Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1188/2013. Tribunalul BOTOŞANI

Comentarii

0

Decizia nr. 1188/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 6821/193/2011*

Dosar nr._ Servitute, grănițuire

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 17 decembrie 2013

Președinte – I. H.

Judecător – N. T.

Judecător – G. B.

Grefier – C. B.

Decizia civilă nr. 1188

La ordine pronunțarea asupra recursurilor civile formulate de recurenții –reclamanți S. C. – I., S. G., cu domiciliul în B., Piața Revoluției nr. 13, ., jud. B., și de recurenta pârâtă P. E., cu domiciliul în loc. Vorona T., ., împotriva sentinței civile 1647/15.02.2013 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei B., având ca obiect servitute, grănițuire.

Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 10 decembrie 2013, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp mai îndelungat, a amânat pronunțarea pentru 16.12.2013 și pentru azi, când:

TRIBUNALUL,

Asupra acțiunii civile de față, rejudecând fondul după casarea cu reținere constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 13.05.2011 reclamanții S. C.-I. și S. G. au chemat în judecată pe pârâta P. E. pentru acțiune în servitute în sensul ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul casei și a construcției executate în prelungirea casei, să desființeze cea de-a doua construcție anexă executată fără autorizație de construcție și cu încălcarea prevederilor legale privind distanța de amplasare și să desființeze plantația de pomi de lângă linia de hotar.

Totodată au solicitat să fie obligată pârâta să execute lucrările în maxim 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, iar în cazul în care nu se respectă acest termen să fie obligată să le plătească suma de 50 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în executarea lucrărilor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii au arătat reclamanții că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 9643 din 20 dec.2001 au dobândit în proprietate terenul în suprafață de 2500 mp, situat în intravilanul satului Vorona-T., ., fiind vecini la sud cu proprietatea pârâtei P. E..

Că la data cumpărării terenului pe linia de hotar despărțitoare a celor două proprietăți nu se afla nici o construcție, nu erau plantați pomi, iar acoperișul casei pârâtei era construit astfel încât apele provenite din precipitații se scurgeau pe proprietatea pârâtei și că vecina a profitat de faptul că ei nu locuiau acolo și a construit ilegal și fără acordul lor o extindere a casei în spatele acesteia până la limita de proprietate înlocuind gardul cu peretele nou executat și încă două construcții anexe din care una are peretele pe temelia gardului.

Au susținut reclamanții că acoperișul construcțiilor depășește linia de hotar iar apele din precipitații se scurg pe proprietate lor și deși au încercat să rezolve pe cale amiabilă acest litigiu în vara anului 2010, pârâta nu a înțeles să facă modificări la construcții de bunăvoie, sens în care s-au adresat și Primarului Comunei Vorona pentru a-i sprijini în rezolvarea conflictului.

Totodată reclamanții au arătat că pârâta a plantat pomii lângă gard la cca. 10 cm, iar crengile pomilor se întind și asupra proprietății lor, motiv pentru care în temeiul art. 668 C.civ. solicită obligarea pârâtei să scoată pomii sădiți la o distanță mai mică decât distanța legală numai în ceea ce privește pomii care se află în dreptul livezii lor.

În drept au invocat disp. art. 607-608 coroborat cu art. 612-615 cod civil și art. 274 C.pr.civ.

În dovedirea acțiunii au depus înscrisuri (f.5-9 ds., 29-33 ds., 39-42 ds., 92-94 ds. 103-107 ds.), au solicitat proba cu martorii S. V. (f.51 ds.), L. D. (f.64 ds.), probe încuviințate și administrate, expertiză cadastrală și proba cu cercetarea la fața locului probe încuviințate și administrate.

Pârâta P. E. legal citată a fost prezentă personal în instanță și prin apărător ales a formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f.48 ds.) arătând că motivele invocate de reclamanți nu corespund realității, întrucât la data când reclamanții au cumpărat terenul, casa și anexele gospodărești proprietatea sa erau deja construite și existau pe teren pomii fructiferi și că din luna decembrie 2002 și până în prezent a avut în permanență neînțelegeri cu reclamanții care au desființat gardul despărțitor dintre proprietăți și au construit un alt gard pe terenul său ocupându-i circa 100 – 200 mp.

A susținut pârâta că a încercat de nenumărate ori să repare ulucul și peretele de la grajd, dar reclamanții s-au opus motivând că este terenul lor și că au udat cu furtunul cu apă peretele grajdului iar la scurt timp a început să cadă tencuiala și plasticul de pe perete.

Precizează pârâta că este de acord să repare sau să monteze un alt uluc la construcții, este de acord să taie crengile pomilor, dar nu este de acord să desființeze construcția anexă – grajd întrucât această construcție exista la data cumpărării terenului de către reclamanți, fiind construită la peste 1 m distanță de hotarul existent între proprietăți.

