Fond funciar. Decizia nr. 161/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 161/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 161/R/2015
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2015
Tribunalul compus din:
PREȘEDINTE: R.-I. B., judecător
JUDECĂTOR: M. – L. B.
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție
GREFIER: A. Ș.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamantul C. G. I. împotriva încheierii din data de 05 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ 14, având ca obiect fond funciar recurs la încheiere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul-recurent C. G. I. și numitul O. E., lipsă fiind pârâții-intimați P. orașului Năsăud, C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Năsăud, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud și pârâta intimată O. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de 09.11.2015, intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Năsăud, a comunicat prin fax întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Numitul O. E. se identifică cu cartea de identitate ., nr._ și arată că este soțul intimatei O. D. care nu se poate prezenta în instanță întrucât este bolnavă, astfel că solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Întrebat fiind dacă deține procură de reprezentare a intimatei, numitul O. E. arată că nu deține procură de reprezentare pentru aceasta.
Tribunalul constată că la dosar nu s-a făcut dovada faptului că intimata O. D. este bolnavă și nu se poate prezenta în instanță. Având în vedere că nu s-a formulat nicio cerere din partea intimatei din care să rezulte că din motive temeinice nu se poate prezenta în instanță, tribunalul respinge cererea de amânare formulată de numitul O. E..
Reclamantul-recurent C. G. I., arată că a studiat întâmpinarea comunicată de intimată și nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul închide faza de cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul-recurent C. G. I., solicită admiterea recursului declarat ca fiind întemeiat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu mențiunea că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin încheierea de ședință din data de 5 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ 14 s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru neîndeplinirea de reclamantul C. G. I. a obligațiilor stabilite în sarcina sa pe parcursul judecății și anume neplata diferenței de onorariu de expert în cuantum de 671 lei.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1551 C.proc.civ.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, cu motivarea că judecata cauzei trenează din anul 2011, iar suspendarea s-a dispus pentru neplata unei expertize care nu folosește reclamantului și în condițiile în care s-a achitat de reclamant suma de 600 lei, deși baremul începe de la 300 lei.
În drept nu s-a invocat nicio dispoziție legală.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 13).
Intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Năsăud, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar (f. 22) a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că suspendarea s-a dispus pentru neîndeplinirea de reclamant a obligației de achitare a diferenței de onorariu expert. Prin cererea formulată reclamantul nu indică niciun temei de fapt și de drept care să justifice nelegalitatea sau netemeinicia încheierii atacate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115 – art. 118, art. 1551 C.proc.civ.
Ceilalți intimați, legal citați, nu au depus apărări scrise la dosar.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, tribunalul reține că recursul declarat în cauză este fondat pentru argumentele care urmează a fi relevate.
La data de 28 noiembrie 2014 instanța a repus cauza pe rol în vederea discutării necesității efectuării în cauză a unei expertize tehnice topografice de identificare a suprafeței de 14 ari obiect al litigiului (f. 59 dosar fond).
La termenul de judecată din data de 19 decembrie 2014 instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice topografice, stabilind în sarcina reclamantului obligația achitării unui avans în cuantum de 600 lei, obligație îndeplinită de reclamant la aceeași dată (f. 79 dosar fond).
În cauză a fost desemnat expertul T. M. N., care la data de 25 februarie 2015 depune la dosar lucrarea de expertiză încuviințată (f. 76 dosar fond).
Conform decontului justificativ prezentat de expert onorariul stabilit pentru lucrarea efectuată a fost în cuantum de 1271 lei, din care s-a achitat avansul de 600 lei, rămânând un rest de plată de 671 lei (f. 77 dosar fond).
Decontul solicitat de expert a fost încuviințat la termenul de judecată din data de 24 aprilie 2015 (f. 126 dosar fond), în sarcina reclamantului stabilindu-se la aceeași dată obligația de plată a diferenței de 671 lei cu titlu de onorariu de expert.
Întrucât diferența de onorariu de expert nu s-a achitat de reclamant până la următorul termen de judecată stabilit, în ședința publică din data de 5 iunie 2015 instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, cu titlu de sancțiune, pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina reclamantului.
Textul art. 1551 C.proc.civ. prevede sancțiunea suspendării judecării cauzei numai în situația în care reclamantul împiedică normala desfășurare a cauzei.
Instanța de judecată este datoare să examineze de la caz la caz dacă neîndeplinirea de către reclamant a unor obligații stabilite în sarcina sa împiedică sau nu normala desfășurare a procesului. Nu orice neîndeplinire a unei obligații atrage sancțiunea suspendării, ci doar aceea care face imposibilă judecarea cauzei.
Neplata diferenței de onorariu nu împiedică normala desfășurare a cauzei. Pentru ipoteza neplății onorariului încuviințat instanța poate dispune plata sumei datorate fie prin încheiere executorie, fie prin hotărârea asupra fondului.
Este de remarcat că art. 201 alin. 1 C.proc.civ. prevede obligația instanței de a stabili condițiile de plată ale expertizei, statuând că prevederile art. 213 alin. 2 C.proc.civ. sunt aplicabile. Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că instanța pronunță o încheiere executorie de plată a onorariului de expert nu numai atunci când mărește la cerere onorariul stabilit, ci și atunci când obligă partea la plata onorariului definitiv încuviințat expertului.
Obligația de plată a diferenței de onorariu în contul biroului local de expertize tehnice judiciare pentru expertul care a efectuat lucrarea de expertiză poate fi stabilită așadar fie printr-o încheiere executorie, fie prin chiar hotărârea asupra fondului.
Este adevărat că neplata muncii prestate poate avea efect descurajant pentru expert, însă suspendarea cu titlu de sancțiune pe acest considerent nu poate opera cât timp neîndeplinirea obligației de plată nu poate împiedica instanța să pronunțe o hotărâre în baza probelor administrate, obligația neîndeplinită nefiind una de fond ce face imposibilă pronunțarea soluției.
În lipsa unei dispoziții legale care să permită suspendarea judecății pe acest temei, expertul are posibilitatea de a-și recupera suma cuvenită în baza încheierii executorii sau a hotărârii pronunțate prin care instanța dispune obligarea părții la plata onorariului cuvenit.
Este adevărat că recursul nu este motivat juridic, însă din cuprinsul acestuia tribunalul poate încadra motivele de fapt invocate în prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., rezultând că reclamantul critică măsura adoptată pentru considerentul că nu se impunea suspendarea în condițiile în care acesta nu plătește expertiza pentru că baremul pornea de la 300 lei, că lucrarea nu este utilă cauzei, soluționarea putându-se realiza în lipsa lucrării de expertiză.
În baza considerentelor relevate și făcând aplicarea prevederilor art. 312 C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat, va casa în tot încheierea atacată și va trimite cauza Judecătoriei Năsăud pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C. G. I., domiciliat în Salva nr. 47, județul Bistrița-Năsăud împotriva încheierii de ședință din data de 5 iunie 2015 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ 14, casează în tot încheierea atacată și trimite cauza Judecătoriei Năsăud pentru continuarea judecății.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
R. I. B. M.-L. B. G. C. F. A. Ș.
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare
16 noiembrie 2015
judec. fond C. S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 103/2015.... → |
|---|
