Pretenţii. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 109/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.109/R/2015
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: N. C.,judecător
JUDECĂTOR: B. I. S.
JUDECĂTOR: S. I.,vicepreședinte tribunal
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către reclamanții P. G. și P. V. împotriva sentinței civile cu nr.447 din 25 februarie 2015 pronunțată de către Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._, având ca obiect pretenții despăgubiri.
Recursul s-a dezbătut în ședința publică din data de 18 iunie 2015, susținerile și concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.447 din 25 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Năsăud s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii civile, excepție invocată de pârâta F. G.; s-a respins ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru intervalul 09.10._09, excepție invocată de pârâta F. G.; s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții P. G. și P. V. împotriva pârâtei F. G.; au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei suma de 2.000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut în fapt următoarele:
Prin testamentul autentificat sub nr.1739/2008 de B.N.P. P. M. din data de 9 octombrie 2008 (aflat în copie la fila 4), pârâta le-a transmis reclamanților întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, cu „convingerea că reclamanții o vor întreține și îngriji pe pârâtă cu toate cele necesare traiului la domiciliul acesteia, pe toată durata vieții, iar la deces vor avea obligațiasă o înmormânteze, potrivit credinței sale”.
Este cunoscut faptul că legatul, cu sau fără sarcină, produce efecte numai din momentul deschiderii moștenirii, respectiv de la data decesului testatorului, iar sarcina stipulată în interesul testatorului produce efecte numai din clipa morții lui. În acest sens sunt și dispozițiile din cuprinsul legatului, noțiunea de „convingere” fiind evident una distinctă de noțiunea de „obligație”.
În aceste condiții, eventuala întreținere și îngrijire acordată de legatari pe o anumită perioadă din viața testatorului este urmarea unei „obligații morale”, iar nu a unei obligații rezultate din legatul cu sarcină. Singura sarcină prevăzută pentru legatarii reclamanți este în interesul testatoarei-pârâte și se referă la obligația de a o înmormânta, în caz de deces, potrivit credinței sale.
Instanța de fond a apreciat că situația juridică invocată de reclamanți, respectiv îmbogățirea fără justă cauză, a luat naștere după . Codului civil actual, respectiv la data de 23.07.2012, când pârâta testatoare a revocat expres testamentul sus-menționat, prin declarație autentificată de B.N.P. Ani M. I. sub nr.1612, astfel că dispozițiile Codului civil actual se aplică speței, potrivit art.6 alin.5 cod civil actual.
Potrivit art.1346 lit.c Cod civil actual nu există îmbogățire fără justă cauză, ci „îmbogățirea este justificată, atunci când rezultă dintr-un act îndeplinit de cel păgubit …pe riscul său, ori, după caz, cu intenția de a gratifica”.
În speță, eventuala întreținere și îngrijire acordată de reclamanți pârâtei, în perioada octombrie 2008-iulie 2012 a fost prestată în baza unei obligații morale față de testatoarea-pârâtă, cu intenția de a gratifica.
În condițiile în care reclamanții încheiau cu pârâta un contract de întreținere viageră, eventuala întreținere și îngrijire ce ar fi fost acordată de reclamanți pârâtei, ar fi fost prestată pe riscul reclamanților-întreținători, astfel că nici în acea situație nu exista o îmbogățire fără justă cauză.
Față de cele arătate, instanța de fond a apreciat că, în speță, îmbogățirea pârâtei este justificată.
Și în ceea ce privește contravaloarea construcției din litigiu (șopron) edificată de reclamanți solicitată de reclamanți în baza aceluiași temei legal, respectiv îmbogățirea fără justă cauză, s-a apreciat, de asemenea, că îmbogățirea pârâtei este justificată.
În consecință, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanți.
În baza art.274 Cod procedură civilă din 1865 instanța de fond i-a obligat pe reclamanți să plătească pârâtei suma de 2.000 lei, cu titlu cheltuieli de judecată, ce constau din onorariu avocat, conform chitanței aflate la fila 138 dosar.