Pe calea cererii reconvenționale pârâta reclamantă a solicitat grănițuirea proprietăților prin restabilirea liniei de hotar, obligarea reclamanților pârâți să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 150 mp teren situat în spatele construcțiilor proprietatea sa pe toată lungimea gardului, obligarea reclamanților-pârâți să-și ridice gardul construit pe terenul său ori să fie autorizată să-l ridice ea pe cheltuiala reclamanților-pârâți, de asemenea obligarea reclamanților-pârâți să desființeze plantația de pomi situată pe hatul despărțitor, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi începând cu cea de-a10 zi de la rămânerea definitivă a hotărârii și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale pârâta-reclamantă a arătat că reclamanții-pârâți au desființat gardul despărțitor și au construit un alt gard pe terenul său ocupându-i astfel aproximativ 150 mp teren din proprietatea sa și că pe hat reclamanții-pârâți au mai mulți copaci ale căror crengi ajung pe proprietatea sa și îi umbresc terenul și creează prejudicii.

În dovedirea acțiunii a depus înscrisuri (f.23-25 ds.), a solicitat proba cu martorii R. M. (f.50 ds.), C. Filonel (f.63 ds.), probe încuviințate și administrate, proba cu expertiză tehnică de specialitate cadastru cât și de specialitate construcții și cercetarea la fața locului, probe încuviințate și administrate.

Reclamanții-pârâți S. C.-I. și S. G. au formulat întâmpinare la cererea reconvențională (f.28 ds.) prin care au arătat că sunt de acord cu grănițuirea proprietăților și solicită respingerea celorlalte capete de cerere, ca nefondate, motivat de faptul că nu au ocupat nici o suprafață de teren din proprietatea pârâtei-reclamante și că gardul de 31 m este pe terenul lor.

Au susținut reclamanții-pârâți că suprafața de 2000 mp teren situat în p.c. 122/1 și suprafața de 500 mp din p.c. 123/1 l-au dobândit prin cumpărare de la tată respectiv socru, care la rândul său l-a moștenit conform certificatului de moștenitor nr. 338/2000 și care a făcut corp comun cu terenul aferent casei bunicilor, iar la data cumpărării terenului - 20 dec.2002 pârâta nu avea construite anexele gospodărești existente existând doar casa așa cum rezultă din schița anexă la contractul de v.c. nr. 9643/2002.

Au menționat în continuare reclamanții-pârâți că terenul cumpărat are o deschidere la stradă de 25 m și o lungime de 80 m iar la o distanță de 4 m față de proprietatea pârâtei și-au construit casa. Că pe linia despărțitoare dintre cele două proprietăți pe o lungime de 36 m era un gard cu temelie de beton construit de pârâtă iar în 2004 pârâta pe această fundație și-a executat construcțiile anexe și în continuare reclamanții au executat un gard din tablă pe o lungime de 31 m cu acordul pârâtei fără a încălca proprietatea acesteia și în dreptul gardului au plantat pomi fructiferi cu respectarea distanțelor prevăzute de lege, restul de gard de 33 m fiind din sârmă ghimpată, pe teren au cultivat legume și porumb iar pârâta a plantat pomi lângă gard a căror coroană le afectează recolta.

Ulterior reclamanții și-au completat acțiunea prin precizările de la f.82 ds., în sensul că solicită obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 25 mp teren din p.c. 122/1 identificată prin expertiză și să desființeze construcțiile executate peste linia de hotar și grănițuirea proprietăților

Prin sentința civilă nr. 1647/15.02.2013, Judecătoria B.:

- a admis în parte acțiunea având ca obiect servitute + grănițuire, formulată de reclamanții-pârâți S. C. – I. și S. Georgetaîn contradictoriu cu pârâta-reclamantă P. E. ;

- a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă în contradictoriu cu reclamanții pârâți;

- a obligat pârâta să realizeze jgheaburi și burlane la paravan, casă, magazie, paravan anexă și grajd cu dirijarea scurgerii apelor pe proprietatea sa;

- a obligat pârâta să procedeze la obturarea gurilor de scurgere realizate în temelia gardului;

- a obligat reclamanții să permită pârâtei să intre cu meseriași pe proprietatea sa o dată la 3 ani cu începere din acest an, pentru a efectua reparații curente și o dată la 20 ani, pentru reparații capitale;

- a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți pe aliniamentul 6-7-11-12-13-14, potrivit schiței efectuate de expertul S. C. (f.237);

- a respins acțiunile în revendicare și restul pretențiilor, ca nefondate;

- a obligat părțile să procedeze la desființarea plantației de pomi situați la o distanță mai mică 2 m de linia de hotar în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea obligării la plata daunelor cominatorii de 50 lei pe zi întârziere;

- a compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9643 din 20 dec.2002 de B.N.P. R. A., reclamanții S. C. I. căsătorit cu S. G. au dobândit prin cumpărare de la S. G. suprafața totală de 2500 mp, teren situat în intravilanul satului Vorona-T. ., din care 2000 mp în p.c. 121/1 și 500 mp în p.c. 123/1, care se învecinează cu S. G. pe două laturi, P. E. și D.S. 185, terenul fiind moștenit de la S. C. și este identificat în planul de amplasament ce face parte din conținutul contractului.

Pârâta P. E. a dobândit prin cumpărare de la fostul C.A.P. Vorona suprafața de 250 mp teren de construcție care se învecinează la nord cu S. C., la sud teren C.A.P. – lot construcție, la est drumul comunal și la vest tarlaua proprietatea C.A.P., în baza contractului de v.c. nr. 548/1 din 07.03.1977 autentificat la fostul notariat de Stat B..

