Anulare act. Decizia nr. 353/2014. Tribunalul BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2014 pronunțată de Tribunalul BOTOŞANI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 7367/193/2012
Dosar nr._ Anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA - I - CIVILĂ
DECIZIA NR. 353 R
Ședința publică de la 06 mai2014
Completul compus din:
Președinte - A. M.
Judecător - A. C.
Judecător - C. M.
Grefier - A. E.
La ordine judecarea cererii de recurs formulată de recurenții C. I. și C. D., în contradictoriu cu intimatul A. C., împotriva sentinței civile nr. 7098 din 12 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul C. I. asistat de avocat G. M. ce substituie pe avocat A. A. care se prezintă și pentru recurenta C. D. lipsă, lipsind și intimatul A. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Avocat G. M. depune la dosar delegație de substituire, precum și taxa de timbru aferent cererii de recurs, respectiv chitanța nr._ din 29.04.2014 în cuantum de 100 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Avocat G. M. solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii. Invocă faptul că prima instanță a schimbat obiectul dedus judecății, interpretându-l ca fiind modificare contract de vânzare-cumpărare în sensul schimbării amplasamentului terenului în suprafață de 3000 m.p. în p.c. 37/5 extravilan B., în intravilan mun. B., .. În realitate, cadrul procesul îl constituie respectarea condițiilor de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare încheiat, contract care este supus anulării pentru nevalabilitatea consimțământului, respectiv s-a invocat eroarea asupra substanței obiectului convenției. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil, de față;
Prin sentința civilă nr. 7098 din 12.06.2013 Judecătoria B. a respins acțiunea având ca obiect anulare parțială contract, formulată de reclamanții C. I. și C. D., în contradictoriu cu pârâtul A. C..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 23.05.2012, reclamanții C. I. și C. D. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. C., anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2008/15.04.1998 la BNP „C. A.” din B. pentru eroare asupra calității substanțiale a obiectului contractului. Reclamantul mai solicită instanței să constate că obiectul contractului a fost vânzarea suprafeței de 3000 m.p. teren situat în intravilanul municipiului B.,astfel: 2000 m.p. la categoria arabil având cavecini la nord, C. A., la est H. E., la sud F. P., la vest A. C., și 1000 m.p. la categoria „alte terenuri” având ca vecini la nord, C. A., la est A. C., la sud F. P., la vest limita extravilan.
Se arată că, în motivare, reclamantul arată că la data de 15.04.1998 a cumpărat de la pârâtul A. C. o suprafață de teren, actul de vânzare cumpărare fiind autentificat la BNP C. A. sub nr. 2008, că a stăpânit netulburat suprafața de teren, fără a proceda la întabularea dreptului de proprietate, de la data cumpărării până la începutul anului 2012 când a constatat că acest teren nu corespunde cu cel înscris în actul de vânzare cumpărare, încât invocând eroarea ca viciu de consimțământ, reclamanții solicită anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2008/15.04.1998 la BNP „C. A.” din B..
Se arată că, legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă prezent în fața instanței a declarat la data de 30.01.2013 (fila 20 ds.) că la data vânzării, terenul în suprafață de 3000 m.p. nu a fost măsurat pentru că era stăpânit de multă vreme de către reclamanți și că, la data întocmirii actului de vânzare cumpărare, reclamantul a indicat notarului amplasamentul terenului.
În cauză a fost administrată proba testimonială și proba cu expertiză specialitatea cadastru.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că potrivit Titlului de proprietate nr._/1995, s-a reconstituit pârâtului și autoarei sale A. E., dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1 ha și 8140 mp pe teritoriul municipiului B..
Că, la data de 2 martie 1995 a intervenit decesul numitei A. E. iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 843/9 iunie 1995, pârâtul în calitate de unic moștenitor al acesteia a dobândit și cota de 1/2 din suprafața de_ m.p, restituit în baza Legii 18/1991 și înscris în titlul de proprietate nr._/1995, iar ulterior, în baza acestor înscrisuri a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2008/15.04.1998 la BNP „C. A.” din B. prin care pârâtul A. C. în calitate de vânzător a înstrăinat reclamantului C. I. în calitate de cumpărător, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3000 m.p. situat în p.c. 37/5 din extravilanul municipiului B..
Din probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța reține că reclamanții stăpâneau deja terenul pe care pretind că l-au cumpărat de la pârâtul A. C., veridicitatea susținerilor pârâtului fiind dată și de faptul că în cauză a fost probată împrejurarea că reclamanții au stăpânit terenul care a făcut obiectul vânzării, cu mult timp înainte de a fi încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2008/15.04.1998, împrejurare în care instanța constată că nu se poate reține nici reaua-credință a pârâtului A. C. dar nici eroarea evocată de reclamanți, pentru că aceștia ar fi trebuit să fie diligenți și să verifice coordonatele terenului pe care urmau să-l cumpere, cu atât mai mult cu cât îl stăpâneau deja.