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs reclamanții P. G. si P. V., solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate si rejudecand pe fond pricina sa se dispună: admiterea acțiunii introductive asa cum a fost ea precizata si pe cate de consecința, să fie obligată parata la plata sumei de 46.000 lei cu titlu de despăgubiri, în baza dispoz. art. 274 Cod proc. civ., sa fie obligată parata la plata sumei de 5.368 lei cu titlu de cheltuieli de judecata la fond reprezentând onorar avocat, onorar expert, taxa de timbru, timbru judiciar, cheltuieli cu martorii, precum si a cheltuielilor de judecata in recurs reprezentând onorariu avocat si taxa de timbru, apreciind hotărârea recurată ca fiind nelegală pentru următoarele considerente.
Statuarea instanței fondului in sensul ca noțiunea de „convingere" din legat este una distincta de noțiunea de „obligație" si pe cale de consecința aceasta genereaza o obligatie morala din partea beneficiarului legatului de a-l întreține si ingriji pe legatar, este eronata si ea este consecința unei interpretări „trunchiate" a acestei noțiuni
In primul rand este de observat ca instanța de fond face o confuzie intre caracterele juridice ale contractului de intretinere si cele ale legatului cu sarcina. In speța nu interesează cand isi produce efectele legatul. Instanța trebuia in prealabil sa stabilească daca legatul instituit in favoarea recurenților este unul cu sarcina. In funcție de aceasta imprejurare instanța putea analiza admisibilitatea acțiunii reclamanților.
Pentru a putea respinge acțiunea, instanța de fond interpretează . clauzele acestui legat. In acest sens este de observat ca atunci cand instanța de fond analizează conținutul legatului statuează ca acest legat este cu sarcini doar in ceea ce privește obligația de inmormantare, iar atunci cand analizează partea privitoare la intretinere, instanța statuează ca noțiunea de convingere nu generează pentru beneficiarul legatului o obligație, ci doar „ o opțiune " care intra in sfera „obligațiilor morale". Probabil ca instanța fondului „nu a mai soluționat asemenea spete". In toate testamentele, notarul inserează in conținutul acestuia noțiunea de „credința" atunci cand se refera la intretinere si noțiunea de „obligație" in ceea ce privește obligația de inmormantare. Sensul acestor noțiuni utilizate nu este întâmplătoare. Testatorul il „poate sancționa" pe beneficiarul legatului in condițiile in care acesta nu isi îndeplinește obligațiile de intretinere, prin revocarea legatului. La deces insa, indeplinirea obligației de inmormantare nu mai este o sarcina care poate fi apreciata de legatar.
Pe de alta parte este de precizat ca instanța de fond a făcut o confuzie intre contractul de intretinere si legatul cu sarcini in ceea ce privește termenii folosiți in conținutul acestora cu privire la intretinere. Contractul de intretinere fiind translativ de proprietate, obligațiile impuse debitorului obligației de intretinere sunt stabilite in mod expres prin contract. Aceeași confuzie este făcuta si cu privire la restituirea prestațiilor in cazul contractului de intretinere.
Instanța fondului a omis sa aiba in vedere la pronunțarea hotărârii probele testimoniale administrate in cauza si din care rezulta „înțelegerea” dintre testatoare si beneficiarii legatului in momentul instituirii acestuia.
In acest sens martorul S. P. a declarat ca „am cunoscut-o pe parata F. G. si cunosc faptul ca in urma cu cca. 3-4 ani, a fost data in întreținerea reclamanților, in schimbul averii sale. In același sens martora Tompa F. a declarat ca .... Cunosc faptul ca parata F. G. a încheiat un testament prin care erau instituiți ca beneficiari (legatari universali) soții P., respectiv ca aceștia sa beneficieze de întreaga avere deținuta si lăsata de parata. Martora a mai precizat ca relev ca reclamanții P. sunt vecini cu parata si din cate cunosc eu aceasta s-a rugat de reclamanți sa ii asigure întreținerea deoarece avea nevoie de o atare ingrijire si „deoarece nimeni nu s~a mai ingrijit de ea”. Din aceasta probatiune administrata in cauza rezulta care a fost voința părtilor in momentul instituirii legatului si obligațiile impuse de legatara, beneficiarilor acestuia. Asa cum au declarat acești martori, parata s-a „rugat" de reclamanți sa o intretina, iar in schimbul întreținerii aceasta le-a testat intreaga sa avere.
