Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 103/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

Comentarii

0

Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 103/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 103/A/2015

Ședința publică din data de 23 iunie 2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: B. I. S., judecător

JUDECĂTOR: S. I., vicepreședinte tribunal

GREFIER: M. D.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind apelurile civile declarate de pârâții M. L. N. și M. A. M., împotriva sentinței civile nr. 1108/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, având ca obiect acțiune în declararea simulației.

Dezbaterea apelului a avut loc la termenul de judecată din data de 16 iunie 2015, în prezența reprezentantei reclamantei-intimată D. S. Rodrigues C. A., avocat C. Fleseriu, a pârâtului apelant M. L. N., a reprezentantului pârâților-apelanți M. L. N. și M. A. M., avocat F. M. și a reprezentantului pârâtului intimat M. V., avocat M. C., concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezența hotărâre și când tribunalul, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de azi, 23 iunie 2015.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1108/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, s-a admis capătul principal al acțiunii reclamantei D. S. Rodrigues C. A., în contradictoriu cu pârâții M. V., M. L. N., M. A. M. și T. G.; s-a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții T. G., în calitate de vânzător, și M. L. N., în calitate de cumpărător, autentificat la Biroul Notarului Public C. C. D. sub numărul 2083 din 6 octombrie 2004, având ca obiect imobilele casă de locuit, seră metalică, curte și grădină, în suprafață de 800 de metri pătrați, situate în orașul Beclean, . 36 C, județul Bistrița-Năsăud, identificate prin Cartea Funciară 2298 (număr nou_) Beclean, numerele topografice 1003/2/1/1, 1004/2/1/1, 1005/1/1 și 1006/1/1, pentru prețul de_ de lei vechi, în sensul că adevăratul cumpărător al imobilelor a fost pârâtul M. V.; s-a dispus rectificarea Cărții Funciare_ (număr vechi 2298) Beclean, numerele topografice 1003/2/1/1, 1004/2/1/1, 1005/1/1 și 1006/1/1, în sensul că proprietar al imobilelor casă de locuit, seră metalică, curte și grădină, în suprafață de 800 de metri pătrați, situate în orașul Beclean, . 36 C, județul Bistrița-Năsăud, a fost pârâtul M. V.; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta M. A. M. și au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.490 de lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

La Biroul Notarului Public C. C. D., sub numărul 1420 din 22 iulie 2004, a fost autentificată procura specială care a făcut dovada contractului de mandat dintre reclamanta M. (actuală D. S. Rodrigues) C. A. și pârâtul M. V. (fila 288 dosar fond). Prin acest contract pârâtul M. V. a fost împuternicit de reclamantă pentru ca în numele ei și pentru ea să încheie contracte de vânzare cu privire la mai multe suprafețe de teren însumând 9,36 hectare situate pe teritoriul municipiului Bistrița, acest suprafețe de teren reprezentând bunurile proprii ale reclamantei dobândite cu titlu de moștenire. În același contract s-a stabilit ca mandatarul, pârâtul M. V., să solicite încheierea contractelor de vânzare în formă autentică notarială, să semneze toate actele necesare în fața autorităților publice și în fața notarului public, să achite taxele și impozitele care se impuneau, să efectueze operațiunile de publicitate imobiliară și să solicite eliberarea unui exemplar din fiecare contract pentru mandant, reclamanta din cauză, mandatul fiind cu titlu gratuit, așa cum a rezultat din cuprinsul său.

La un interval de aproape 3 luni de zile, la data de 4 octombrie 2004, a fost emis de către reclamantă în favoarea pârâtului M. V. o nouă procură specială, autentificată la biroul Notarului Public P. A. V. sub numărul 1058 din 4 octombrie 2004 (fila 289 dosar fond). Prin această procură s-a acordat pârâtului M. V. împuternicirea de a vinde cui va crede de cuviință și la prețul cel mai avantajos suprafața de teren de 9 hectare și 5.000 de metri pătrați situată în extravilanul municipiului Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, înscrisă în Titlul de proprietate numărul_ din 2 august 2004 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Bistrița-Năsăud. Motivul emiterii celei de-a doua procuri cu privire la aceleași terenuri a fost acela care a rezultat din cuprinsul Deciziei penale numărul 89 din 24 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul numărul_ anume că a fost aprobat creditul cumpărătorilor terenului însă documentația bancară a fost întocmită pe numele mandatarului și ca atare reclamanta trebuia să-i semneze acestuia o nouă procură pentru a putea încasa prețul (fila 19 verso, paragraful al 3-lea, dosar fond).

Întrucât pârâtul M. V., inculpat în dosarul penal numărul_, a indus-o în eroare pe reclamanta D. S. Rodrigues C. A., care în același dosar a avut calitatea de parte vătămată și parte civilă - în sensul că a înșelat-o în privința sumei care a reprezentat prețul terenurilor, indicându-i și plătindu-i acesteia o sumă mai mică decât cea încasată de la cumpărătorii terenurilor - a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani de închisoare cu executare și interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 litera a) teza a II-a și litera b) din Vechiul cod penal pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de articolul 215 alineatele 1, 2, 3, și 5 din același cod, cu aplicarea articolului 74 litera a), iar în baza articolului 71 din Vechiul cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 litera a) teza a II-a și litera b) din același cod, pe durata executării pedepsei. Prin aceeași hotărâre M. V. a fost obligat la plata către reclamantă a sumelor de 2.000 de lei și 162.500 de euro cu titlu de despăgubiri civile, sume la care a urmat să fie calculată dobânda legală începând cu data de 7 octombrie 2004 (filele 11-22 dosar fond).

Pentru punerea în executare a Deciziei penale numărul 89 din 24 iunie 2010 reclamanta s-a adresat Biroului Executorului Judecătoresc P. N. Fanfany care a demarat procedura de executare silită în dosarul execuțional numărul 31 din 2012. În urma investigațiilor efectuate, executorul judecătoresc a constatat că debitorul M. V. nu a deținut în proprietate bunuri mobile sau imobile drept pentru care, plecând de la faptul reținut în motivarea hotărârii penale în sensul că în perioada 4 - 7 octombrie 2004 M. V. a intrat în posesia unei sume de 180.000 de euro prin virament bancar de la M. V. și M. N., s-a adresa Băncii Transilvania căreia i-a solicitat un extras al contului deschis la această bancă de M. V. în care au fost evidențiate operațiunile efectuate începând cu data de 4 octombrie 2004 (fila 23 dosar fond).

Ca răspuns, prin adresa numărul_ din 4 ianuarie 2013 (fila 24 dosar fond) Banca Transilvania i-a comunicat executorului judecătoresc faptul că M. V. a deținut conturi atât la Sucursala Bistrița, cât și la Sucursala D.. Astfel, la Sucursala Bistrița, M. V. a deținut contul identificat prin numărul_, deschis la data de 25 august 2005 și închis la data de 9 iunie 2008, precum și contul identificat prin numărul_, deschis la data de 5 octombrie 2004 și închis la data de 17 septembrie 2007. Cu privire la contul cu numărul de identificare_ pe are M. V. l-a deținut la Sucursala D., banca i-a comunicat executorului judecătoresc că nu au fost identificate în perioada 4 octombrie 2004-29 august 2005 operațiuni care să fi prezentat interes potrivit celor solicitate în adresa către bancă. La această adresă Banca Transilvania a anexat un CD cuprinzând fișele de cont în format electronic celor două conturi deschise la Sucursala Bistrița pe numele lui M. V..

Prin cererea înregistrată la biroul executorului judecătoresc pe data de 8 februarie 2013 (fila 28 dosar fond) reclamanta a solicitat acestuia să procedeze la identificarea unei persoane pe nume T. G. care potrivit informațiilor comunicate de Banca Transilvania, Sucursala Bistrița, ar fi încasat la data de 8 octombrie 2004 suma de 1._ lei vechi prin transfer bancar de la M. V. cu titlu de preț al unui imobil și anexe gospodărești. Reclamanta a arătat în adresă că potrivit extrasului de cont această sumă de bani a provenit din aceea pe care debitorul M. V. a încasat-o în calitate de mandatar al ei din vânzarea terenurilor care i-au aparținut. Prin aceeași adresă reclamanta a solicitat obținerea unei copii a contractului de vânzare încheiat cu ocazia acestei tranzacții și indicarea acelui imobil cu date de carte funciară. Conform procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc pe data de 12 februarie 2013 în cadrul dosarului execuțional numărul 31 din 2012 acesta a reușit să se întâlnească cu T. G. care i-a relatat că în vara anului 2004 a negociat cu M. V. prețul de vânzare al unei case și anexe situate în orașul Beclean, pe . care l-a oferit spre vânzare printr-un anunț în ziar. T. G. i-a mai relatat executorului judecătoresc că a încheiat contractul de vânzare cu M. L. N., fiul lui M. V., și s-a angajat să transmită executorului judecătoresc o copie a contractului de vânzare încheiat (fila 29 dosar fond).

Contractul de vânzare menționat la paragraful anterior a fost cel autentificat la Biroul Notarului Public C. C. D. sub numărul 2083 din 6 octombrie 2004. Acest contract a fost încheiat între pârâtul T. G. în calitate de vânzător și pârâtul M. L. N. în calitate de cumpărător având ca obiect imobilele construcții și terenuri aferente înscrise în Cartea Funciară numărul 2298 Beclean, numerele topografice 1003/2/1/1, 1004/2/1/1, 1005/1/1 și 1006/1/1 constând în seră metalică, grădină, casă de locuit și curte în suprafață totală de 800 de metri pătrați, imobile situate in orașul Beclean, . 36 C, județul Bistrița-Năsăud pentru prețul de_ de lei vechi (fila 228 dosar fond).

Potrivit declarațiilor martorilor propuși de pârâți (filele 217, 234 și 290 dosar fond) pârâtul M. L. N. ar fi dispus de importante sume de bani provenind din partajul bunurilor comune ca urmare a desfacerii primei căsătorii a acestui pârât, din darul de nuntă obținut cu ocazia celebrării căsătoriei cu pârâta M. A. M., din vânzarea unor terenuri situate în localitatea G., județul Cluj, precum și sume de bani care i-au fost remise de bunica sa, sume pe care pârâtul M. L. N. le-a remis tatălui său, pârâtul M. V., pentru a fi reinvestite în afacerile pe care acesta le derula și care i-au fost restituite prin achitarea prețului imobilelor care au format obiectul contractului de vânzare numărul 2083 din 6 octombrie 2004.

În primul rând, a fost de reținut că declarațiile martorilor nu au relevat, măcar cu aproximație, cuantumul sumelor de care pârâtul M. L. N. a dispus și pe care le-ar fi remis tatălui său, pârâtul M. V., în al doilea rând, aspectele relatate au fost percepute de martori în mod indirect, din discuțiile pe care aceștia le-au avut, fie cu pârâții, fie cu rude sau persoane apropiate acestora, iar în al treilea rând, pretinsul împrumut acordat pârâtului M. V. de către fiul său M. L. N. nu a fost susținut de alte probe în afara declarațiilor acestor martori pe care, pentru acest motiv, instanța de fond le-a apreciat drept neconcludente sub acest aspect.

Cert a fost că la data de 6 octombrie 2004 pârâtul M. V. a virat din contul său numărul_ deschis la Banca Transilvania, Sucursala Bistrița, suma de 1._ lei vechi în contul deschis la aceeași bancă pe numele pârâtului T. G. cu numărul_, așa cum a rezultat din fișa contului conținută de CD-ul transmis de bancă executorului judecătoresc (fila 33 dosar fond), acest fapt fiind confirmat și de copia ordinului de plată obținut de reclamantă în același mod (fila 26 dosar fond). Important de reținut a fost faptul că această sumă, virată pârâtului T. G., a provenit din suma de 3._ de lei vechi virată în contul pârâtului M. V. de către M. N., la aceeași dată de 6 octombrie 2004, cu titlu de preț pentru cumpărarea terenurilor reclamantei, așa cum a rezultat din aceeași fișă. Această sumă de 1._ lei vechi a reprezentat prețul real al imobilelor care au făcut obiectul contractului de vânzare numărul 2083 din 6 octombrie 2004, fapt recunoscut de pârâtul T. G. prin interogatoriu (filele 130 – 133 dosar fond), și nu cel de_ de lei vechi menționat în contract.

