Acţiune în constatare. Decizia nr. 23/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 14-01-2014 în dosarul nr. 69/193/2013
Dosar nr._ Acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BOTOȘANI
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 23 R
Ședința publică din 14 ianuarie 2014
Președinte – C. M.
Judecător – A. C.
Judecător – A. M.
Grefier – A. E.
La ordine judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant Afrasni N., în contradictoriu cu intimații pârâți U. D., U. M. D., împotriva sentinței civile nr. 4616 din 18 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă procurator A. C. pentru recurentul reclamant A. N. lipsă, lipsă fiind și intimații pârâți U. D., U. M. D.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Se constată că la dosar a fost depusă, prin intermediul registraturii, taxa de timbru aferentă cererii de recurs în cuantum de 10 lei, respectiv chitanța nr._ din 06.01.2014.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
La data de 04.09.2013 pe rolul Tribunalului B. - Secția I civilă a fost înregistrat recursul formulat de reclamantul A. N., împotriva sentinței civile nr. 4616 din 18 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., solicitând casarea acesteia, iar în rejudecare, prin hotărârea care se va pronunța, să se constate ca buncărul situat în blocul la 9, din .. 9, achiziționat prin contract de vânzare cumpărare din 12.11.2002 și constatat prin încheierea nr._ din 02.12.2002 de către Biroul Notarilor Publici Asociati C. A. - S. A., face parte integrantă din apartamentul nr. 4, situat în mun. B., .. 9, .. B., compus din două camere și dependințe, cu o suprafață utila de 47,14 mp, având număr cadastral nedefinitiv 39/A;0;4/N, CF 9533/N.
Recurentul a arătat că a achiziționat de la numiții U. D. și U. M. D., apartamentul numărul 4, situat în mun. B., .. 9, .. B., compus din două camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 47,14 mp, având număr cadastral nedefinitiv 39/A;0;4/N, CF 9533/N. Că, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare nr. 5371 din 11.12.2002, încheiat la Biroul Notarului Public E. R., a achiziționat acest apartament definit ca având doua camere, dar în realitate acesta are trei camere.
Astfel, precizează că, apartamentul din construcție era compus din două camere și anexă, iar din anul 2002 prin contractul de vânzare cumpărare din 12.11.2002 și constatat prin încheierea nr._ din 02.12.2002 de către Biroul Notarilor Publici Asociați C. A. - S. A., vânzătorii imobilului au devenit proprietarii Buncărului I Camera situat în blocul ZA 9, din .. 9. Că, după această dată, imobilul a fost recondiționat de către vânzători, devenind după execuția unor lucrări de renovare, apartament cu trei camere, în speță, buncărul devenind parte integranta din apartament adică a treia cameră, însă, după vânzarea apartamentului paratul apare în continuare proprietarul buncărului la . Taxe si Impozite B., în condițiile în care acesta nu mai deține camera, deoarece face parte integranta din apartamentul achiziționat.
Mai arată recurentul că, instanța de fond la fila 2 constată că acel contract încheiat la data de 12.11.2012 nu are deplină putere doveditoare în ceea ce privește acordul tuturor coproprietarilor la înstrăinarea acestuia, aspect reținut de astfel și prin încheierea nr. 7577 din 05.12.2002 și că niciodată nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra buncărului către pârâtul U. D., așa încât acesta nu avea posibilitatea la rândul său de a vinde acest bun reclamantului A. N. care nu are nici un drept asupra acestuia.
Față de acest aspect, recurentul invocă faptul că potrivit art. 64 din Legea nr. 114/1996 a locuinței în vigoare la data semnării contractului de vânzare cumpărare din 01.12.2002, "schimbarea destinației locuințelor, precum și a spațiilor cu altă destinație situate în clădiri colective se poate face numai cu acordul proprietarului sau al asociației de proprietari. În vederea efectuării acestei schimbări, este necesar avizul favorabil al proprietarilor și, după caz, al titularilor contractelor de închiriere din locuințele cu care se învecinează, pe plan orizontal și vertical, spațiul supus schimbării." se va avea în vedere si anexa nr. 2 privind regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari. Că, potrivit art. 15 din OG nr. 85/2001 privind asociațiile de proprietari, "proprietarii care își înstrăinează apartamentele sau spațiile cu altă destinație sunt obligați ca la întocmirea formelor de înstrăinare să facă dovada achitării la zi a cheltuielilor care le revin în cadrul asociației de proprietari. (2)Notarii publici nu vor autentifica actele de înstrăinare fără dovada achitării la zi a cheltuielilor, eliberată de asociația de proprietari și confirmată de compartimentul specializat prevăzut la art. 16 alin. (2)”.
Astfel, arată că, actele normative mai sus invocate, au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în care este specificat ca asociația de locatari este de acord cu vânzarea cumpărarea buncărului și a luat la cunoștința de aceasta.
Mai mult, arată că la momentul semnării contractului de vânzare cumpărare, înscrierea în Cartea Funciara, nu se realiza în condițiile art. 50 din Legea 7/1996 (o lege ulterioara), motiv pentru care nu poate fi de acord cu afirmația că prin acest act juridic nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra buncărului.