Raportat la aceasta probatiune rezulta in mod cert ca „noțiunea" utilizata de notar in conținutul contractului in sensul ca testatoarea era „convinsa" ca va fi întreținuta trebuie interpretata prin aceea ca potrivit intelegerii aceasta avea certitudinea ca beneficiarii legatului o vor întreține.
Statuarea instanței fondului in sensul ca reclamanții in calitate de beneficiari ai legatului „aveau o obligatie morala" fata de testatoare si ca in baza acestei obligații morale au intretinut-o este eronata si ea nu-si are nici un suport probatoriu in cauza. Intre reclamanți si parata nu exista nici o relație de rudenie sau afinitate. In aceste condiții este evident ca reclamanții ca beneficiari ai legatului nu aveau obligații morale fata de testatoare. In condițiile in care reclamanții ar fi avut „o obligație morala" fata de testatoare, întreținerea acesteia nu incepea dupa instituirea legatului si in baza acestui legat. Aceasta cu atat mai mult cu cat, din depozițiile martorilor audiați in cauza rezulta ca parata a locuit o perioada la domiciliul reclamanților, ca aceasta a avut efectiv nevoie de intretinere si îngrijire uneori chiar si pe timp de noapte si ca aceasta îngrijire si intretinere i-a fost asigurata de reclamanți. Mai mult, martorii audiați in cauza au declarat ca parata avea efectiv nevoie de îngrijire si intretinere si ca o femeie pentru activitate prestata in menaj, pregătire hrana se plătește cu suma de 60-70 lei/zi, iar un bărbat pentru lucru in gospodarie se plătește cu suma de 100 lei/zi. Raportat la costul acestor activități este evident ca nu se poate pune problema unei obligații morale din partea unor persoane străine.
Raportat la aceasta stare de fapt este evident ca legatul instituit in favoarea reclamanților este un legat cu sarcini.
Contrar statuarilor instanței in speța nu sunt incidente dispoz.art.1346 lit."c"NCC.
Potrivit art.1346 lit."c" din Noul Cod civil, imbogatirea este justificata atunci cand: lit. c) dintr-un act îndeplinit de cel păgubit in interesul sau personal si exclusiv, pe riscul sau ori, dupa caz, cu intenția de a gratifica. Potrivit acestui text, imbogatirea este justificata in doua ipoteze si anume cand cel păgubit îndeplinește actul in interesul sau personal pe riscul sau, si in a doua ipoteza cand îndeplinește actul cu intenția de a gratifica.
In ceea ce privește prima ipoteza este indiscutabil ca reclamanții nu au intretinut-o pe parata in interesul lor personal sau pe riscul lor. Asa cum s-a precizat, întreținerea a început dupa ce parata i-a rugat pe reclamanți sa o întrețină si dupa încheierea legatului instituit de parata in favoarea reclamanților. Nu se poate susține ca momentul de început al întreținerii a fost o simpla coincidenta cu instituirea legatului in favoarea reclamanților.
Intenția de a gratifica nu poate fi reținuta in speța. Din conținutul legatului rezulta ca acesta este cu sarcini si ca legatara a instituit acest legat convinsa fiind ca beneficiarii legatului o vor întreține in schimbul bunurilor transmise. Asa cum s-a precizat, intre reclamanți si parata nu exista nici o relație de rudenie, afinitate sau „prietenie" care sa-i determine pe aceștia sa o întrețină benevol pe parata, in baza unei „obligații morale" asa cum in mod tendențios statuează instanța fondului.
Din probatiunea administrata in cauza rezulta ca reclamanții au edificat pe un teren proprietatea paratei si o construcție. Este evident ca aceasta construcție nu a fost edificata in baza unei „obligații morale".
In aceste condiții apreciază ca in cauza sunt incidente dispoz.art.1345 NCC potrivit căruia cel care, in mod neimputabil, s-a imbogatit fara justa cauza in detrimentul altuia este obligat la restituire, in măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoana, dar fara a fi ținut dincolo de limita propriei sale îmbogățiri.