Se arată că, potrivit art. 953 cod civil “consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare”, eroarea fiind falsa reprezentare a realității la încheierea unui act juridic.
Se mai susține că reclamanții nu au probat în vreun fel faptul că la data întocmirii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2008/15.04.1998 au avut o falsă reprezentare a realității, respectiv că nu au cunoscut amplasamentul terenului care a făcut obiectul vânzării, teren pe care deja îl stăpâneau, iar, în plus, potrivit concluziilor expertului C. M., terenul în litigiu a mai făcut obiectul unui contract de vânzare cumpărare încheiat ulterior.
Având în vedere împrejurările perfectării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2008/15.04.1998 la BNP „C. A.”, instanța apreciază că nu se poate reține în cauză că pârâtul a participat la încheierea acestui act juridic cu intenția de a frauda interesele reclamanților, și nici faptul că reclamantul C. I. s-a aflat la momentul încheierii actului în eroare cu privire la amplasamentul terenului în suprafață de 3000 m.p., și respinge acțiunea ca neîntemeiată,
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs recurenții C. I. și C. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
Se arată că, un prim aspect de ne legalitate a hotărârii supuse recursului îl constituie faptul că, instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, interpretând astfel, obiectul cererii ca fiind modificarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2008/15.04.1998 la BNP "Comelia A." din B., în sensul schimbării amplasamentului terenului în suprafață de " 3000 mp din p.c.37/5 extravilan mun.B., în intravilanul mun.B., ..
Se arată că, cererea nu a avut ca obiect o schimbare a amplasamentului terenului, cerere inadmisibilă în acest cadru procesual, aceasta nefiind întemeiată pe dispozițiile legilor fondului funciar și nu aveau deschisă nici o cale procedurală de modificare a amplasamentului terenului, fiind terți dobânditori, străini față de titlul de proprietate.
C. procesual îl constituie în opinia recurenților respectarea condițiilor de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare încheiat, contract care este supus anulării pentru nevalabilitatea consimțământului respectiv eroarea asupra substanței obiectului convenției.
Se arată că, la începutul anului 2012, în luna ianuarie au început demersurile în vederea intabulării dreptului de proprietate asupra suprafeței de 300 mp de teren, care este descrisă în contractul de vânzare-cumpărare ca fiind situată în extravilanul municipiului B., în ., între vecinii P. A., A. C., F 37 și DE 34, iar cu ocazia deplasării în teren a inginerului cadastru ce urma să întocmească documentația cadastrală, s-a constatat cu uimire că suprafața pe care o dețin în fapt recurenții nu se află în extravilanul municipiului B., ., între vecinii P. A., A. C., F 37 și DE 34, ci în intravilanul municipiului B. și că această suprafață de teren pe care au înțeles să o cumpere la data întocmirii actului de vânzare-cumpărare este individualizată în t.p. nr._/22.05.1995 ce a stat la baza întocmirii actului de vânzarecumpărare în intravilanul municipiului B. astfel: 2000 mp la categoria "arabil", având ca vecini la nord, C. A., la est H. E., la sud F. P., la vest A. C., și 1000 mp la categoria "alte terenuri" având ca vecini la nord, C. A, la est A. C., la sud F. P., la vest limita extravilan.
Se susține că, în speța, este dată eroarea asupra calității substanțiale a obiectului actului juridic, adică asupra acelei calități care a fost determinantă la încheierea actului juridic, respectiv voința ambelor părți a fost vânzarea, respectiv cumpărarea suprafeței de 3000 mp astfel individualizată și situată: 2000 mp din categoria "arabil", având ca vecini la nord, C. A., la est H. E., la sud F. P., la vest A. C., și 1000 mp din categoria "alte terenuri" având ca vecini la nord, C. A, la est A. C., la sud F. P., la vest limita extravilan, așa cum sunt trecute în titlul de proprietate care a stat la baza încheierii contractului și că eroarea vânzătorului a fost dată, cred recurenții, de faptul că el devenise proprietar, după decesul părinților, necunoscând în mod nemijlocit amplasamentul terenului, considerând că, în situația dată ne aflăm în cazul unei erori ca viciu de consimțământ.
Astfel, se arată că, deși reține că în speța este dată eroarea asupra calităților substanțiale ale obiectului (error in substantiam), astfel încât deși nu este împiedicată realizarea acordului de voință, îi alterează totuși conținutul, situație ce este sancționată, cu nulitatea relativă, instanța analizează perioada de timp scursă de la încheierea actului și până la promovarea acțiunii ca fiind îndelungat, deși nu s-a pus în discuție nici un moment timpul scurs.