Pe acest teren în baza autorizației de executare lucrări nr. 99 din 21 nov. 1977, pârâta și-a construit o locuință tip parter iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 907 din 20 ian.1993, a cumpărat de la L. M. suprafața de 2250 mp, teren situat în . Vorona, județul B., care se învecinează la nord – cu S. C., la sud cu Sudureac V., la est cu drumul sătesc și la vest cu S. M., terenul fiind restituit potrivit disp. Legii nr. 18/1991.

Raportul de expertiză tehnică de specialitate cadastru întocmit în cauză de expert S. C. a identificat, individualizat și delimitat proprietățile învecinate în litigiu aparținând părților.

Totodată expertiza tehnică de specialitate efectuată de expert G. A. a identificat și a stabilit vechimea construcțiilor proprietatea pârâtei P. E., concluzionând că la o distanță de 90 cm față de aliniamentul gardului, pârâta P. E. și-a construit casa în baza autorizației de construcție nr. 99/24 nov.1977 și că, ulterior, a realizat gardul cu fundație din beton și rigle de scândură de la aliniamentul drumului delimitat prin punctele 14-13-12-11-10 din planul anexat la raportul de expertiză.

De asemenea, expertul a menționat că paravanul de la casă este realizat din scândură, are stâlpii încastrați în temelia gardului, temelia fiind turnată alăturat trotuarului de acces, apreciind o vechime de peste 20 de ani, nefiind adăugiri, ci doar rosturi de turnare și respectă linia dintre cei doi pomi (corn-prun).

Expertul a mai identificat o magazie, care unește casa cu anexa din chirpici, construită fără autorizație de construcție, stabilind că peretele magaziei ține loc de gard fiind construită pe fundația gardului apreciind o vechime de peste 20 de ani, și un gard construit pe linia de hotar, fără autorizație de construire - și nu are sistem de jgheaburi și burlane care să asigure scurgerea apelor, aspect confirmat de expert și pentru celelalte construcții proprietatea pârâtei care nu sunt dotate cu jgheaburi și burlane, iar apa din precipitații se scurge direct pe proprietatea reclamanților.

A mai concluzionat expertul că, datorită acestui fapt, apa din precipitații s-a scurs la baza fundației producându-se tasare, fundația deplasându-se cu cca. 5-10 cm. în proprietatea vecină.

Având în vedere că linia de hotar dintre cele două proprietăți este disputată de părți, instanța de fond a stabilit că linia de hotar dintre cele două proprietăți este pe aliniamentul punctelor 6-7-11-12-13-14 potrivit schiței efectuate de expertul S. C. (fila 237 ds.), constatând că nici una din părți nu ocupă teren din proprietatea celeilalte, așa încât a respins acțiunile în revendicare formulate atât de reclamanți cât și de pârâta-reclamantă pe cale de cerere reconvențională.

Instanța de fond a arătat că limita de grănițuire astfel stabilită respectă un semnu vechi de hotar, respectiv cornul existent la stradă, punct necontestat de părți și în continuare în linie dreaptă așa cum rezultă din planul cadastral al comunei Vorona.

La stabilirea acestei soluții, instanța de fond a avut în vedere probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri, constatările experților, declarațiile martorilor audiați cât și constatările directe ale instanței cu ocazia cercetării la fața locului din data de 11 septembrie 2012, precum și faptul că la data cumpărării proprietății de către reclamanți limita de hotar dintre proprietăți era aceeași, iar construcțiile pârâtei existau la acea dată cu excepția grajdului care a fost construit pe linia de hotar, respectiv pe temelia gardului - aspect recunoscut de mama reclamanților cu ocazia cercetării la fața locului.

Instanța de fond a constatat că, în speță sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 584 Cod Civil, potrivit căruia orice proprietar poate cere obligarea vecinului său la grănițuirea proprietății învecinată cu a sa, cheltuielile de judecată urmând a fi suportate de ambele părți.

Potrivit disp. art. 583 Cod Civil, orice fel de incidente ivite între proprietari trebuie soluționate cu respectul cuvenit proprietății potrivit regulamentelor particulare și locale asupra curgerii apelor.

În condițiile în care a reținut ca fiind dovedit faptul că pârâta P. E. nu are sistem propriu de colectare a apelor din precipitații, adică jgheaburi și burlane, iar apele se scurg pe proprietatea reclamanților S. C.-I. și S. G., instanța de fond a obligat pe pârâta-reclamantă P. E.:

- să execute pe cheltuiala sa,pe șarpanta dinspre reclamanți a paravanului la casă, a magaziei, a paravanului anexă și a grajdului, jgheaburi de captare a apelor pluviale și burlane de scurgere până jos, direcționate pe proprietatea pârâtei

- și să obtureze gurile de scurgere realizate în temelia gardului, aceste lucrări fiind necesare pentru înlăturarea efectelor negative ale infiltrațiilor apei provenită din precipitații.

Cum în cauză pârâta P. E. este proprietara unor construcții a căror ziduri despărțitoare se află între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâtei, instanța de fond a reținut și că aceasta poate, în conformitate cu disp. art. 616 Cod Civil, să ceară vecinilor săi să-i permită un drept de servitute în scopul reparării, întreținerii și conservării zidurilor despărțitoare.