Din probatiunea administrata in cauza rezulta ca in cursul anului 2008 parata le-a solicitat reclamanților sa-i asigure îngrijirea si intretinerea de care aceasta avea nevoie, iar in schimbul acesteia parata s-a obligat sa le transmită printr-un legat bunurile sale mobile si imobile. Dupa instituirea legatului, reclamanții i-au asigurat paratei hrana, curățenie, menaj, lemne de foc, medicamente, supraveghere si au suportat toate sarcinile imobilelor. Din declarațiile martorilor audiați in cauza rezulta ca plata pentru o femeie care sa asigure menajul casnic este de 60-70 lei/zi iar pentru un bărbat de 100 lei/zi. In aceasta perioada reclamanții au edificat pe terenul paratei o construcție constând din adăpost in camp. Asa cum au precizat martorii audiați in cauza parata nu se putea întreține singura si avea nevoie de ingrijirea si intretinerea unor persoane. In aceste condiții este evident ca patrimoniul paratei s-a imbogatit cu c/valoarea prestațiilor efectuate de reclamanți si construcția edificata. In același timp, patrimoniul reclamanților s-a diminuat in mod corespunzător cu aceleași sume. In aceasta ipoteza parata urmează sa fie obligata sa le restituie reclamanților c/valoarea prestațiilor executate.
In ceea ce privește suma solicitata ea a fost pe deplin dovedita cu probele administrate in cauza. S-a precizat deja ca din depozitiilor martorilor audiați in cauza rezulta in mod cert ca reclamanții i-au asigurat paratei incepand cu anul 2008 îngrijirea si intretinerea de care aceasta a avut nevoie, respectiv menajul casnic, i-au asigurat alimentele, lemnele de foc, au suportat toate cheltuielile gospodăriei, i-au procurat medicamente si i-au asigurat supravegherea de care a avut nevoie inclusiv pe timp de noapte, c/valoarea acestor prestații se ridica la 60-70 lei/zi pentru o femeie si de 100 lei/zi pentru un bărbat. In acest sens martora Tompa F. a precizat ca anterior parata a rugat-o si pe aceasta sa-i asigure intretinerea de care aceasta avea nevoie, iar in schimb i-a testat întreaga sa avere. Timp de cca. 1,5 ani martora i-a asigurat paratei ingrijirea si intretinerea de care a avut nevoie, iar in final parata a revocat testamentul instituit in favoarea martorei. In final, parata i-a achitat martorei c/valoarea prestațiilor executate de aceasta. Martora nu a fost singura persoana cu care parata a procedat in acest fel. Anterior au fost si alte persoane cărora parata le-a testat averea in schimbul întreținerii, iar dupa o perioada de timp a revocat legatul. In condițiile in care s-ar accepta punctul de vedere al instanței fondului privind „obligația morala" a beneficiarului legatului de a-i asigura legatarului ingrijirea si intretinerea, ar insemna ca parata poate trai pana la adânci batrânete întreținuta de diverse persoane cărora le testează averea si la scurt timp revoca legatul.
Din raportul de expertiza întocmit la instanța de fond rezulta ca acel adăpost in camp edificat de reclamanți este in valoare de 4.600 lei. Din declarațiile martorilor audiați in cauza rezulta ca valoarea intretinerii se ridica la cel puțin 126.000 lei. In aceste condiții apreciază ca suma de 46.000 lei solicitata cu titlu de despăgubiri este pe deplin justificata.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor si a probatiunii administrate la instanța de fond, reclamanții recurenți arată că își susțin concluziile scrise depuse pe care nu le mai repetă.
