Acţiune în constatare. Decizia nr. 475/2013. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 475/2013 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 968/222/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
Dosar nr._
- Recurs -
- Acțiune în constatare -
DECIZIA CIVILĂ NR. 475 - R
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - D. M.
JUDECĂTOR - H. I.
JUDECĂTOR - A. C.
GREFIER - G. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind cererea de recurs formulată de către recurenții - reclamanți A. G. și A. Licuța, împotriva sentinței civile nr. 1256 din data de 22 mai 2012, pronunțată de Judecătoria D., județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți P. G., V. A., P. V., P. I. - D. și C. H., având ca obiect - acțiune în constatare. -
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat F. V., pentru recurenții - reclamanți lipsă, prezent fiind și intimatul - pârât P. V., asistat de avocat C. B., lipsind toate celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, întrebate fiind, părțile prezente fac pe rând precizarea că nu sunt de formulat alte cereri ori de adus noi acte și înscrisuri la dosar, respectiv de invocat eventuale excepții, situație în care instanța, constatând pricina în stare de judecată, acordă cuvântul asupra dezbaterilor privind fondul cererii de recurs.
Astfel, avocat F. V., pentru recurenții - reclamanți A. G. și A. Licuța, formulează concluzii de admitere a cererii de recurs potrivit motivelor formulate, în sensul casării sentinței civile atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare, fără a fi obligate părțile adverse la plata cheltuielilor de judecată.
La rândul său, avocat C. B. pentru intimatul - pârât P. G., solicită respingerea recursului, ca fiind nefondat, în condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în discuție. De asemenea, se solicită și obligarea părților recurente la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depusă astăzi la dosar.
După deliberare;
TRIBUNALUL,
Asupra cererii de recurs, de față, constată că;
Prin sentința civilă nr. 1256/22 mai 2012 a Judecătoriei D. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții A. G. și A. Licuța în contradictoriu cu pârâții V. A., P. V., P. G., P. I. D. și C. H. și au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului P. V. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată, reținându-se că între autorii pârâților, numiții P. C. și M. și reclamanți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 2217/14 octombrie 1980 cu privire la o casă construită din chirpici și acoperită cu tablă, cu două camere, o sală și o prelipcă, terenul aferent construcției trecând la acea dată la stat, iar după apariția legii 18/1991 fiind înscris în T. P. nr._/1994 eliberat pe numele lui P. C. și ulterior partajat voluntar de succesorii acestuia prin acordul autentic nr. 1882/28.07.2004. Întrucât din probe nu a rezultat că între părțile actului de vânzare-cumpărare a casei a existat o convenție referitoare și la vânzarea terenului, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea prin care reclamanții au cerut pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la suprafața de 1710 m.p. teren situat în p. c. 1528, în ..
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții, considerând sentința nelegală și menționând că la data convenției inițiale, în urmă cu 32 ani, s-a vândut cu act autentic casa, iar cu act sub semnătură privată s-a vândut și terenul aferent însă proba acestei vânzări nu se mai poate face cu înscrisul, ci doar cu martorii care au asistat la întocmirea acestuia.
Totodată, spre a sublinia că au acționat ca niște proprietari ai terenului aferent casei, recurenții au menționat că au renovat locuința și au extins-o încât terenul arabil rămas este de cca. 200 mp.
Față de această situație de fapt se apreciază că sentința recurată este greșită, deoarece pentru pronunțarea ei nu s-au administrat probe lămuritoare, respectiv: martori și expertiză topografică și motivarea este foarte sumară. De aceea se solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Intimatul P. G. a formulat întâmpinare (filele 16-17) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Judecătoria D., cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
Se susține că, în condițiile în care în anul 1980 terenurile nu se aflau în circuit civil pentru a putea face obiectul unor tranzacții, nu puteau exista discuții asupra terenului, natura juridică a acestuia fiind clară.