Instanța de fond se referă în motivarea hotărârii re curate și la faptul că nu poate reține intenția de fraudare a intereselor reclamantului de către pârât (aspect neinvocat însă prin acțiune), fără să observe că din întreg probatoriul administrat în cauză, și anume martori, expertiză de specialitate și mai ales interogatoriul pârâtului, rezultă buna credință atât a recurenților cât și a pârâtului.
Se susține că, în mod greșit s-a reținut că eroarea este imputabilă reclamantului, în condițiile în care el a menționat care este suprafața de teren deținută în fapt anterior vânzării, cu vecinătățile actuale precizate și de martorul VIădianu C. (fila 22 dosar fond), că în cauză nu se pune problema unei culpe, că legea se aplică atât în litera cât și în spiritul ei, iar în speță, instanța fondului putea admite acțiunea pentru rezolvarea unei situații juridice a terenului, în condițiile în care părțile sunt de acord, iar suprafața de teren ce a constituit obiectul vânzării în realitate este liber, deținut în fapt dinainte de perfectarea actelor la notariat.
Față de aceste motive se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond și, în rejudecare, admiterea în totalitate a cererii.
Legal citat, pârâtul A. C. nu se prezintă în instanță și nu formulează un punct de vedere față de recursul declarat.
Examinând recursul, Tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat, motivat de următoarele:
Din examinarea împrejurărilor de fapt care conturează contextul situației deduse judecății, în special axată pe susținerile în mare măsură concordante ale părților, Tribunalul apreciază că, în speță, nu poate fi vorba despre incidența vreunei cauze de nulitate fondată pe temeiurile prev. de art. 953 Cod civil vechi, cu referire specială la eroarea asupra substanței bunului negociat.
În docrină substanța obiectului este definitivă ca fiind constituită din calitățile în lipsa cărora părțile nu ar fi făcut actul, dacă ar fi cunoscut această lipsă. Or, în situația dată, reclamanții nu se declară nemulțumiți față de elementele esențiale care caracterizează calitatea bunului negociat, ei nefăcând obiecții legate de amplasamentul în fapt al acestuia, pe care de altfel, l-au stăpânit din 1998 și nu l-au contestat, fiind chiar convinși că acesta corespunde cu mențiunile de identificare cadastrală evidențiate în actul pe care l-au încheiat chiar în fața notarului.
Așa cum s-a reținut și s-a acceptat unanim în doctrină și jurisprudență noțiunea de substanță a obiectului convenției trebuie înțeleasă ca fiind acea calitate a obiectului pe care părțile l-au avut în vedere când au contractat și a căror existență presupusă sau reală le-a determinat să încheie convenția și așa cum a reținut, de altfel, și prima instanță în considerentele sentinței de fond reclamanții nu au avut o reprezentare falsă asupra situării terenului pe care au dorit a-l cumpăra.
În speță, se constată că nu este vorba despre o eroare asupra substanței obiectului contractului de natură a atrage nulitatea absolută sau relativă, ci mai degrabă despre o eroare de consemnare a parcelei cadastrale în care se află menționat în mod real acest teren așa cum apare evidențiat în registrele funciare.
Ceea ce se deduse însă din întregul demers judiciar al părților este nemulțumirea acestora, legată, în esență, de modul cum apare evidențiat în scripte acest teren, inclusiv în cuprinsul contractului încheiat, or câtă vreme există o voință concordantă a părților în ce privește elementele esențiale ale acordului de voință și dacă nu există alte impedimente legale, străine de voința lor, s-ar putea declanșa proceduri specifice ce vizează condițiile în care se pot rectifica actele notariale prevăzute de disp. art. 139 și urm. din Legea nr.36/1995, evident în acord cu voința părților contractante și aceasta în considerarea faptului că instanța nu poate interveni în formarea acordului de voință, eroarea urmând a fi îndreptată tot de către părți în condițiile legii care reglementează activitatea notarială, recursul urmând a fi respins pentru motivele arătate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de recurenții C. I. și C. D. din B., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul A. C. din B., .. 33, județul B., împotriva sentinței civile nr. 7098 din 12 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 6 mai 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
A. M. A. C., C. M. A. E.
Pentru jud. A.M. aflat în CO Pentru jud. A.M. aflat în CO
semnează Președintele instanței semnează Președintele instanței
Red. AC/08.07.2014
Jud. A. E.
Dact. A.E.
ex.2/08.07.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 28/2014. Tribunalul BOTOŞANI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 26/2014. Tribunalul BOTOŞANI → |
|---|