Legal citată pârâta intimată F. G., prin mandatarul său ales, a formulat întâmpinare (f. 16-18) în cauză prin care se solicită respingerea recursului promovat ca neîntemeiat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive:
Consideră nefondate criticile recursului deoarece, instanța, în mod corect, a reținut starea de fapt reală. Astfel, s-a reținut că legatul, cu sau fară sarcină, produce efecte numai din momentul deschiderii moștenirii, respectiv de la data decesului testatorului, iar sarcina stipulată în interesul testatorului produce efecte numai din clipa morții lui. Totodată, noțiunea de „convingere" este evident una distinctă de noțiunea de „obligație". In aceste condiții, eventuala întreținere și îngrijire acordată de legatari pe o anumită perioadă din viața testatorului este urmarea unei „obligații morale", iar nu a unei obligații rezultate din legatul cu sarcină. În plus, s-a apreciat că situația juridică invocată de reclamanți, respectiv îmbogățirea fară justă cauză, a luat naștere după . Codului civil actual, respectiv la data de 23.07.2012, când s-a revocat expres testamentul sus-menționat, prin declarație autentificată de B.N.P. Ani M. I. sub nr.1612.
Potrivit dispozițiilor art. 1346 lit. c din N.c.civ., „îmbogățirea este justificată atunci când rezultă dintr-un act îndeplinit de cel păgubit în interesul său personal și exclusiv, pe riscul său ori, după caz, cu intenția de a gratifica. „D. fiind faptul că testamentul, ca și dispozițiile pe care le cuprinde, sunt acte juridice esențialmente revocabile, în nici un caz testatorul nu poate impune legatarului obligații care să fie prestate în timpul vieții lui, deoarece legatul, cu sau fară sarcină, produce efecte numai din momentul deschiderii moștenirii, putând fi și revocat până în acest moment. Sarcina stipulată în interesul testatorului produce efecte numai din clipa morții lui, ca și legatul afectat de sarcină. În orice caz, legatele pot fi revocate prin voința unilaterală a testatorului până în ultima clipă a vieții. El nu poate renunța valabil la acest drept și îl poate exercita în mod discreționar, nefiind susceptibil de abuz, iar legatarul nu poate invoca vreun drept câștigat, deoarece legatul nu produce efecte decât la deschiderea moștenirii." ( Prof. univ. dr. F. D., „Tratat de drept succesoral", 2002, pag. 231-234) Așadar, recurenții nu aveau instituită obligația de întreținere în favoarea pârâtei intimate. In realitate, pe baza testamentului autentificat sub nr. 1739/2008, aceștia și-au înscris în Registrul agricol al Primăriei Telciu suprafața de cea. 6 ha teren agricol din poziția intimatei, în poziția lor. Ulterior, pe baza acestei înscrieri au obținut subvenții de la APIA Nasăud, începând cu anul 2008 și până în prezent. Mai mult, fânul rezultat de pe suprafața susmenționată a fost folosit în gospodăria lor sau vândut. Totodată, în aceeași perioadă de timp, au exploatat material lemnos din pădurea proprietatea intimatei pe care l-au folosit la edificarea mai multor anexe gospodărești, iar o cantitate însemnată a fost vândută la mai mulți cetățeni din localitate. În aceste condiții, așa zisa „întreținere" prestată s-a realizat în interesul lor personal și exclusiv, sau cu intenția de a gratifica.
In plus, sunt nereale susținerile recurenților în sensul că i-au asigurat întreținerea și îngrijirea cu toate cele necesare unui trai decent. În realitate aceștia o vizitau rar, fără să îi asigure în permanență alimente, medicamente, sau menaj.
În mod absolut ipotetic (deoarece nu suntem în prezența unui contract de întreținere viageră), întreținerea presupune o preocupare efectivă și reală din partea întreținătorilor față de nevoile întreținuților, incluzând multiple prestații, atât de natură materială (asigurarea de alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, tratament medical), cât și de natură psihologică dată de caracterul personal (intuitu personae) al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere. Datorită caracterului alimentar al obligației de întreținere, termenele de executare (de zi cu zi) sunt esențiale în realizarea obligațiilor contractuale.
În drept, intimata își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 și urm. C. proc. civ.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, recurenții P. G. și P. V. au reiterat aceleași cereri și motivări expuse prin însuși recursul declarat în cauză.
Recursul este fondat.