Se mai susține că probele cu martori și expertiză nu ar fi utile, extinderile făcute fără titlu demonstrează reaua credință și că o eventuală perfectare a convenției de vânzare a terenului s-ar fi putut face, dacă exista convenție/promisiune în acest sens, în timpul vieții tatălui său.
Se concluzionează că sentința dată de prima instanță este corectă și cere respingerea recursului ca nefondat.
În cauză s-au solicitat, din oficiu, relații privind valoarea de impozitare a terenului, în vederea calculării taxei judiciare de timbru, ce au fost comunicate la fila 29 și față de care recurentul a achitat din proprie inițiativă și taxă judiciară de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este investită cu judecarea unei cereri de recurs formulată pentru motivele generale de nelegalitate reglementate la art. 304 1Cod procedură civilă împotriva unei hotărâri date în materia validării promisiunii de vânzare-cumpărare, reglementată de art. 1669 cod civil Nou.
Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, urmând a fi casată sentința recurată și va fi trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe în condițiile art. 312 aliniat 3 Cod procedură civilă - respectiv pentru că modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi.
La judecata în primă instanță s-au avut în vedere înscrisurile autentice prezentate de părți, interogatoriul din oficiu al reclamantului și, deși la dosar s-a depus și un act olograf - fila 39 - nu s-a precizat în ce măsură are relevanță în cauză.
Nu au fost analizate probele ce puteau avea relevanță în astfel de cauze și despre care se face mențiune expresă în dispozițiile art. 32 din Legea 146/1997, respectiv:
- extras de carte funciară pentru bunurile imobile ce au carte funciară deschisă și certificat de sarcini pentru acele imobile care nu sunt înscrise în cartea funciară;
- certificat fiscal emis de compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale;
- în caz de lipsă a identificării prin alte schițe/documentații se poate dispune efectuarea unei expertize tehnice judiciare, care trebuie să fie avizată de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
Instanța de fond nu a observat și urmează ca la rejudecare să aplice și dispozițiile art. 31 din Legea 146/1997 referitoare la timbrarea cererii deduse judecății, care trebuie efectuată la valoarea imobilului, valoarea care se stabilește conform evaluării reclamanților, iar în caz de subevaluare în funcție de valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camerele notarilor publice.
În mod esențial, instanța de fond trebuia să verifice prin administrarea de probe concludente îndeplinirea condițiilor de valabilitate referitoare la convenția părților - respectiv trebuia verificat, eventual prin declarația de martori, precum și prin înscrisuri, dacă acestea mai pot fi produse, care a fost obiectul promisiunii și dacă, în fapt, promisiunea a fost respectată de părți în sensul că s-a plătit preț și s-a exercitat posesie în virtutea acesteia, ori cumpărătorii au fost doar detentori precari, așa cum susțin pârâții succesori ai vânzătorilor.
Întrucât aceste probe nu au fost administrate, nu s-a cercetat corespunzător fondul dedus judecății și, prin urmare, nu se poate verifica de către instanța de recurs dacă soluția dată cererii este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul formulat de către recurenții - reclamanți A. G. și A. Licuța, citați fiind în cauză din satul și ., împotriva sentinței civile nr. 1256 din data de 22 mai 2012, pronunțată de Judecătoria D., județul B., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți P. G., din municipiul D., ., .. 1, județul B., V. A., din satul și ., P. V., din satul și ., P. I. - D., citat fiind din municipiul D., .. 46, județul B. și C. H., din satul Tisăuți, ..
Casează sentința civilă nr. 1256 din data de 22 mai 2012, pronunțată de Judecătoria D., județul B. și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. M. H. I. A. C. G. M.
Red. D. M. / 17 . 06 . 2013.
Judec. fond C. N. - C.
Tehnored. G. M. / 2 Exempl. / 11. 07 . 2013
| Contestaţie la executare. Decizia nr. 285/2013. Tribunalul... → |
|---|