Instituția juridică invocată de reclamantă - simulația – a presupus existența concomitentă între aceleași părți a două contracte, unul public, aparent, denumit contract simulat prin care s-a creat o anumită aparență juridică ce nu a corespuns realității și un altul secret denumit contraînscris care a corespuns voinței reale a părților și prin care acestea a anihilat în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public simulat. Spre a se afla în fața unei simulații atât în doctrină, cât și în jurisprudență s-a reținut că a fost necesar ca actul secret, contraînscrisul, să se fi încheiat concomitent sau eventual înainte de încheierea contractului aparent. Cu privire la formele simulației acestea s-au putut manifesta sub formă încheierii unui contract fictiv, a unui contract deghizat sau a unui contract prin interpunerea de persoană.

În speță instanța de fond a reținut existența a două contracte de vânzare încheiate concomitent, unul public, aparent și simulat în care cumpărător al imobilelor construcții și terenuri aferente înscrise în Cartea Funciară numărul 2298 Beclean, numerele topografice 1003/2/1/1, 1004/2/1/1, 1005/1/1 și 1006/1/1 constând în seră metalică, grădină, casă de locuit și curte în suprafață totală de 800 de metri pătrați, imobile situate în orașul Beclean, . 36 C, județul Bistrița-Năsăud, a apărut pârâtul M. L. N., iar celălalt secret, dar real, în care adevăratul cumpărător al imobilelor a fost pârâtul M. V., simulația realizându-se în acest caz prin interpunerea de persoană. În speță simulația a existat nu numai cu privire la adevăratul cumpărător al imobilelor, dar și cu privire la prețul acestora care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost de 1._ lei vechi, iar nu de_ de lei cum s-a menționat, aspect cu privire la care însă reclamanta nu a cerut să se constate simulația, drept pentru care instanța de fond nu s-a pronunțat în acest sens.

Pârâții M. L. N. și soția sa, pârâta M. A. M., locatarii actuali ai acestui imobil, știind că au adus imobilului în litigiu mai multe îmbunătățiri ulterior perfectării vânzării, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 217, 234 și 290) au avut posibilitatea formulării în cauză a unei cereri reconvenționale, cu caracter subsidiar față de acțiunea principală, eventual, prin care ar fi putut solicita ca pârâtul M. V. să le restituie valoarea acestor modernizări în situația admiterii cererii principale. În situația în care ei nu au uzat de această posibilitate le-a rămas calea unei acțiuni separate în acest sens.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta M. A. M., unită cu fondul la termenul din 22 octombrie 2013, instanța de fond a reținut că această pârâtă a avut, așa cum s-a arătat, calitatea de locatar al imobilului în litigiu condiții în care a putut sta în proces în calitate de pârâtă, excepția fiind respinsă.

Instanța de fond a reținut că reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 4.240 de lei reprezentând onorariu avocat filele (274 – 285 dosar fond) pe care pârâții în solidar, în calitate de părți care au pierdut procesul au urmat să le suporte în temeiul articolului 453 din Noul Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri, pârâții M. L. N. și M. A. M., au declarat apel, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, iar în rejudecarea pe fond a cauzei, după administrarea probatoriului, respingerea acțiunii introductive, precizate în integralitatea acesteia.

În motivare s-a arătat că, instanța fondului a soluționat cauza fără a analiza complet raporturile juridice reale dintre părți, fără a administra probatoriul necesar pentru lămurirea sub toate aspectele a acestor raporturi juridice, limitându-se a constata succint "existența a două contracte de vânzare încheiate concomitent, unul public, aparent și simulat în care cumpărător al imobilelor construcții și terenuri aferente înscrise în Cartea Funciară numărul 2298 Beclean, numerele topografice 1003/2/1/1, 1004/2/1/1, 1005/1/1 și 1006/1/1 constând în seră metalică, grădină, casă de locuit și curte în suprafață totală de 800 metri pătrați, imobile situate în orașul Beclean, . 36C, județul Bistrița-Năsăud, apare pârâtul M. L. N., iar celălalt secret, dar real, în care adevăratul cumpărător a imobilelor este pârâtul M. V., simulația realizându-se în acest caz prin interpunere de persoană ".

Nu numai că din probatoriul administrat în cauză a rezultat contrariul celor reținute de instanța de fond, dar aceasta a greșit și sub aspectul calificării date raporturilor juridice dintre părți, ignorând total îndeplinirea condițiilor cerute de lege (art. 1175 Cod civil) și conturate de jurisprudența și literatura juridică în materia simulației prin interpunere de persoană.

Simulația, reglementată ca excepție de la principiul opozabilității contractelor față de terți, a rămas operațiunea juridică realizată prin disimularea voinței reale a părților care a constat în încheierea și existența simultană a două convenții: una publică și aparentă, iar alta secretă și reală, care a anihilat sau modificat efectele convenției publice și a stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părțile contractante cuprinzând, implicit sau explicit, dar în mod obligatoriu, acordul părților de a simula (ÎCCJ, Decizia nr. 5782/2013, dosar nr._ ).

S-a mai arătat că, simulația a fost alcătuită, așadar, din două acte juridice sau contracte, și anume: actul public, de regulă consemnat într-un înscris, cunoscut și din care s-a născut o situație juridică aparentă, neadevărată, iar pe de altă parte, actul secret, care a stabilit situația juridică reală creată între părțile contractante. Contractul secret a cuprins practic două acorduri de voință secrete, și anume: acordul simulator, care nu a putut lipsi niciodată, fiind convenția secretă în care părțile și-au exprimat una față de cealaltă intenția și voința de a simula, și contractul secret stricto sensu, care a fost actul sau contractul real propriu-zis; lipsa acordului simulator a însemnat inexistența operației juridice a simulației. Mai mult decât atât, acordul simulator trebuia să fie anterior sau concomitent cu actul public, aparent.

S-a putut, astfel, conchide în sensul că, pentru existența simulației, ca operațiune juridică, au fost necesare: intenția comună de a simula și acordul simulator.

În cazul simulației prin interpunere de persoane, structura operațiuni a fost trinomică, rezultând din faptul că au existat trei participanți, cu denumiri specifice: interponentul, care a fost este beneficiarul real al dreptului, interpusul, cel care a figurat ca parte în contractul public și terțul, cel care a fost adevăratul contractant sau beneficiar. În doctrină, s-a considerat, cu caracter unitar, necesitatea realizării acordului simulator între toate cele trei persoane, pentru a fi în prezența simulației prin interpunere de persoane.

De asemenea, s-a arătat că în principiu, simulația nu a afectat validitatea contractului public și nici a contractului secret, ea nefiind o cauză de nulitate, decât în cazul în cazul în care s-ar fi urmărit fraudarea legii ori fraudarea drepturilor altor persoane. Cu alte cuvinte, ori de câte ori dreptul de a simula se exercită în limitele sale interne, simulația fiind licită, valabilă, ea produce efecte între părți, contractul secret fiind inopozabil terțelor persoane, în raport cu dispozițiile art. 1175 Cod civil.

Evident, atunci când nulitatea a vizat numai contractul secret, efectele au fost desființate între părți, însă contractul public nu a fost afectat de nulitate, în afară de cazurile de excepție prevăzute de lege în mod expres. În consecință, în raport cu terții, nulitatea contractului secret nu a produs efecte întrucât, potrivit art. 1175 Cod civil, efectele acestui contract nu le-au fost opozabile, față de terți fiind opozabil doar contractul public.

Pe de altă parte, așa cum s-a arătat și în literatura juridică (Monografia Simulația - Studiu de doctrină și jurisprudență, F. A.Baias, Ed. Rosetti, pag. 171) dar și în jurisprudență (Decizia nr. 6041/2010 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._, anexat cu titlu de jurisprudență), pentru a se admite pe cale judecătorească o acțiune în simulația care să înlăture efectele contractului aparent a fost necesar ca actul secret să îndeplinească condițiile de valabilitate, de fond și de formă, cerute de legislația în vigoare la data încheierii actului, condiții nu numai inexistente (nedovedit) în cauză, dar nici măcar analizate de instanța de fond.

Astfel, dacă în ceea ce a privit actul public - Contractul autentic 2083/6.10.2004 încheiat între pârâtul T. G. și apelanți, situația a fost clară - acesta a îndeplinit toate condițiile de fond și formă, înainte de a concluziona succint existența actului secret de vânzare-cumpărare, era necesar ca instanța de fond să stabilească în primul rând îndeplinirea condițiilor de fond ale actului juridic secret: consimțământul părților și mai ales cauza acestuia, fapt nerezultat din probe. Mai mult, din singura probă care a stat la baza considerentelor instanței de fond privind presupusul consimțământ al părților actului secret a fost declarația martorului P. N. Fanfany - executorul judecătoresc angajat și plătit de către reclamantă, care a arăta că (fila 215 dosar fond) "am aflat din discuția cu T. G. că i-a vândut pârâtului M. V. o casă de locuit pe care acesta din urmă a cumpărat-o pentru fiul său întrucât așa fac părinții". Pe lângă faptul că această declarație trebuia privită cu circumspecție având în vedere relațiile contractuale dintre martor (executor judecătoresc) și reclamantă (creditor urmăritor) și interesul evident al ambilor de a "găsi" bunuri urmăribile în patrimoniul lui M. V. (debitor urmărit de către reclamantă), această declarație nu s-a coroborat însă cu nici o altă probă de la dosar (a se vedea răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului T. G. - filele 130-133 dosar fond, interogatoriul pârâtului M. V. - filele 154-157 dosar fond, declarațiile martorilor audiați (C. A., Hener A.), precum și întâmpinarea depusă de T. G. la dosar - fila 84 dosar fond). Mai mult cele relatate de executorul judecătoresc au fost aflate în urma discuției cu T. G., care aflându-se la o petrecere era în stare de ebrietate (aspect ce s-a coroborat atât cu declarația executorului judecătoresc cât și cu răspunsul la întrebarea 5 a pârâtului T. G.).

Din motivarea primei instanței de fond, care a arătat că "important de reținut este faptul că această sumă, virată pârâtului T. G., provine din suma de 3._ de lei vechi virată în contul pârâtului M. V. de către M. N., la aceeași dată de 6 octombrie 2004, fapt recunoscut de pârâtul T. G. prin interogatoriu (filele 130-133) și nu cel de_ de lei vechi menționat în contract" a rezultă că un element apreciat ca important pentru existența actului secret dintre M. V. și T. G. a fost plata prețului de către M. V., din contul său personal, către vânzătorul T..

S-a arătat că, în ceea ce a privit validitatea unui contract de vânzare-cumpărare, plata prețului a ținut de executarea contractului și nu de existența valabilă a acestuia. Astfel, prețul contractual putea să nu fie plătit deloc, ceea ce nu ar fi afectat în nici un fel validitatea contractului autentic, tot așa cum plata unei sume de bani a putut avea la baza un alt raport juridic decât presupusul contract de vânzare-cumpărare.

Pe de altă parte, faptul plății nu a îndreptățit la concluzia că plătitorul a avut calitatea de cumpărător, în realitate între apelantul M. L. N. și tatăl său, M. V., au existat raporturi juridice mai vechi, constând în împrumuturi succesive de bani, cu obligația acestuia din urmă de a le restitui atunci când urma să-și cumpere o locuință.

Astfel, aceste împrumuturi au avut loc astfel: 1. Banii rezultați din prima nuntă a apelantului, cca._ lei vechi, pentru a nu-i cheltui fără rost i-a împrumutat tatălui său, pârâtul M. V., care i-a cerut pentru a-i folosi în afacerile pe care le avea; 2 B. apelantului, Szekely M., a vândut o . terenuri (a se vedea declarația martorei Hener A.), sumele obținute,_ lei vechi, fiind destinate apelantului, nepot, folosite însă tot de tatăl său, M. V., până când ar fi avut nevoie pentru locuință (a se vedea declarația martorei P. M. M. și C. A.); 3. În sfârșit, o altă sumă de bani - 14.000 USD, proveniți din vânzarea unui teren cumpărat împreună cu fosta soție a apelantului, au fost de asemenea, împrumutați pârâtului M. V., cu înțelegerea de a-i se restitui când va avea nevoie.

S-a menționat că, desigur aceste acte de împrumut nu s-au preconstituit din punct de vedere probatoriu prin înscrisuri, pe de o parte pentru că niciodată nu a crezut că toate economiile apelantului, date cu bună-credință spre folosință tatălui său, vor ajunge în pericol de a fi pierdute astfel, iar pe de altă parte nu s-a gândit niciodată că în familie, între tată și fiu au fost necesare înscrisuri. Tot așa, nu s-a gândit niciodată că tatăl său, despre ale cărui afaceri necurate nu a avut cunoștință, a săvârșit fapte penale care să-l prejudicieze și pe apelant.