Intimații pârâți U. D., U. M. D., legal citați, nu s-au prezentat în instanță la termenul pentru dezbateri și nici nu au depus în cauză întâmpinare.
Pentru o justă soluționare a cauzei, Tribunalul a atașat dosarul primei instanței nr._ .
Din acesta rezultă că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 03.01.2013 reclamantul Afrăsâni N. a chemat în judecată pârâții U. D. și U. M. D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să constate că buncărul situat în blocul Za 9 din .. 9 achiziționat prin contract de vânzare cumpărare din data de 12.11.2002 și constatat prin încheierea nr._ din 02.12.2002 de către Biroul Notarilor Publici Asociați „ C. A. –S. A.” face parte integrantă din apartamentul numărul 4, situat în municipiul B., compus din două camere și dependințe, cu nr. 9, . B., cu o suprafață utilă de 47,14 mp având număr cadastral nedefinitiv 39/A, 0,4/N, CF 9533/N.
În motivare reclamantul a arătat că a achiziționat de la pârâți apartamentul cu nr. 4 situat în municipiul B., .. 9, . B., compus din două camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 47, 14 mp, având număr cadastral nedefinitiv. A arătat reclamantul că în realitate apartamentul are trei camere. A precizat reclamantul că apartamentul cumpărat, inițial are două camere și o anexă, însă din anul 2002 prin contractul de vânzare cumpărare din data de 12.11.2002 și constatat prin încheierea nr._ din 02.12.2002 de către Biroul Notarilor Publici Asociați C. A. –S. A., vânzătorii imobilului au devenit proprietarii Buncărului situat în blocul Za9. A mai arătat reclamantul că respectivul buncăr a fost recondiționat de către vânzători, devenind apartament cu trei camere.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri la dosar.
Legali citați, pârâții au depus întâmpinare prin care au adus la cunoștință instanței că sunt de acord cu acțiunea formulată de reclamant, că deși au vândut apartamentul, ei figurează la . Taxe și Impozite B., ca și proprietari, motiv pentru care în fiecare an se prezintă la reclamant pentru a le achita impozitul pentru acesta, deoarece nu-l mai dețin după vânzare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a solicitat relații de la Biroul Notarului Public E. R., în vederea înaintării documentației care a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 5371/11.12.2002 ( filele 33-42).
Prin sentința civilă nr. 4616 din 18 aprilie 2013, Judecătoria B. a respins acțiunea civilă în constatare, formulată de reclamantul Afrăsâni N. prin mandatar Afrăsâni C., în contradictoriu cu pârâtul U. D., U. M. D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin înscrisul intitulat „contract de vânzare –cumpărare” încheiat la data de 12.11.2002, la Biroul Notarilor Publici Asociați „C. A.-S. A.”, pârâtul U. D. a dobândit de la locatarii blocului Za9 din . lor indivize asupra buncărului .
La data de 11.12.2002, reclamantul cumpără de la pârâții U. D. și U. M. D. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 5371/11.12.2002 imobilul apartament în suprafață de 47, 14 mp compus din două camere și dependințe cu o suprafață utilă de 47, 14 mp, astfel cum reiese din extrasul de carte funciară nr. CF 9533/N.
Pârâtul a solicitat ca acel buncăr dobândit prin așa zisul „contract de vânzare cumpărare” din data de 12.11.2012 să fie constatat ca făcând parte integrantă din imobilul apartament ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 5371/11.12.2002.
A reținut prima instanță că, potrivit art. 111 Cod procedură civilă care este temeiul de drept al acțiunii promovată de reclamant „partea care interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept”.Chiar din enunțul acestui text rezultă că una din condițiile de admisibilitate ale acțiunii în constatare este cerința de a tinde spre constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Ori, din raportul juridic dedus judecății rezultă că cerințele disp. art. 111 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite.
Prima instanță a constatat că acel contact încheiat la data de 12.11.2012 nu are deplină putere doveditoare în ceea ce privește acordul tuturor coproprietarilor la înstrăinarea acestuia, aspect reținut de altfel și prin încheierea nr. 7577/05.12.2002, din cuprinsul căreia reiese faptul că nu sunt îndeplinite disp. art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Prima instanță a reținut că niciodată nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra buncărului către pârâtul U. D., așa încât acesta nu avea posibilitatea la rândul de a vinde acest buncăr reclamantului Afrăsâni N. care ne are nici un drept asupra acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurentul reclamant A. N., pentru motivele arătate mai sus.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, constată că este dat în cauză motivul de modificare al sentinței primei instanțe prev. de art. 304 pct. 9 din Vechiul Cod de procedură civilă.
