara A al blocului nr.15 de pe . o dețin asupra planșeului si a podului rezultat ca urmare a executării șarpantei este una forțată si perpetua, iar de principiu ea nu poate fi transformata in proprietate temporară pentru a putea fi sistata prin partaj decât cu excepția schimbării destinației acesteia, cu acordul majorității proprietarilor", statuari cu care nu este de acord deoarece, spre deosebire de solicitarea reclamantului, recurenta nu a solicitat schimbarea destinației spațiului pretins din cel faptic si real - adică acela de pod, ci doar ieșirea din indiviziune ca urmare a partajului survenit intre coproprietari, așa cum reiese din probațiunea administrata, si intabularea asupra spațiului de 39,16 mp cu aceeași destinație de pod, articolul 64 din Legea nr.l 14/1996 prevăzând foarte clar ca „schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație situate în clădiri colective se poate face numai cu acordul proprietarului sau al asociației de proprietari. In vederea efectuării acestei schimbări, este necesar avizul favorabil al proprietarilor și, după caz, al titularilor contractelor de închiriere din locuințele cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării.", astfel ca in situația recurentei consideră că devin pe deplin aplicabile prevederile art.728 Cod civil, așa cum au solicitat prin cererea reconvențională.
În cele din urma, înțelege să critice hotărârea atacată si sub aspectul modalității de compensare a cheltuielilor de judecată, atâta timp cât din chitanța de depusă de reclamant la fila 923 reiese plata unui onorar avocat de 400 lei, pe când onorariul de avocat avansat de recurentă se cifrează la valoarea de 700 lei, conform chitanței de la fila 926, situație în care consideră că prima instanța trebuia să compenseze cheltuielile de judecata pana la concurenta valorii mai mici, urmând ca pentru diferența de 300 lei sa fie obligat la plată reclamantul.
Așa fiind, solicită sa admiterea recursului și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul celor de mai sus.
După discutarea în condiții de contradictorialitate a naturii căii de atac pendinte, în ședința publică din data de 20.04.2015 aceasta a fost calificată ca fiind recursul, în considerarea obiectului acțiunilor și a valorii patrimoniale în discuție.
Cele două recursuri promovate de reclamantul K. A. și pârâta reclamantă reconvențional P. C.-M. sunt fondate doar în limitele următoare.
Nu fac obiect de controversă statuările primei instanțe referitoare la deferirea succesiunii defunctei K. B. M., alcătuită din cota de ½ părți din imobilul apartament nr. 13 al scării A a blocului nr. 15 de pe . din municipiul Bistrița, către reclamantul K. A., soț supraviețuitor, fără sulte compensatorii către descendenți, și înscrierea proprietății, cu titlu de moștenire, în evidențele funciare, astfel că, în lipsa oricăror motive de ordine publică de reformare a lor, urmează a fi menținute ca atare, nefiind contestate.
Este contestată însă de către reclamant pe de o parte soluția dată solicitării de constatare a intervenirii partajului voluntar între colocatarii scării de . podul construit în anul 1997, pe de altă parte componența apartamentului în discuție, reclamându-se aproprierea de către soți prin edificare a extensiei apartamentului pe verticală rezultată din mansardarea în anul 2003 a porțiunii respective din pod, dar și dispoziția primei instanțe de ridicare a zidului construit deasupra apartamentului vecin cu nr. 14.
Contestată de către pârâta reclamantă reconvențional este dispoziția primei instanțe de soluționare defavorabilă a solicitării, concurente celei aparținând reclamantului, de apropriere și de către acest locatar a unei porțiuni concrete din podul blocului construit în anul 1997, prin partaj voluntar între coproprietari, dar și aceea de compensare integrală a cheltuielilor de judecată suportate de cei doi litiganți în primă instanță.
Prima critică a reclamantului și prima critică a pârâtei-reclamante reconvențional sunt întemeiate, ultimele două critici ale reclamantului sunt nefondate, iar ultima critică a pârâtei reclamante reconvențional nu poate fi soluționată decât consecutiv rezolvării prealabile a tuturor celorlalte.