În anul 2004 (luna mai) apelantul s-a recăsătorit și în mod logic a început să-și caute o locuință, având în vedere tocmai înțelegerea cu tatăl său, M. V., de a-i restitui banii pentru plata acestei case. Situația de fapt privind modul în care a fost găsită casa, precum și cum a avut loc negocierea cumpărării nu a reluat-o, deoarece ea a reieșit din declarațiile martorilor audiați la fond și pentru care a solicitat să fie audiate și alte persoane în apel.

S-a considerat că instanța de fond a ignorat raporturile juridice, deși neconstatate în scris, dintre apelant și tatăl său și a înlăturat nejustificat declarațiile martorilor propuși de apelant, fără a ține seama de faptul că, pe de o parte a trecut o perioadă destul de lungă de timp de la producerea faptelor expuse de martori, astfel încât a fost greu pentru aceștia de a-și aminti sume exacte din urmă cu 10-20 de ani, iar pe de altă parte a fost greu ca martorii care nu au fost rude ale familiei să fi cunoscut aspecte exacte dintr-o familie.

S-a arătat că, cauza plății de către pârâtul M. V. a prețului cumpărării de către apelanți a imobilelor în discuție a fost reprezentată tocmai de rambursarea acestor împrumuturi către apelant, ori instanța de fond nu a analizat deloc cauza presupusului act juridic secret, considerând că faptul plății prețului a fost suficient pentru a concluziona existența unei vânzări-cumpărări a unui imobil. Tocmai de aceea apelanții au fost obligați a dovedi existența cauzei plății de către pârâtul M. V. a prețului cumpărării imobilelor.

De aceea, având în vedere imposibilitatea morală de preconstituire a unor înscrisuri având ca obiect împrumuturile și pentru lămurirea situației de fapt, s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale.

S-a precizat că, alt aspect, ignorat complet de către instanța de fond a fost forma pretinsului act secret care, având ca obiect un imobil ar fi trebuit să îmbrace forma înscrisului autentic pentru a produce efecte juridice și pentru a putea fi înscris în cartea funciară ca și act translativ de proprietate, mai ales că s-a dispus și rectificarea cărții funciare a imobilului cu înscrierea ca și cumpărător a pârâtului M. V..

În sfârșit, instanța de fond ar fi trebuit să analizeze acordul simulator, condiție imperios necesară pentru existența simulației.

Acordul simulator a fost convenția secretă în care părțile își exprimă una față de cealaltă intenția și voința de a simula, și contractul secret stricto sensu, care a fost actul sau contractul real propriu-zis, lipsa acordului simulator însemnând inexistența operației juridice a simulației.

În cauză nu a existat un asemenea acord simulator, respectiv o înțelegere între apelantul cumpărător, vânzătorul T. G. și pârâtul M. G.. Faptul plății prețului contractual de către acesta din urmă nu a putut duce la concluzia acestui acord. Instanța de fond a ignorat situația de fapt din care a rezultat buna-credință a apelantului-cumpărător, bună credință care de altfel a fost prezumată de către lege și nu a trebuit dovedită de apelant.

Astfel, apelantul nu a avut cunoștință (și nu s-a dovedit contrariul în cauză) de faptele tatălui său, M. V. (de fapt nici măcar soția lui nu a cunoscut afacerile sale), nu a avut acces la conturile sale și nu a știut din ce sume de bani îi va restitui el banii pentru cumpărarea casei. Din punct de vedere juridic, prin plata prețului imobilului către T. G., pârâtul M. V. a stins o datorie existentă către apelant, fără ca acesta să poată cunoaște detaliile acestei plăți. Știa că tatăl său, având afaceri în derulare în perioada aceea (2004) avea conturi bancare și efectua des plăți bancare cu sume importante de bani, dar nu a avut cunoștință de afacerile dintre el și reclamantă sau ce sume a utilizat el pentru a-i restitui împrumutul.

Un asemenea acord simulator ar fi putut fi reținut doar în situația în care apelantul, împreună cu vânzătorul T. G. și cu pârâtul M. V. ar fi convenit să fraudeze interesele reclamantei, pe care la acea dată nu avea cum să o cunoască, nici apelantul și nici pârâtul T. G.. De altfel, pe reclamantă nu a cunoscut-o decât în cadrul procesului, iar asemenea acord fraudulos nu a putut fi reținut în cauză.

S-a menționat că, în lipsa unui contraînscris, instanța de fond a analizat declarația singurului martor audiat în cauză din partea reclamantei - P. N. Fanfany. Acesta nu a făcut mențiune despre existența unei înțelegeri ascunse între cele trei părți, știind numai ce a discutat cu vânzătorul T. G., aflat în stare de ebrietate. Martorul nu știa nimic despre vreo înțelegere secretă între cele trei părți, element esențial pentru dovedirea raporturilor contractuale secrete pretinse de către reclamantă.

Un ultim aspect, susținut și probat și la fondul cauzei, care a venit să confirme (dacă mai era nevoie) realitatea actului autentic de vânzare-cumpărare, mai precis persoana cumpărătorului, a fost cel privind folosința imobilelor casă și teren precum și investițiile realizate la această construcție. Apelanții au arătat că au fost singurii care au folosit ca și locuință (acesta a și fost scopul - cauza, cumpărării) imobilul casă, a realizat investiții importante financiare: a finalizat construcția care era în roșu, a edificat etajul, etc., întrebându-se că, dacă cel care a cumpărat ar fi fost tatăl apelantului, pentru ce ar fi investit apelanții peste 30.000 euro.

O prezumție simplă de bună credință a rezultat și din faptul efectuării acestor investiții - dacă ar fi apreciat că a existat cel mai mic risc ca această casă să fi fost pierdută nu ar fi efectuat atâtea investiții, practic toate economiile într-o casă care ar fi putut-o pierde oricând. Apelantul a cumpărat casa împreună cu soția, o folosesc, având doi copii împreună cu care au locuit și nu au putut fi făcuți vinovați pentru afacerile necurate ale tatălui său.

Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 1175 cod civil din 1864, s-a solicitat ca, după administrarea probatoriului în apel prin coroborare cu cel administrat la fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiată, atât în ce a privit cererea principală cât și cea subsidiară.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. din Noul Cod civil, art. 948, art. 966, art. 977 și urm., art. 1175, art. 198 din Codul civil de la 1864.

Reclamanta-intimată D. S. Rodrigues C. A. a declarat apel, solicitând admiterea acestuia și, pe cale de consecință modificarea în parte a sentinței nr. 1108/2014 din 24.06.2014, pronunțată de Judecătoria Beclean, în dosarul nr._, cu privire la cheltuielile de judecată, în sensul admiterii acestor cheltuieli în integralitatea lor, obligarea intimaților la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu, în temeiul prevederilor art. 453 Noul Cod procedură civilă.

În motivare s-a arătat că, prin încheierea civilă pronunțata la data de 16.04.2013, instanța de fond a obligat reclamanta să achite o taxă de timbru în cuantum de 4.436 RON, taxă pentru care a fost acordat ajutor public judiciar sub forma eșalonării plății, încheiere care a constituit titlu executoriu.

În ceea ce a privit ultimul capăt de cerere al cererii de chemare în judecată și anume cel al cheltuielilor de judecată, reclamanta apelantă a solicitat la ultimul termen de judecată obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu, reprezentând atât taxa judiciară de timbru cât și onorariu avocațial, existând la dosarul cauzei toată documentația care a relevat cuantumul taxei judiciare de timbru pe care reclamanta a fost obligată să o achite.

Prin sentința civilă nr. 1108/2014, pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2014, instanța de fond a dispus admiterea capătului principal al acțiunii reclamantei D. S. Rodrigues C. A., a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare, a dispus rectificarea Cărții Funciare și a obligat pârâții în solidar la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.490 de lei, cheltuieli formate din onorariul avocațial.

S-a menționat cu titlu prioritar faptul că instanța de fond a luat în considerare doar onorariul avocațial, în cuantum de 4.490 lei, fără a lua în considerare ca și cheltuieli de judecată și taxa judiciară de timbru achitată de către reclamantă, respectiv suma de 4.436 de lei.

Astfel, art. 451 din Noul Cod de procedură civilă a prevăzut, în partea sa relevantă, cuantumul cheltuielilor de judecată, astfel conform art. (1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru șl timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului; (4) Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).

Mai mult decât atât, art. 452 a precizat faptul că partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Așadar, reclamanta a considerat că a făcut dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată, respectiv în ceea ce au privit taxele de timbru, s-au achitat ratele lunare stabilite prin încheierea civilă pronunțată la data de 16.04.2013, respectiv 10 rate lunare, prima în cuantum de 449 lei, iar următoarele 9 de câte 443 lei fiecare. Reclamanta apelantă a menționat că și-a îndeplinit această obligație lunar, până în data de 15 a fiecărei luni, începând cu luna mai 2013.

În ceea ce a privit onorariul avocațial, reclamanta apelantă a arătat că a depus la dosarul cauzei facturile și dovezile achitării acestor sume.

Astfel, la ultimul termen de judecată reclamanta apelantă a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu, reprezentând atât taxa judiciară de timbru, cât și onorariul avocațial.

Având în vedere faptul că, potrivit sentinței atacate, a fost admisă acțiunea reclamantei apelantă, s-a considerat că trebuia să-i fie acordate cheltuielile de judecată în integralitatea lor, sentința instanței de fond fiind nelegală din această perspectivă. S-a menționat faptul că toate documentele justificative s-au aflat la dosarul de fond al cauzei.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 442 și urm. din Noul Cod de procedura civilă și ale art. 451 și urm. din Noul Cod de procedură civilă.

Pârâtul intimat M. V. a formulat întâmpinare, solicitând ca în urma reanalizării și suplimentării probatoriul, admiterea apelului și, în consecință, modificarea hotărârii, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii pronunțată de reclamanta intimată.

În motivare s-a arătat că, instanța de fond, după expunerea pe larg a unor împrejurări străine cauzei, a concluzionat în speță existența a două contracte de vânzare încheiate concomitent, unul public și simulat, în care cumpărător a apărut pârâtul M. L. N., iar celălalt secret, dar real, în care adevăratul cumpărător al imobilelor a fost M. V., simulația realizându-se în acest caz prin interpunerea de persoane.

S-a precizat că, soluția instanței de fond a fost netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

Soluția a fost netemeinică și pentru pronunțarea acesteia, instanța de fond a înlăturat întreg probatoriul testimonial administrat de intimat. Nu s-a ținut cont de poziția exprimată în instanță de vânzătorul T. G., care deși a relatat pe larg împrejurările de fapt, care au determinat încheierea contractului și a apreciat că, cumpărător al imobilelor a fost pârâtul M. L. N., instanța în mod inexplicabil a înlăturat această declarație. În acest context, s-a apreciat că instanța de control judiciar trebuia să procedeze la reaudierea vânzătorului pentru a desprinde o temeinică stare de fapt.

Instanța de fond nu a supus analizei contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică în cauză. Astfel acest contract fiind unul autentificat, a constatat că acesta s-a bucurat de o vădită temeinicie, deoarece potrivit art. 1173 Cod civil "actul autentic are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată". Contractul public a fost acela care a perceput o temeinică stare de fapt în ce a privit părțile din contract cât și în privința adevăratului cumpărător.

Sentința instanței de fond a fost apreciată ca fiind nelegală, deoarece a fost imperios necesară existența a două înscrisuri, unul public și altul secret. în cauză, instanța de fond apreciind că unul și același înscris, a îmbrățișat atât un caracter public cât și un caracter secret, ipoteză care nu a putut să-și găsească un suport legal.

S-a precizat că, pentru a se realiza simulația, prin interpunerea de persoane, a fost necesar ca acordul scris să se realizeze cel puțin între trei persoane, adică între cele două părți și persoana interpusă. Nu a fost suficient doar acordul de voință dintre persoana interpusă și actul public și adevăratul contractant.

Dacă partea care a contractat cu persoana interpusă nu a participat la încheierea acordului simulator, simulația nu s-a realizat, deoarece, din declarațiile martorilor audiați a rezultat că pârâtul M. L. N. a dispus de sumele de bani necesare achitării imobilelor.

Martorii audiați au făcut vorbire despre aceste sume, iar la dosarul de fond s-a depus și contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din G., jud. Cluj, împrejurări relevante care au fost însă înlăturate de instanța de fond.

Având în vedere relația care de regulă a subzistat între tată și fiu, nu au fost încheiate contracte pentru sumele de bani primite și remise de intimat către fiul său. Cu toate acestea, a mărturisit existența acestor sume și modalitatea de remitere, împrejurare care trebuia avută în vedere de instanța fondului.