Reține în acest sens Tribunalul că la data de 12 noiembrie 2002 între proprietarii apartamentelor din condominiul situat în .. 9 și numitul U. D., căsătorit cu U. E. a intervenit un contract de vânzare-cumpărare cu privire la buncărul situat la parterul blocului Z A 9 în suprafață de 9,75 m.p. Acest buncăr era situat în continuarea apartamentului deținut de U. D. și începând cu data încheierii contractului de vânzare cumpărare, 12 noiembrie 2002, acesta l-a stăpânit sub nume de proprietar fiind edificate modificări în cea ce privește structura apartamentului deținut până în anul 2002. Arată Tribunalul că în anul 2002 Legea nr. 36/1995 și respectiv Codul civil vechi nu prevedeau că pentru vânzarea-cumpărarea unui imobil locuință sau parte din locuință ar fi necesară încheierea unui act în formă autentică. Cu alte cuvinte, manifestarea de voință a părților proprietari în cadrul condominiului de pe .. 9 a fost suficientă pentru a produce transferul de proprietate cu privire la buncărul aflat în prelungirea apartamentului proprietate personală a numitului U. D..
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5371 din 11 decembrie 2002 U. D. și respectiv U. M., moștenitor al defunctei U. E., au înțeles să înstrăineze numitului A. G. apartamentul nr. 4 situat pe .. 9, . acțiunea introdusă la data de 3 ianuarie 2013 A. N. a formulat acțiune în constatare solicitând ca instanța să constate că este proprietar și cu privire la buncărul în suprafață de 9,75 m.p. care a făcut obiectul contractului de vânzare- cumpărare din 12 noiembrie 2002. Pârâți au arătat că într-adevăr, în 2002 au înțeles să înstrăineze lui A. N. în integralitate apartamentul pe care-l foloseau la momentul respectiv, inclusiv uscătorul pe care l-au cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare din 02.12.2002.
Potrivit înscrisului aflat la fila 35 dosar, la 04.12.2002 Primăria mun. B. – Direcția Impozite și Taxe a certificat că în evidențe figurează ca proprietar cu privire la apartamentul 4 de pe .. 9 numiții U. D. și U. M., fiind consemnat și uscătorul cu o valoare de impozitare de 18.954.000 lei vechi conform contractului de vânzare cumpărare nr._ din 02.12.2002. Se mai reține că prin încheierea nr. 7577 din 05.12.2002 a fost respins capătul de cerere privind intabularea dreptului de proprietate asupra uscătorului, fiind dispusă intabularea doar cu privire la apartamentul în suprafață utilă de 47,14 m.p.
Așa cum au arătat părțile din contractul de vânzare cumpărare în fapt în 2002 a fost înstrăinat întregul apartament chiar dacă în actul oficial a fost înscrisă o suprafață mai mică. Dovadă în acest sens este faptul că reclamantul a stăpânit după încheierea actului la notariat întregul imobil în forma modificată de pârâți, care includea și uscătorul în suprafață de 9,75 mp. Practic prin acțiunea formulată reclamantul solicită consfințirea manifestării reale de voință a părților parțial diferită de cele consemnate în actul notariat.
Prima instanță a reținut ca motiv principal al respingerii acțiunii împrejurarea că în fapt U. D. și U. M. nu au dobândit proprietatea asupra uscătorului la data încheierii înscrisului sub semnătură privată din 12.11.2002 . Chiar și în această situație devin aplicabile prevederile art. 1895 din vechiul cod civil care arată că cel ce câștigă cu bună-credință și printr-o justă cauză un nemișcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin zece ani, dacă adevăratul proprietar locuiește în circumscripția tribunalului județean unde se află nemișcătorul.
Întrucât reclamantul a făcut dovada că începând cu decembrie 2002 a stăpânit în mod pașnic și netulburat uscătorul în suprafață de 9,75 m.p. identificat în schița anexă la documentația privind înscrierea în Cartea funciară care a stat la baza încheierii actului autentic cu numărul 5371 din 11.12.2002, aflată la fila 22 dosar, iar până la data introducerii cererii pe rolul primei instanțe a trecut o perioadă mai lungă de 10 ani, Tribunalul va reține că a intervenit prescripția achizitivă de scurtă durată, astfel că A. N. este în drept să solicite constatarea unui drept de proprietate cu privire la spațiul comun cumpărat de pârâți în noiembrie 2002 și din acest punct de vedere.
În consecință, în temeiul art. 312 din Vechiul Cod de procedură civilă, va fi modificată sentința civilă nr. 4616/18.04.2013 în sensul că se va constata că acesta este proprietar asupra camerei intitulată uscător și identificată cu nr. 3 la schița anexă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5371 din 11 decembrie 2002 la BNP E. R. în suprafață de 9,75 m.p. aflată la fila 23 dosar de fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurentul recurentul reclamant A. N. din B., ., județul B., în contradictoriu cu intimații pârâți U. D. din B., Calea Națională nr. 12, ., județul B. și U. M. D. din B., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 4616 din 18 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Modifică, în tot, sentința recurată în sensul că admite acțiunea reclamantului și constată că acesta este proprietar asupra camerei intitulată uscător și identificată cu nr. 3 la schița anexă a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5371 din 11 decembrie 2002 la BNP E. R. în suprafață de 9,75 m.p. aflată la fila 23 dosar de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 14 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. A. C., A. M. A. E.
Red. C.M./20.02.2014
Jud. P. A.
Dact. A.E.
ex. 2/21.02.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 637/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Pretenţii. Decizia nr. 70/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