Contrar susținerilor reclamantului recurent, tribunalul conchide că prima instanță a apreciat corect că incidente în cauză sunt prevederile Legii 114/1996, respectiv ale OG nr. 85/2001 și ale Legii 230/2007, în funcție de momentul la care au intervenit modificările constructive a căror valorizare se urmărește: construirea podului în anul 1997 pe de o parte, respectiv edificarea mansardei în intervalul 2003-2006 pe e altă parte, principiului tempus regit actum acordându-i-se cuvenita eficiență. Împrejurarea că autorizația de construire a mansardei nu a fost desființată nu legitimează în vreun fel amplasamentul edificatului, cum eronat susține acesta, cât timp s-a stabilit nelegalitatea construirii determinată de neîndeplinirea condițiilor de fond impuse de dispozițiile legale incidente în materia (ne)afectării proprietății comune indivize și a (ne)schimbării destinației spațiului respectiv. Se fundamentează în schimb acțiunea în revendicare exercitată de un coindivizar împotriva celui care îi îngrădește exercitarea deplină a dreptului său prin ocupare exclusivă, în care sens dispoziția primei instanțe de înlăturare a zidului construit în podul comun deasupra apartamentului aparținând pârâtei-reclamante reconvențional este suficient de clară și concretă, fără a impune vreo identificare constructivă suplimentară. Nu se impunea nici a se pronunța prima instanță în legătură cu diferența construcției edificată, căci ar fi înfrânt principiul disponibilității ce guvernează procesul civil și impune ca judecătorul cauzei să se pronunțe strict în legătură cu pretențiile deduse judecății. Or solicitarea coproprietarului a fost cea tranșată pozitiv de prima instanță, de dărâmare a zidului respectiv. Chiar dacă una dintre pretențiile reclamantului viza constatarea intervenirii partajului voluntar doar cu privire la spațiul pe care a edificat mansarda, diferența urmând să rămână în coproprietatea celorlalți colocatari, pe care nu i-a arătat deși a susținut că parte dintre aceștia au renunțat la cotele lor indivize, prima instanță a fost sesizată și cu solicitarea concurentă de partajare a spațiului pod de către pârâta-reclamantă reconvențional, astfel că greșit se impută de către reclamant primei instanțe concluzia că partajul voluntar privește întreg spațiul, din care perspectivă corect s-a dat eficiență dispozițiilor art. 481 Cod civil. În contextul legiferării corespunzătoare, clare și precise, a tuturor elementelor ce caracterizează modalitatea de exprimare a acordului colocatarilor la schimbarea destinației condominiului, reproșul adresat de reclamant primei instanțe de a nu se fi raportat și la obiceiul locului și la prezumțiile legale este cel puțin nejustificat, atari circumstanțe neputând avea nicio relevanță în situația dată, unicul criteriu relevant fiind cel al legii materiale. Gratuit se impută judecătorului cauzei nerespectarea dreptului reclamantului la un proces echitabil cu referire la principiul securității juridice și al protecției proprietății: pe de o parte existența unei autorizații de construire nu semnifică aproprierea edificatului construit în disprețul prevederilor legale ce impunea cu caracter de obligativitate obținerea acordului asociației de proprietari și obligatoriu al proprietarilor apartamentelor afectate direct de modificările constructive ale proprietății comune indivize prin ocuparea exclusivă și modificarea structurală a spațiului pod chiar și deasupra apartamentului unui alt colocatar care, concurent, a contribuit la construirea podului și nu și-a exprimat acordul la ocuparea și schimbarea destinației spațiului respectiv; pe de altă parte practica judiciară invocată de recurentul-reclamant în recurs, caz particular distinct de cel pendinte, nu conține vreo dezlegare de drept contrară, nesubzistând ipoteza unei practici judecătorești neunitare. E. reproșează reclamantul-recurent primei instanțe și aplicarea necorespunzătoare a principiului rolului activ în momentul coroborării probelor prin neobservarea că lista colocatarilor care și-au exprimat acordul cu poziția ei nu este semnată de ambii soți coproprietari ai fiecăruia dintre cele patru apartamente, chestiunea asupra căreia se atrage atenția vizând în realitatea operațiunea interpretării corespunzătoare a probelor administrate.