Reparația patrimonială reclamată în cauză, dezdăunarea reclamanților recurenți de către pârâta intimată derivată din îmbogățirea acesteia fără justă cauză, se cuvine a fi acordată. Soluția contrară la care a ajuns prima instanță este rezultatul interpretării literale a cuprinsului ultimei fraze a actului notarial intitulat „Testament”, din perspectiva exclusivă a înțelesului literal al unora dintre termenii utilizați: „ Subsemnata F. G.….pentru cazul morții mele dispun următoarele: Las numiților Pupază G. și soția Pupază V.…persoane neînrudite cu mine-pe care îi institui legatari universali, în părți egale, întreaga mea avere mobiliară și imobiliară de orice natură ar fi aceasta și care se va găsi la data decesului în patrimoniul meu. Fac acest testament legatarilor convinsă fiind că aceștia mă vor întreține și îngriji cu toate cele necesare traiului la domiciliul meu pe toată durata vieții, iar la deces vor avea obligația să mă înmormânteze potrivit credinței mele” (f.4 dos fond). Abordarea este neconformă: deși existența actului juridic civil este neîndoielnică și necontestată, efectele sale sunt disputate controvers de litiganți sub aspectul raportului convențional de întreținere a pârâtei-testatoare de către reclamanții-legatari universali, din care perspectivă prima instanță a omis a cerceta voința părților la stabilirea raporturilor juridice reale dintre ele consemnate în actul respectiv, cu toate că a fost diligentă în a administra toate probele necesare lămuririi acestui aspect esențial, determinant pentru calificarea juridică adecvată a actului în discuție: a interogat părțile, a ascultat 4 martori, a corespondat cu autoritățile locale pentru a verifica dacă a operat vreun transfer de proprietate, a încuviințat efectuarea expertizei de specialitate. Ignorarea dovezilor administrate ce atestă unitar voința expresă a participanților la convenție și limitarea verificării la înțelesul literal al unora dintre termenii ei, în circumstanțele în care ei nu apar cu destulă claritate, menținându-se unele îndoieli cu privire la însuși conținutul actului respectiv, semnifică cercetarea defectuoasă, incompletă, a speței, remediabilă însă în calea de atac pendinte.
În cazul dat, lămurirea înțelesului exact al actului juridic în discuție impune cercetarea manifestării de voință a părților în strânsă corelație cu voința internă, la momentul încheierii lui, 9.10.2008, prin examinarea întregii probațiuni administrate și ținând cont de următoarele reguli de interpretare: actul juridic se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, la stabilirea voinței concordante a părților ținându-se seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul ulterior încheierii contractului; clauzele unui act juridic trebuie supuse unei interpretări sistematice, deci se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul actului; clauzele îndoielnice se interpretează în sensul ce se potrivește cel mai bine naturii și obiectului actului juridic; clauzele îndoielnice se interpretează ținând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părți, de sensul atribuit în general clauzelor și expresiilor în domeniu și de uzanțe dacă o clauză este susceptibilă de a primi două înțelesuri, ea se interpretează în sensul în care poate produce efecte, iar nu în sensul în care nu ar produce vreun efect; oricât de generali ar fi termenii întrebuințați, actul juridic nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părțile și-au propus a contracta; clauzele destinate să exemplifice sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute; dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă, cu excepția stipulațiilor înscrise în contractele de adeziune, care se interpretează împotriva celui care le-a propus; actul juridic valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau actului, după natura lui; clauzele obișnuite într-un contract se subînțeleg, deși nu sunt stipulate în mod expres. Pentru testament, există și regula specială de interpretare instituită de art. 1039 potrivit căreia elementele extrinseci înscrisului testamentar pot fi folosite numai în măsura în care se sprijină pe cele intrinseci, iar în situația în care legatul este în favoarea creditorului, nu se prezumă a fi făcut în compensația creanței sale.