Or, în cauză s-a constatat că pârâta nu are posibilitatea să-și îngrijească și repare zidurile de la construcțiile care se află pe limita dintre proprietățile părților, astfel că instanța a apreciat că această servitute legală se poate extinde și se poate stabili și în această situație, atât timp cât este o măsură necesară pentru exercitarea rezonabilă a dreptului de proprietate al pârâtei asupra locului înfundat și care nu a fost posibilă prin voința proprietarului vecin.

Prin urmare, chiar dacă acest drept de trecere a fost interpretat extensiv în sensul că în temeiul art. 616 Cod Civil proprietarul unui loc înfundat poate să treacă pe proprietatea vecinului pentru a executa lucrările de reparații sau întreținere la construcțiile proprii, instanța a constatat că acest drept se impune câtă vreme pârâta nu are o altă cale de a pătrunde la zidurile dinspre proprietatea vecinilor reclamanți.

Pe cale de consecință, reclamanții au fost obligați să permită pârâtei să intre cu meseriași pe proprietatea lor odată la 3 ani cu începere din acest an pentru a efectua reparații curente și o dată la 20 de ani pentru reparații capitale, ce vor fi executate la construcțiile ce au zidurile pe limita de proprietate.

Referitor la faptul tasării pământului și a deplasării temeliei cu 5-10 cm în proprietatea reclamanților, s-a reținut că nu este imputabil pârâtei ci constituie un fapt natural,fiind în limita de toleranță.

Solicitarea reclamanților ca pârâta să desființeze plantația de pomi de lângă linia de hotar care nu respectă prevederile art. 607 Cod Civil, a fost găsită ca întemeiată întrucât, cu ocazia cercetării la fața locului, instanța de fond a constatat că pe proprietatea pârâtei la o distanță de numai 0,50 m se află un număr de 5 pomi ( 2 cireși, 2 pruni și un nuc) și prin urmare, a obligat pârâta să scoată pomii care se află până în dreptul livezii reclamanților, care afectează recolta de pe terenul reclamanților și buna utilizare a terenului, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea obligării la plata de daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Având în vedere că la cercetarea la fața locului s-au identificat și în proprietatea reclamanților copaci plantați la o distanță mai mică de 2 m, și reclamanții au fost obligați să-i scoată în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea obligării la daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Împotriva sentinței civile nr.1647/2013,au declarat recurs în termen legal ambele părți.

I. Astfel, reclamanții pârâți S. C. -I. și S. G. au considerat sentință nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond ar fi interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, din următoarele considerente:

1.Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece:

- i -a obligat să permită pârâtei să intre cu meseriași pe proprietatea lor odată la 3 ani cu începere din acest an pentru a efectua reparații curente și o dată la 20 de ani, pentru reparații capitale deși pârâta-reclamantă, prin cererea reconvențională, redactată de avocat, nu a formulat acest capăt de cerere privind un drept de servitute în scopul reparării zidurilor despărțitoare și în consecință nici nu a timbrat acest capăt de cerere asupra căruia instanța a hotărât;

- a împroprietărit-o pe pârâta P. E. cu suprafața de 17,45 mp, care face parte din p.c. 122/1 aflată în proprietatea lor conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 9643 din 20.12. 2002, prin stabilirea liniei de hotar pe un alt aliniament decât cel care este limita dintre parcelele de teren vecine respectiv p.c. 122/1 ( care se află în proprietatea lor) și p.c.125 ( care se află în proprietatea pârâtei-reclamante). Acest fapt rezultă clar din raportul de expertiză și suplimentele la raport efectuate în cauză, în care se precizează că linia de hotar solicitată de pârâtă pe aliniamentul 6-7-11-12-13-14 este incorectă întrucât suprafața generată de linia de grănițuire corectă ( 7-8-9-10-11) și cea solicitată de P. E. (6-7-11-12-13-14) este de 17,45 mp. și face parte din .>

2.Instanța de fond a stabilit în mod nelegal și eronat linia de hotar în linie dreaptă pe aliniamentul 6-7-11-12-13-14, încălcând astfel dreptul lor de

proprietate asupra suprafeței de teren de 2000 mp, situat în p.c. 422/1, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 9643 din 20.12. 2002, acordând astfel o parte din terenul lor în proprietate pârâtei, neținând cont de toate semnele vechi de hotar, de constatările și măsurătorile expertului tehnic S. C. și ale d-nei expert G. A., de planul parcelar al comunei precum și de constatările la fața locului.

Astfel, la cercetarea la fața locului s-a constatat care sunt semnele vechi de hotar respectiv de la stradă: cornul, prunul de lângă temelia paravanului, al doilea prun la o distanță de 60 cm de temelia bucătăria anexă și gardul care face legătura între grajd și bucătăria anexă, care nu a fost mutat de nici una dintre părți și care nu au fost contestate de părți.

In fiecare schiță anexă la raportul de expertiză și la răspunsul la obiecțiunile întocmite de d-1 expert S., s-a arătat că în linia ce desparte cele două proprietăți există un punct de frângere a liniei de hotar în dreptul pomului existent din dreptul magaziei cu paravan de scândură, fapt consemnat și în scris de expert pe o distanță de cca 0,43 m precum și în procesul verbal de cercetare la fața locului.