Pârâtul intimat M. V. a mai arătat că, greșit a apreciat instanța de fond existența unui proces-verbal încheiat cu numitul T. G. în prezenta executorului judiciar, P. N., în fond s-a purtat doar o discuție fără a fi încheiat un document.

Așa cum s-a arătat la fondul cauzei, negocierile s-au purtat cu pârâtul M. L. N. și, în opinia vânzătorului, acesta a fost adevăratul cumpărător.

Pârâtul intimat T. G. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea apelului.

În motivare s-a arătat că în fapt, imobilele proprietate casă de locuit, seră metalică, curte și grădină în suprafață de 800 mp situate în orașul Beclean, .. 38B, jud. Bistrița-Năsăud, precum și dreptul pârâtului intimat de proprietate erau evidențiate în CF 2298 Beclean și corespundeau cu nr. 1003/2/1/1, 1005/1/1 și 1006/1/1.

În vara anului 2004, s-a hotărât să înstrăineze aceste imobile, motiv pentru care a făcut un anunț într-un ziar local.

În urma anunțului apărut la domiciliul său s-a prezentat M. L. N., care și-a manifestat opțiunea pentru cumpărarea imobilului. Negocierile s-au derulat pe o perioadă de câteva luni, în mai multe etape. La una din negocieri a participat și numitul M. V., tatăl cumpărătorului, fiind interesat de intimat pentru a-i arăta ce anume să cumpere.

În urma discuțiilor purtate a ajuns la convingerea că suma de bani necesară achitării prețului aparținea numitului M. L. N., și nu tatălui său.

Discuțiile au fost mai ample și în cadrul acestora i-au fost prezentate de către cumpărător și unele împrejurări concrete privitoare la proveniența banilor. Nu a acordat importanță acestor împrejurări de fapt și nici aspectelor legate de remiterea banilor, deoarece nu i s-a părut nimic neobișnuit, având în vedere că M. V. era tatăl cumpărătorului M. L. N..

În urma negocierilor purtate s-a prezentat cu cumpărătorul M. L. N. la notarul public și a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Permanent a avut ferma convingere că, cumpărătorul imobilelor a fost numitul M. L. N. și nu tatăl acestuia, M. V..

După încheierea contractului în anul 2013, fără a putea preciza cu exactitate data, s-a prezentat la intimat un executor împreună cu reclamanta, care i-au solicitat să le prezinte contractul de vânzare-cumpărare autentificat, încheiat cu numitul M. L. N., a purtat doar discuții pe marginea modului de încheiere a contractului, nu s-a încheiat niciun act între intimat și executorul judecătoresc.

S-a subliniat faptul că executorul judecătoresc a solicitat doar să-i prezinte contractul fără a purta și alte discuții, el fiind la un chef unde a consumat băuturi alcoolice și nu era dispus să poarte discuții pe tema contractului.

Pârâtul intimat a menționat că, cumpărătorul imobilelor a fost fără îndoială M. L. N. și i-a predat în posesie imobilul pe care l-a deținut în proprietate.

Faptul că acesta a fost cumpărătorul și proprietarul imobilului a rezultat și din împrejurarea că ulterior a adus îmbunătățiri substanțiale construcției, mărindu-i considerabil valoarea.

Astfel, la data înstrăinării, construcția se compunea din: casă de locuit, făcută din cărămidă manuală, nu avea pardoseală, era acoperită cu țiglă din recuperări, avea o împrejmuire făcută superficial din plasă de sârmă și nu erau tavane, ulterior aceasta compunându-se din parter: 1 dormitor, o cameră de zi, 1 living, bucătărie, baie și hol; mansardă: 3 dormitoare, 1 dressing, baie, hol și două balcoane.

Prețul real a fost 1._ lei, în contract s-a trecut_ lei, considerat că la modul cum a arătat casa cât și materialele din care era construită nu valora mai mult, cel mai valoros lucru era sera metalică, construită din profile metalice și sticlă pe fundație de beton.

Reclamanta intimată D. S. Rodrigues C. A. formulat întâmpinare la apelul declarat de către pârâții M. L. N. și M. A. M., solicitând respingerea apelului acestora ca nefondat și, pe cale de consecință menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 1108/2014, pronunțată de către Judecătoria Beclean, în dosarul nr._, ca fiind temeinică și legală, obligarea apelanților la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de litigiu, în temeiul prevederilor art. 453 Noul Cod procedură civilă.

În motivare s-a arătat că, reclamanta apelantă, în anul 2004, a dobândit prin moștenire suprafața de 9,5 ha teren în extravilanul municipiului Bistrița și întrucât nu a avut posibilitatea de a se ocupa personal de valorificarea acestui teren, l-a împuternicit pe pârâtul M. V. să vândă terenurile.

Pârâtul i-a comunicat faptul că a găsit un cumpărător pentru întreaga suprafață, pentru prețul de 300.000 lei, preț din care a primit suma de 8.000 lei drept avans în cursul lunii iulie 2004, iar în data de 7 octombrie 2004 acesta i-a virat în contul bancar suma de 290.000 lei, nepredându-i și contractele încheiate, susținând că actele i-au fost furate din mașină.

În urma unei informări primite de la Primăria Bistrița privind încălcarea procedurii prealabile de publicitate a vânzării terenurilor, a aflat că au fost încheiate mai multe contracte de vânzare cumpărare, iar prețul total al acestora era de 17.000 lei și 240.100 euro, și nu de 300.000 lei cum i-a comunicat pârâtul M. V., preț din care a primit echivalentul sumei de 70.000 euro, la data respectivă.

Urmare a acestei constatări, a formulat plângere penală împotriva pârâtului M. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals, uz de fals, fals în declarații și evaziune fiscală.

Procesul penal s-a derulat pe parcursul a 7 ani și a fost soluționat definitiv prin Decizia penală nr. 89/A/2010 a Curții de Apel Cluj în sensul condamnării numitului M. V., la pedeapsa de 6 ani închisoare cu executare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2,3 si 5 Cod penal și obligarea acestuia să-i plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri, sumele de 2.000 lei si 162.500 euro, plus dobândă legală.

În cadrul litigiului penal s-a stabilit că pârâtul M. V. nu i-a remis suma de 327.800 lei, încasată de la numitul M. N. și respectiv suma de 409.750 lei, încasată de la numitul M. I..

În vederea punerii în executare a acestei decizii, s-a formulat o cerere de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc P. N. din Cluj-N., formându-se dosarul execuțional nr. 1645/2012.

Executorul judecătoresc a pornit activitățile de executare silită și a emis adrese către instituțiile statului în vederea identificării bunurilor mobile și imobile pe care pârâtul M. V. le-a deținut, constatând că acesta nu a deținut sume de bani și nici un bun mobil sau imobil în proprietate.

Astfel, întreaga sumă de aproximativ 162.500 euro, care s-a stabilit cu autoritatea de lucru judecat că a fost însușită de către pârâtul M. V. și care i se cuvenea, a dispărut fără urme din patrimoniul acestuia.

În cadrul actelor de executare și în vederea identificării unor bunuri urmăribile, executorul a solicitat Băncii Transilvania un extras de cont al debitorului M. V. pentru a vedea ce tranzacții a încheiat acesta cu banii încasați în anul 2004, având în vedere că i-a virat doar aproximativ 30% din suma totală încasată ca și contravaloare a terenurilor vândute.

Ca răspuns la solicitarea executorului judecătoresc, Banca Transilvania, i-a comunicat prin adresa nr._ din data de 04.01.2013 că M. V. a avut deschise 3 conturi la aceasta bancă în perioada relevantă pentru reclamanta apelantă și a anexat adresei un CD care a cuprins extrasele de cont din acea perioadă.

Urmare a vizionarii CD-ului care a cuprins tranzacțiile efectuate în luna octombrie 2004 (mai exact în perioada 04-12.10.2004) de debitorul M. V. din contul personal, după încasarea sumelor de 327.800 lei de la numitul M. N. și respectiv 409.750 lei de la numitul M. I., sume cuvenite reclamantei, a constatat că printre tranzacțiile efectuate de acesta a existat și un virament în sumă de 140.875 lei către numitul Talos G., efectuat la data de 06.10.2004, reprezentând contravaloare imobil.

În data de 12.02.2013, reclamanta s-a deplasat împreună cu executorul P. N. în orașul Beclean pentru a afla detalii cu privire la această tranzacție. Din discuțiile purtate cu T. G. la acea dată, a aflat că în cursul verii anului 2004, având de vânzare o casă în orașul Beclean, a fost contactat de numitul M. V. cu care a negociat prețul și care i-a spus că a dorit să cumpere o casă pe numele fiului său, mai exact pe numele pârâtului M. L. N..

În acest sens, în luna octombrie 2004, după ce i-a fost achitat prețul stabilit de către pârâtul M. V., a încheiat cu pârâtul M. L. N. contractul de vânzare-cumpărare al imobilului, în fața notarului. Aspectele relatate de numitul T. G. au fost consemnate în procesul-verbal încheiat de către executorul judecătoresc la acea dată.

Din extrasul de cont menționat a reieșit fără dubiu că imobilul a fost cumpărat cu bani proveniți din vânzarea terenurilor reclamantei, contractul fiind încheiat în frauda intereselor acesteia.

Cu privire la existența actului secret încheiat între pârâții M. V. și Talos G., în drept, potrivit art.1175 Cod civil, simulația a reprezentat o excepție de la opozabilitatea contractului față de terți și a presupus existența între aceleași părți a două contracte: unul public - contractul simulat, prin care s-a creat o anumită aparență juridică care nu a corespuns realității și un altul secret - contraînscrisul, care a corespuns voinței reale a părților și prin care acestea au anihilat, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public.

S-a arătat că acțiunea în simulație a fost acțiunea prin care s-a urmărit stabilirea în instanță a actului secret, real și inexistența actului public, aparent.

Simulația în forma interpunerii de persoane a presupus ca actul public să se încheie între anumite persoane, iar în actul secret se menționează adevăratul beneficiar al actului juridic, altul decât cel care apare în actul public. Potrivit principiului dominant din dreptul civil, în materie de acte juridice, voința reală a primat în fata voinței declarate. În cazul simulației prin interpunere de persoane, ambele părți din contractul aparent au urmărit, în mod conștient, ca efectele să se producă față de o terță persoană, căreia i se asigură anonimatul tocmai prin simularea persoanei.

În speță, atât pârâtul T. G., cât și pârâtul M. N. au avut cunoștință de faptul că prețul imobilului a fost achitat de către pârâtul M. V., acesta fiind adevăratul cumpărător.

Întrucât banii erau proveniți dintr-o infracțiune, contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat pe numele lui M. N., fiul lui M. V.. A fost indubitabil că imobilul a fost cumpărat de către pârâtul M. V. și nu de către pârâtul M. N., pentru suma de 140.875 lei și nu cea de 10.000 lei, cum a fost consemnat în contract.

În cadrul acțiunii în simulație, terțul care a promovat acțiunea, fiind străin de contract, nu ar fi putut fi ținut să facă dovada după regulile de probă prevăzute pentru actul juridic, deoarece față de terț contractul a avut valoarea unui fapt juridic în înțelesul restrâns al noțiunii.

Prin Decizia nr. 196 pronunțată de către Curtea de Apel Iași, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni în constatare a simulației a statuat că, în atare situație probatoriul nu a fost limitat numai la existența contraînscrisului. Actul secret, deși consimțit numai verbal, a putut fi dovedit prin orice mijloc de probă, simulația fiind făcută în scopul de a ocoli dispoziții legale imperative, de ordine publică.

În speță, au fost temeiuri pentru a se fi reținut că actul autentificat sub nr. 2083 din 06.10.2004 a fost simulat total, în ceea ce a privit beneficiarul real al bunului cumpărat.

Deși înscrisurile depuse în probațiune nu au reprezentat un contraînscris propriu-zis, ele au reprezentat un început de dovadă scrisă, în condițiile art. 1197 Cod civil, care au putut fi completate cu declarații de martori, existența actului juridic secret ca „negotium juris" fiind dovedită prin coroborarea înscrisurilor depuse în cauză.

Actul secret (contraînscrisul) a fost numai de natura simulației, nu și de esența ei. De esența simulației a fost existența acordului simulatoriu, care a exprimat convenția reală dintre părți cu privire la obiectul simulației, reprezentând întâlnirea manifestărilor de voința ale părților în sens de negotium.

Întrucât operațiunile au fost realizate în scopul micșorării patrimoniului pârâtului M. V. și a fraudării intereselor reclamantei, sancțiunea care se impunea a fi aplicată a fost inopozabilitatea față de reclamantă a actului aparent.