Este judicioasă soluția defavorabilă dată solicitării reclamantului de a se constata că împreună cu soția predecedată au dobândit prin edificare conform autorizației de construire nr. 1003/2003, eliberată de Primăria Bistrița, dreptul de proprietate asupra unui dormitor, hol, baie și debara construite în podul blocului, iar hotărârea să țină loc de act apt de întabulare; să se întabuleze extensia pe verticală a apartamentului nr. 13 pe numele reclamantului, locuința schimbându-și componența. Prima instanță a evaluat corespunzător toate dovezile administrate și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în materie de la momentul începerii lucrărilor de mansardare și până la finalizarea lor. Situația de fapt a fost corect stabilită, din coroborarea înscrisurilor depuse, a depozițiilor celor patru martori ascultați (f.777, 806,807,808), a răspunsurilor reclamantului și a pârâtei-reclamant reconvențional la interogatoriile luate (f.245,368-369), a pozițiilor exprimate de locatarii scării de . la f.8, 53-59, 69, 277, 592 și din cuprinsul raportului de expertiză tehnică completat rezultând neechivoc că la ultimul etaj al scării A a blocului în discuție sunt amplasate apartamentele cu nr. 12,13 și 14, primul proprietatea familiei S. N. care la data de 10.03.1997 în numele asociației de locatari a adresat cererea de executare a lucrărilor de realizare șarpantă . țiglă rezolvată favorabil (f.198), al doilea proprietatea familiei reclamantului K. A. și cel de-al treilea ocupat ulterior lunii octombrie 1997 de pârâta-reclamantă reconvențional P. C. M., devenită proprietară tabulară în anul 2000. Lucrările de acoperire a blocului au avut acceptul asociației de locatari, promotoare a documentațiilor necesare execuției, fiind efectuate prin efortul concret al unora dintre locatari, cert prin aportul reclamantului la șarpantă și învelitoarea de deasupra apartamentului său și al pârâtei-reclamante reconvențional care imediat după mutarea în apartament a fost nevoită să se ocupe singură de realizarea învelitorii de deasupra apartamentului ocupat, scheletul șarpantei pe acea porțiune fiind deja executat. În evidențele de carte funciară nu au intervenit schimbări referitoare la condominiu, podul executat nefiind evidențiat vreodată ca parte comună indiviză. Nici în anul 2003 când reclamantul a procurat autorizația de construire nr. 1003 din 11.11.2003 pentru executarea lucrărilor de construire a extinderii pe verticală a apartamentului nr. 13, amenajare locuință în podul existent al blocului (f.297) folosindu-se de declarația sa pe proprie răspundere „că numiții Ciurian I., B. G., B. M., B. T. nu au nici o pretenție față de spațiul din pod și semnăturile acestora din tabelul anexat sunt autentice”, fiind vorba despre înscrisul intitulat „Tabel nominal cu locatarii blocului 15 C R Vivu . posibilitatea de a plăti pentru construirea acoperișului renunță la pod”, întocmit la data de 10.08.1997 (f.8) și de proiectul tehnic în baza căruia s-a eliberat autorizația de construire nr.1003/11.11.2003 (f.199), respectiv Acordul de modificare constructivă nr. 254/2003 emisă de Inspecția în Construcții Bistrița-Năsăud, și nici în anul 2006 când a finalizat construirea mansardei și a obținut Procesul – verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr._/12.06.2006 emis de Primăria municipiului Bistrița (f.200), constructorul-reclamant nu obținuse acordul pentru realizarea mansardei, manifestare de voință distinctă de cea referitoare la partajarea voluntară a podului, în privința căreia de asemenea nu obținuse acordul formal al majorității locatarilor, tabelul respectiv în privința podului fiind semnat de proprietarii a doar 5 din cele 14 de pe scară. Mansarda edificată ocupă o porțiune de 72 mp din cei 174 mp ai podului, din care 19,80 mp se situează deasupra apartamentului pârâtei-reclamante reconvențional, conform schiței întocmită de expertul tehnic și atașată la dosar f 716. Avizul asociației de proprietari pentru schimbarea destinației spațiului din pod în spațiu locativ nu fusese dat și, mai mult, niciunul dintre ceilalți doi proprietari de apartamente de la ultimul nivel, pârâta-reclamantă reconvențional, respectiv fam. S., în calitate de proprietari de apartamente învecinate pe plan vertical spațiului supus schimbării, nu exprimaseră la acele momente acordul obligatoriu ca cel de-al treilea proprietar, reclamantul, să schimbe destinația podului blocului prin amenajarea unui spațiu locativ exclusiv, contrar prevederilor art. 64 din Legea nr. 114/1996 a locuinței, Hotărârii nr. 1275/2000 privind aplicarea Normelor metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor legii enunțate, art. 11 și 12 din Ordonanța nr. 85/2001 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari,, respectiv art. 6 și 18 din HG nr. 400/2003 privind aprobarea normelor metodologice privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, reluate de art.42 din Legea nr. 230/2007, ce instituie atari condiții cu caracter imperativ, necesar a fi prealabil îndeplinite. Nici în calea de atac a recursului asemenea dovezi nu s-au produs. Chiar dacă în cursul judecării cauzei proprietarii apartamentului nr. 12 s-au declarat de acord cu admiterea acțiunii, spațiul din pod amplasat deasupra locuinței lor nefiind afectată de modificarea constructivă realizată de reclamant, în cauză tot lipsește acordul asociației de proprietari și acordul pârâtei-reclamante reconvențional pentru schimbarea destinației spațiului respectiv din pod în mansardă locativă-extinderea apartamentului nr. 13.