Mai mult, în motivarea sentinței se reține faptul că d-na expert G. A. a constatat o deplasare a fundației gardului cu cea 5-10 cm în proprietatea reclamanților- pârâți și implicit a paravanului de la casă și anexă (rezultă și din planșele foto anexe la raportul de expertiză în construcții ), datorită faptului că apa din precipitații s-a scurs la baza fundației din cauza lipsei sistemului de colectare a apelor din precipitații. De asemenea și expertul tehnic S. în planșele de situație anexe la raportul de expertiză, file dosar 79, 148, 149,127, menționează faptul că pârâta P. E. ocupă teren din proprietatea noastră, p. c. 122.

Cu toate acestea, instanța face abstracție de aceste constatări și apreciază eronat că nu este imputabil pârâtei ci constituie un fapt natural fiind în limita toleranței, deși potrivit prevederilor legale aceasta are obligația de a monta burlane la toate construcțiile executate pe linia de hotar din momentul construirii acestora.

3. Cu privire la capătul de cerere privind desființarea construcției - grajd ( cea de-a doua construcție), recurenții au susținut că instanța de fond nu a motivat în nici un mod respingerea acestei cereri, ci doar a reținut faptul că grajdul nu exista la data cumpărării terenului în suprafață de 2500 mp. și a fost construit pe linia de hotar, respectiv pe temelia gardului, însă a obligat pârâta să monteze la grajd jgheaburi de captare a apelor pluviale și burlane de scurgere direcționate spre proprietatea sa. Mai mult decât atât, i-a obligat să-i permită pârâtei să-și repare și să conserve zidurile despărțitoare, inclusiv la grajd.

Aceasta deși potrivit art. 1-3 din Legii nr. 50/ 1991, orice construcție se poate realiza în baza unei autorizații de construire și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.

Or, în speță, pârâta a executat grajdul fără autorizație de construire și fără acordul lor, cu nerespectarea distanțele legale prevăzute de art. 612 - 615 Cod civil, astfel ca apele pluviale să curgă pe proprietatea sa.

4. Instanța a compensat cheltuielile de judecată în mod eronat chiar și în condițiile în care a admis în parte acțiunea lor, deoarece nu a apreciat corect existența culpei procesuale precum și a aplicat în mod incorect prevederile art.276 Cod procedură civilă, neținând seama de cererile admise fiecărei părți, în raport de cererile formulate.

Este adevărat că în procesele de grănițuire părțile suportă împreună cheltuielile de judecată conform art. 584 cod civil dacă nu se constată o activitate culpabilă legată de schimbarea liniei de hotar.

Or, în prezenta speță erau mai multe capete de cerere, iar din probatoriul administrat rezultă cu claritate faptul că pârâta a executat lucrări de construcție care ne încalcă dreptul lor de proprietate asupra terenului iar reclamanților nu li se poate imputa decât existența unui cireș care se află la 1m distanță de gardul despărțitor.

Recurenții au menționat că au achitat suma de 700 lei onorariu expert S. C., iar pârâta doar 400 lei conform chitanțelor anexate la dosar pentru administrarea probei cu expertiză tehnică cadastrală pentru stabilirea liniei de hotar, probă solicitată de ambele părți, dar achitată inegal.

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă instanța va obliga partea care cade în pretenții la plata cheltuielilor de judecată, prevedere care se coroborează cu art. 276 în cazul în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte,iar la baza obligației de restituire stă culpa procesuală.

În concluzie, reclamanții pârâți au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată ulterior, fila 82 dosar,astfel încât pârâta să fie obligată:

- să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul casei sale precum și de pe acoperișul construcției executate în prelungirea casei;

- să desființeze cea de-a doua construcție anexă-grajd executată pe linia de hotar a proprietăților părților, fără autorizație și cu încălcarea prevederile legale privind distanța de amplasare a construcțiilor față de proprietatea lor;

- să desființeze plantației de pomi de lângă linia de hotar;

- la executarea lucrărilor în maxim 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, iar în cazul în care nu se respectă acest termen să fie obligată să le plătească suma de 50 lei, daune - cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în executarea lucrărilor;

- să fie stabilită linia de hotar pe aliniamentul 6-7-8-9-10-11-12-13-14 menționat de expert în raportul de expertiză precum și în răspunsurile formulate la obiecțiuni, linie de hotar care ține cont de limitele parcelelor cadastrale 122, 123,124, 125 și de actele de proprietate;

- să lase reclamanților - pârâți în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 9,37 mp teren situată în . de pârâtă și identificată de expert prin punctele 14-13-12-11-10 în planșele anexe A și B la suplimentele raportul de expertiză tehnică judiciară prin care s-a răspuns la obiecțiuni;

- să fie respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtă, cu excepția cererii privind grănițuirea proprietăților părților cu care au fost de acord prin întâmpinarea depusă față de cererea reconvențională;

- la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru judiciară, onorar expert și onorariu avocat.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe disp.art.299 și art.304 pct.6 și pct.9 coroborat cu art.304/1 C..

Recurenții nu au solicitat administrarea de probe noi în recurs.