Dovezile cauzei converg unitar și atestă neechivoc raportul convențional de întreținere stabilit între reclamanți pe de o parte și pârâtă pe de altă parte, căruia i s-a dat cuvenita eficiență de către cei trei din data de 9.10.2008 și până în data de 26.06.2012 când pârâta a refuzat expres continuarea, la data de 23.07.2012 revocând expres efectele actului autentic(f.5 dos fond), sistarea voluntară a convenției fiind agreată și de pârâți care, în consecință, au promovat acțiunea pendinte la data de 10.09.2012. Întreținerea survine și prin simplul acord de vointa al partilor având ca efect nasterea de drepturi si obligatii in sarcina acestora, între intretinator si intretinut născându-se o relatie care trebuie sa se bazeze pe incredere reciproca, la care de altfel face trimitere și actul scris. Prestatia debitorului consta in intretinerea propriu-zisa a creditorului, putând subzista și ipoteza în cazul in care contractual de intretinere se incheie cu titlu gratuit, in sensul ca intretinatorul presteaza intretinerea fara a dobandi in schimb un bun sau o suma de bani, atunci in sarcina acestuia nu incumba nicio obligatie. În cazul dat însă dovezile atestă acordul de voință al părților în sensul prestării întreținerii contra transmiterii averii întreținutei.
Martorii G. Saveta, S. P., Tompa F. și G. V. arată în depozițiile lor atașate la dosarul de fond f. 70,75,80 și 110 că însăși pârâta le-a comunicat că ea a dorit să fie întreținută de reclamanți având nevoie de îngrijire datorită vârstei „deoarece nimeni nu s-a mai angajat de ea” după ce anterior mai fusese întreținută de un nepot, apoi de o nepoată, urmată de martora Tompa F., că a fost mulțumită de întreținerea prestată inițial la domiciliul ei și apoi conform înțelegerii celor trei la domiciliul reclamanților, chiar lăudând-o pe reclamantă, că pârâta a fost cea care a refuzat la un moment dat să mai primească întreținere, revenind la domiciliul său, după care acolo s-a instalat un alt nepot, Horț Macedon, „care se ocupă cu întreținerea acesteia”. Martorii arată că prin voința expresă a pârâtei s-a transferat către reclamanți patrimoniul ei ce figura în evidențele autorităților locale, împrejurare atestată și de adresa nr. 4582/2013 a Primăriei comunei Telciu și actele atașate ei (f.61-66), transferul patrimonial având loc la data de 26.02.2009, pârâta fiind cea care voluntar a predat reclamanților posesia terenurilor pentru cultivare și curățare, posesia gospodăriei pentru reparația edificatelor și refacerea gardului, cu acordul ei expres reclamanții au construit șopronului de lemn pentru fân, evaluat de expertul tehnic la suma de 4600 lei (f.118-125). În cei 5 ani în care s-a derulat raportul convențional, conform depoziției de la f. 70 „pârâta a dori să fie întreținută de soții P.”,„reclamanții au folosit terenurile pârâtei cu voia acesteia pentru că a vrut să se înțeleagă cu aceștia”, de la f. 75 „pârâta a fost dată în întreținerea reclamanților în schimbul averii ale”, „reclamanții „asigurau cele necesare traiului, în acest sens achiziționând un porc pe care l-au tăiat și l-au dat bătrânei” de la unul dintre martori, dar și că „au mai fost tăiați porci pentru bătrână”, reclamanta „ mergea cu mâncare și de două ori pe zi și făcea curățenie în casă”, „o zi de muncă pentru o femeie este de 50-70 lei/zi în cazul prestării întreținerii”. Conform depoziției de la f.80 reclamanta „ i-a asigurat îngrijire pârâtei… în fiecare an un porc, precum și alimentele necesare zilnic și uneori chiar de două ori pe zi se deplasa cu hrană pregătită pentru pârâtă. De asemenea i-a asigurat și îngrijirea personală în perioada de boală, i-a asigurat medicamentația și îngrijirea specială necesară, s-a ocupat de ea ca de un copil”, îngrijirea consta în „hrană, curățenie corporală, domiciliară”, reclamantul „s-a deplasat la domiciliul pârâtei, i-a asigurat curățenie și necesarul de lemne sau respectiv de câte ori avea nevoie bătrâna” și a efectuat reparațiile la imobile, construind și un șopron,”o femeie pentru activitatea prestată în menaj, pregătire hrană se plătește cu suma de 60-70 lei/zi. Un bărbat pentru o zi de lucru în gospodărie se plătește cu suma de 100 lei/zi”, „reclamanții sunt vecini cu pârâta și din câte cunosc eu aceasta s-a rugat de reclamanți să îi asigure întreținerea deoarece avea nevoie de o atare îngrijire și deoarece nimeni nu s-a mai angajat de ea” . Conform depoziției de la f. 110 „pârâta s-a aflat în întreținerea reclamanților, perioadă în care aceștia s-au înțeles foarte bine, pârâta a locuito vreme la domiciliul reclamanților, fiind bine îngrijită și dusă la medic și la rude”, reclamanții „au edificat o bucătărie cu baie pe terenul lor pentru a fi utilizată pentru pârâtă fără a fi deranjată de cineva”, „o femeie pentru activitatea prestată în menaj și pregătire hrană se plătește cu 150 lei/zi”, „pârâta mi-a spus… că este foarte bine întreținută, că nu-i lipsește nimic, că reclamanta i-a crescut porc separat”, „Din spusele pârâtei cunosc că reclamanții veneau în fiecare zi cu mâncare”.