Cum pârâta-reclamantă reconvențional nu și-a dat niciodată acordul pentru realizarea mansardei reclamantului, pretenția acesteia de dărâmare a zidului ridicat deasupra apartamentului său de reclamant cu ocazia executării nelegale a operațiunii de mansardare se impunea a fi soluționată favorabil, cum judicios a conchis prima instanță.
În ceea ce privește însă pretențiile concurente ale reclamantului și pârâtei-reclamante reconvențional de a se constata că în temeiul unui partaj voluntar încheiat de membri asociației de proprietari au dobândit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe concrete din podul scării de ., evaluând probațiunea administrată, tribunalul ajunge la o concluzie diferită de cea a primei instanțe. Atât reclamantul, în calitate de proprietar al apartamentului nr. 13, cât și pârâta-reclamantă reconvențional, ca proprietară a apartamentului învecinat cu nr. 14, ambele amplasate la ultimul etaj al scării A a blocului nr. 15 de pe . din municipiul Bistrița, își arogă concurent dreptul de proprietate asupra unor porțiuni concrete din podul blocului, edificat în anul 1997. Soluția defavorabilă dată acestor pretenții pentru motivul că „proprietatea comună pe care proprietarii apartamentelor de pe scara A al blocului nr. 15 de pe . o dețin asupra planșeului și a podului rezultat ca urmare a executării șarpantei este una forțată și perpetuă, iar de principiu ea nu poate fi transformată în proprietatea temporară pentru a putea fi sistată prin partaj decât cu excepția schimbării destinației acesteia, cu acordul majorității proprietarilor” nu poate fi împărtășită de tribunal.
Dovezile cauzei atestă neîndoielnic că în anul 1997 blocul nr. 15 de pe . din municipiul Bistrița nu avea acoperiș și pod. Lucrările de acoperire a blocului au avut acceptul asociației de locatari, promotoare a documentațiilor necesare execuției unei șarpante la blocul de locuințe, nr. 15, sările ABCD cu învelitoare din țiglă (lucrare autorizată la 10.03.1997 f.198), fiind efectuate prin efortul concret al unora dintre locatari, cert prin aportul reclamantului la șarpantă și învelitoarea de deasupra apartamentului său și al pârâtei-reclamante reconvențional care imediat după mutarea în apartament a fost nevoită să se ocupe singură de realizarea învelitorii de deasupra apartamentului ocupat, scheletul șarpantei pe acea porțiune fiind deja executat, după cum rezultă din răspunsurile date de cei doi la interogator (f.245, 368-369), depozițiile celor patru martori ascultați (f.777, 806-808) și confirmările unitare din acest punct de vedere ale locatarilor scării A, apartamentele 2,4,5,6,7,8, 9,10,11,12, exprimate prin întâmpinările de la f.53-54, 55-56, 57, 58-59, 69, 277 și 592. În cuprinsul înscrisului intitulat „Tabel nominal cu locatarii blocului 15 C R Vivu . posibilitatea de a plăti pentru construirea acoperișului renunță la pod”, întocmit la data de 10.08.1997 (f.8) este aplicată semnătura proprietarilor apartamentelor nr. 1,3,7 și a reclamantului. Tot unitar coindivizarii nesemnatari ai tabelului respectiv au confirmat prin apărările formulate că încă din anul 1997 au agreat schimbarea regimului juridic al podului comun din coproprietate forțată și perpetuă în coproprietate temporară, fiind demonstrată neechivoc intervenirea unui partaj voluntar între coindivizari. Astfel proprietarii apartamentelor 1,3,4,7 au renunțat voluntar la cota indiviză din podul comun în mod expres și formal în anul 1997, prin semnarea tabelului menționat, iar cei ai restului apartamentelor au confirmat în fața instanței de judecată prin apărările formulate susținerile concurente ale reclamantului și pârâtei reclamante reconvenționale referitoare la survenirea faptică a partajului voluntar al podului încă din anul 1997. Aplicând identic principiul tempus regit actum și dând eficiență cuvenită prevederilor art. 64 din Legea nr. 114/1996 a locuinței și ale art. 49 din HG nr. 446/1997 privind aprobarea normelor metodologice pentru punerea în aplicare a legii, tribunalul constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile imperative impuse de legiuitor pentru ca în cazul dat să opereze excepția transformării stării de indiviziune forțată și perpetuă cu privire la podul scării de . coproprietate temporară: avizul asociației de proprietari deși nu a fost depus la dosar, intervenirea sa este confirmată unitar de toți locatarii scării de . exprimate de aceștia la dosarul cauzei, iar acordul proprietarilor apartamentelor de la ultimul etaj, vecine spațiului indiviz în discuție, a fost de asemenea exprimat, fiind contributorii realizării podului. Prin urmare, având în vedere că podului aflat în indiviziune forțată i-a fost schimbată destinația în mod valabil, în condițiile institute de art. 64 din Legea nr.114/1996 în forma sa în vigoare la momentul edificării, solicitarea comună a reclamantului și a pârâtei reclamante reconvențional de sistare a indiviziunii conform partajului voluntar dintre colocatari se impunea a fi soluționată favorabil.