II. Cât privește recursul declarat de pârâta P. E., aceasta a susținut că linia de hotar stabilită pe aliniamentul 6-7-11-12-13-14, potrivit schiței efectuată de expertul S. C. pentru termenul din 24.01.2003, respectă semnele vechi de hotar respectiv, cornul reprezentat prin punctul 14 și prunul reprezentat prin punctul 11 în schița anexă aflată la fila 237 ds., hotarul continuând apoi în linie dreaptă, potrivit punctelor 9-8-7-6 până la proprietatea S. M..

Totuși, deși instanța a restabilit corect linia de hotar, a respins în mod nelegal, cererea sa de revendicare a suprafeței de 17,45 mp delimitată potrivit punctelor 7-8-9-10-11 din aceeași schiță. Acest teren face parte din grădina proprietatea sa și a fost ocupat, în mod abuziv, de reclamanții - intimați prin amplasarea unui gard pe aliniamentul 7-9.

Martorii R. M. și C. Filonel au declarat că grajdul existent pe teren a fost reconstruit pe locul unui grajd mai vechi, iar în spatele acestei construcții (către proprietatea reclamanților) era un gard situat la o distanță de 50 cm de grajd.

Martorii au mai declarat că după edificarea grajdului, gardul vechi care a fost demolat nu a mai putut fi reconstruit întrucât reclamanții S. s-au împotrivit.

Martorul C. F. a arătat că reclamanții au construit un gard pe terenul său, gard care nu respectă însă linia veche de hotar.

In consecință, față de linia de hotar reținută de instanța de fond, pârâta a solicitat admiterea recursului – prin recalificare căii de atac a apelului – și schimbarea sentinței civile în sensul admiterii capetelor de cerere privind revendicarea suprafeței de 17,45 mp și ridicarea gardului de pe terenul său.

În ceea ce privește obligația de a construi jgheaburi și burlane și de a dirija scurgerea apelor pe proprietatea sa, pârâta a precizat că, în situația în care nu va fi admisă cererea de revendicare teren, se află în imposibilitate de a îndeplini această obligație.

Din punct de vedere tehnic, nu va putea dirija scurgerea apelor pe terenul său datorită modului în care sunt edificate construcțiile și datorită existenței gardului reclamanților - intimați.

De asemenea, este în imposibilitate de a obtura gurile de scurgere a apei realizate în temelia gardului.

În situația în care nu va fi admisă cererea se de revendicare teren, pârâta a apreciat că instanța a stabilit o perioadă prea mare de timp pentru efectuarea reparațiilor curente și a reparațiilor capitate la construcțiile proprietatea sa. Consideră că reparațiile curente trebuie efectuate anual iar reparațiile capitale la doi ani de zile.

Recurenta a susținut și că, în mod greșit a fost obligată să desființeze plantația de pomi, deoarece pomii situați pe terenul său au fost plantați la o distanță legală față de linia de hotar iar, pe de altă parte, nu s-a dovedit faptul că umbresc terenul reclamanților.

Recurenta a solicitat cheltuieli de judecată din instanța de fond și din instanța de apel.

În dovedirea cererii, recurenta a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, cu martori și cu cercetare locală.

Prin decizia civilă nr. 981R din 18.10.2013 Tribunalul a admis recursurile declarate de reclamanții S. C. I. și S. G. și pârâta P. E. împotriva sentinței civile nr. 1647/15.02.2013 a Judecătoriei B..

A casat în tot sentința recurată și a reținut cauza spre rejudecare pe fond fixând termen de judecată la 7 noiembrie 2013, pentru când au fost citate părțile în vederea administrării de probe suplimentare.

S-a reținut în decizia de casare cu reținere că soluționarea legală a acțiunii reclamanților S. C.- I. și G. și a cererii reconvenționale formulată de pârâta P. E., precum și verificarea criticilor expuse în recursurile declarate de ambele părți obligă la stabilirea cu certitudine a amplasamentelor terenurilor cuvenite fiecăreia dintre părți, în raport cu propriile acte de proprietate, respectiv contracte de vânzare-cumpărare, dar și cu modalitățile în care au avut loc reconstituirile dreptului de proprietate în conformitate cu legile fondului funciar pentru vânzători sau autorii acestora.

De asemenea, este necesară stabilirea situației construcțiilor edificate de părți, atât din punct de vedere juridic cât și din punctul de vedere al amplasării lor față de terenurile cuvenite în proprietate părților.

În acest scop, la instanța de fond au fost administrate probe cu înscrisuri, cu martori, cu expertize tehnice judiciare și cu cercetare la fața locului însă, așa cum rezultă din motivele de recurs, nu au fost lămurite toate aspectele luate în discuție, fiind necesar a se clarifica dacă:

- conform planurilor de încadrare în zonă și planurile parcelare, există sau nu acel punct de frântură identificat prin punctul 10 în schițele anexă la rapoartele de expertiză întocmite de sing. S. C., sau se regăsește numai în teren,și cum se situează în acest context aliniamentul construcțiilor edificate de pârâta P.;

- au avut loc puneri în posesie ale proprietarilor în conformitate cu titlurile de proprietate eliberate potrivit legilor fondului funciar și, în caz afirmativ, dacă suprafețele cuvenite/deținute de părți corespund acestor puneri în posesie: titlurile de proprietate nr._/1995 și nr._/1994 - titular S. C., titlul de proprietate nr._/2003 – titular L. M., titlul de proprietate nr._/2002 – titular P. E.;

- semnele vechi de hotar corespund aliniamentului stabilit în sentința recurată și dacă aceste semne susțin sau nu punctul de frântură 10, consemnat în schițe ca găsit în teren de către expert.

