Pretenţii. Decizia nr. 1000/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1000/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 3249/222/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013
Completul compus din:
P.: A. C.
Judecător: P. I.
Judecător: D. M.
Grefier: B. C.
DECIZIA NR. 1000 R
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamantul recurent C. C. D., în contradictoriu cu pârâta intimată R. L., împotriva sentinței civile nr. 377 din data de 06.03.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul nr._ având ca obiect, pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent C. C. D., lipsă fiind pârâta intimată R. L..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile și obiectul pricinii, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită și că s-au primit la dosar prin serviciul de registratură al instanței concluzii scrise din partea pârâtei intimate, după care ,nemaifiind alte cereri de formulat, sau probe de administrat, constatând terminată cercetarea judecătorească instanța acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Reclamantul recurent C. C. D. solicită admiterea recursului, arătând că a fost denigrat de către intimată și că la prima instanță nu i-a fost încuviințată proba cu martori.
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 04.10.2012 sub nr._ reclamantul C. C.-D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta R. L. obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale, publicarea într-un ziar local și difuzarea la postul local de televiziune și cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada septembrie 2012 pârâta a făcut afirmații la adresa sa și a membrilor familiei sale, atât în particular cât și în public, aceste acțiuni aducând prejudicii imaginii și integrității sale morale.
Cererea nu a fost motivată în drept. Pârâta legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. În motivare, pârâta a arătat că motivele invocate de către reclamant nu corespund realității, nu l-a insultat și nu l-a calomniat, nu i-a adresat cuvinte jignitoare și nu l-a acuzat în public. A mai arătat reclamanta că cererii îi lipsește unul din elementele obligatorii prevăzute de art.112 alin.4 Cod. proc. civ. fiind astfel inadmisibilă, nefiind arătate motivele în fapt și în drept ale cererii de chemare în judecată.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâtă prin întâmpinare iar pe fond a solicitat admiterea acțiunii.
În motivare a arătat că temeiul de drept al acțiunii este reprezentat de prevederile art. 58, art.69-art.74 cod civil raportat la art.252 și următoarele din Cod Civil.
În dovedire a depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 377 din 06.03.2013, Judecătoria D. a respins acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul C. C. D., în contradictoriu cu pârâta R. L., ca neîntemeiată și a obligat reclamantul la plata către pârâta a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Din probele administrate instanța a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat acestuia prin atingeri aduse onoarei și demnității, datorită afirmațiilor făcute de către pârâtă în cursul lunii septembrie 2012.
Privitor la cererea formulată, instanța a reținut că prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani ,deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice și psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane.
Acordarea daunelor morale trebuie să fie justificată de atingerea adusă drepturilor personale nepatrimoniale, indemnizația pentru daunele morale trebuind să constea în compensații care să reflecte prejudiciul moral suferit, gravitatea, importanța și consecințele pentru persoana ce se consideră vătămată. De asemenea, instanța a reținut că temeiul legal al obligării la plata daunelor morale îl reprezintă dispozițiile art.1391 Cod civil, norme ce reglementează repararea prejudiciului nepatrimonial. Prejudiciul nepatrimonial constituie, ca și cel patrimonial un element structural al răspunderii civile delictuale, alături de fapta ilicită, culpa autorului și de raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
S-a arătat că reclamantul nu a făcut nici o dovada cu privire la suferințele morale pe care susține că i le-ar fi pricinuit pârâta prin acțiunile sale ilicite. Prin urmare, prima instanță a respins cererea formulată de către reclamant ca neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art.1391 C. civ., lipsind caracterul ilicit al faptei, vinovăția pârâtului, prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Având în vedere respingerea acțiunii, în temeiul art. 274 din C. pr. civ. instanța a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr.137/30.11.2012 și chitanței nr.13/01.03.2013.
Împotriva Sentinței civile nr. 377 din 06 martie 2013 a formulat cerere recurs reclamantul C. C. D..
A arătat că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii ,fiind încălcat principiul aflării adevărului, rolul activ al instanței.
În drept ,a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
A susținut recurentul că a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și martori, precum și cu interogatoriu pârâtei. Cu toate acestea, la 06 februarie 2013, s-a amânat judecata la solicitarea apărătoarei pârâtei, iar ulterior, în loc să se treacă la administrarea de probe, instanța a soluționat cauza. Astfel, nu a fost cercetat fondul cauzei. Deși s-a arătat că reclamantul nu a făcut nici o dovadă cu privire la suferințele morale, s-a omis a se administra probele pe care le-a propus.
Recurentul a făcut trimitere la Dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, solicitând admiterea cererii de recurs și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la aceeași instanță de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata R. L. a solicitat respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă, respectiv ca neântemeiată. A arătat că motivele invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată nu corespund realității. A susținut că recurentul reclamant nu a dovedit pretențiile sale, nu a depus probe, nu s-a prezentat în instanță și nu a răspuns adresei înaintate de către instanța de judecată.
Analizând cererea de recurs, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, raportat la 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința civilă nr. 377 din 06 martie 2013 a Judecătoriei D. și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de judecată.
Instanța de recurs, are în vedere faptul că, prin acțiunea sa, reclamantul a solicitat administrarea probei cu martori, cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtei.
La termenul de judecată din 21 noiembrie 2012, cauza a fost amânată la solicitarea reclamantei în vederea angajării unui avocat. La termenul următor a fost invocată excepția de netimbrare de către reprezentanta pârâtei, cauza fiind amânată din nou pentru a se răspunde față de această excepție. La termenul din data de 06 februarie 2013, a fost soluționată excepția de netimbrare a cererii și a fost comunicat răspunsul la întâmpinare, cauza fiind amânată pentru studiul acestui răspuns.
La următorul termen de judecată, instanța a arătat că nu sunt probe concludente de administrat și nu s-au formulat excepții astfel încât a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra fondului cauzei.
Procedând în acest fel, prima instanță de judecată nu a analizat cererea formulată de către reclamant în legătură cu administrarea probei cu martori, înscrisuri și interogatoriu, astfel că acțiunea a fost soluționată fără cercetarea fondului cauzei, cu nesocotirea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă .Potrivit acestui text de lege ,judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța poate dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea judecătorul poate din oficiu să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Văzând că în cauză nu a fost administrată nici o probă, deși reclamantul indicase în cererea sa probele de care a înțeles să se folosească, probe despre care nu s-a făcut nici o mențiune în cuprinsul hotărârii ,instanța de recurs va constata că nu a fost cercetat fondul cauzei, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va casa sentința civilă nr. 377 din 06 martie 2013 și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de judecată.
În rejudecare urmează ca instanța să pună în discuție solicitarea formulată de către reclamant în legătură cu probele cu martori, înscrisuri și interogatoriul pârâtei .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de recurs formulată de recurentul C. C.-D., în contradictoriu cu pârâta intimată R. L., împotriva sentinței civile nr. 377 din data de 06.03.2013 a Judecătoriei D..
Casează sentința civilă nr. 377 din data de 06.03.2013 a Judecătoriei D. și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de judecată .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la data de 24.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
C. A. I. P. M. D. C. B.
Red.I.P./10.01.2014
Judecăt.E. N. B.
Dact.C.B./13.01.2014
2 exp.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 1191/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Încheierea nr. 14/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