În considerarea celor expuse, considerente de fapt și drept, și în temeiul art. 312 Cod proc. civ., tribunalul urmează a admite în parte cele două recursuri doar în limitele arătate, casând sentința atacată doar în ceea ce privește solicitările de ieșire din indiviziune cu privire la spațiul pod, reținând cauza spre judecare, restul dispozițiilor sentinței menținându-le ca temeinice și legale.
În circumstanțele exprimării neechivoce a poziției colocatarilor cu privire la beneficiarii partajării voluntare a podului cu o suprafață construită de 188 mp, din care utilă de 174 mp (prin semnarea tabelului respectiv, dar și a celui de la f. 592, cuprinsul apărărilor formulate, necontestarea propunerilor expertizei tehnice de parcelare) și a pretențiilor deduse judecății de atribuire către reclamant a unei suprafețe concrete utile de 62,29 mp (diferența dintre suprafața utilă a apartamentului nemansardat de 50,40 mp și cea totală de 112,69 rezultată în urma mansardării), de atribuire către pârâta reclamantă reconvențional a unei suprafețe concrete utile de 39,15 mp, rămânând o diferență de 72,56 mp din suprafață utilă a podului ce ar reveni celorlalți coproprietari conform raportului de expertiză tehnică necontestat (f.293-295, 627-628, 714-715), nefiind formulată vreo critică cu privire la întinderile celor trei loturi, ele nu mai pot face obiect de discuție. Nu a fost însă identificată și poziționată această a treia porțiune din pod, funcție de primele două a căror apropriere se pretinde de către reclamant, respectiv pârâta-reclamantă reconvențional, în niciuna dintre variantele întocmite de expertul tehnic, aspect esențial rezolvării corespunzătoare a cererii de ieșire din indiviziune.
D. fiind că probațiunea administrată nu lămurește cu exactitate modalitatea de partajare a podului cu privire la poziționarea suprafețelor concrete ce revin în final tuturor copartajanților în patrimoniul cărora s-a convenit a reveni, raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Muzsi V. nelocalizând în niciuna dintre variante toate cele trei loturi rezultate în urma dezmembrării, este necesar a se face completarea expertizei în sensul arătat și a se stabili, prin probe suplimentare, care este poziția celor trei loturi, în funcție de care se vor soluționa cererile concurente de ieșire din indiviziune.
Rejudecarea cauzei urmează a se realiza de către prezentul complet de judecată, cu respectarea dezlegărilor deja făcute potrivit celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 Cod procedură civilă:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul K. A. domiciliat în Bistrița, ., ., .-Năsăud, admite recursul declarat de pârâta reclamantă reconvențional P. C. M. domiciliată în Bistrița, ., ., .-Năsăud împotriva sentinței civile cu nr.9477/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ pe care o casează în parte doar în ceea ce privește solicitările de ieșire din indiviziune cu privire la spațiul pod, reținând cauza spre judecare și stabilește termen de judecată pentru data de 18 iunie 2015 ora 08:30, când părțile vor fi citate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.04.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
N. C. B. M. L. B. I. S. H. V.
Red.dact. N.C. 3,4.06.2015
Jud fond TLM
| ← Fond funciar. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Pretenţii. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