Așadar, tribunalul constatând că pentru soluționarea prezentelor recursuri se impune suplimentarea probatoriului administrat în cauză motiv pentru care, având în vedere și disp. art. 305 Cod pr.civilă, care limitează doar la înscrisuri posibilitatea administrării de probe noi în recurs, în temeiul art. 312 alin.1-4 Cod proc. civilă, a admis recursurile declarate de către reclamanții S. C. – I. și S. G. și de către pârâta P. E. și a casat sentința recurată, reținând pricina pentru rejudecare pe fond, scop în care a fixat termen de judecată la data de 7 noiembrie 2013, pentru când se va dispune citarea părților, urmând a se pune în discuția acestora administrarea probelor cu înscrisuri, cu cercetare la fața locului și, eventual, cu supliment la raportul de expertiză.

Cauza a fost inregistrată ca urmare a acestei decizii de casare cu reținere sub nr._ . Instanța administând proba cu înscrisuri precum și cu cercetare la fața locului pentru care s-a încheiat procesul verbal din data de 11.11.2013.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 9643 din 20 dec.2002 (f.5-7 ds.) de B.N.P. R. A., reclamanții S. C. I. căsătorit cu S. G. au dobândit prin cumpărare de la S. G. suprafața totală de 2500 mp teren situat în intravilanul satului Vorona-T. . din care 2000 mp în p.c. 122/1 și 500 mp în p.c. 123/1 care se învecinează cu S. G. pe două laturi, P. E. și D.S. 185, terenul fiind moștenit de la S. C. și este identificat în planul de amplasament ce face parte din conținutul contractului.

Pârâta P. E. a dobândit prin cumpărare de la fostul C.A.P. Vorona suprafața de 250 mp teren de construcție care se învecinează la Nord cu S. C., la Sud teren C.A.P. – lot construcție, la Est drumul comunal și la Vest tarlaua proprietatea C.A.P. în baza contractului de v.c. nr. 548/1 din 07.03.1977 (f.144-145 ds.) autentificat la fostul Notariat de Stat B..

Pe acest teren în baza autorizației de executare lucrări nr. 99 din 21 nov. 1977 pârâta și-a construit o locuință tip parter iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 907 din 20 ian.1993 (f.23 ds.) a cumpărat de la L. M. suprafața de 2250 mp teren situat în . Vorona, județul B., care se învecinează la Nord – cu S. C., la Sud cu Sudureac V., la Est cu drumul sătesc și la Vest cu S. M., terenul fiind restituit potrivit disp. Legii nr. 18/1991.

Cu ocazia cercetării la fața locului efectuată la data de 11 nov.2013 de instanța de recurs după casare cu reținere, la sediul Primăriei comunei Vorona în urma verificărilor nu s-au identificat procesele verbale de punere în posesie pentru suprafețele de teren proprietatea părților, secretarul Primăriei învederând că în ceea ce privesc terenurile din intravilan s-a avut în vedere planurile cadastrale din 1983 și că s-a făcut doar o punere în posesie faptică, măsurătorile făcându-se conform planului cadastral și că nu pentru toată lumea s-au întocmit fișe de punere în posesie,fișe care de fapt nu evidențiază decât vecinătățile nu și dimensiunea laturilor terenurilor .

Având în vedere cele învederate instanța constată că problema reală a părților litigante o constituie linia reală de hotar dintre cele două proprietăți tocmai datorită faptului că nu a existat o adevărată punere în posesie a proprietarilor privind suprafața de teren intravilan.

Astfel, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat de expert S. C. precum și cele constatate cu ocazia cercetării la fața locului instanța va stabili că linia de hotar dintre cele două proprietăți este pe aliniamentul 6-7-11-12-13-14 potrivit schiței efectuate de expert de la fila 237 ds. fond, această limită de grănițuire respectând semnele vechi de hotar, respectiv cornul reprezentat de punctul 14 existent la stradă, punct necontestat de părți și prunul reprezentat prin punctul 11 hotarul continuând apoi în linie dreaptă potrivit punctelor 9-8-7-6 până la proprietatea S. M.. Se mai reține referitor la acest aspect că la data cumpărării proprietății de către reclamanți linia de hotar dintre proprietăți aceeași iar construcțiile pârâtei-reclamante existau la acea dată cu excepția grajdului care a fost construit în continuarea gardului de scândură neagră, gard care se continuă cu peretele paravanului de la anexa pârâtei.

Odată stabilită această linie de hotar instanța constată că din proprietate pârâtei recurente P. E., reclamanții pârâți ocupă suprafața de 17,45 mp suprafață delimitată prin punctele 8-9-10-11-7 potrivit schiței efectuate de expert S. C. (f.237 ds fond), mare parte din această suprafață ocupată aflându-se între punctele 9-10-11-9 continuând-se cu o mică porțiune pe care se află gardul din tablă ondulată în continuarea grajdului pârâtei.