Reclamanta a arătat că a demonstrat caracterul simulat al Contractului de vânzare-cumpărare nr. 2083 din 06.10.2004, instanța de fond făcând efectiv singurul contract ce a corespuns voinței reale a părților, respectiv actul secret, conform căruia pârâtul M. V. a fost cumpărătorul imobilului.

S-a arătat că, pârâtul M. V. a încasat prețurile din vânzarea terenurilor reclamantei, în calitate de mandatar al reclamantei. După cum a reieșit din extrasul de cont al pârâtului M. V., după încasarea sumelor, cuvenite reclamantei, de 327.800 lei de la numitul M. N. și respectiv 409.750 lei de la numitul M. I., acesta a efectuat un virament în sumă de 140.875 lei către numitul T. G., la data de 06.10.2004, reprezentând contravaloare imobil.

Susținerea apelaților conform căreia instanța a avut în vedere, la pronunțarea soluției, doar declarația martorului P. N. a fost falsă, fiind vorba de o coroborare a tuturor probelor administrate.

Pârâtul M. V. a recunoscut, la fondul cauzei, că imobilul a fost cumpărat de către acesta, printr-un virament bancar din contul său de la Banca Transilvania, cu banii "proprii" (în fapt, cuveniți reclamantei), și nu cu bani presupuși dați acestuia de către fiul acestuia.

Astfel, în interogatoriul luat pârâtului M. V., acesta a recunoscut că „prețul, reprezentând contravaloarea imobilului, a fost achitat de mine, din banii mei (răspunsul la întrebarea 3 din interogatoriu); prețul imobilului, în suma de 140.875 lei, a fost achitat dintr-un cont al său personal, de la Banca Transilvania, către pârâtul Talos G. (răspunsul la întrebarea 7 din interogatoriu); este real că, contul din care a fost achitat prețul imobilului a fost creditat doar de către domnii M. I., cu suma de 327.800 lei și M. N., cu suma de 409.750 lei, cei 2 fiind cumpărători ai unor terenuri proprietatea mea, sumele reprezentând prețul acestor terenuri (răspunsul la întrebarea 8 din interogatoriu)”.

De asemenea, acesta a declarat că „cele 2 sume de bani (încasate de la dnii. Moisan) reprezintă prețul unor terenuri pe care le-a vândut celor 2 persoane, terenuri care este adevărat că le-a cumpărat de la reclamantă, dar întrucât la momentul vânzării către acele persoane menționate eram proprietar, sumele obținute mi se cuveneau mie și nu reclamantei” (răspunsul la întrebarea 8 din interogatoriu).

Astfel, pârâtul M. V. a recunoscut că imobilul a fost cumpărat de către el, și nu de către fiul său M. L. N., din sumele de bani provenite de la M. I. suma de 327.800 lei și M. N. suma de 409.750 lei. Motivarea acestuia a constat în faptul că a cumpărat terenurile vândute către domnii M. de la reclamantă, iar contravaloarea acestora i se cuvenea acestuia.

Vânzătorul, care a încheiat contractele de vânzare-cumpărare cu numiții M., a fost reclamanta și nu pârâtul M. V.. Afirmația pârâtului M. V., conform căreia acesta a încheiat contractele de vânzare-cumpărare cu domnii M. I. și M. N., în nume propriu, a fost falsă, contractele fiind încheiate cu reclamanta, pârâtul M. V. fiind doar un reprezentant al ei, în baza contractului de mandat. Pârâtul M. V. nu a făcut dovada că terenurile respective ar fi proprietatea sa ori că sumele reprezentând contravaloarea acestora i s-ar fi cuvenit. Având în vedere aceste aspecte, prețul încasat ca și contravaloare a imobilelor i se cuvenea reclamantei și nu pârâtului M. V..

S-a subliniat încă o dată că pârâtul M. V. a achitat contravaloarea imobilului cumpărat de la domnul T., din banii reclamantei și nu din banii dânsului, acesta neavând niciun drept pentru a îi însuși, nefiind ai săi.

Înscrisuri care au fost depuse de către pârâtul M. V. la fond, au fost depuse și în litigiul penal ce a făcut obiectul dosarului nr._, care s-a soluționat definitiv și unde s-a statuat că: între pârâtul M. V. și reclamantă nu s-a încheiat niciun contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobile, oricum pentru acest tip de contract, forma autentică fiind solicitată ad validitatem, nu a fost cazul cu chitanța depusă la dosar și susținută a fi contract de vânzare-cumpărare; chitanța depusă a dovedit predarea sumelor de bani, primite de la cumpărătorii reclamantei, în calitatea de mandatar; declarația domnului S. I. a fost înlăturată, fiind probat că a fost dată intenționat în favoarea pârâtului M. V.; ordinele de plată au fost luate în considerare și s-a probat că pârâtul M. V. nu a predat banii încasați de la domnul M..

Astfel, aceste înscrisuri nu au fost concludente și pertinente în soluționarea cauzei, fapta pârâtului M. V. fiind deja stabilită prin decizia penală, iar instanța de fond nu a putut reține o altă stare de fapt, față de ce s-a statuat cu autoritate de lucru judecat în penal.

Prin decizia penală nr. 89/A/2010 a Curții de Apel Cluj, în urma administrării unui amplu probatoriu, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că prețurile terenurilor vândute au fost de 133.400 euro pentru domnul M. I. și 106.700 euro pentru domnul M. N., contractele fiind încheiate cu reclamanta și nu cu pârâtul M. V..

S-a precizat că, cumpărătorii nu au fost apelanții M. L. și M. A. M..

Prin apelul formulat, apelanții nu au înțeles să justifice juridic modalitatea prin care aceștia au devenit presupuși proprietari având în vedere că nu au avut nicio sumă de bani cu care să fi achitat contravaloarea imobilului, în speță nefiind vorba de un contract de donație.

Astfel, pentru a putea exista o vânzare-cumpărare a fost necesar ca pentru obiectul vânzării să se fi achitat un preț, preț pe care apelanții nu aveau cum să-l plătească, întrucât după cum aceștia au afirmat, toți banii acestora i-au fost dăruiți pârâtului M. V., pentru a-i folosi la afacerea acestuia, afacere care a dat faliment.

S-a arătat că pârâtul M. L. N., a declarat la interogatoriu că prețul imobilului a fost achitat de către tatăl său, din banii personali ai tatălui său, în contul unei datorii către acesta, fără a cunoaște proveniența banilor.

Această declarație s-a contrazis cu susținerile aceluiași pârât, care în întâmpinare și în cererea în probațiune a susținut că prețul imobilului a fost achitat din banii săi, rezultați în urma unor donații din partea bunicii sale și din urma veniturilor de la nuntă.

Recunoașterea s-a coroborat atât cu declarația pârâtului M. V., care a declarat expres că prețul imobilului a fost achitat de către acesta cu banii personali ai acestuia, cât și cu declarația pârâtului T. G., care a declarat că s-a întâlnit cu pârâtul M. V. în vederea cumpărării unei case.

Pârâtul M. L. N. prin înscrisurile depuse nu a făcut dovada provenienței susținute de către acesta, aceste înscrisuri neducând la soluționarea cauzei, fiind încheiate între alte părți.

În concret, pârâtul M. L. N. a depus în probațiune contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 15/06.01.2004 având ca obiect suprafața de 2700 mp din CF 2745 proiect G. nr. top comasat 5195/7 (identificat și prin . din titlul de proprietate nr._/29 iulie 1999); Titlul de proprietate nr._/29.07.1999; raport de expertiză; extras CF 2745.

S-a precizat că pârâtul M. L. N. nu a fost parte a contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorii fiind Raduțoiu M. D. și M. D., iar cumpărătorii B. C. și B. N.-G..

Astfel, pârâtul a susținut că acesta a cumpărat terenul, obiect al contractului de vânzare-cumpărare, susținere nereală. Ca urmare a vânzării imobilului către cumpărătorii B. C. și B. N.-G., pârâtul M. L. N. nu a încasat nicio sumă de bani.

S-a învederat că, s-a încheiat cu vânzătorii doar antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 4.10.1999, prin care promitenții-vânzători și-au asumat în mod expres și neechivoc obligația de a încheia contractul autentic de vânzare-cumpărare.

Astfel, ambele părți și-au asumat o simplă obligație de a face, și anume de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică și nu una de a da, respectiv, de a transmite proprietatea asupra imobilului. Dacă promitentul-vânzător nu și-a respectat promisiunea și a vândut bunul unei alte persoane, promitentul-cumpărător nu a putut cere decât daune-interese, întrucât ca efect al promisiunii de vânzare-cumpărare, acesta nu a devenit proprietar. Oricare din părțile promisiunii de vânzare-cumpărare ar fi putut să ceară instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri care să fi ținut loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, fapt care nu s-a realizat.

Pârâtul M. L. N., nu a mai putut introduce o asemenea acțiune, întrucât bunul nu a mai fost în patrimoniul promitentului-vânzător. S-a arătat că antecontractul de vânzare-cumpărare nu s-a încheiat în formă autentică, și nu a existat un alt act în formă autentică prin care să i se fi transmis acestuia proprietatea imobilului, forma autentică fiind solicitată ad validitatem.

Susținerea pârâtului conform căreia, contractul de vânzare-cumpărare a fost simulat, acesta fiind vânzătorul în realitate, a fost falsă, întrucât acesta nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate. În plus, nimeni nu a putut invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă, adagiul latin potrivit căruia nimeni nu a putut să obțină foloase invocând propria sa vină, incorectitudine, necinste nemo auditur propriam turpitudinem allegans, și nici să se fi apărat valorificând un asemenea temei.

S-a învederat că, a fost indubitabil că prețul imobilului a fost achitat din banii care se cuveneau reclamantei, acest fapt fiind recunoscut de cei 3 pârâți. Declarațiile unor persoane, care au avut cunoștință că pârâtul M. L. a primit anumite sume de bani nu au dus la concluzia că prețul imobilului a fost achitat din aceste sume.

S-a solicitat respingerea cererii în probațiune cu privire la proba testimonială.

Completarea probelor în apel a avut loc în condițiile unui probatoriu incomplet sau insuficient administrat la prima instanță, în aprecierea instanței de apel (în limitele devoluțiunii), astfel încât s-a dispus completarea fie a probei cu înscrisuri, fie a probei testimoniale, fie a probelor tehnico-științifice (expertize) etc.

Atât în cazul probelor noi, precum și în ipoteza refacerii unor probe sau a completării probatoriului (cele din urmă variante de administrare a probelor în apel neexcluzându-se), trebuia îndeplinită cerința aprecierii în sensul pertinenței, concludentei și utilității lor pentru soluționarea cauzei de către instanța de apel, în limitele devoluțiunii ce a operat în apel.

În speță, în dovedirea aceluiași aspect invocat ca și teză probatorie a audierii a încă 4 martori au fost deja audiați la fondul cauzei un număr de 3 persoane, martori care au fost încuviințați tocmai pentru dovedirea acestui aspect.

S-a considerat că nu s-a impus audierea a încă 4 persoane, care să fi declarat aceleași aspecte ca și martorii audiați la fond.

În concluzie, față de toate aceste considerente, s-a solicitat respingerea apelului formulat de către pârâții M. L. N. și M. A. M. ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea în totalitate a Sentinței civile nr. 1108/2014, pronunțată de către Judecătoria Beclean, în dosarul nr._, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelanților la plata în favoarea reclamantei a tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu, în temeiul prevederilor art. 453 Noul Cod de procedură civilă.

În motivare s-au invocat dispozițiile art. 1175 Cod civil, art. 1197 Cod civil și art. 466 și urm. Cod procedură civilă.

Reclamanta intimată D. S. Rodrigues C. A. a formulat cerere de renunțare la calea de atac a apelului și achiesare la hotărârea instanței de fond, prin care, ca urmare a completării dispozitivului sentinței civile nr. 1108/2014, prin sentința civilă nr. 1827/2014, pronunțată la data de 18 noiembrie 2014, s-a solicitat să se ia act de achiesarea la hotărârea instanței de fond, deoarece apelul formulat a rămas fără obiect.

În motivare s-a arătat că în fapt, în data de 24 iunie 2014, Judecătoria Beclean a pronunțat hotărârea civilă nr. 1108/2014, comunicată în data de 15 octombrie 2014.