Intenția reclamanților de gratificare a pârâtei cu întreținerea prestată efectiv până la intervenirea decesului ei, la care face referire prima instanță, nu a existat nicio clipă. Cei trei nu sunt rude ori prieteni, ci simpli vecini pe de o parte. Pe de altă parte, așa cum mai înainte s-a reținut, între cei trei s-a stabilit un raport convențional de întreținere în cadrul căruia s-a stabilit reciprocitatea prestării întreținerii - transmisiunii averii, pusă efectiv în practică din ambele perspective, așa cum martorii și informațiile furnizate de autoritatea locală atestă convergent.
Sistarea voluntară de către beneficiara creditoare a întreținerii a raportului convențional, acceptată în final de debitorii ei antrenează consecința repunerii partenerilor convenționali în situația anterioară patrimonială, pârâtei revenindu-i sarcina de dezdăunare a întreținătorilor cu valoarea patrimonială a întreținerii efectiv prestate, în caz contrar patrimoniul întreținutei rămânând nejustificat mărit, conform principiului îmbogățirii fără justă cauză, reglementat în prezent de art. 1345-1348 Cod civil.
Reparația pecuniară cerută de 46.000 lei este inferioară celei ce s-ar fi putut acorda conform art 1345 cod civil, din simplu calcul matematic al înmulțirii zilelor aferente intervalului de timp în care s-a prestat întreținerea, 9.10._12, și al contravalorii întreținerii zilnice estimată la doar 60 lei/zi, prestată de o singură persoană, deși martorii vorbesc despre întreținerea prestată de ambii soți și de costul mult mai ridicat al celei prestată de un bărbat, chiar mai rar, față de cea prestată de o femeie permanent, rezultând o sumă mult superioară celei pretinse, chiar dacă se include și contravaloarea de 4600 lei a șopronului de fân rămas în proprietatea reclamantei.
Prin urmare, respectând principiul disponibilității și rezolvând solicitarea doar în limitele legalei investiri, tribunalul urmează ca în temeiul art. 312 Cod proc. Civ. recursul declarat va fi admis și sentința atacată reformată în sensul expus, pentru motivele de fapt și drept înainte redate, celelalte dispoziții ale sentinței, neatacate, urmând a fi păstrate.
În baza art.274 Cod proc. civ. intimata va fi obligată să plătească recurenților, în solidar, cheltuieli de judecată în sumă de 5368,4 lei la fondul cauzei și 2226 lei în recurs, reprezentând, conform chitanțelor de puse la dosarul de fond și cel de recurs, taxe judiciare de timbru, onorarii avocațiale și de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 Cod procedură civilă:
Admite recursul declarat de reclamanții P. G. și V., domiciliați în comuna Telciu, ., județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.447/2015 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite ca fiind întemeiată acțiunea precizată formulată de reclamanții P. G. și V. împotriva pârâtei F. G., domiciliată în com.Telciu, ., județul Bistrița-Năsăud și în consecință:
-obligă pârâta să le plătească reclamanților, în solidar, suma de 46.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței ce nu contravin celor dispuse prin decizie.
Obligă pârâta intimată să le plătească reclamanților recurenți 5368,4 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei și 2226 lei în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
N. C. B. I. S. – S. I. V. V.
Red.dact. N.C. 27.07.2015
Jud fond GCM
| ← Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 103/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