Față de cele reținute în precedent instanța va admite în parte cererea de reconvențională a pârâtei –reclamante privind stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți și revendicarea suprafeței de 17,45 mp teren.

Referitor la solicitarea reclamanților pârâți de obligare a pârâtei reclamante să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe acoperișul casei și a construcției efectuate în prelungirea casei, Tribunalul reține că potrivit art.583 Cod civil orice fel de incidente ivite între proprietari trebuie soluționate cu respectul cuvenit proprietății potrivit reglementărilor particulare și locale asupra curgerii apelor.

În cauză este dovedit pe deplin, potrivit raportului de expertiză coroborat cu cercetarea la fața locului, faptul că pârâta P. E. nu are sistem propriu de colectare a apelor din precipitații, respectiv jgheaburi și burlane și ca urmare apele se scurg pe proprietatea reclamanților astfel că instanța va obliga pârâta reclamantă să execute pe cheltuiala sa pe șarpanta deasupra proprietății reclamanților a paravanului la casă a magaziei, a paravanului anexă și a grajdului, jgheaburi de captare a apelor pluviale și burlane de scurgere până jos direcționate pe proprietatea pârâtei și totodată va obliga pârâta să obtureze gurile de scurgere realizate în temelia gardului lucrare necesară pentru înlăturarea efectelor negative ale infiltrațiilor apei provenite din precipitații.

În ce privește solicitarea reclamanților pârâți ca pârâta să desființeze plantația de pomi de lângă linia de hotar care nu respectă prevederile art. 670 Cod civil instanța constată ca fiind întemeiată deoarece potrivit cercetării la fața locului efectuată de instanța de fond, precum și de instanța de recurs s-a constatat că pe proprietatea pârâtei la o distanță de numai 0,50 m se află un număr de 5 pomi din care: 2 cireși, 2 pruni și un nuc și prin urmare, va obliga pârâta să scoată pomii care se află până în dreptul livezii reclamanților, care afectează recolta de pe terenul reclamanților și buna utilizare a terenului în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea obligării la plata de daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Având în vedere că la cercetarea la fața locului s-au identificat și în proprietatea reclamanților copaci plantați la o distanță mai mică de 2 m., instanța va obliga reclamanții să-i scoată în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea obligării la daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Referitor la cererea reclamantei de desființare a construcției grajd instanța o va respinge pe considerentul că această construcție este efectuată pe proprietatea pârâtei cu respectarea minimă a distanței dintre proprietăți potrivit liniei de hotar stabilită în prezenta cauză Tot în raport de această linie de hotar stabilită, instanța va respinge și acțiunea în revendicare a reclamanților pârâți, pârâta reclamantă neocupând teren din proprietatea acestora.

Față de considerentele expuse instanța va admite în parte acțiunea și cererea reconvențională,iar în temeiul art. 276 Cod procedură civilă va compensa cheltuielile de judecată făcute de părți având în vedere că cererile au fost admise în parte.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite în parte acțiunea având ca obiect servitute + grănițuire, formulată de reclamanții-pârâți S. C.-I. și S. G., ambii domiciliați în municipiul B., Piața revoluției nr. 13, ., . în contradictoriu cu pârâta-reclamantă P. E., domiciliată în . Vorona, județul B..

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă în contradictoriu cu reclamanții pârâți.

Obligă pârâta să realizeze jgheaburi și burlane la paravan, casă, magazie, paravan anexă și grajd cu dirijarea scurgerii apelor pe proprietatea pârâtei P. E..

Obligă pârâta să procedeze la obturarea gurilor de scurgere realizate în temelia gardului.

Stabilește linia de hotar dintre cele două proprietăți pe aliniamentul 6-7-11-12-13-14, potrivit schiței efectuate de expertul S. C. (f.237 ds.).

Obligă reclamanții-pârâți S. C.-I. și S. G. să lase pârâtei reclamante P. E. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 17,45 mp delimitată prin punctele 7-8-9-10-11-7potrivit schiței efectuate de expert S. C. (f.237 ds fond).

Respinge acțiunea în revendicare formulată de reclamanta pârâtă și restul pretențiilor, ca nefondate.

Obligă părțile să procedeze la desființarea plantației de pomi situați la o distanță mai mică 2 m de linia de hotar în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea obligării la plata daunelor cominatorii de 50 lei pe zi întârziere.

Compensează cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

I. H. N. T. G. B. C. B.

Redactat H.I.

Jud. rec. HI TN BG

Jud. fond IM

Rehnored. BC

2ex./05.06.2014

← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 284/2013....		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 930/2013. Tribunalul BOTOŞANI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 276/2013. Tribunalul BOTOŞANI Uzucapiune. Decizia nr. 188/2013. Tribunalul BOTOŞANI Fond funciar. Decizia nr. 929/2013. Tribunalul BOTOŞANI Revendicare imobiliară. Decizia nr. 930/2013. Tribunalul BOTOŞANI Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 284/2013. Tribunalul BOTOŞANI Contestaţie la executare. Decizia nr. 285/2013. Tribunalul BOTOŞANI Acţiune în constatare. Decizia nr. 475/2013. Tribunalul BOTOŞANI Anulare act. Decizia nr. 978/2013. Tribunalul BOTOŞANI