Instanța, în mod corect a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. 2083 din 6 octombrie, a constatat inopozabilitatea contractului de vânzare-cumpărare sus menționat față de aceasta, a dispus rectificarea Cărții Funciare nr._ (număr vechi 2298), în sensul că proprietar al imobilelor a fost M. V., nu M. L. N., a obligat pârâții să achite către reclamantă suma de 4490 lei reprezentând cheltuieli de judecată, dar a omis să se pronunțe cu privire la obligarea pârâților la plata suma de 4436 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

Astfel, în data de 13 octombrie 2014 reclamanta a formulat o cerere de completare a hotărârii, în temeiul art. 444 Cod procedură civilă, în sensul obligării pârâților și la plata sumei de 4436 lei reprezentând cheltuieli de judecată formate din taxă judiciară de timbru.

În data de15 octombrie i s-a comunicat sentința civilă nr. 1108/2014, iar ca urmare a acestei comunicări, a formulat și apel împotriva acestei hotărâri cu privire la cheltuielile de judecată, întrucât termenul de soluționare a cererii de completare a fost stabilit după expirarea termenului de apel.

Ca urmare a cererii de completare, instanța a completat dispozitivul hotărârii și a obligat pârâții să achite în solidar reclamantei suma de 9.926 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Hotărârea nr. 1827/2014 pronunțată în 18 noiembrie 2014 a fost comunicată în 25 noiembrie 2014, iar în urma pronunțării acestei sentințe, cererea de apel a reclamantei a rămas fără obiect.

La data de 27.02.2015, pârâtul intimat M. V. a formulat întâmpinare, solicitând admiterea apelului formulat de pârâții M. L. N. și M. A. M..

În motivare s-a arătat că, a fost incredibil cum reclamanta a continuat de 10 ani, folosindu-se de faptul că a ajuns procuror, să exercite presiuni asupra intimatului prin chemarea la diferite instanțe fără a avea motive, făcând acest lucru în scop șicanator, în toți acești ani s-a îmbolnăvit de diabet și de inimă.

A crezut că nu a prezentat intens modul cum a înțeles aceasta să-și respecte cuvântul dat printr-un înscris, și nu invocând tot felul de motive fabricate (a fost specialistă în amenințări și șantaje).

L-a surprins faptul că reclamanta a susținut că nu a avut timp pentru a se ocupa de . documentelor de fond funciar asupra terenurilor moștenite, era extraordinar de ocupată, nu lucra nicăieri și se ocupa de cea mai veche meserie din lume.

Într-adevăr, l-a acționat în penal, iar după o rușine de proces-penal, cu un dosar fabricat cu dibăcie (însuși procurorul de ședință a ieșit din sală la ultima ședință de judecată abținându-se, plecând pe lângă intimat pe hol și avocatul său, prof. univ. dr. B. S. a exclamat „nu vreau să asist la o asemenea farsă judiciară, pusă la cale de fostul șef al secției penale, L. C. și judecătorul V. C.”, fiind condamnat la 6 ani închisoare cu executare, după ce Tribunalul Cluj, după 7 ani de procese l-a condamnat la 4 ani de închisoare cu suspendare.

S-a arătat că, atunci când îl ajuți pe un om se bucură la culme, cum a fost această doamnă procuror. A meritat să relateze faptul că aceasta a trimis la Beclean doi țigani din T., pe care i-a anchetat, ca să-l omoare, norocul său a fost că în ziua respectivă nu era în localitate, a reclamat acest aspect poliției, au identificat numărul de telefon de unde a fost sunat și totul s-a încheiat.

Intimatul a precizat că, a fost incredibil cum, după ce i-a distrus familia, l-a discreditat, fiind o persoană cu notorietate în orașul Beclean, acum a încercat să-i distrugă și fiul, hărțuindu-1 permanent în instanță, dorind să-1 scoată din casă, după 10 ani în care a stat cuminte, acum când a văzut cum băiatul și-a aranjat casa, strângând bănuț cu bănuț, muncind din greu la sera proprie și mergând în piețe cu tot felul de produse realizate de el, zarzavaturi, răsaduri, legume, flori, nefiindu-le rușine să muncească, fiind amândoi cu studii superioare, educatori și având doi copii minori de 8 și 4 ani, timp de 10 ani, când casa nu era finisată, nu a ridicat nicio pretenție, să-i scoată în stradă.

S-a precizat că o să se vadă adevărul, cum aceasta a fabricat dosarul penal, folosindu-se de tot felul de acțiuni frauduloase, mărturii mincinoase, șantaje, amenințări, pentru a induce în eroare instanțele de judecată, îmbogățindu-se ilegal, încasând de la mine 3 miliarde lei, 130 mii de euro, iar acum a mai vrut 162 mii euro pentru niște boscheți, care valorau întreaga suprafață sub 1 miliard de lei, totul va ieși la iveală odată cu acțiunea de revizuire a dosarului care a fost în lucru.

În ceea ce privește cererea de apel formulată de reclamanta D. S. Rodrigues C. A., trebuie reținut că prin înscrisul depus la filele 102-103 din dosar s-a renunțat la calea de atac formulată, ca urmare a admiterii cererii de completare de către instanța de fond și completării dispozitivului hotărârii, în sensul obligării pârâților să achite în solidar reclamantei suma de 9.926 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tribunalul, ulterior punerii în discuția contradictorie a părților, prin încheierea de ședință 30.04.2015, în baza art. 463-464 Noul Cod de procedură civilă, a luat act de renunțarea apelantei - reclamante D. S. Rodrigues C. A., la calea de atac declarată și achiesarea la hotărârea instanței de fond.

Apelul declarat de pârâții M. L. N., M. A. M. este fondat în parte pentru considerentele și în limitele ce vor fi arătate în cele ce urmează:

Tribunalul constată că starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, doar în aprecierea probelor administrate cu privire la caracterul simulat al contractului, au intervenit erori care se impune a fi remediate prin prezenta decizie. Față de reținerea însă în mod corect a aspectelor legate de starea de fapt, tribunalul apreciază că cele arătate de instanța de fond în considerente, începând cu pagina 7 aliniatul 4 și până la pagina 9 ultimul aliniat (inclusiv cele două rânduri de pe pagina 10), corespund realității și se bazează pe probatoriul existent la dosarul cauzei, nefiind necesară reluarea acestor statuări.

Prin acțiunea formulată, reclamanta D. S. Rodrigues C. A. a investit instanța de fond cu două capete de cerere, solicitând instanței, în principal, să dispună constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare - cumpărare nr. 2083 din 6 octombrie 2004 încheiat între pârâții T. G. și M. L. N., autentificat la Biroul Notarului Public C. C. D. având ca obiect construcții și teren, constatarea inopozabilității față de ea, reclamanta, a acestui contract de vânzare - cumpărare și rectificarea cărții funciare numărul 2298 Beclean, numerele topografice 1003/2/1/1, 1004/2/1/1, 1005/1/1 și 1006/1/1 în care sunt înscrise imobilele seră metalică, grădină, casă de locuit și curte în suprafață totală de 800 de metri pătrați, situate în orașul Beclean, . 36 C, județul Bistrița-Năsăud în sensul stabilirii lui M. V. ca proprietar al acestor imobile.

În subsidiar, reclamanta a solicitat revocarea contractului de donație în limita sumei de 140.875 de lei, plus dobânda legală datorată de la data scadenței și până la achitarea efectivă, contract încheiat între pârâtul M. V., în calitate de donator, și pârâtul M. L. N., în calitate de donatar, obligarea pârâtului M. L. N. la restituirea acestei sume plus dobânda legală către ea, reclamanta, în calitate de creditoare a pârâtului M. V..

În cuprinsul sentinței civile nr. 1108/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ a fost analizat doar petitul principal, întrucât prin admiterea acestei solicitări, cererea subsidiară nu mai fost abordată de instanța de fond, dar în ceea ce privește derularea procesului, trebuie observat că instanța de fond a fost investită cu ambele cereri, iar părțile au avut posibilitatea de a administra probe în susținerea acțiunii în ansamblu, respectiv în apărare cu privire la ambele capete de cerere.

Instanța de fond a reținut existența a două contracte de vânzare – cumpărare încheiate concomitent, unul public, aparent și unul simulat în care cumpărător al imobilelor construcții și terenuri aferente înscrise în Cartea Funciară numărul 2298 Beclean, numerele topografice 1003/2/1/1, 1004/2/1/1, 1005/1/1 și 1006/1/1 constând în seră metalică, grădină, casă de locuit și curte în suprafață totală de 800 de metri pătrați, imobile situate în orașul Beclean, . 36 C, județul Bistrița-Năsăud, a apărut pârâtul M. L. N., iar celălalt secret, dar real, în care adevăratul cumpărător al imobilelor a fost pârâtul M. V., simulația realizându-se în acest caz prin interpunerea de persoană. Instanța de fond a reținut că simulația a existat nu numai cu privire la adevăratul cumpărător al imobilelor, dar și cu privire la prețul acestora care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost de 1._ lei vechi, iar nu de_ de lei cum s-a menționat, aspect cu privire la care însă reclamanta nu a cerut să se constate simulația, drept pentru care instanța de fond nu s-a pronunțat în acest sens.

În opinia apelanților - pârâți M. L. N. și M. A. M. această soluție a instanței de fond este eronată, întrucât, nu numai că din probatoriul administrat în cauză ar fi rezultat contrariul celor reținute de instanța de fond, dar aceasta a greșit și sub aspectul calificării date raporturilor juridice dintre părți, ignorând total îndeplinirea condițiilor cerute de lege (art. 1175 Cod civil) și conturate de jurisprudența și literatura juridică în materia simulației prin interpunere de persoană.

Tribunalul reține în primul rând aspectul că față de momentul încheierii contractului atacat, respectiv anul 2004, văzând și dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2001, aplicabile în cauză sunt reglementările Codului civil din 1864, așa cum în mod corect s-a apreciat și de către instanța de fond.

Cu privire la noțiunea de simulație, s-a reținut în doctrină și practica judiciară, că ceea ce este caracteristic pentru simulație este faptul că ea presupune existența concomitentă între aceleași părți, a două contracte: unul public aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumită aparență juridică ce nu corespunde realității, iar un altul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat. Este astfel necesar ca actul secret – contraînscrisul să se fi încheiat concomitent sau, eventual, înainte de încheierea contractului aparent. De asemenea, ambele acte juridice trebuie încheiate între aceleași părți.

În ipoteza unei simulații prin interpunere de persoane, contractul aparent se încheie între anumite persoane, iar în contractul secret se precizează că adevăratul beneficiar al contractului este o altă persoană decât cea care apare în contractul public. Esențial este în această ipoteză ca ambele părți din contractul aparent să urmărească în mod conștient, ca efectele să se producă față de o terță persoană căreia i se asigură anonimatul tocmai prin simularea persoanei. Rezultă astfel că pentru a se constata o simulație prin interpunere de persoane, se impune dovedirea intenției de simulare a tuturor părților contractante implicate.

Față de aceste considerente, tribunalul apreciază întemeiată critica apelanților referitor la aspectul că instanța de fond ar fi trebuit să analizeze existența intenției de simulare din partea tuturor părților implicate, condiție imperios necesară pentru existența simulației.

Apelanții mai subliniază că o asemenea înțelegere în vederea realizării simulației, ar fi putut fi reținut doar în situația în care apelantul, împreună cu vânzătorul T. G. și cu pârâtul M. V. ar fi convenit să fraudeze interesele reclamantei, pe care la acea dată nu avea cum să o cunoască, nici apelantul și nici pârâtul T. G.. Tribunalul apreciază că pentru întrunirea condiției amintite nu era necesar neapărat ca cei trei pârâți să fi urmărit fraudarea intereselor reclamantei, ci să existe o înțelegere între ei, că adevăratul cumpărător este pârâtul M. V., motivul pentru care s-ar fi urmărit disimularea identității cumpărătorului neavând nicio relevanță.

Instanța de fond nu a efectuat o analiză detailată cu privire la întrunirea acestei condiții a simulației, rezumându-se să aprecieze caracterul simulat al contractului aparent prin referire în principal la aspectul că prețul a fost plătit din contul bancar al pârâtului M. V. din banii încasați de la cumpărătorii terenurilor reclamantei, or, în opinia tribunalului, aceste argumente nu este de natură a justifica concluzia instanței de fond referitor la existența simulației.

Esențială apare sub acest aspect, poziția pârâtului T. G., iar acesta a arătat prin întâmpinarea formulată, că în anul 2004 a vândut o casă, curte și grădină domnului M. L. N. și a încasat prețul, conform înțelegerii cu acesta (f.84 dosar fond). În cuprinsul interogatoriului (f.130-133 dosar fond) administrat la solicitarea reclamantei D. S. Rodrigues C. A., pârâtul T. G. a arătat că M. L. N. a fost cel care a luat legătura cu el referitor la vânzarea imobilului, iar abia la o a doua vizită a fost prezent și pârâtul M. V. și posibil soția acestuia. Vânzătorul, pârâtul T. G., a mai precizat că prețul l-a negociat cu M. L. N. și a avut convingerea că pentru el se cumpără casa și nu pentru tatăl acestuia M. V., acesta din urmă nefiind de altfel prezent nici la notar cu ocazia semnării contractului.

