Anulare act. Decizia nr. 978/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 978/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 411/297/2011
Dosar nr._ - ANULARE ACT -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA-I-CIVILĂ
Ședința publică din 17 octombrie 2013
Președinte – H. I.
Judecător - A. C.
Judecător – D. M.
Grefier – C. M.
DECIZIA CIVILĂ NR. 978 R
Pe rol se află judecarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant I. F. în contradictoriu cu intimații-pârâți B. A., B. Dumitruța R., împotriva sentinței civile nr. 164/2013 din data de 20.03.2013 dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Săveni, având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-reclamant I. F. asistat de avocat G. D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii: recurs – anulare act, precum și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Avocat G. D. depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurentul-reclamant I. F. și motivele de recurs.
Instanța aduce la cunoștința părții că i s-a admis cererea de ajutor public judiciar.
Nemaifiind alte cerere de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G. D. pentru recurentul-reclamant I. F. solicită admiterea cererii de recurs, casarea în totalitate a sentinței Judecătoriei Săveni, să se verifice admisibilitatea cererii formulate și să se pronunțe corect asupra tuturor capetelor de cerere. Arată că reclamantul a solicitat doar ca pârâtul să-i restituie suma de 5.000 lei dată cu titlu de avans. Mai arată că soluția Judecătoriei Săveni nu este justificată, era obligată să pună în vedere reclamantului să-și precizeze obiectul acțiunii. Solicită obligarea pârâților la restituirea avansului în sumă de 5.000 lei, nici măcar nu solicită dublul avansului, că recurentul nu are cunoștințe juridice, contractul nu s-a mai încheiat între părți, solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile constată că:
Prin sentința civilă nr. 164/2013 a Judecătoriei Săveni, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul I. F. în contradictoriu cu pârâții B. A. și B. Dumitruța, reținându-se că în cauză reclamantul asistat de avocat, a solicitat constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2699/22.11.2010, ale cărei condiții nu sunt îndeplinite și că nu este permis ca instanța să se pronunțe asupra rezoluțiunii instituției ce operează în cauză, deoarece promitenții vânzători suportă riscul neîndeplinirii obligațiilor asumate de a transmite către beneficiarul promisiunii un drept de proprietate referitor la un apartament situat în Săveni.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul solicitând în principal casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru ca instanța, în baza rolului său activ, să dea acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta să verifice condițiile de admisibilitate a cererii și să se pronunțe apoi în concret asupra tuturor capetelor de cerere.
În subsidiar, se cere admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare și schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În drept, se invocă art. 304 pct.9 Cod proc. civilă vechi.
Se solicită judecarea cauzei în lipsă.
În motivarea recursului se arată că în fapt, prin acțiune s-a solicitat constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții și repunerea părților în situația anterioară, adică obligarea pârâților la restituirea sumei de 5.000 lei pentru lipsa calității de proprietari a promitenților vânzători. Se apreciază că hotărârea recurată prin care a fost respinsă ca neîntemeiată această acțiune cu motivarea că lipsa calității de proprietari ai imobilului a promitenților vânzători nu constituie temei al nulității convenției și poate constitui temei al unei acțiuni în rezoluțiune este nelegală și netemeinică.
Se arată că, întrucât motivele invocate în fapt vizau rezoluțiunea contractului, instanța avea obligația de a recalifica obiectul dedus judecății în baza art. 84 Cod proc. Civilă potrivit cu care o cerere de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.. Se mai apreciază că pentru a caracteriza acțiunea introdusă, instanța trebuia să se orienteze nu după sensul literal sau juridic al temeiurilor folosite, ci după acela pe care reclamantul a înțeles să-l atribuie acelor temeiuri, după natura dreptului și scopului urmărit prin exercitarea acțiunii.
Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea unei cereri de recurs formulată pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.9 Cod proc. civilă împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia nulității absolute a actelor juridice reglementată de art. 948 Cod civil.
Recursul este nefondat și va fi respins ca atare văzând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică asupra acțiunii în nulitate absolută a actului juridic, cu care a fost investită și nu poate fi recalificată ca acțiune în rezoluțiunea convenției, de vreme ce obiectul cererii atât în fapt cât și în drept a fost precis determinat, nefiind posibilă și nici permisă în aceste condiții recalificarea invocată de către recurent, în baza principiului rolului activ al instanței.
Instanța este obligată să soluționeze cauza și să aibă rol activ dar în limitele în care a fost investită, neputând propune spre soluționare un obiect deosebit de acela avansat prin acțiune, decât în ipotezele de neclaritate, de echivoc pentru cererile incompatibile, iar nu în acelea întocmite de avocat și care au fost și susținute calificat pe parcursul judecății, fără a încălca principiul disponibilității părților.
Prima instanță a surprins corect că în limitele în care a fost investită, respectiv cu cercetarea unei nulități absolute convenției, trebuie să respingă cererea, deoarece nu există elemente de nulitate absolută, după cum se invocă în convenția părților, reprezentată de un antecontract - promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare perfect valabilă prin care promitenții s-au angajat:
-să transfere în viitor un drept de proprietate asupra unui imobil, iar beneficiarul a promis la rândul său
-să achite prețul convenit pentru vânzarea promisă.
Această promisiune nu a fost îndeplinită, ceea ce echivalează cu neexecutarea obligației asumate în condițiile art. 1021 cod civil vechi, dar nu cu nulitatea convenției, astfel că în mod corect s-a dispus respingerea acțiunii în constatarea nulității absolute a antecontractului părților.
Această soluție nu îl prejudiciază pe reclamant, deoarece îi lasă deschisă calea formulării acțiunii corecte în termenul general de prescripție, în cadrul căreia se vor analiza condițiile specifice instituției rezoluțiunii, care este diferită ca obiect, condiții legale necesare și reglementate de instituția nulității.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I. F. domiciliat în .. Avrămeni, jud. B., în contradictoriu cu intimații-pârâți B. A. și B. Dumitrița R. ambii domiciliați în ., jud. B., împotriva sentinței civile nr. 164 din 20.03.2013 a Judecătoriei Săveni pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
H. I., Aniculăiesei C., D. M. C. M.
Red. D.M. /09.12.2013
Judec. A. C.
Dact. C.M./09.12.2013
Ex.3
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1064/2013.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 778/2013. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