Pârâtul M. V. a arătat cu ocazia interogatoriului (f. 154-156 dosar fond) că negocierile în vederea achiziționării imobilului s-au purtat de fiul acestuia, M. L. N., iar plata s-a făcut din contul său personal deschis la Banca Transilvania, din banii proprii ai lui M. V., întrucât i-ar fi datorat fiului său aproximativ 40.000 Euro. Nici cele arătate de pârâtul M. L. N. (f.157-161 dosar fond) nu confirmă existența vreunei înțelegeri între el, tatăl său și respectiv vânzătorul T. G. cu privire la dobândirea imobilului de către pârâtul M. V., chiar din contră, se susține că inițiativa cumpărării imobilului i-a aparținut lui M. L. N., el dorind să cumpere imobilul la prețul de 35.000 Euro, prețul fiind achitat de tatăl său, M. V., în contul unui împrumut intervenit între cei doi anterior.

Tribunalul observă astfel că nici unul dintre cei trei pârâți, care în opinia reclamantei ar fi fost titularii contractului aparent și ai celui secret, nu au convenit cu privire la aspectul că pârâtul M. V. ar fi fost cumpărătorul real al imobilului, chiar din contră, toți au avut prefigurarea faptului că pârâtul M. L. N. va fi titularul dreptului de proprietate, urmând ca el și respectiv soția acestuia ( el fiind căsătorit în momentul încheierii contractului) să locuiască în casa achiziționată.

Nici celelalte probe administrate în cauză nu demonstrează existența vreunei înțelegeri în simulare între cei trei pârâți, astfel toți martorii audiați la solicitarea pârâților: P. M. M. (f.217 dosar fond), Cățcăuan C. A. (f.234 dosar fond), Hener A. (f.290 dosar fond) au arătat că M. L. N. a cumpărat în anul 2004 casa, tot el împreună cu soția sa au efectuat îmbunătățirile existente la acest moment și s-au mutat în imobil. Așa cum în mod justificat au susținut și apelanții, declarația martorului P. N. Fanfany (214-216 dosar fond) se impune a fi privită cu rezerve, el având calitatea de executor judecătoresc, reclamanta însărcinându-l cu executarea silită pornită împotriva pârâtului M. V.. De altfel, declarația acestuia că pârâtul T. G. i-ar fi declarat că i-a vândut imobilul lui M. V., pe care acesta din urmă ar fi cumpărat-o pentru fiul său „întrucât așa fac părinții”, nu este de natură a determina concluzia că pârâtul T. G. ar fi avut intenția de simulare, atâta timp cât din cele relatate mai sus, apare ca fiind evident că prefigurarea pârâtului T. G. a fost că M. L. N. este cumpărătorul, dar desigur sprijinit de tatăl acestuia.

Reclamanta D. S. Rodrigues C. A. prin răspunsul dat la întrebarea nr. 7 din interogatoriu (f. 135 dosar fond) a arătat că în opinia ei se justifică caracterul simulat al contractului pin aceea că din soldul contului pârâtului M. V. a rezultat că imediat după virarea sumelor de bani primiți din vânzarea terenurilor reclamantei, a doua zi sau în zilele următoare, din acestea a fost virat către pârâtul T. G. suma reprezentând prețul casei de locuit. Tribunalul reține că prin extrasele de cont depuse la dosarul cauzei rezultă indubitabil că prețul imobilului din contractul de vânzare - cumpărare nr. 2083 din 6 octombrie 2004 a fost de 1._ lei ROL (140.875 lei RON) și această sumă a fost achitată integral prin virament bancar din contul pârâtului M. V., în contul vânzătorului - pârâtul T. G., dar această plată în sine nu este în măsură a atrage caracterul simulat al contractului arătat. Este unanim admis în doctrină și în practica judiciară că plata poate fi efectuată nu doar de debitorul obligației de plată, ci și de alte persoane în favoarea debitorului, o astfel de operație juridică putând îmbrăca forma unei donații sau poate fi efectuată în contul stingerii unei datorii.

Nu în ultimul rând, tribunalul observă că aspectul că pârâtul M. L. N. a fost cumpărătorul real al imobilului, rezultă și din faptul că ulterior perfectării contractului, acesta s-a mutat împreună cu soția sa în casă, cei doi efectuând și toate lucrările de îmbunătățire, care conform declarațiilor martorilor P. M. M. (f.217 dosar fond), Cățcăuan C. A. (f.234 dosar fond), Hener A. (f.290 dosar fond) au reprezentat o investiție consistentă în imobil, iar la acest moment pârâții M. L. N. și M. A. M. și copiii acestora locuiesc în casa respectivă. Nu există elemente care să indice faptul că pârâtul M. V. ar fi intrat vreodată în posesia imobilului, că ar fi locuit în casă, sau ar fi exercitat orice acte prin care să se fi considerat el însuși sau să fi fost apreciat de alții, ca proprietar al imobilului respectiv.

Tribunalul concluzionează astfel că în prezenta cauză reclamanta nu a dovedit existența unei înțelegeri de simulare care să fi intervenit între pârâții T. G., M. L. N. și M. V. cu ocazia încheierii contractului de vânzare – cumpărare autentificat nr. 2083 din 6 octombrie 2004, iar în lipsa dovedirii unui astfel de acord, cererea reclamantei de constatarea existenței simulației, se impunea a fi respinsă.

Raportat la aceste concluzii, tribunalul apreciază că nu se mai impune o analiză a celorlalte condiții ale simulației referitoare la încheierea și forma actului secret, aspecte invocate prin cererea de apel.

Având în vedere cele evidențiate mai sus, tribunalul apreciază că se impune admiterea apelului declarat de pârâții M. L. N. și M. A. M. în ceea ce privește soluția instanței de fond de admitere a petitului principal al acțiunii reclamantei, urmând a fi respinsă cererea de constatare a caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții T. G., în calitate de vânzător, și M. L. N., în calitate de cumpărător, autentificat la Biroul Notarului Public C. C. D. sub nr. 2083 din 6 octombrie 2004.

Raportat însă la aspectul că acțiunea formulată de reclamanta D. S. Rodrigues C. A. conține și un petit subsidiar care, față de admiterea cererii principale, nu a mai fost analizat de instanța de fond, tribunalul apreciază că, determinat de modificarea soluției din hotărârea atacată, în sensul că se va respinge cererea principală, se impune ca instanța de apel să se pronunțe cu privire la cererea subsidiară de revocare a donației.

În acest sens s-a arătat deja mai sus, că părțile au avut ocazia în fața instanței de fond de a administra mijloacele de probă și de a-și susține poziția procesuală și raportat la acest capăt de cerere subsidiar.

În ceea ce privește dispozițiile legale incidente cu privire la acțiunea revocatorie, reclamanta și-a fundamentat în drept solicitarea pe dispozițiile art. 975 din Codul civil din 1864, conform cărora creditorii „pot asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor”. Acțiunea revocatorie a fost definită ca fiind acea acțiune prin care creditorul cere revocarea (desființarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale. Prejudicierea creditorului se concretizează în faptul că prin încheierea actelor atacate debitorul își mărește sau creează o stare de insolvabilitate. S-a reținut totodată, că atunci când un debitor încheie actul fraudulos cu scopul de a prejudicia un creditor viitor, acesta poate ataca actul respectiv, chiar dacă este vorba despre un act încheiat anterior nașterii dreptului său de creanță.

Analizând întrunirea condițiilor acțiunii revocatorii declanșate de reclamanta D. S. Rodrigues C. A. față de contractul de donație pentru suma de 140.875 lei RON, încheiat între pârâții M. L. N. în calitate de donatar și tatăl acestuia, pârâtul M. V., în calitate de donator, tribunalul reține următoarele:

În anul 2004 între reclamanta D. S. Rodrigues C. A. și pârâtul M. V. s-au derulat raporturi juridice, pârâtul fiind împuternicit de reclamantă prin două acte notariale succesive, ca în numele ei și pentru ea să încheie contracte de vânzare cu privire la mai multe suprafețe de teren însumând 9,36 hectare situate pe teritoriul municipiului Bistrița. În acest context pârâtul M. V. a încasat sume de bani de la persoanele cărora le-a vândut terenurile reclamantei, dar din sumele încasate, i-a remis acesteia doar o parte.

La data de 06.10.2014 din contul pârâtului M. V. a fost virată în contul pârâtului T. G. suma de 1._ lei ROL, reprezentând conform declarațiilor pârâților, prețul imobilului cumpărat de pârâtul M. L. N. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2083 din 6 octombrie 2004.

Ulterior, în anul 2005, reclamanta D. S. Rodrigues C. A. a depus o plângerea penală împotriva pârâtului M. V., iar prin decizia penală numărul 89 din 24 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul numărul_ s-a reținut că M. V., inculpat în dosarul penal numărul_, a indus-o în eroare pe reclamanta D. S. Rodrigues C. A., care în același dosar a avut calitatea de parte vătămată și parte civilă - în sensul că a înșelat-o în privința sumei care a reprezentat prețul terenurilor, indicându-i și plătindu-i acesteia o sumă mai mică decât cea încasată de la cumpărătorii terenurilor - a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani de închisoare cu executare și interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 litera a) teza a II-a și litera b) din Vechiul cod penal pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de articolul 215 alineatele 1, 2, 3, și 5 din același cod, cu aplicarea articolului 74 litera a), iar în baza articolului 71 din Vechiul cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de articolul 64 litera a) teza a II-a și litera b) din același cod, pe durata executării pedepsei. Prin aceeași hotărâre M. V. a fost obligat la plata către reclamantă a sumelor de 2.000 de lei și 162.500 de euro cu titlu de despăgubiri civile, sume la care a urmat să fie calculată dobânda legală începând cu data de 7 octombrie 2004 (filele 11-22 dosar fond).

Tribunalul constată că dispoziția de virament în contul vânzătorului T. G., achitarea prețului convenit între vânzător și cumpărătorul M. L. N., reprezintă un act de donație sub forma darului manual, care potrivit art. 644 Cod civil din 1864 nu este supusă formalității actului autentic, având ca și condiții doar existența acordului de voință și tradițiunea, predarea efectivă și reală a bunului dăruit. În cazul unor sume de bani, tradițiunea poate îmbrăca și forma unui virament bancar către vânzătorului unui imobil ce urmează să îi revină donatarului, în calitate de cumpărător.

Acest act de donație, darul manual constând în transferarea din patrimoniul pârâtului M. V., în contul pârâtului T. G., a sumei de 1._ lei ROL, reprezentând prețul ce trebuia achitat de M. L. N. pentru imobilul, care a intrat ulterior în proprietatea sa, a provocat un prejudiciu creditoarei - reclamanta D. S. Rodrigues C. A., întrucât a fost una din tranzacțiile care au dus la insolvabilitatea debitorului ei, a pârâtului M. V..

Tribunalul apreciază că pârâtul M. V. încă din anul 2004 a avut prefigurarea faptului, că odată descoperite infracțiunile sale, urmează a fi obligat la despăgubiri civile în favoarea reclamantei, chiar dacă finalizarea procesului penal a intervenit abia în anul 2010. Astfel, tribunalul apreciază că, încă din anul 2004 pârâtul M. V. a intenționat să determine insolvabilitatea sa și să evite ca reclamanta să îl poate executa silit, iar într-adevăr, în anul 2012 s-a și constatat de către executorul judecătoresc P. N. Fanfany faptul că pârâtul M. V. este insolvabil, neavând bunuri imobile pe numele său, nici bunuri mobile valorificabile.

Reclamanta D. S. Rodrigues C. A. are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului M. V., constând în dispozițiile din decizia penală numărul 89 din 24 iulie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul numărul_, prin care M. V. a fost obligat la plata către reclamantă a sumelor de 2.000 de lei și 162.500 de euro cu titlu de despăgubiri civile. Chiar dacă acest titlu de creanță datează din anul 2010, față de activitatea infracțională a pârâtului, tribunalul apreciază că actul donației poate fi atacat de reclamantă, în calitate de creditor, întrucât pârâtul M. V. încă din anul 2004 a avut intenția de a-și determina insolvabilitatea.

Fiind vorba de un act cu titlu gratuit, un contract de donație sub forma darului manual, nu este necesară analizarea condiției complicității terțului, în cazul de față a donatarului M. L. N., la fraudă.

În apărare față de acțiunea reclamantei în ansamblu, dar și cu privire la acest capăt de cerere subsidiar, pârâții - apelanți M. L. N. și M. A. M. au susținut că suma de 1._ lei ROL ar fi reprezentat restituirea de către pârâtul M. V. a unor sume împrumutate pe parcursul anilor de către acesta de la fiul său, M. L. N..

În acest sens s-a arătat că aceste împrumuturi au avut loc astfel: 1. Banii rezultați din prima nuntă a apelantului, cca._ lei vechi, pentru a nu-i cheltui fără rost i-a împrumutat tatălui său, pârâtul M. V., care i-a cerut pentru a-i folosi în afacerile pe care le avea; 2 B. apelantului, Szekely M., a vândut o . terenuri (a se vedea declarația martorei Hener A.), sumele obținute,_ lei vechi, fiind destinate apelantului, nepot, folosite însă tot de tatăl său, M. V., până când ar fi avut nevoie pentru locuință (a se vedea declarația martorei P. M. M. și C. A.); 3. În sfârșit, o altă sumă de bani - 14.000 USD, proveniți din vânzarea unui teren cumpărat împreună cu fosta soție a apelantului, au fost de asemenea, împrumutați pârâtului M. V., cu înțelegerea de a-i se restitui când va avea nevoie.

S-a mai arătat că nu s-au preconstituit acte de împrumut din punct de vedere probatoriu prin înscrisuri, pe de o parte pentru că niciodată nu a crezut că toate economiile apelantului, date cu bună-credință spre folosință tatălui său, vor ajunge în pericol de a fi pierdute astfel, iar pe de altă parte nu s-a gândit niciodată că în familie, între tată și fiu au fost necesare înscrisuri.

Tribunalul reține că, chiar și în ipoteza operării în cauză a dispozițiilor art. 1198 Codul civil din 1864 și a constatării imposibilității preconstituirii unei dovezi scrise cu privire la perfectarea împrumuturilor, raportat la gradul de rudenie dintre cocontractanți, părțile trebuie să dovedească prin mijloace de probă concludente și convingătoare perfectarea unor astfel de contracte. Or, în prezenta cauză pârâții - apelanți M. L. N. și M. A. M. și pârâtul M. V. nu au furnizat probe care să determine convingerea tribunalului că suma de 1._ lei ROL a reprezentat restituirea unor sume împrumutate și nu o donație, dar manual, din partea pârâtului M. V..

Verificând materialul probator raportat la fiecare sumă pretins împrumutată de M. L. N. tatălui acestuia, tribunalul observă următoarele:

Despre banii rezultați din prima nuntă a apelantului, cca._ lei vechi, apelanții au susținut că această sumă i-ar fi fost împrumutată în întregime pârâtului M. V., dar martorele Cățcăuan C. A. și G. L. au arătat că pârâtul – apelant M. L. N. și prima soție au achiziționat și un teren pe raza localității G. din banii de la nuntă, contrazicând astfel parțial susținerile apelanților. Tribunalul mai reține că aceste două martore au aflat doar din relatările familiei M., respectiv a pârâtului apelant M. L. N. de toate aceste amănunte, ele neavând cunoștințe directe cu privire la înțelegerile intervenite dintre părți, neasistând personal la intervenirea acestor convenții.

O altă sumă pretins împrumutată de apelantul M. L. N. tatălui său, a constat în cei aproximativ_ lei vechi, pe care bunica apelantului, Szekely M., i-a obținut din vânzarea unor terenuri. Din declarația martorei Hener A. rezultă într-adevăr că în anul 2004 soțul acesteia Hener P., i-a dat bunicii apelantului o sumă de peste 400 milioane lei vechi, reprezentând partea bunicii din casa în care locuiește familia Hener și din terenul în suprafață de aproximativ 5 ha. Martora a aflat de la numita Szekely M. că i-a dat apelantului M. L. N. această sumă, dar martora nu a precizat nimic cu privire la modul în care apelantul a folosit această sumă de bani și nici că i-ar fi dat împrumut tatălui acestuia M. V.. Cu privire la această sumă martorele Cățcăuan C. A. și G. L. au arătat că au aflat de la apelant că a dat banii împrumut tatălui său, dar martorele nu au avut cunoștințe directe cu privire la înțelegerea dintre cei doi. O sumă mai mică, de doar 200 milioane lei vechi este menționată de martora P. M. M., dar și această martoră a avut cunoștințe directe doar cu privire la primirea sumei de către M. L. N., iar cu privire la împrumutarea acestei sume pârâtului M. V., martora a aflat doar din spusele pârâților.

În ceea ce privește ultima sumă pretins împrumutată, cei 14.000 USD, proveniți din vânzarea unui teren cumpărat împreună cu fosta soție a apelantului, tribunalul reține că în susținerea acestei teze pârâții - apelanți au depus la dosarul cauzei contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 15/06.01.2004 având ca obiect suprafața de 2700 mp din CF 2745 proiect G. nr. top comasat 5195/7 (identificat și prin . din titlul de proprietate nr._/29 iulie 1999); Titlul de proprietate nr._/29.07.1999; raport de expertiză; extras CF 2745, dar și un antecontract de vânzare – cumpărare, cu o anexă (f.137-148).

Tribunalul constată însă, că pârâtul M. L. N. nu a fost parte semnatară a contractului de vânzare-cumpărare, vânzătorii fiind Raduțoiu M. D. și M. D., iar cumpărătorii B. C. și B. N.-G.. În ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 4.10.1999, aceste înscris nu certifică faptul că apelantul M. L. N. și prima soție a acestuia, ar fi devenit proprietarii terenului sau că ulterior ar fi încasat ei prețul arătat în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 15/06.01.2004, respectiv cei 14.000 USD. De altfel, chiar și în ipoteza încasării de către pârât a acestui preț, tribunalul reține că acesta ar fi reprezentat contravaloarea unui bun imobil achiziționat în timpul căsătoriei, iar ulterior divorțului, ar fi fost supus partajului, or pârâtul M. L. N. nu a oferit elemente lămuritoare nici în acest sens.

Față de ansamblul materialului probator administrat atât la fondul cauzei, cât și în cursul apelului (cu mențiunea că declarațiile martorilor M. P. și H. M. C. nu conțin informații relevante), tribunalul conchide că pârâții – apelanți M. L. N. și M. A. M. nu au demonstrat prin elemente concrete existența acestor împrumuturi între M. L. N. și tatăl acestuia M. V., declarațiile martorilor nu apar ca fiind suficient de convingătoare în acest sens, mai ales luând în considerare că martorii nu au avut cunoștințe directe cu privire la convențiile de împrumut, aflând despre acestea doar din relatările pârâților. Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că transferarea din patrimoniul pârâtului M. V., în contul pârâtului T. G., a sumei de 1._ lei ROL, a reprezentat o donație, un dar manual în favoarea pârâtului M. L. N. și fiind îndeplinite condițiile acțiunii revocatorii prev. de art. 975 Cod civil din 1864, se va admite cererea subsidiară formulată de reclamanta D. S. Rodrigues C. A..

Având în vedere cele arătate mai sus, văzând dispozițiile art. 480 alin.2 NCPC tribunalul va admite în parte apelul formulat de pârâții M. L. N. și M. A. M. împotriva sentinței civile nr. 1108/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, pe care o va schimba în parte, în sensul că:

Se va admite capătul de cerere subsidiar al acțiunii reclamantei D. S. Rodrigues C. A., în contradictoriu cu pârâții M. V., M. L. N., M. A. M. și T. G. și va dispune revocarea contractului de donație sub forma darului manual pentru suma de 140.875 lei, încheiat între debitorul reclamantei – pârâtul - M. V. în calitate de donator și pârâtul M. L. N. în calitate de donatar, iar pe cale de consecință îl va obliga pe pârâtul M. L. N. să plătească reclamantei D. S. Rodrigues C. A. suma de 140.875 lei și dobândă legală începând cu data introducerii acțiunii, 01.03.2013 și până la efectuarea plății.

Cu privire la dobânda legală solicitată, instanța reține că reclamanta este îndreptățită la plata dobânzii legale, aferente sumei de 140.875 lei, nefiind necesară dovedirea existenței și întinderii prejudiciului cauzat prin întârzierea plății, existând prezumția că ori de câte ori un creditor a fost lipsit de folosința sumei de bani datorate de debitor, el a suferit un prejudiciu. Trebuie observat însă că pârâții nu au fost puși în întârziere anterior declanșării prezentului litigiu, nici nu este incident vreo situație de întârziere de drept, astfel că dobândă legală urmează a fi calculată de la data introducerii acțiunii, 01.03.2013 și până la plata integrală a debitului, dobândă fiind stabilită conform dispozițiilor OG nr. 13/2011.

Față de argumentele expuse mai sus, se va respinge capătul de cerere principal al acțiunii – de constatare a caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții T. G., în calitate de vânzător și M. L. N., în calitate de cumpărător, autentificat la Biroul Notarului Public C. C. D. sub numărul 2083 din 6 octombrie 2004, ca neîntemeiat.

Se vor menține restul dispozițiilor din sentința atacată cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta M. A. M. și cheltuielile de judecată, întrucât aceste aspecte nu au făcut obiectul apelului declarat.

Raportat la soluția pronunțată, văzând și dispozițiile art. 453 alin. 2 NCPC, tribunalul va dispune compensarea integrală a cheltuielile de judecată efectuate de părți în cursul judecării apelului.

Tribunalul observă că prin încheierea pronunțată la data de 12.02.2015 (f.76 dosar apel) s-a admis cererea de acordarea a ajutorului public judiciar formulată de pârâții - apelanți M. L. N. și M. A. M., fiind dispusă scutirea apelanților de la plata sumei de 2.218 lei datorată cu titlul de taxă judiciară de timbru stabilită pentru cererea de apel în prezentul dosar.

Conform art. 18 din OUG nr. 51/2008, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale, iar partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.

Tribunalul apreciază, că admiterea în parte a apelului declarat de pârâții M. L. N. și M. A. M. nu determină în această situație particulară căderea în pretenții a reclamantei - intimate D. S. Rodrigues C. A., întrucât prin modificarea sentinței atacate, s-a admis cererea subsidiară formulată de aceasta, astfel încât nu se poate dispune obligarea ei la plata sumei de 2.218 lei în favoarea statului, această sumă rămânând conform art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008 în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite în parte apelul formulat de pârâții M. L. N., având codul numeric personal_, M. A. M., având codul numeric personal_, ambii domiciliați în orașul Beclean, . 36 C, județul Bistrița-Năsăud, cu domiciliul procesual ales la SCA F. și Asociații din Bistrița, .. 20, jud. Bistrița - Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1108/24.06.2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că:

Admite capătul de cerere subsidiar al acțiunii reclamantei D. S. RODRIGUES C. A., având codul numeric personal_, cu domiciliul procesual ales la sediul Societății Civile de Avocați B. & Parteners din municipiul Cluj-N., ., județul Cluj, în contradictoriu cu pârâții M. V., având codul numeric personal_, domiciliat în orașul Beclean, ., apartamentul 3, județul Bistrița-Năsăud, M. L. N., având codul numeric personal_, M. A. M., având codul numeric personal_, ambii domiciliați în orașul Beclean, . 36 C, județul Bistrița-Năsăud, și T. G., având codul numeric personal_, domiciliat în orașul Beclean, Bulevardul 1 Decembrie 1918, numărul 2, apartamentul 14, județul Bistrița-Năsăud.

Dispune revocarea contractului de donație sub forma darului manual pentru suma de 140.875 lei, încheiat între debitorul reclamantei – pârâtul - M. V. în calitate de donator și pârâtul M. L. N. în calitate de donatar.

Obligă pe pârâtul M. L. N. să plătească reclamantei D. S. Rodrigues C. A. suma de 140.875 lei și dobândă legală începând cu data introducerii acțiunii, 01.03.2013 și până la efectuarea plății.

Respinge capătul de cerere principal al acțiunii, ca neîntemeiat.

Menține restul dispozițiilor din sentința atacată cu privire la respinge excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta M. A. M. și cheltuielile de judecată.

Compensează integral cheltuielile de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 23.06.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER

B. I. S. S. I. M. D.

Red/Dact:

BISz/MD

24.08.2015/ 7 ex

Jud. fond: D. Z.

← Fond funciar. Decizia nr. 161/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD		Pretenţii. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Fond funciar. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 63/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Pretenţii. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Fond funciar. Decizia nr. 161/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Pretenţii. Decizia nr. 109/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 111/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 112/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD Pretenţii. Decizia nr. 156/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD